613 matches
-
să nu-l mai pomenească pe Whitman. Amicul său candid nu pare să priceapă manevra. Oricum, asta nu compromite discuția lor. Vorbesc despre Mallarmé și poezia pură, Valéry, ŤCimitirul marinť, Ce toit tranquille ou marchent les colombes / entre les pins palpite, entre les tombes. Coboară în timp, până la Maurice Scčve, Louise Labbé ( ,Agrippa d'Aubigné e prea marțial"). Un octombrie senin se prelungește nespus. Diminețile palide și prealuminoase predispun la mărturisiri. Nu vor ieși din sufletul prematur împietrit al lui Vladimir
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
și toamnă vine... Animatorul evenimentului a fost simpaticul profesor - scriitor roșiorean Constantin Ț. Ciubotaru, care a reușit să ne convingă odată în plus de valoarea inculpaților George Filip și Mihaela Dordea. Printre altele, am aflat ca la Roșiorii de Vede palpita o viața culturală intensă. Sunt convins că așa este. Din Roșiori și împrejurimi s-au ridicat scriitori valoroși; unii au plecat în ceruri (Marin Preda!) iar alții fac cinste literaturii române actuale. Păcat că plănuita lansare de cărți de la Roșiori
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
spasmodic sunetele rezultate din tuburile dezacordate. Mărțina nu mai rezistă. Își astupa urechile cu palmele. știe că nu are de unde, dinafară ei, să Îi vină salvarea. Prin ogivele de sub streașina, lumina solară penetrează interiorul cu insolenta aproape păgâna. Inima ei palpita iarăși. Nu și-a luat pilula de Propanolol nici aseară, nici de dimineață. Numai paznicul este la datorie, si Arhanghelul Mihail, prins În frescă de ev mediu. Stau impasibili. Unul sprijinit pe picioarele răschirate, cu mâinile În șold. Celălalt, un
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
poeziei se găsește în altă parte. In mijlocul mînăstirilor, al castelelor sudice și al grădinilor luxuriante, poetul se autocontemplă drept un soi de prinț, în cele mai narcisiste posturi posibile: „Un vis de-amurg de vară în cadrul lui de aur Palpită: fantasie așa de arzătoare Că pune pe-a mea frunte cununa cea de laur, Pe cînd în suflet tragic speranța tristă moare" ( Cînd vioarele tăcură XI): „...a mea frunte ce se-nclină ca un trist și palid crin" (Fecioara în
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
într-o „horă a răului” știe că se găsește „în anul morții”. Între superstiții, ideologie și mit, urgența limitelor se blochează în diverse închisori individuale, fiind, fiecare în parte, forme sociale de exterminare. Mircrobul nu e luat de departe: Bucureștii palpită în trecutul tuturor, deodată cu istoria, cu conducătorii. Orașul vampiric duce după sine bagajul unei istorii asemenea. La fel ca în romanele precedente, nucleul îl reprezintă o malformație a spiritului. Individul este incapabil să se ridice deasupra lui Cain și
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
pipăi luciul de la sine declină iubirea cum ziua-n octombrie celălalt se mărturisește cu-atîta indiferență ca și cum ar vorbi despre tine vinul are gustul unor zicale timpul trece prin timp cum curentul electric. Asculți vezi Asculți vezi acoperi descoperi frumusețile ce palpită la gîtul tău cum o venă umpli șoseta cu bluesuri te descurci cu picturile oare ce se-ntîmplă-n prezent cu prezentul însuși un violoncel e necăjit ca o morsă la țărmul mării mîine nu mai contează spaima părului face deliciul flăcării
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
să nu fie sărbătoare/ să nu crească dintr-o dată rîul/ și focul să nu răbufnească// mă ascund/ lipit cu spatele la bronzul zgrunțuros/ cu ochii țintă la limba care atîrnă imobilă și ucigătoare// în clopotul cel mare e negură/ dar simt cum palpită o singurătate mai groaznică decît a mea// aburi se ridică din mine și se condensează pe limba de bronz/ o umezesc și o sărează/ iar ea începe să se miște încet/ ca un mort înviat de ploaieť. Nimic în plus
Robert cuceritorul by Vasile Popovici () [Corola-journal/Imaginative/10099_a_11424]
-
optzeci ai veacului trecut, la TNB a sosit trupa maghiară a Teatrului din Tg. Mureș, cu spectacolul regizat de Victor Ioan Frunză după piesa Cruciada Copiilor, de Lucian Blaga. A fost cu adevărat un mare eveniment, din păcate singular: sala palpita de emoție artistică, spectatorii și-au scos căștile de pe urechi și, în pofida oricăror bariere lingvistice, vibrau la unison cu actorii de pe scenă. Atunci, în comuniunea spirituală creată, este sigur că spiritul lui Blaga "vedea aevea" Rîpa Roșie... Blaga-Rîpa Roșie - un
Puncte de vedere - Lucian Blaga și o biată sală de Sport... by Lidia Lazu () [Corola-journal/Imaginative/10352_a_11677]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ILUZII DEȘARTE ... Autor: Dan Borbei Publicat în: Ediția nr. 1291 din 14 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Iluzii deșarte din știința credinței Spații curbate de timpul științei, Palpită din vremuri locul credinței, Se înnoadă materii în visul romantic Reale iluzii din vidul precuantic, Vibrează prin spațiu al ritmului timp, O undă măreață răsună prin câmp, Materii subtile foșnesc gravitații, Scăpate din punctul cu informații, Nimic fără spațiu și
ILUZII DEŞARTE ... de DAN BORBEI în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349236_a_350565]
-
cât de puțin avem nevoie pentru a fi fericiți!...’ ” (Liftul) În ciuda, sau poate tocmai datorită acestei situări a poveștii în reverie sau vis („Viața e un vis”, Aleea personalităților; Calder ó n de la Barca, La vida es sueño), textul mustește, palpită de sevele vieții. Rareori am întâlnit, în lecturile mele, harnice și îndelungate, scene de dragoste mai răvășitoare, mai sfâșietoare, mai concrete, mai pure decât în prozele acestui volum. Citez, la întâmplare, Visul, Liftul, Revenirea, Apartenența. Iată un scurt fragment: „Azi
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
provincie/ am visat că voi ajunge departe/ și că nu-mi voi da de-a berbeleacul/ niciodată copilăria adolescența/ tinerețea și viața”. Neobositele peregrinări, în căutarea umbrelor, a imaginilor șterse de timp, iluzia că, undeva, într-un colț ascuns, mai palpită un rest obscur dintr-o utopică realitate ideală, sunt estompate de un discret registru autoironic, de un destul de sever autocontrol, ce înăbușă exaltarea ori afirmațiile definitive. Poetul apelează des la astfel de tehnici de schimbare a registrelor, prin care o
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
Înviatului, care ne transmite mesajul cel mai clar al sărbătorii Sf. Paști. „Pace vouă! Pentru sufletele răscolite și tulburate ale ucenicilor era uimitor acest salut. Era firească tragerea la răspundere pentru lașitatea lor, pentru lepădare, părăsire, ascundere. În inimile lor palpitau aceste gânduri, iar Hristos le-a dat ceva ce ei nu aveau: pace și liniște sufletească. Conflicte, războaie pot fi create cu o rapiditate de neînchipuit. Cine poate, însă, prin două cuvinte să ofere pace? Numai ÎNVIATUL! Auzind cuvintele Înviatului
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
a dat istoria lumii, pe Iisus Hristos. În parabola cu oaia rătăcită, un păstor părăsește o turmă întreagă în căutarea unei oi. Să știți, asta se cheamă ''unanimism moral creștin''. Fiindcă în universul lui Iisus Hristos o celulă care mai palpită într-un muribund este mai valoroasă decât toate galaxiile posibile. 104. Poarta spre Dumnezeu este credința, iar forma prin care se intră la Dumnezeu e rugăciunea. Rugăciunea e singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
poporului german sau francez. Că n-avem un Goethe, dar avem un Eminescu.” Pornind de la acest citat, poeta își exprimă admirația pentru poetul neamului - Mihai Eminescu, pentru opera sa, pentru iubirea pe care el a ridicat-o la dimensiuni cosmice: “Palpit-o tresărire-n noblețea-ți sufletească,/ versul nu moare nici când sufletele-s stinse,/ te poartă barca sorții spre granița lumească,/ „...te legeni, codrule”, spre-o zare făr’ de vise.” („Sfârșit”). În aceeași manieră se va exprima și în următoarele
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
adjectiv. Mi se părea din ce în ce mai fascinant să pătrund în viața zguduită a popoarelor, să le aflu obiceiurile, să rețin numele vestiților conducători de stat sau de oști, să aflu tainele afacerilor de la diversele curți regale, să-i urmăresc, cu inima palpitând, pe vitejii care-și apărau tara cu prețul vieții, în fața dușmanilor care o devastau și o jefuiau. Într-un cuvânt, arătam un interes deosebit pentru acea istorie, care cu un an sau doi în urmă îmi fusese aproape indiferentă. Mă
PROFESORUL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384114_a_385443]
-
am scăpat, însă, de invitația Maicii Starețe de a adăsta la masa de prânz, împreună cu Părintele Vasile Prescure. Timp de circa o oră, cât a durat masa, colocviul nostru creștinesc a fost învăluit, parcă, de o străvezie hlamidă, dincolo de care palpita, învăluitor și ocrotitor, spiritul lui Arsenie Boca. În precipitarea noastră, dinspre final, nici nu prinsesem de veste că Soarele își văzuse de drum și trecuse de miezul zilei. ...De atunci, am tot tânjit să mai dăm o fugă până la Prislop
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
scontăm un rezultat. Nu o dată Însă, cotrobăim din inerție, să nu ne pierdem reflexele, mânați de fascinația pură pe care o exercită asupra intelectului și a imaginației noastre hârtiile acelea roase pe la colțuri și Îngălbenite de timp, printre rândurile cărora palpită viața unor oameni ce și-au pierdut identitatea, devenind concepte și categorii, embleme reci ale așanumitelor epoci istorice, ei care au fost cândva prezentul, existența, lumea vie cu mișcarea, freamătul interior și diversitatea ei uluitoare. E o senzație unică, stranie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
plăcuta femeie - vreau să-ți mulțumesc din suflet: aseară, după ce-am mâncat dovleac, așa cum mi-ai spus dumneata, nu l-am mai visat pe Domnul! — Păi vezi? Ce ți-am spus eu? Da’ ce-ai visat? — Am visat - răspunse palpitând atrăgătoarea femeie - vreo șase-șapte sfinți, toți unul și unul. Am dormit ca legănată. — Domnul să te aibă în pază... - mormăi Metodiu, grăbind pasul. Să-i lăsăm acum o vreme pe bunii noștri călugări să se piardă pe drumul secretei lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
turcii etc. Nu e cazul. Căci biografia esențială a viitorului boier Radu a început și s-a sfârșit la cinci luni. Atunci, la cinci luni, trăsăturile sugarului se limpezesc, se clarifică, primesc forma recognoscibilă a gingașului chip definitiv, iar părinții palpitând de emoție și fericire asistă la primele gângurituri mai lungi. N-a fost cazul. Căci la cinci luni părinții lui Radu au observat cu uimire, la început, apoi cu stupoare, și în cele din urmă cu groază că micul boier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trezești pe doamna. Fața ei de femeie bătrână, mică și galbenă ca frunza toamnei, era îngrijorată și supărată. - Dar cu tine ce-i, băbătie, umbli în pâslari în plină vară? o întrebai eu, fără să ridic capul și simțind cum palpită o durere surdă între ceafă și pernă. - Tare mă dor picioarele, Vadicika, îmi răspunse ea cu glas rugător, apoi adăugă plină de interes, de asta m-ai chemat? Dând din cap mustrător și acoperindu-și gura cu palma, dădaca mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și trupul. Fiind ca tulpina pe care creșteau relațiile mele cu Sonia, sărutările noastre mă obligau la postura unui băiat visător și, de ce nu, naiv. Cred că Sonia stăpânea știința de a chema la viață sentimente care demult nu mai palpitau în inima mea, sentimente care, tocmai de aceea, erau mai pure decât mine. Tinerețea, puritatea și naivitatea acestor sentimente nu se acordau deloc cu experiența mea murdară de viață. Așa eram eu cu Sonia. Peste câteva zile, am avut certitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și mișcare, pe deplin adormiți; membrele Îi mai trădau uneori, ce-i drept, tresăltînd pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde piatra stîncii o bătucise de atîta somn Împovărător, de atîta Încremeneală a trupurilor, ori cînd mai palpitase lutul trupului, cînd mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mîncase de la duritatea diamantină a stîncii grotei. Zăceau cu fața-n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvîcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din infinitatea acelei necropole, alte zeci de mii rămîneau neexplorate, uitate pentru totdeauna. M-am simțit Înconjurat de milioane de pagini abandonate, de universuri și de suflete fără stăpîn, care se cufundau Într-un ocean de beznă, În timp ce lumea care palpita În afara acelor ziduri Își pierdea memoria pe neștiute, zi după zi, simțindu-se cu atît mai Înțeleaptă cu cît uita mai mult. Se iveau primele sclipiri ale zorilor cînd m-am Întors la apartamentul din strada Santa Ana. Am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care, la diferite televiziuni, acompaniau procesul electoral, făcând presupuneri în legătură cu lipsa de date sigure de apreciere, deducând din zborul și din cântul păsărilor voința zeilor, deplângând faptul că nu mai este permis sacrificiul de animale pentru ca în viscerele lor încă palpitând să se descifreze secretele lui cronos și ale sorții, se treziră brusc din torpoarea în care perspectivele mai mult decât sumbre ale scrutinului îi făcuseră să se afunde și, cu siguranță, pentru că li se părea nedemn de misiunea lor educativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Dragi Compatrioți, ca unul care se pregătește să anunțe că începând de mâine va scădea la cincizeci la sută prețul benzinei, pentru ca imediat după aceea să arunce în ochii audienței străbătute de spaimă un organ intern însângerat, lunecos și încă palpitând. Ceea ce avea să comunice președintele republicii, adio, adio, la revedere, era deja cunoscut de toți, dar este de înțeles faptul că oamenii au avut curiozitatea de a vedea cum avea s-o facă. Iată, prin urmare, discursul complet, căruia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]