483 matches
-
de raporturi posibile" între textele feluritelor vremi. Cititorul de palimpseste îndură vraja unui mimetism proteic, fiind scris, de fiecare dată, de textul pe care îl citește. La capătul delectabilei lui rătăciri printre arcanele lumii scrise, el este un palimpsest", în Palimpseste, Editura Cartea Românească, București, 1979, pp. 7-8. 94 Aristotel, op. cit., pp. 68-81. 95 Idem. 96 Gabriela Duda, Introducere în teoria literaturii, Editura ALL, București, 1998, p. 52. 97 " Par référence allusive à des oeuvres plus ou moins directement désignées sous
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se adaptează nivelului de evoluție al sistemelor lingvistice existente la un moment dat, hiperonimele matriciale ordonează, fie și după două mii de ani, modelul conceptual al chirurgiei (abdominale) moderne. Sensurile, termenii cu valoare hiponimică, utilizați în discurs, gravitează ca într-un palimpsest în jurul hiperonimelor fundamentale, pe care le consideram, din acest motiv, arhisememe: evoluția naturală a limbilor a modificat formele, dar nu a demontat sensurile matriciale. Fiecare dintre enunțurile date conțin în diferite grade, hiponime ale hiperonimului matricial, - tomia (v. supra- tăiere
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
căutării semnificației și producerii textului. Elementele de metaroman („romanul romanului“ se concretizează prin dezvăluirea mecanismelor de producere a textului) se asociază textualismului (textul se auto-oglindește sau face trimiteri la alte texte, nu la lumea reală), rezultând un construct eterogen („roman palimpsest“) care abolește componentele definitorii ale situației narative: instanțele și perspectivele narative, timpul diegetic, ordinea și modalitatea narării. „Lumea se dizolvăn limbaj și limbajul în lume ca întro bandă a lui Möbius.“ În esență, romanul postmodern demonstrează o mobilitate extremă la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
puternic subliniată între un text literar și arhitextul „pus la vedere“ ostentativ echivalează cu o trimitere la sursă pe care opera (sau autorul ei) o reclamă imperativ. În această situație, cititorul nu poate decât să se conformeze, apelând la grila palimpsestului. Citind, de pildă, poeziile lui Nichita Stănescu Odă în metru antic, Dialog cu Oda în metru antic sau Odă în niciun fel de metru, nu poți să nuți amintești Oda eminesciană, nu poți să nu înțelegi câte „feluri de morți
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
eficient instrumentele de cercetare oferite de structuralism, investigînd genurile literare, tipurile de discurs, dar și transtextualitatea și alte fenomene descoperite în mecanismele de funcționare a limbajului. Studiile sale au impus concepte novatoare, de care beneficiază și analiza discursului ("diegeză", "transtextualitate", "palimpsest", "paratext" și altele). Lucrări de referință: Figures I, Seuil, col. "Tel Quel", Paris, 1966; Figures II, Seuil, col. "Tel Quel", Paris, 1969; Figures III, Seuil, col. "Poétique", Paris, 1972 (trad. rom. Figuri, Editura Univers, București, 1972); Introduction à l'architexte
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1994, 15; Răzvan Voncu, „Povestiri cu pensionari”, L, 1994, 11-16; Florin Sicoie, Delicatele instrumente ale prozei, CNT, 1994, 25-27; Alex. Ștefănescu, Caragialismul și țîrlismul, RL, 1994, 48; Valeriu Cristea, Oameni sărmani, CC, 1995, 1-2; Alunița Cofan, Monotonia - o scriere în palimpsest?, CC, 1995, 3-4; Dan Silviu Boerescu, „Prostia la români”, CL, 1997, 7; Carmen Varfalvi-Berinde, Fețele prostiei, APF, 1997, 9; Alunița Cofan, Mantaua lui Caragiale, CC, 1998, 1-4; Dan Silviu Boerescu, Un ucenic prea puțin ascultător, „artPanorama”, 1998, 9; Horia Gârbea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
va fi părăsit pe neașteptate de tânărul Giovanni Malpaghini, copistul liricii în "volgare" a maestrului, adică în italiană, un fel de dublu al său în privința trăsăturilor chipului, dar și a cunoașterii a tuturor trucurilor meșteșugului scriiturii, cel ce citea în palimpsestul poeziei lui Petrarca puritatea compozițiilor scriitorilor latini. Santagata își îngăduie să inducă ideea că și copistul ar fi fost un al doilea fiu natural al lui Petrarca făcut la tinerețe cu o aristocrată din Parma, pe care însă, în mod
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Baladă pentru vechiul drum”, VR, 1976, 11; Steinhardt, Incertitudini, 73-78; Cândroveanu, Lit. rom., 126-129; Z. Ornea, Apelul la memoria textelor, RL, 1992, 30; Dicț. scriit. rom., I, 553-555; Z. Ornea, Adevăruri incomode, RL, 1997, 22; Monica Gheț, Adevărul ca un palimpsest, APF, 1997, 5; Dan C. Mihăilescu, Românii celui de-al treilea discurs, „22”, 1997, 373, 374; Cosma, Romanul, II, 196-197; I. Stanomir, O „Țară a Minunilor” revizuită, LCF, 1999, 29; Camil Baciu, „On dit que les chroniqueurs”, „Courrier du Centre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
Folosind altă metaforă, comprehensiunea este un fenomen aluvionar, ieșind la suprafață - în câmpul manifestării - prin confluența dintre bunele vestiri ale genului posibil și vocația actualității. Hermeneutica devine în acest fel o fenomenologie a întâlnirii sinelui prin celălalt. Tradiția rămâne un palimpsest transparent sau, mai corect, un mozaic de semnificații policrome străbătut de lumina înțelegerii. Tradiția are o constituție hermeneutică universală în măsura în care cunoașterea se altoiește pe un trunchi narativ. Născută în matricea unei limbi, tradiția este, pentru fiecare dintre noi, o realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
într-un climat urban, beneficiar al eredității culturii păgâne greco-romane. Aproape șase secole (al IV-lea î.Hr. - al II-lea d.Hr.) preced instaurarea creștinismului, iar Foucault își propune să citească vestigiile scripturistice ale acestei epoci ca pe un imens palimpsest, saturat de corespondențe. Pentru scopul limitat al studiului de față, ceea ce ne interesează este modul în care M. Foucault vede succesiunea între cele două „episteme” (i.e. paradigme sau constelații valorice care generează, într-un mod cvasi-organic, reperele culturale ale unei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
însăși - dus, e drept, pe două fronturi; în aceeași ordine de idei, Patul lui Procust nu trebuie judecat cu măsura „romanului de analiză”, pentru că, privită atent, scrierea dezvăluie existența nu a unuia singur, ci a două straturi romanești zidite în palimpsest („un al doilea roman se zidește în adâncime, sub temeliile celui dintâi”), între care se desfășoară „comunicări neîntrerupte, ca un adevărat sistem de intensificare, ca și cum toată bolta aceea subterană ar sluji de vastă cutie de rezonanță romanului de deasupra”. Esența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
confruntare dramatică de fapte, făcând perceptibil efortul poetului. Restabilind variantele fiecărui text, editorul este dublat de interpretul care demonstrează natura proteică a geniului eminescian, reintegrează fragmentele disparate, delimitează etapele creației, cronologia ei interioară. Este pus în aplicare studiul operei ca palimpsest, descoperindu-se straturile succesive, „vârstele” poeziilor. Cronologia nu se rezumă la fixarea în timp a formelor, ci ajunge la succesiunea interioară, ce reflectă geneza poeziilor. Comentariul lui P. din Note și variante este luxuriant, însă erudiția, fără nimic ostentativ, este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
4 Idem, pp. 213-215. 5 Ibidem. 6 Idem, p. 215. 7 Virgil Cândea, Intelectualul sud-est european în secolul al XVII-lea, în vol. Rațiunea dominantă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 265. 8 Idem, p. 271. 9 Cornel Mihai Ionescu, în Palimpseste, ediția a II-a, Editura Cartea Românească, București, 2007, p. 16, crede că paradigma potrivită lui Cantemir ar fi una de orientare barocă, mai puțin gustul pentru gratuit, pentru epuizarea prin ostentație a procedeelor (nici acesta străin, într-o anumită
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
40 Idem, p. 213-215. 41 Ibidem. 42 Idem, p. 215. 43 Virgil Cândea, Intelectualul sud-est european în secolul al XVII-lea, în vol. Rațiunea dominantă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 265. 44 Idem, p. 271. 45 Cornel Mihai Ionescu, în Palimpseste, ediția a II-a, Editura Cartea Românească, București, 2007, p. 16, crede că paradigma potrivită lui Cantemir ar fi una de orientare barocă, mai puțin gustul pentru gratuit, pentru epuizarea prin ostentație a procedeelor (nici acesta străin, într-o anumită
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
amoris 3 Scenă primei apariții a Parizienei 164 Scenă primei întâlniri 164 Scenă de seducere 3 Scenă declarației de dragoste 3 Scenă așteptării 3 Scenă răpirii 3 Scenă căsătoriei 3 Scenă rupturii 3 2.3. Tactici de reușită ale parizienei: palimpsest-ul exprimării 3 2.3.1. Jocul de roluri versus osmoza decadenta 3 2.3.2. Teatralizarea verbalului și nonverbalului 3 2.3.3. Modă că po(i)etică a creației 3 ADNOTARE 3 ANNOTATION 220 ABSTRACT 3 Concluzii 3
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
corespunde corelării între nivelul de suprafață al stereotipului și cel de adâncime, care îl codează. Primul capitol este structurat în jurul axei de "existența" a Parizienei, cel de-al doilea în jurul axei de "esență" a ei. • identificarea socio-culturală a Parizienei că "palimpsest", suprapunere, convergență și interpenetrare a mai multor proiecții identitare care o definesc: homo modernus, homo gallicus, homo dixieviemis, homo miticus, homo urbanus, homo eroticus, homo dramaticus și homo ludens. Pariziana este o identitate sociogeografica care nu se articulează pornind în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și oprește atenția cititorului. Originalitatea ei este în contrast, în ruptură cu banalitatea, cu cotidianul. Pariziana este femeia modernă care transcende în toate aceste scene, regizate de ea cu iscusința, stereotipul femeii tradiționale. 2.3. Tactici de reușită ale parizienei: palimpsest-ul exprimării Pariziana realizează un cod de comunicare specific, creează o imagine destinată în mare parte celuilalt, exteriorului. Imaginile sunt o cale mai directă de transmitere a mesajului decât cuvintele. Civilizația secolului al XIX-lea este, preponderent, a imaginii [v.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
feminine), reprezentare romanesca (reprezentare de tip mimetic în român și nuvelă) și reprezentare dramatică (felul teatral de a fi și de a se manifestă al Parizienei prin scenarii proprii, joc de roluri, scene). Din perspectiva socio-culturală, Pariziana este identificată că palimpsest, suprapunere și convergență a mai multor proiecții identitare care o definesc: homo modernus, homo gallicus, homo dixieviemis, homo miticus, homo urbanus, homo eroticus, homo dramaticus și homo ludens. Contradictorie că identitate modernă, Pariziana este coerentă ca personaj literar, fiind o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
romanesque (représentation de type mimétique dans le român et la nouvelle), représentation dramatique (la façon théâtrale de la Parisienne d'être et de se manifester par des scénarios propres, jeux de rôles, scènes). De la perspective socioculturelle, la parisienne est identifiée comme palimpsest, surposition et convergence de plusieurs projections qui la définissent: homo modernus, homo gallicus, homo dixieviemis, homo miticus, homo urbanus, homo eroticus, homo dramaticus și homo ludens. Contradictoire en tânt qu'identité moderne, la Parisienne est cohérente comme personnage littéraire, étant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
1 În stilul academic am grupat textele din revista Realitatea virtuală, Rețele de calculatoare, XtremePC, Revista Informatică, Manual de medicină internă și Codul penal. Pentru stilul beletristic am realizat inventarul pe baza textelor: Șt. Agopian, Fric, Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest, Ana Blandiana, Calitatea de martor, Dragoș Bucurenci, RealK, Nae Caranfil, Filantropica, Al. Călinescu, Interstiții, Mircea Cărtărescu, De ce iubim femeile?, Mircea Cărtărescu, Orbitor, Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, Viorel Cristea, Totu-i în floare și ieri a fost la fel, Mihail Gălățeanu
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
se întrețeasă arta, filosofia, știința, morala, religia, în întruchipările lor particulare și în metabolismul lor cel mai specific”. Rubricile interesează literatura și istoria culturii: „Fețele veacului”, „Istorie și memorie”, „Cronica literară”, „Religie și spirit”, „Convergențe/Divergențe”, „Salonul literar” (proză, versuri), „Palimpsest”, „Recenzii - Note - Însemnări”. Printre studiile și articolele pe teme filosofice se află unele despre personalități aparținând și literaturii: Eugeniu Sperantia, Camil Petrescu (despre care scrie Ion Dur), Constantin Noica. Ultimului i se publică, postum, o conferință din 1943, Cunoaștere și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289426_a_290755]
-
peste timp, preferința pe care i-o acordase prozatorul. Textul, conceput ca viziune halucinantă a înfruntării dintre inteligența umană (aici, astronomul Dav Bogar) și nooplaneta Tehom, angajați pe viață și pe moarte într-o partidă de șah cosmică, reface, în palimpsest, toate marile întrebări ale căutătorului de absolut care a fost R. SCRIERI: Martin Rogers descoperă America (în colaborare cu C. Constantin), București, 1953; Inimă de ciută (în colaborare cu Christian Ghenea), București, 1955; Uraniu (în colaborare cu Christian Ghenea), București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289296_a_290625]
-
sînt ghizi, Oneștiul crescînd clădiri albe, încolo în vigoare libertatea văzduhului de seară fără om, în gara cu de Chirico Trei fete la țîșnitoare, cu o minge în mînă, totul decent pe peron, ca viitorul, semnul bisericii legendare din Borzești palimpsest, deasupra lent jeturile albe de avion de vînătoare, semn șters ori confirmat în mijloace moderne, comuna Căiuți seamănă cu numele din panoul rutier, două tunuri autentice, cu țeavă lungă, casca militară la scară de monument turnat în beton, părțile frumoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
este de pămînt, cenușiu de nori, tapițeria zilei, săltați în fire, fiilor, cerul ia ființa norilor, cele lumești sînt mohorîte, Cerul a dat semn! superbă ieșire, din zi în imn! INTERVENȚIE ÎN TEXT Lucrurile ce ne determină ne constituie. Text palimpsestul teandric versetul. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT Halta Rateș-Cuza la traducerea brută: (indiciu de modalizare feroviară), (arhaism), cazarea în mit la hanul lui ~, cînd o minune se întîmplă a doua oară e Vodă Cuza, România! astfel e România! casele cu aerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pîrtie, îi dă bani cînd să mărită, de-a lu' Lupaș după deal, n-au putut să se cunune, rude! Lunca de Mijloc, la primărie da! brădui prăvăliți, nu e bradul, e mulțimea lui, Valea Rece deschizătura în secundar, Ghimeș palimpsest prin istoriile șterse mergi înainte la și 52 și acu' e și 20 abea! stă mai bine de juma' de oră aicea, crai nou între nori, brazi, zăpadă, șinele, acordul cu entropia gloria, apa zăpadă, sufletul brazi, munți luna femeia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]