6,523 matches
-
grația cu nesfârșita blândețe cu care mor trandafirii Leoaica Lumină de grâu și lumină de piatră lumină a pământului pe care o porți pe chip și pe brațe ca pe o ofrandă a morților Cerul mână în turme nestematele norilor palide pietre pe mâna ta nevăzută Doamne Leoaică a soarelui pe o limbă de pământ ce intră în mare în ochii tăi îngăduiește-ne încă o vară curați precum pruncul din iesle ori copilul bălai ce înoată în valuri de grâu
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
Emil Brumaru Celestă, palidă Marina, Cu părul lins de heruvimi Și spleen ce-ți roade dulce splina Printre acești poeți infimi, Fă-l pe Dimov " monstru duios " ( Tu, care ești amică bună A celui mai parșiv Eros) Să-mi scrie de cinci ori pe
Celestă, Palidă Marina... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12445_a_13770]
-
plătit un tribut greu ingerințelor politice și dogmatismului ideologic. Dar ceea ce, sub o cenzură atotputernică, rămînea de neocolit în cadrele exprimării scrise putea să se tempereze sensibil în forma comunicării orale. Aici controlul devenea mai dificil și riscul ereziei mai palid. Limbajul catedrei nu putea oricum să coboare pînă la nivelul articolului de ziar decît sub sancțiunea autodiscreditării. în facultate se făcea auzită vocea lui Tudor Vianu, precum și aceea a cîtorva mari lingviști - Iorgu Iordan, Al. Rosetti, Al. Graur, J. Byck
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
absent Veneau parcă spre mine, Sub crengile pictate, Să-și dibuie prezentul. - Cine ești tu? rosti Adolescentă, gura Când mâinile se-opriră Pe chipul meu de azi. - Bunico, sunt copilul Pe care n-ai rămas Să-l vezi îmbătrânind... Ce palid pasul ei Se trase înapoi Și căuta să scape De timpul de pe urmă Pe pânză... în tablou... Dar reajunsă-n ramă, Privirea-i se întoarse Oprindu-mă în gol. Sonet pentru fratele Dan Să ne-afundăm în cartea cea mai albă
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
Popor, izvor renăscător), iar citatele sînt de o fidelitate uluitoare: Mi-e inima ca un ghioc ce-a prins 1) în el tot cîntul vieții, Cu ciripirile de joc și trilurile tinereții, Prin ea bat ritmic din ciocane toți robii palizi din uzine Și urcă subteranul tunet al uraganului ce vine. Spre noi Bastilii ea se-aruncă 'nainte-vă pe baricade, Printr-însa trece primul glonte și rînd pe rînd cu bravii cade. Dar renăscînd mereu prin crezul în om, vă strigă
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
Hamlet, "infelicele prinț al Danemarcei" nu se încheagă, deși el o salvează de la înec prin "tracțiuni", silind-o "să deșerte conținutul acvatic și ventrilocvent în craniul sărmanului Yorick, scos în momentul oportun de sub pelerină". Hamlet se transformă kafkian într-un "palid felinar de alee", de brațul căruia prințesa Logica se spînzură cu un fular de mătase. Dar, cu totul inexplicabil, în procesul verbal dresat de un procuror imbecil obiectul cu pricina este menționat doar ca o simplă "cravată de cînepă". Paradisul
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
caii rodeau lemnul ars al cetății în care, pribeag de un secol, mă strecurasem orb. Și lumina în ascensiune îmi lăsase răni adânci, sângerânde. Mă pregăteam acum, sigur de izbândă, să trec prin apă spre ceresc chip desfigurat de înger, palid și mult prea singur. Apa s-a înroșit. Eu înotam voios, cerul se prăvălise în gene. Vedeam ce încă nu văzuse nimeni, dune imense, pe care pașii inițiatici se spulberau. Și ele purpurii. înșelătoare existență. De ziua sosirii mele pe
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
mila dobândită la căutarea mierii în ether. Lacrimă, 3 Ceață plumb tăcere terțiară cerul ochiului mi l-au închis și imaginea verginei mis ecbatana ocna calcă iară. Pleoapele/ tavernă și tenebră/ țin distanța morții pe radar putrezit își plânge solidar palid iris pietrele în febră. Plăgile se-nchipuie meninge pagini vechi � mironosițe-n somn filtrând mirul Fiului de Domn râvna smirnei arse candeli stinge. Cubul schivnic își divide prisme câmp de energie însumând iezerii secați la timp secund încrestate crinele seisme
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
rănile închise Aproape miraculos, Ștergînd astfel Semnul oricărei înrudiri divine. * Tipar de turtă dulce în care odihnesc Un an întreg Niște petale, Cîte o aripă ruptă De albină Și îndestulătoare miresme. O lene desăvîrșită umple Adînciturile Felurit cioplite în lemnul palid Pînă vine vremea coptului Și-n toate freamătă O uitată hărnicie: A scorțișoarei Să împodobească Aerul, A mierii, Să încurce ițele Mirosului, A nucilor să-și jelească Surghiunul din grădină, Cu lacrimi de bocitoare Plătită. Gustul primei turte Vestind lumii
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
adâncul de acolo de sus lăcrimos și nesigur o pecete peste cuvinte poate doar rădăcina bine ascunsă a nopților Lumină Un manuscris friguros la voia întâmplării uitat cine mai știe să-i deslușească sensul fluid prin praful lăsat de mâinile palide buchisind științele despre suflet orbind înțeleptul (doar el) face un pas în abisuri
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
de-un farmec e legată, încerc să te înduplec c-un suspin Care mă strânge rău de beregată Și îmi sfâșie carnea din senin, Ieșind din piept cu măduva deodată. 6 Când cumperi basamacuri de un ban, Iar chipu-ți palid se smolește foarte, Tu tragi de bucățica ta de moarte Ca un dulău flămând de un ciolan, Căci doar prin cârciumi, nu în altă parte, Te simți ferice, diavol pehlivan, Iar dragostea la tine-i un chiolhan Posomorât, sfârșit cu
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
inelează-n preajma ei brusc o strivesc sub pleoape și piere într-un rîs zglobiu ca și cum ar ploua cu monezi de aur deasupra acoperișurilor Butoiul de aur Într-un zid din Pasajul Scărilor intrai ca în peșteră un bec împrăștia lumină palidă pe lungile mese întinse consumatorilor în picioare - și eu am stat în picioare la Butoiul de aur mai singur decît orice om mai întunecat decît soarele-n eclipsă parcă eram într-o scenă de teatru cu butoiul lui Diogene în
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
niciodată n-am simțit mai adîncă reîntemeindu-mi ființa legea morală Biblioteca Astra Statutile de bronz aliniate pe aleea transversală a parcului privesc jucătorii de șah înghesuiți la mesele de piatră din zori în noapte ziarele strecoară vagi neliniști și jucătorii palizi se ridică în croncănit de ciori - în spatele statuilor gard verde înfiorat de pași adolescenți în spatele gardului deschide ușa înaltă Biblioteca Astra cărți vechi îngălbenite și cărți cu coperți colorate așteaptă mîinile tremurătoare de adolescenți miopi - timpul cărților se gîrbovește lent
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
să mă doară, să nu pot țipa./ Iubirea cu mersul de fulger/ Aș vrea să mă muște cînd clipa o vrea/ O gură ca fructul de sânger// Să cadă jăratec pe locul cel supt/ Să sfârâie carnea dorită/ și sufletul palid în casa-i de melc/ Să-și ducă povara strivită.// La ușa iubirii eu n-am așezat/ Un cer cu parfumuri de seară./ Din cupa plăcerii se-nalță senzual/ Mireasma durerii, amară...“ Tonul patetic, accentele frenetice, aprige, acaparante, anunță, în
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
fie, numai bagă-mă! Pe atunci beam cafeaua indiferent, sugeam în schimb, cu entuziasm, votca! Și iată-mă amintindu-mi de un alt personaj din DXXX, profesorul de matematică Ciorăscu! Virgil, ăsta-i era numele mic, era subțirel, înăltuț, blond, palid, cu buzele foarte roșii, frumos că un înger! Fiu de popa, delicat, sfios parcă, surîzînd din niște ochi mari, triști, ca o fată mare. Soția lui, Anișoara, la fel de subțirica, bruneta, ochioasa și ea, de-o frumusețe severă, de taranca, preda
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
Numai că Gîl, neînțelegînd bine gestul meu, considerîndu-l că pe un îndemn, a mai trăsnit o ceșcuța de podea! Atunci Anișoara, zvelta, furibunda, cu tăliuța trasă prin inel, i-a împușcat soțului ei o palmă formidabilă. Stupefacție! Gîl, calm, măi palid că oricînd, n-a zis decît: „Vaco!” Cafeaua am băut-o dintr-o strachina, cu lingură, ca pe un borș! Altă dată, Gîl, venit singur la mine, stă în picioare! După niște pahare, mi-a explicat fenomenul. Cu o zi
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
de ouă și de cartofi”, se alătură palpitului culorii câte unui morcov care vorbește despre “bucuria materiei”, “frica de bucurie” e, alteori, vecină cu gustul amar al trecerii - “norii trec risipindu-se / să fie rochiile mele / culorile lor tot maia palide // și umbra acestui cuier / ca o spânzurătoare” - câteva vise “cu Dostoievski” proiectează angoase nocturne, “mâinile lui (ale băiatului) așează flori de aer pe lucruri”. Gesturile cotidiene ale “bucătăresei” se amestecă până la confuzie cu mișcarea scriiturii, curățatul orezului e asemuit “corecturii
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
ce-mi părea atît de cunoscut. Nici acum nu pot să explic exact. Adaug doar că începeam s-o și aud, da, auzeam bîzîitul, nu, nu bîzîitul, clocotul minuscul al luminii pe obiecte, parcă ar fi fiert apa încetișor. Foarte palid ce-am spus eu acum. Cred că, mai precis zis, lumina sfîrîia. Și iată-mă amintindu-mi de o altă întîlnire corp la corp cu dînsa. După-amiază. Sînt la prof. Secrieru, de istorie, bem votcă și mîncăm (ce deliciu!) scrumbii
Clocotul minuscul al luminii pe obiecte by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13791_a_15116]
-
Alină era aplecata peste mine, cu o privire înspăimîntata. - Slavă Domnului că ai deschis ochii! a spus, ușurată. Te simți bine? - Sigur că mă simt bine, de ce? am întrebat-o mirata de îngrijorarea ei. - Pentru că nu te puteam trezi. Erai palida că moartea. M-am speriat. - Probabil că sînt foarte obosită. Asta-i tot! E pentru prima dată cînd am tras și eu un pui de somn, de luni de zile. Ei, ai văzut-o pe Vasilica? - Da, am prins-o
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
era acolo; poate că mă aștepta. N-aveam idee cît e ceasul, dar trebuie să fi fost foarte tîrziu. Am crăpat puțin ușa și am privit prin deschizătura. Ilinca, așezată la masă, cîrpea hainele băieților. Părea epuizata și era foarte palida. - Ilinca! am chemat-o în șoaptă. A tresărit, iar lucrul i-a căzut din mînă. - Țină! a exclamat, repezindu-se spre mine. Ești în afară de pericol? - Totul e-n regulă, am asigurat-o. Au plecat? - Da, au plecat - a răspuns, obosită
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
din picior, ca la o sîrbă: Cert e că Natalia Își arată Talia Și mai jos puțin Domnului Rudin! Hop-șa! Hop-șa!! "Natalia își ridică fruntea. În umbra tainică a boschetului, în lumina pală ce cădea din cerul nopții, chipul ei palid, cu trăsături fine, stăpînit de emoție, avea o înfățișare minunată". E vorba de prima întîlnire dintre Rudin și fecioara, neprihănita Natalia. "Umbră tainică", "lumină pală", "trăsături fine", "o înfățișare minunată". Și știți ce-i spune? Bănuiți măcar? Virgina Natalia, în
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
troleibuzul La capul liniei, vei fi Întocmai celui căruia-ntr-o zi I s-a deschis spre univers auzul. Și-a devenit, fără să vrea, deodată Stăpîn al Firii, domn necontestat Al fiarelor din codri. Speriat A vrut să tacă. Palidă, încercănată, Iubita-i, însă, s-a prelins în Întuneric. Să cînte-a trebuit. Să o aducă Sub soare iar. Oh, vis himeric Al minții, fragedă și pură și năucă! Căci troleibuzul, zdrăngănind armonios, A stat o clipă-n soare. Apoi, parcă
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
în moarte cu aerul că doormea ci că dormea semănînd mai degrabă cu un om mort. Sînt zile confuze cînd nici premiantul clasei nu știe traducerea corectă: dacă intri sau ieși din somn... Corzi ...iar deschizînd burta protonului vei vedea palide filamente ce vibrează la adierea vidului conținut în cochilia vidului - corzi pieptănîndu-și pe zece dimensiuni rezonanța în spațiu într-o muzică resorbită ca o naștere ce se răzgîndește și se decide să-și trimită bastarzii în vînt solar spre implozia
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
reali sau de ocazie. Toți au probleme și toți cer ajutor. În plus, boala de care va muri E. Lovinescu la 15 iulie 1943 începe să se manifeste, cunoscuții îi spun, cînd îl întîlnesc, că a slăbit și că e palid, iar sufletește, după divorțul de soție, e implicat în amoruri chinuitoare. Trăiește ciclotimic, așadar epuizant. Viața lui zilnică se consumă între telefoane, scris, citit, discuții literare (de la critică serioasă la cancan), probleme administrative, ascultatul știrilor la radioul care trebuie dus
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
între ele doar așa să dea de furcă cetitorului uneori cartea ta se uită după cele din raftul vecin lucioase violete zvelte atunci cartea mea își leapădă câte o pagină se face broscuță solniță avion coperta întâi e tot mai palidă cartea mea se visează Laroussse dicționar explicativ pagini aurii mersul trenurilor s-o răsfoiești în fiecare zi între două anotimpuri mamei mele, Cornelia cineva a închis cartea înainte să încep să citesc a pus punct înainte să încep să vorbesc
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]