348 matches
-
tron și țară. Prin aceea că, numiți în funcții înalte militare oameni ce, la 11 fevruarie, și-au înfrînt jurământul și onoarea militară, se amenință din fundament toată organizarea statului român, întemeiată și ea pe jurământ și pe onoare. Decorând pamfletarii cari au pângărit Coroana încurajați acea pângărire, încurajați lipsa de respect cătră autoritatea Coroanei. Și să vă spunem cine amenință mai cu seamă. Veneticul. Când d. C. A. Rosetti, la luarea Plevnei, n-a găsit alte vorbe de zis celor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
această încântare prin violență și ultragiu, la Victor Hugo, care poate n-a fost niciodată mai inspirat decât în Les Châtiments, la Arghezi, la Léon Bloy, la Agrippa d’Aubigné și, bineînțeles, în Vechiul Testament. Nu importă câtă dreptate are obiectiv pamfletarul (căci aici e vorba de pamflet și am vrut ca prin exemplele la care m-am referit să arăt cât de tare greșesc cei care-l consideră nedemn de o înaltă prețuire), ci câtă dreptate are el subiectiv. Adică de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
triviale injurii pot străluci cu o lumină de vitraliu dacă cel care înjură e un om de onoare; această calitate intră consubstanțial în geniul invectivei. Din pamfletele lui Aretino nu a rămas nimic (decât o pâine pentru erudiți) numai fiindcă pamfletarul acesta a fost un șantagist. Invectiva poate fi vitriolantă în expresia ei, dar trebuie să fie sublimă și pură în incandescența ei pasională. VORBE MARI „Să nu spui vorbă mare”: cred că acest precept popular vine din credința în puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
trebui să cuprindă, iar în epocile clasice chiar cuprinde, orice scriere în proză cu caracter de operă (spre deosebire de Dl. Jourdain). Tudor Vianu în Arta prozatorilor români nu se ocupă numai de romancieri și nuveliști. Criticul, eseistul, filozoful, istoricul, economistul, oratorul, pamfletarul sunt prozatori și opera lor trebuie să aibă un stil. Claude Lévi-Strauss este un admirabil prozator, suculent, precis, sugestiv. Bergson, Nietzsche, Valéry, Sainte-Beuve, Maiorescu sunt mari prozatori; de Iorga ce să mai spun? Arta lui literară o egalează pe a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
relief este aceea a unirii tuturor românilor sub oblăduirea națiunilor de stirpe latină. În pasiunea pe care o investește în susținerea „cauzei române”, el are ceva de tribun. Prin vehemență și sarcasm, unele dintre articole par scrise cu pana unui pamfletar, autorul lor fiind un spirit eminamente polemic. Actor mai întâi în Banat, în trupa lugojeană a lui Iosif Farcaș, apoi la București, sub conducerea lui Costache Caragiali, M. promitea, se pare, o bună carieră pe scenă. Renunță însă la actorie
MANIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287983_a_289312]
-
Teatrul Național”, „Biruința noastră”, „Arta nouă”, „Dumineca”, „Vremea” (unde, peste ani, își mută rubrica „Țintar”), „Revista Fundațiilor Regale”, „Rampa teatrală și cinematografică”, „Spectator”, „Ramuri”, „Viața românească” ș.a. Îl preocupă o varietate de subiecte, făcând dovada calităților sale de eseist și pamfletar, ca și de avizat observator al evenimentelor culturale (spectacole, apariții editoriale, expoziții etc.) din capitală și din provincie. A luat pulsul vieții politice românești și internaționale, semnalând situațiile tensionate și consecințele lor grave. El lansează în aceste articole numeroase aforisme
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
antitezi sau Spiritul și materia ș.a.), ca și în scrisori, el vădește, de asemenea, mari însușiri de prozator. Se întâlnesc aici, într-o alternare deseori surprinzătoare, oratorul solemn, stăpân pe mijloacele retoricii, poetul profet, copleșit de măreția atribuțiilor sale divine, pamfletarul veninos și sarcastic, povestitorul și memorialistul plin de nerv, bârfitor și familiar, iubitor de snoave și pilde populare. De altfel, tonul biblic, de venerație divină și elevată aspirație spre sublim și frumuseți abstracte, alături de invective și blesteme, cu violențe de
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
tale căi de planificare socială. Unde sunt căile de comunicare? Sunt niște canale blocate, inexistente sau care ar trebui construite. Marius Jucan: Așa e. Mă gândesc uneori la exemplele literaților din Iluminism, dintre care unii au devenit critici politici, moraliști, pamfletari, romancieri, reflectând În moduri diferite, adesea adverse, asupra „căilor de comunicare” care trebuiau construite În societate, pentru a păstra garanțiile autonomiei și libertății. O „vizită” În societatea secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea este totdeauna profitabilă. Mai cu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
intervențiile pe teme politice (îndeosebi în chestiunea angajamentului României alături de Antantă, opțiune dezastruoasă în ochii săi), K., partizan al Puterilor Centrale, își lansează argumentele și într-o broșurică, Rusia în fața cugetărei românești (1915). O vervă corozivă degajă șarjele lui de pamfletar. Bun cunoscător al literaturii franceze, el se oprește cu un prilej sau altul asupra câte unui scriitor, făcând, în manieră empatic-impresionistă, notații ce pivotează în jurul unor formulări sesizante. Apelul generos la metafore nutrește o frazare nu lipsită de consistență, dar
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
Arta serviciului, Politețea la masă. Rețetele provin din bucătăriile românească, franceză, rusă, greacă, turcă, ungară, poloneză și germană. Modest, dar extrem de harnic și riguros, S. s-a bucurat de apreciere și datorită altor calități, recunoscute până și de un neiertător pamfletar precum Tudor Arghezi, care îi remarca politețea înnăscută, eleganța atitudinii și a comportamentului, conchizând: „discret, atent și făcând abstracție de persoana lui, domnul Sevastos a știut să-și facă un prestigiu și să-l mențină”. Volumele Cronici rimate (1963) și
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
pe care Aron Densușianu și-l dorea, după studiile la Paris, urmaș la catedră, dar care, „inteligență de elită”, s-a ratat, nesusținându-și doctoratul, fiindcă a cedat „gustului de a lăsa timpul să treacă în reveria plăcută a cafenelei”. Pamfletarul incisiv și vehement este prezent în foarte multe pagini, precum în cele despre „năpârlirile” ideologice ale lui Mihai Ralea ori în cele despre N. D. Cocea, pentru care, în lipsa simțului moral, „toate podoabele spiritului au fost în zadar”; C. A
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
4; G. Spina, În apărarea lui Șeicaru, „Opinia”, 1926, 5 853; Romulus Dianu, Un model de articol politic, RP, 1929, 3 335; Ștefan Florescu, Domnul Pamfil Șeicaru, București, 1929; Nichifor Crainic, O paranteză, „Calendarul”, 1932, 143; C. Săteanu, Pamflete și pamfletari, „Opinia”, 1933, 7 783; Grigore Tăușan, Ziaristul literat Pamfil Șeicaru, RP, 1935, 5 108; Al. Gregorian, ...Șeicarica, „Sfarmă-Piatră”, 1937, 91-94; Paul Tomescu, Un stejar al spiritualității românești, „Conștiința națională”, 1942, 50-52; G. Ursu, Debutul lui Pamfil Șeicaru, „Curierul Tecuciului”, 1942
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
arta argheziană a poemului în proză, în vreme ce romanul poate avea ceva de „basm modern” (Ochii Maicii Domnului), alteori devenind receptare-interpretare a imaginii lumii „din unghiul derizoriului” (Cimitirul Buna-Vestire). Sunt scoase în evidență valențe complementare sau convergente cu cele din lirică. Pamfletarul, satiricul, moralistul e prețuit nu numai pentru arta prozastică, dar și pentru nu puținele rezonanțe contemporane - el vorbește despre versatilitatea politicianistă, ipocrizii și „demagogii succesive”, forme de impostură socială, morală, culturală -, în temeiul captării unor formule caracterologice care nu rămân
SIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
excitat este dimpotrivă, un tip hiperactiv, care nu se oprește la „a interpreta”. El se apără, acționează și contraatacă pentru a-și „susține” propriile sale idei. În această grupă intră următoarele tipuri de paranoici: persecutorii, cverulenții (certăreții sau scandalagii) și pamfletarii. 2) Grupa ipohondriacilor Pentru Boisier de Sauvage, aceasta reprezintă „o boală cronică în care bolnavul își imaginează că este în pericol de moarte datorită faptului că prezintă palpitații ale inimii, eructații, barborisme sau alte suferințe, mai mult sau mai puțin
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
1780) împarte literatura pe secole, pentru epoca de tranziție (1780-1830), când fenomenele culturale se diversifică, istoricul literar grupează autorii și scrierile după apartenența lor la o comunitate ideologică și socială (Școala Ardeleană) sau după genul literar (Poezia clasică lirică, Un pamfletar). Nu pune preț pe periodizare, considerând că altceva este esențial în valorizarea literaturii vechi: concentrarea informațiilor și calitatea lecturii. Lecția lui G. Călinescu din Principii de estetică (istoria literară ca știință epică) este urmată cu fidelitate în liniile ei generale
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
Geanoglu, I. C. Fundescu, au publicat puțin, revista fiind scrisă aproape în întregime de redactor. Caricaturile sunt făcute până în 1861 de H. Trenk. Orășanu a întrebuințat o sumedenie de pseudonime, între care Nicor, Netto, Odobașa, Iago. Înzestrarea lui de ziarist și pamfletar dă nota dominantă a periodicului. Autor de comentarii politice pătrunzătoare, făcute cu patimă și cu o agitație a spiritului care de multe ori îl avantajează, el era întotdeauna în miezul evenimentelor și, chiar dacă sensul lor îi scapă nu o dată (mai
NICHIPERCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288429_a_289758]
-
Casă a Scânteii, este locul simbolic al acestei generații spontanee - și rezistent vreme de cel puțin un lustru la profesionalizarea precedată de formare riguroasă, a mobilizat mii și mii de „știriști” improvizați, consacrând „baroni de presă” cu trecut tulbure și pamfletari de o virulență suburbană, „deontologi” de ocazie și editorialiști egolatri, „analiști” semidocți și „comentatori” agramați. Din acest grup agitat, pestriț și ars de febra rostirii publice, s-au desprins, în ciuda dificultăților - controlul politico-mafiot al hârtiei și spațiului tipografic la început
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Legibus et Consuetudinibus Angliae. Cinque Ports, un grup de porturi engleze îHastings, Sandwioh, Dover, Romney și Hithe) care, în vechime, se bucurau de anumite privilegii. William Blackstone î1723-1780), celebru jurist englez, comentator al legilor țării sale. William Prynne î1600-1669), celebrii pamfletar puritan, cunoscut printre altele prin campania dusă împotriva teatrelor din Anglia. Pippin, măr crețesc îengl.). „Filele Bibliei! Filele Bibliei!“ Cu strigătul acesta i se adresează secunzii tocătorului, pentru a-i porunci să fie atent și să taie obiectul în felii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
inegalității sociale și nu un «produs tardiv al romantismului german», așa cum pretindea critica burgheză. Abia acum opera lui Caragiale a redevenit opera lui Caragiale - adică de la un capăt la celălalt, o incisivă satiră a burghezo-moșierimii și nu opera unui «mizantrop», «pamfletar prin vocație», cum Îl vroiau esteții burgheziei sau a unui «străin de neam» cum Îl numea la unison critica naționalistă-șovină a aceleiași burghezo-moșierimi Înstrăinate de patrie și de popor. Toate acestea arată limpede că numai clasa muncitoare poate și are
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
părul încărunțit, cu obrazul ars de soarele Africii, cu o lumină stranie în ochi, care, în amurgul zilei de 14 ianuarie 1903, la înmormîntarea caricaturistului Bordello Pinheiro - omul care zdruncinase prin desenele lui monarhia mai mult decât o făcuseră toți pamfletarii și poeții laolaltă - își deschide loc prin mulțime și întreabă dacă poate vorbi. Era fostul student în medicină, Antonio José de Almeida, care, după ce făcuse cele trei luni de închisoare în 1890, plecase în Africa, așteptîndu-și cu încredere ceasul. Acolo
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și se continuă la lumina făcliilor. Apar, apoi, martirii revoluției. Toți se bătuseră la "Rotondă", toți complotaseră, toți fuseseră persecutați - și toți cereau acum, în ziua biruinții, posturi și măriri. Sunt trimiși în străinătate - miniștri și însărcinați cu afaceri - gazetarii, pamfletarii și scriitorii revoluționari; Joîo Chagas la Paris, Guerra Junqueiro la Berna, Bernardino Machado la Rio de Janeiro, și alții. Dar sunt ceilalți, miile de martiri, care-și cer recompensa. "Zi și noapte ministerele sunt tixite de pretendenți care-și povestesc
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu Wells - cu Shaw și la oameni precum Marx, Jean Jacques Rousseau, Marat, Saint-Just, oratori, scriitori excepționali, pornind În viață fără capital În afara capitalului mintal și ajungând să aibă o influență imensă. Și la toți ceilalți, avocați mărunți, cititori, fanfaroni, pamfletari, oameni de știință amatori, boemi, libretiști, ghicitori, șarlatani, paria, bufoni. Un avocat de provincie nebun care a cerut capul regelui și l-a și căpătat. În numele poporului. Sau Marx, un student, un tip de la Universitate, scriind cărți care cuceresc lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe numele său rostit de străbuni - Cursasca - vechi de când lumea, atestat documentar abia la 1437, dar cu confirmări arheologice de două milenii î.e.n., vine astăzi pe piața cărții un fiu al acestei localități - Cursești Vale - sat aproape pe cale de dispariție - pamfletarul Ioan Mititelu. Cartea-pamflet „Amintiri din sufragerie” aparține autorului provenind dintr-o veche familie răzășească, familia Petrileștilor, care la 1816 participă la împărțirea pământului Curseștilor a cinci bătrâni, mai întâi în cinci părți și apoi doar între Mâțești și Petrilești. Acestor
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
Demetrius (1904) este un cuplaj insolit între tinerii macedonskieni de la Liga ortodoxă și „proletariatul intelectual” de orientare socialistă, consituind totodată embrionul din care se va naște, peste cîțiva ani, Viața socială (1910), condusă de Arghezi și N.D. Cocea. Temutul, vitriolantul pamfletar, condamnat în 1907 ca instigator al răscoalelor țărănești, participant la mitingurile muncitorești din Parisul începutului de secol (unde îi cunoaște pe Auguste Rodin și Anatole France), va iniția ulterior cotidianul Rampa (1911, orientat către problemele teatrale și artistice) și săptămînalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al „simbolismului în derivă”: „Fantezie plastică a rebours, deplină libertate în asocieri și combinații metaforice, spirit parodic susținut de ironie și vădind intuiții surprinzătoare pentru acel moment (pe care l-am numi al simbolismului în derivă), în fine, virtuți de pamfletar liric de mare rafinament (...) în evidențierea punctelor nevralgice ale unui anume tip de discurs (pe care îl denunță, dar de care nu se poate detașa, afectiv, decît în măsura în care-și minează propriul edificiu” (Leon Baconsky, „Micile publicații simboliste ale momentului 1912
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]