373 matches
-
studiată oralitate și un voit prozaism, discursul poetic fiind, nu de puține ori, potențat de accente umoristice și satirice rafinate, cu forță expresivă, ce amintesc, în multe privințe de sarcasmul corosiv, dinamitard, de aerul de bravadă, de nonconformism și violența pamfletară, contestatară, al valoroasei noastre poezii avangardiste. Se constituie toate acestea, credem noi, în semne certe, ale unei sensibile maturizări artistice, confirmată, între altele, și de factura reflexivă, cerebrală, a unor poeme în care eroul liric meditează în cheie ușor elegiacă
VIRTUŢILE JURNALULUI LIRIC DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367988_a_369317]
-
în loc să răsară steaua României Restaurate, se prăbușește întunericul asupra speranțelor poporului român. În loc să avem bunăstare și pace sufletească în țara noastră, suntem cerșetorii țărilor străinătății, în care europenii trec pe lângă noi, cu mâna pe buzunare. Istoria este distorsionată în stilul pamfletar satiric vulgar și insultător, declarațiile politicienilor exersează paroxismul și au ecou în acțiunile docile, de vasalitate! În acest moment foarte greu pentru români trebuie o reîndreptare salvatoare a țării zguduită de convulsii care au la bază dictatura politicului! Ceea ce zdruncină
ARGUMENT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347601_a_348930]
-
pierde-vară Pierzând verile mereu, I-a venit de hac nevasta - Și-a jurat, sub melesteu, Că mai pierde...vara asta. Distinsului SERGIU CĂBULEAC (cunoscut, pe Confluențe literare, prin acidele sale pamflete în proză, rareori în versuri) Ca scriitor de proză pamfletară, S-ajungi la el, îți trebuie o scară... Dar când pamfletul și-l compune ca poet, Ca să ajungi la el, îți ei un... taburet. Epigramistului MIRCEA COROȘ (ca răspuns la o epigramă prin care mă promovează în cercul epigramiștilor, în
EPIGRAME (IV) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365117_a_366446]
-
întâlnit aici: poetul închină un text criticului M.N. Rusu (aflat și el în exil) și nu criticul scrie o exegeza despre poet, cum ar fi firesc. Același patriotism afirmat răspicat și o mare vigoare a tragismului în paralel cu diatriba pamfletara împotriva forțelor oculte care domină cu viclenie lumea și care și-au propus să imbecilizeze popoarele de bună credință. Un poem că Geneză reia tema cosmogonica dragă autorului și cu influențe care pornesc clar din poezia lui Mihai Eminescu. Fără
TRADITIA POEZIEI PATRIOTICE REACTIVATE PE PAMANT AMERICAN, DE AURELIU GOCI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366243_a_367572]
-
în care amenințările apocaliptice ale divinității să nu mai existe. Adevărată divinitate se află în legile materiei care guverneaza și existența Universului și odată cu el, și existența umanității”. Pierdut în lume (2010) începe cu un pastel newyorkez, dar păstrează tonalitatea pamfletara de luptă cu toate minciunile și iluziile, cu toate adversitățile care amenință ființă fragilă a umanității. Se poate detecta un spor de meșteșug de supraveghere atentă a versului, astfel încât poezia tinde spre incantație, spre cântecul pur. Poezia declarativa, poezia manifest
TRADITIA POEZIEI PATRIOTICE REACTIVATE PE PAMANT AMERICAN, DE AURELIU GOCI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366243_a_367572]
-
lui Eminescu, afirmându-se ca biograf al său pe drumul deschis de Titu Maiorescu. Această primă teză susținută de un ardelean la o Universitate străină - gest de mare curaj pentru acele timpuri - se situează la antipodul brutalului și stupidului atac pamfletar ce apăruse deja, inițial nesemnat, apoi asumat de întâiul detractor al lui Eminescu, canonicul romano-catolic blăjean Al. Grama, publicat mai întâi în serial în coloanele ziarului ,,Unirea"din Blaj (1891), apoi sub forma unei broșuri de tristă amintire (,,herostratul’ culturii
CATINCA AGACHE ELIE MIRON CRISTEA ȘI PRIMA TEZĂ DE DOCTORAT EMINESCU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369844_a_371173]
-
special al juriului pentru presa on-line • OVIDIU M. CUREA pentru articolul: „Culoarea Roșiei Montană”, Revista ART- EMIS Mențiunea specială a juriului pentru presă scrisă • ROXANA ISTUDOR pentru tableta-medalion „Spirit și bronz”, Revista EMISAR • AL. FLORIN ȚENE pentru articolul cu valențe pamfletare „Fericirea de a fi condamnat de confrați”, revista AGORA LITERARĂ din Cluj. Premiul I pentru carte de presă • MARIA DIANA POPESCU pentru volumul „Dați-mi țara înapoi!”, Editura TIM, Reșița, 2013 Premiul II pentru carte de presă • LAURA BREANĂ pentru
UNIUNEA ZIARIŞTILOR PROFESIONIŞTI DIN ROMÂNIA ÎŞI PREMIAZĂ LAUREAŢII de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350674_a_352003]
-
Neliniștit de-a fi prin coșmar etern. Știa că moartea n-are nuciun regret, Când seceră pe naivi sau înțelepți. În versuri căuta să îi țină piept, Dar hâda lovește când nici nu te-aștepți. A ironizat-o cu gând pamfletar, Crezând că ajunge la învoială, Fără să știe că-i ia cel mai scump dar. Dar l-a secerat fără șovăială. Țăndări i-a făcut inima plăpândă, Cu lovitiri de pumnal, repetate. Că mereu de suflete e flămândă, I-a
CU MOARTEA LA CAFEA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343960_a_345289]
-
face critica? A decanta, a separa mai corect, reponsabil, memoria culturii noastre, de ceea ce este radio-activ- teluric și încă nociv, în Timp... Energiile spirituale din OM, creative, revelatorii ȘI PRIN poezie, se cer RECICLATE, fie și prin hipoeracizii sarcasmului oximoronic- pamfletar! - cinic via Juvenal,- Diogene..., Caragiale, Eugene Ionesco, Beket, Orwell ș.c.l.- dar gunoiul NU: el aparține, metaforic zicînd, frigului elemantar, din Mineralitate, în “ zgomotul și furia” rumorii “ istorice”, cumva autodestructive, societatea însăși (!!!) emanîndu-și, prin determinare și Dirijism - Control securistic-
DESPRE HISTRIONISM ŞI EFECTUL CATHARTIC REVIGORATOR de EUGEN EVU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346887_a_348216]
-
special al juriului pentru presa on-line OVIDIU M. CUREA pentru articolul: ”Culoarea Roșiei Montană”, Revista ART- EMIS Mențiunea specială a juriului pentru presă scrisă ROXANA ISTUDOR pentru tableta-medalion ,,Spirit și bronz”, Revista EMISAR AL. FLORIN ȚENE, pentru articolul cu valențe pamfletare “ Fericirea de a fi condamnat de confrați”, revista AGORA LITERARĂ din Cluj. PREMIUL I pentru carte de presă MARIA DIANA POPESCU pentru volumul „Dați-mi țara înapoi!” Editura TIM, Reșița, 2013 PREMIUL II LAURA BREANĂ pentru volumul „Vieți de poveste
PREMIILE PE 2013 ALE UNIUNII ZIARIŞTILOR PROFESIONIŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346989_a_348318]
-
-l scoseseră în stradă, practic, o aspră condamnare a nedreptății. Scrisoarea din 8 iunie 1876 către Veronica Micle, dacă este autentică, noi îi dăm girul, fiindcă eminescologul Aug. Z. N. Pop, îi dă girul său, ea anunță în germene accentele pamfletare ale Scrisorii III: “ Canalia liberală a nimicit ideile ce mi le făcusem despre viață! Rămas fără o poziție materială asigurată și purtând lovitura morală ca o rană ce nu se mai poate vindeca, voi fi nevoit să reiau toiagul pribegiei
CORESPONDENŢA EMINESCIANĂ-MANIFESTARE DE FORŢĂ MAJORĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346315_a_347644]
-
luptătorilor pentru adevăr din literatura română contemporană. Sunt puține lucrări actuale care demască cu atâta virulență și cu atâta veridicitate atrocitățile vechiului regim. Nici perioada obscură a unei, așa zise tranziții spre o lume mai bună, nu scapă de sub ironia pamfletară a scriitorului. „Care revoluție? A fost marea înghesuială. Noi, prostimea, ne-am înghesuit la televizor, să privim cum cade tiranul, iar ei s-au înghesuit, să acapareze funcții și afaceri profitabile”. Această definiție a lui Haralambie este mai mult decât
„ÎNTOARCEREA” SAU „ROMANUL EVOCATOR AL DURERII” DE ION CATRINA de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345436_a_346765]
-
sa. NOTE 1. Ediție realizată de Dumitru Bălașa și Nicolae Stoicescu și publicată de Editura Academiei, București, 1997 2. Ibidem, p. 50-125. Această situație complicată este tratată cu destulă subiectivitate(aceasta își avea și își mai are originea în lucrările pamfletare antiotomane și antiboierești ale pașoptiștilor) și necorelarea cu alte aspecte ale evoluției societății românești, care nu stagnează ci progresează chiar în lucrările generale precum cea a lui Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor , vol III, partea I, București, 1942, p. 305-336
LUMEA LUI TUDOR VLADIMIRESCU de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/376348_a_377677]
-
cuplu. Și culmea: silueta-i finuță din ușă n-avea nimic din grosiera obtuzitate proletară a regimului care-și făcuse marotă din ponegrirea tradiționalei regalități românești. Și-atunci? Ce relații ar exista între această surprinzător de promițătoare pictură și puseurile pamfletare antimonarhice transcrise cam nătîng pe etichete? Nici una. Da, dacă în următoarea sa expoziție de la Cupola locul tronului atît de vulgar zeflemisit acum ar fi luat de seceră și ciocan, atunci, perfect: am descoperi în băiețică militantul de vocație. Cum, vai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și refăceam subit cele cîteva pînze deja notorii o notorietate perfid ținută sub cenzură de o incredibilă finețe a paletei. Fiu al unei alte siluete, una maiorescian emblematică Bogdan Duică hidalgoul acesta de pe bancă nu mai păstrase nimic din aplombul pamfletar al părintelui, plasîndu-i-se diametral opus. Finețea gesticii sale spunea ceva esențial despre acea parte nobilă a unei Românii ce dispăruse demult și căreia îi ducem și-acum dorul. Reîntîlnit, altădată, într-un înțesat vernisaj de Sală Dalles, Catul, în așteptarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Despre cenzura în Moldova, IV, București, 1907, 6-7, 45; Emilgar [Emil Gârleanu], Sofia Hrisoscoleu, „Arhiva”, 1902, 1-2; Profira C. Groholschi, O ziaristă româncă, Piatra Neamț, 1919; I. A. Bassarabescu, O scriitoare necunoscută din epoca Unirii Principatelor, București, 1940; J. Byck, O pamfletară acum o sută de ani, GL, 1958, 10; Cornea, Alecsandrescu - Eminescu, 60, 67-68; Paraschiva Câncea, Sofia Cocea (1839-1861), București, 1975; Dicț. lit. 1900, 196-197; Traian Nicola, Valori spirituale vasluiene, I, Vaslui, 2001, 232-235. R.Z.
COCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286309_a_287638]
-
a celei formate din „învârtiții” războiului și repezentanții claselor „în descompunere”. Fără un autentic nerv dramatic, teatrul lui C. dublează oarecum scrierile sale epice. Supraevaluat în perioada proletcultistă, dar neîndoielnic pamfletar talentat, C. rămâne incomplet realizat ca romancier. Temperament polemic, pamfletar incisiv și cronicar pasionat al societății românești, de-a lungul sfertului de veac ce urmează răscoalelor și cu care se începe un nou capitol al istoriei noastre contemporane, d-l N. D. Cocea a surprins de două ori pe lectorii
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
politic, fost ministru al Domeniilor și academician. În pagini puține, se mișcă în mod cert unul dintre marii ariviști și avari ai literaturii noastre. Efectul însă e diminuat de implicarea pasionată a autorului, care își condamnă direct eroul, cu virulență pamfletară. O valorizare mai largă a însușirilor lui C. se vede în Însemnările lui Safirim (1936), proiectate în cinci-șase volume. În partea realizată - primul volum și câteva capitole din al doilea, publicate în periodice -, substanța este evident autobiografică. Însemnările... sunt de
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
atentă și minuțioasă se îmbină fericit cu parantezele digresive și comentariul eseistic. Coordonatele ideatice fundamentale ale operei mateine sunt, în opinia lui C., „patima morții”, mitul „semeței seminții”, „demonismul”, „dandismul”, mitul „vârstei de aur” și nu în ultimul rând „violența pamfletară”, care trimite direct la opera ilustrului părinte al lui Mateiu. Una dintre concluziile fundamentale ale studiului este că scrierile acestuia sunt „ficțiuni memorialistice”, singurul personaj al Crailor de Curtea-Veche, ca și al celorlalte proze ale sale, fiind însuși povestitorul. SCRIERI
COTRUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
de conștiință, ce duce fie la triste capitulări, fie la răzvrătirea care e datul unui suflet apostat. Un ifos teoretizant există și în articolele lui, scrise cu duh încrâncenat și cârtitor. Polemismul, revers al unor frustrări, imprimă publicisticii o tentă pamfletară. Și în versurile cu accente sociale, și în lirica erotică, prezente în volumul Aliquid (1933), B. eminescianizează. Pe alocuri, câte o notă bacoviană. Serenada, romanța nu formează registrul liric cel mai potrivit pentru acest spirit zbuciumat, captiv al unor stări
BATOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
colajele eterogene, arătările cu o morfologie cvasifantastică, vermina foșgăitoare din pamflete trec în sfera vastei teme argheziene a apocalipsei. A. a realizat cea mai cutremurătoare panoramă a „materiei care se îneacă în propria-i putreziciune”. Valoarea excepțională a artei sale pamfletare vine din sugestia piezișă a unei intenții de exorcism și din potențialul de halucinare al imaginilor. El rămâne un nume printre reprezentanții de prestigiu ai genului: Jonathan Swift, P.-L. Courrier, Léon Bloy, L.-F. Céline. Tablete din Țara de
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Goethe, 1967), aparținând unui moralist modern, cu lecturi demistificatoare, versuri (Osânda soarelui, 1968, adunând, de-a lungul a două decenii, poeme încropite - s-a spus - de un „diletant”). Implicat în prezentul imediat, polemist de temut, muindu-și pana în cerneala pamfletară, el urmărește atent pulsul vieții românești și comentează, poematizând, evenimentul politic, intern sau internațional. Reportajele sale metamorfozează faptele nude (luate ca pretext), așezând sub lupă detaliul, pentru a extrage semnificații în registrul literaturii. Pe-un picior de plai (1957), Cât
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
de suprafață, lărgirea suporturilor vieții culturale; totul se îmbină în acest demers de relativizare a rolului gînditorilor și scriitorilor. Am învățat să distingem ideea de carte, cum recomandă Alphonse Dupront, care subliniază efervescența deseori determinantă a "acestui univers folicular și pamfletar, intermediar între universul cărții, al mecanismelor școlare și al cuvîntului vorbit, nu scris".32 Se vorbește de acum încolo mai mult despre tipărituri decît despre carte și mai mult despre gesturi cotidiene de apropriere decît de tipăriturile înseși (periodice, almanahuri
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cu condiția ca acțiunile lor să capete un caracter spectaculos. Astfel, s-au creat alianțe între actorii care au înțeles că puterea este dată astăzi de notorietate. Un exemplu ne este furnizat de ceea ce Alain Minc, califică într-un stil pamfletar, drept „Sfânta Alianță dintre judecători și ziariști” (Minc, 2002, p. 196). Debarasată de aspectele sale polemice, teza lui Minc se referă la convergența de interese dintre judecătorii de instrucție și ziariștii de investigație. Și unii, și alții își lărgesc spațiul
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
se spunea în anii mei de școală, la lecția respectivă: că, în partea a doua a celebrei poeme, Eminescu s-a lăsat târât de mărunte și efemere patimi, coborând la invectiva trivială, străină de marea inspirație poetică. Bineînțeles, în contrast cu spiritul pamfletar al părții acesteia, ne era lăudată partea întâia, cea cu Mircea și împăratul. Pe mine vehemența invectivei eminesciene mă încânta nespus de mult și n-a încetat niciodată de atunci să mă încânte, după cum, de ce aș ascunde-o?, partea întâi
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]