768 matches
-
prima femeie mitică, din care au descins toți membrii tribului. Dzuli sunt și spirite protectoare, cărora li se aduc ofrande. Sunt manipulate în timpul ritualurilor, sunt pictate, împodobite, cu o coafură deosebită (J. Maringer, 1958). Nu poate fi și cazul celor paleolitice, multe având urme de pigmenți, coafuri (Willendorf, Brasempouy etc.) sau diferite podoabe reprezentate (Kostenki I, Malta etc.)? Ipoteze, inspirate sau nu din cele anterioare, au fost emise și după anii ′80, precum cea a lui P. Russel (1993), ce consideră
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
serie de critici, destul de întemeiate, nu atât acestor comparații, ci modului în care sunt utilizate. Criticile vizează trei puncte esențiale: decontextualizarea: s-a argumentat că, atunci când H. Breuil (1952) a comparat unele elemente ale societăților din Noua Guinee cu cele paleolitice, a neglijat total contextul descoperirilor. prezentismul: teoriile fondate pe comparatism implică o anumită contracție a timpului, o perspectivă anistorică, deoarece comparațiile apropie o societate paleolitică și una actuală; omogenizarea: aceste teorii au elaborat o vedere omogenă și utopică a vânătorilor-culegători
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
neglijat total contextul descoperirilor. prezentismul: teoriile fondate pe comparatism implică o anumită contracție a timpului, o perspectivă anistorică, deoarece comparațiile apropie o societate paleolitică și una actuală; omogenizarea: aceste teorii au elaborat o vedere omogenă și utopică a vânătorilor-culegători din Paleoliticului superior, considerându-le o simplă extensie a „prezentului etnografic”. Toate aceste critici au fost foarte bine rezumate de M. Conkey (1984): rezultatul tuturor acestor teorii a fost de a crea o imagine utopică omogenă a Paleoliticului superior, considerat ca o
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
utopică a vânătorilor-culegători din Paleoliticului superior, considerându-le o simplă extensie a „prezentului etnografic”. Toate aceste critici au fost foarte bine rezumate de M. Conkey (1984): rezultatul tuturor acestor teorii a fost de a crea o imagine utopică omogenă a Paleoliticului superior, considerat ca o perioadă de înflorire a artei și simbolismului. Noi ne regăsim practic în acest trecut, prin descrierea grupelor Paleoliticului superior printr-o analogie decontextualizată cu vânătorii-culegători actuali, considerați ca structuri ecologice, amorfe social și bine adaptate mediului
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
de M. Conkey (1984): rezultatul tuturor acestor teorii a fost de a crea o imagine utopică omogenă a Paleoliticului superior, considerat ca o perioadă de înflorire a artei și simbolismului. Noi ne regăsim practic în acest trecut, prin descrierea grupelor Paleoliticului superior printr-o analogie decontextualizată cu vânătorii-culegători actuali, considerați ca structuri ecologice, amorfe social și bine adaptate mediului. Concluzia ar fi aceea că demersul științific trebuie să încerce să recreeze percepția și utilizarea imaginilor, în sensul creatorilor lor. Studiile lui
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
literatura consultată sau numai indicată se găsesc foarte rar informații cu privire la aspectele spirituale ale prezenței elementelor de artă antropomorfă feminină în complexele arheologice. Specialiștii s-au preocupat de ipostazele feminității în artă, au propus teme sau canoane ale artiștilor din paleolitic și neolitic, identificând elemente specifice ale divinității feminine la comunitățile umane preistorice, asupra cărora vom insista pe parcursul studiului nostru. Descoperirea unei statuete antropomorfe feminine în Colecția Grupului Școlar Agricol „M. Kogălniceanu” din Miroslava, jud. Iași, dar provenind dintr-o stațiune
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
în Cucutenian, căci au fost descoperite mai multe reprezentări, în stațiunile de la Ghelăiești Neamț, Trușești-Botoșani, Scânteia-Iași, Dumești-Vaslui, considerate ca interpretare a divinității feminine acuplate (V. Chirica, 2004 b, p. 190-191, fig. 5), și al cărei prototip îl găsim în arta Paleoliticului superior (Laussel, Grimaldi). Aici, în aceste modelări cultuale pe ceramica cucuteniană, în contextul temei noastre, nu putem să nu vedem, poziția orantei. Interpretarea poate fi foarte veridică în situația în care acceptăm ideea de autoprocreere, pe care divinitatea feminină și-
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
cucuteniană, în contextul temei noastre, nu putem să nu vedem, poziția orantei. Interpretarea poate fi foarte veridică în situația în care acceptăm ideea de autoprocreere, pe care divinitatea feminină și-a asumat-o în calitate de mare divinitate a lumii preistorice, în paleolitic și neo eneolitic. În legătură cu această temă majoră a religiilor preistorice, este știut faptul, demonstrat de biologi, că orice ființă vie se naște cu instinctul procreației pentru perpetuarea speciei. În acest sens, caracterul de divinitate, rezervat femeii, se manifestă prin asocierea
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
pentru perpetuarea speciei. În acest sens, caracterul de divinitate, rezervat femeii, se manifestă prin asocierea imaginilor, uneori a pozițiilor ginecologice (La Magdelaine des Albis, Gabillou, etc.) cu bărbatul sau cu forța virilă, reprezentată de unele animale. După opinia noastră, în Paleoliticul superior, poate mai mult chiar decât în neo-eneolitic, sacralitatea procreației, reprezentată pe placa de calcar de la Laussel, unde imaginea a fost parțial deteriorată (sau scena propriu-zisă a fost cu intenție nedefinit realizată pentru a sublinia sacralitatea faptului), a constituit un
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
zona centrală, înscrise ca într-o „stampilă”, fără ca acest decor să aibă caracter antropomorfizant (R. Maxim Alaiba, 1987, p. 272-274, fig. 1; 2; 3, stânga). Imaginea orantei în arta religioasă a fost identificată, pentru prima dată, în creația artistică a Paleoliticului superior. Ne referim la descoperirile de la Geissenklösterle, poate si Galgenberg (Germania) (fig. 9/3-4) (G. Bosinski, 1990, p. 69) și la cea din grota Tito Bustillo (Spania) (fig. 9/1-2) (A. Moure Romanillo, 1995, p. 166, fig. 4/1), cu
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
mai puțin de patru entități lingvistice, apropiate ca semnificație: semne-simboluri, magiereligie, ceea ce necesită, credem noi, luarea în considerație a semnificației acestora, ca elemente definitorii pentru viața spirituală a unor comunități preistorice, care își au originea în creațiile comunităților umane din Paleoliticul superior (V. Chirica, 2004 a; 2004 b; G. Davidescu, V. Chirica, M. Cucolea, 2005; C.M. Lazarovici, 2006, p. 57-87). Din punctul nostru de vedere, toate simbolurile din creația artistică paleolitică și neo-eneolitică erau reprezentate, vizual, material, sub formă de semne
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
la numărul mare de machete de sanctuare, măsuțe de cult (altare mobiliare), ori cuptoare miniaturale, cu simboluri sacre sau cu elemente arhitectonice reprezentând simboluri ale sacralității. Existenta bucraniilor, descoperite îndeosebi în nivele de locuire eneolitică, poate conduce din nou la Paleoliticul superior, în a cărui artă găsim destul de bogat reprezentarea bovideului, ca element uranic al virilității, în raport direct cu elementul feminin. Ne referim mai întâi la reprezentările foarte explicite din grota La Magdelaine (Tarn), unde bizonul este redat în poziție
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
de legătură. O alta temă ce apare ca element de creație artistică religioasă o constituie reprezentarea mâinii pe ceramica precucuteniană și cucuteniană, îndeosebi cu referire la orante. Precizăm că și aceste imagini-simbol își au originea tot în arta și spiritualitatea paleoliticului superior. Mai mult încă, putem constata o bogăție numerică și calitativă impresionantă a pictării mâinii în aproape toate grotele-sanctuar ale Paleoliticului superior european, pe care le-am interpretat (V. Chirica, 2006, p. 25-26) ca reprezentând mâna care creează (alăturată altor
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
cucuteniană, îndeosebi cu referire la orante. Precizăm că și aceste imagini-simbol își au originea tot în arta și spiritualitatea paleoliticului superior. Mai mult încă, putem constata o bogăție numerică și calitativă impresionantă a pictării mâinii în aproape toate grotele-sanctuar ale Paleoliticului superior european, pe care le-am interpretat (V. Chirica, 2006, p. 25-26) ca reprezentând mâna care creează (alăturată altor realizări artistice, cu simbol al creației divine), care protejează (pictată în asociere cu erbivore - cai etc.), care poate stăpâni animalele feroce
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
cucuteniene; c, relația htonic-uranic sau uranic-uranic în religiile și manifestările cultice ale comunităților preistorice. Studiile de specialitate precizează existența reprezentărilor feminine sub forma orantei, a divinității feminine în picioare și cu brațele înălțate, care are ca prototip creațiile artistice ale paleoliticului superior (fig. 9/1 3) (H. Delporte, 1991, fig. 231/1-3), iar în neo eneolitic, începând cu culturile carpato-balcanice Starcevo-Criș, Vinča-Turdaș și liniară, ca figurări în relief pe unele produse ceramice (A. Nițu, 1970, p. 82). Excepții de la aceste norme
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
nu marea preoteasă), este reprezentată, în arta și religiile paleolitice și neolitice prin asocierea dualității feminin-masculin. De altfel, J. Cauvin (1997, p. 51) consideră că < femeia este în mod cert o zeiță >. Noi înclinăm să credem că, mai ales în Paleolitic, dar și la unele comunități umane neo-eneolitice, elementul feminin este de natură htonică, reprezentat de femeie cu toate atributele feminității (chiar dacă modelarea pictarea capului este supusă altor canoane artistice și religioase); elementul masculin este, întotdeauna, de natură uranică, reprezentat, de
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
atributele feminității (chiar dacă modelarea pictarea capului este supusă altor canoane artistice și religioase); elementul masculin este, întotdeauna, de natură uranică, reprezentat, de cele mai multe ori, de taur, ca forță generatoare sau regeneratoare de viață. Sunt cunoscute asocierile imaginilor femeie-taur din arta paleoliticului superior din grotele franceze (La Madelaine des Albis, Gabillou, Chauvet etc.) (V. Chirica, 2004 a, p. 115-117) (fig. 10/3), și din neo eneoliticul carpato-balcanic ( Bilcze Zlote Ucraina, Tîrgu Ocna-Podei, Neamț) (fig. 10/1, 2). După opinia noastră, umanizarea elementului
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
symboliques dominantes, la Femme et la Taureau, qui conserveront la vedette durant, le Néolithique et l’âge du Bronze orientaux, y compris dans la religion de la Méditerranée orientale préhellénique”. Dar, după opinia noastră, și în acest sens, arhetipul aparține tot Paleoliticului superior.
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
Carpații Meridionali și Balcani, Depresiunea Getică, dar și pe cea Panonică, ce trimitea un fel de golf în interiorul lanțului carpatic. Cu începutul Cuaternarului, care înseamnă pentru acest spațiu începutul unei succesiuni de glaciații și interglaciații (Pleistocenul) și totodată apariția omului (Paleoliticul), marea din Depresiunea Getică începe a se retrage către răsărit, către actuala cuvetă a Mării Negre. Dintr-un fost golf al acestei mări, aflat la legătura dintre cele două lanțuri muntoase - Carpații și Balcanii - și care corespunde azi cu Defileul Porților
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
performanță fizică și profesională bine definite. Întrucât era carnivor - și, implicit, ucigaș, vânător și canibal -, acest Homo necans practica rituri de înmormântare bazate pe cultul strămoșilor și credința în zeitățile eshatologice. Cultura clactoniană, cea mai veche „cultură de așchii” a Paleoliticului inferior (540000-500000 î.Hr.), răspândită și în România (la Valea Lupului), aduce totuși doar dovezi incerte în acest sens și face implauzibilă ipoteza lui Chester Chard 2. Cultura abbevilliană atestă însă că la jumătatea Paleoliticului inferior aceste practici erau răspândite, ele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
face implauzibilă ipoteza lui Chester Chard 2. Cultura abbevilliană atestă însă că la jumătatea Paleoliticului inferior aceste practici erau răspândite, ele devenind oarecum „universale” spre sfârșitul acestei perioade, odată cu cultura levalloisiană (apărută la sfârșitul perioadei interglaciare Mindel-Riss și stinsă în Paleoliticul mijlociu, în urmă cu circa 100000 de ani)3. În perioada interglaciară amintită, lumea a fost cucerită de primul homo autentic: „Omul de Neanderthal”, Homo sapiens fossilis 4. El a creat cultura musteriană (răspândită în tot spațiul euroatlantic, inclusiv la
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Nu este prea clar ce s-a întâmplat în urmă cu 40-50000 ani, când neamul neanderthalian s-a stins, fiind înlocuit, oarecum brusc, de Homo sapiens recens, reprezentat de „Omul de Cro-Magnon”. Omul actual este același om apărut la sfârșitul Paleoliticului superior și începutul Mezoliticului. Semnele apariției sale sunt date de „înflorirea culturii aurigniciene”, moștenită de la neanderthalieni, și de crearea unor culturi noi precum cea magdaleniană (Franța), solutreană (Franța), hamburghiană (Germania). Cu Mezoliticul a debutat, din punct de vedere climateric, Holocenul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
delle antiche civiltà messicane, Milano, 1984; ed. (Miturile vechilor civilizații mexicane), tr. Viorica Alistar, București, 1998; Miti antichi e mito del progresso. Antropologia del sacro dal paleolitico al nucleare, Genova, 1990; ed. (Mituri antice și mitul progresului. Antropologia sacrului din paleolitic până în era nucleară), tr. Viorica Alistar, București, 1994; I miti maya e aztechi e delle antiche civiltà messicane, Milano, 1996. Traduceri: Louis Bromfield, Cabaretul 55. Spioana. Vas de lux. Ce devin?, București, 1943; Femei „eroi ai Uniunii Sovietice”, București, 1944
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
este că i-a fost dat „cu forme” de primărie, deci se cheamă că-i „al lui”. Alături, femeia terminase răsfoitul revistei, după care începu să mă examineze pe furiș. Timpul șuiera peste noi ca vântul peste marile câmpii în paleolitic. Pentru câteva minute mă simții mândru (o mândrie prostească), după care, revenindu-mi, mă trezii stânjenit de privirile ei piezișe, trucate cu greu; îmi pierise orice îndemn de a intra în vorbă cu ea: un efort de care nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
biserică a celei dintâi așezări, biserică nouă, palatul și bucătăria, egumenia, între anii 16691672. Cercetările arheologice mai vechi și mai noi, au scos la lumină că la Cetățuia, ca și în alte multe locuri, sunt urme de civilizație omenească din paleolitic și până în pragul secolului nostru. Acestea sunt ,,obiecte casnice, unelte, materiale, urme de locuințe și chiar de fortificații<footnote N. Zaharia, Emilia N. Zaharia, M. Petrescu-Dâmbovița, Cercetări arheologice în orașul Iași și împrejurimi, în: „Studii și cercetări științifice”, vol. VII
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]