197 matches
-
al lui Nae Caranfil sau Patul conjugal al lui Daneliuc) au apărut în primii ani de după Revoluție, numai filmul lui Caranfil era un debut care aducea într-adevăr ceva nou ; celelalte două nu făceau decât să continue cu vervă și panaș filmografii importante în condiții de libertate. în aceste condiții, nu cred că se poate vorbi despre o înnoire a cinemaului românesc înainte de seria consistentă de filme inaugurată de Marfa și banii al lui Puiu, urmat la scurtă vreme de Filantropica
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de luptă par citate !) Redundant acolo unde s-ar fi impus elipsa (ce rost au, de pildă, imaginile de la început, în care actorii își rostesc replicile ca pentru un public de surzi ?), tautologic acolo unde ne-am fi așteptat la ”panaș” (petrecerea cu conga e ruptă parcă din Serata Malvinei Urșianu !). Sau pur și simplu inadvertent (Hitler vorbește germana, stafful german de la București românește !). Pesemne că Oglinda se străduiește să prindă cât mai mult din atmosfera epocii să devină prismatică , însă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
defecte majore din acest punct de vedere, Trenul vieții este mai asemănător lui No Mans Land, filmul bosniacului Tanovic premiat tot la Cannes și apoi oscarizat. Ca cinema însă (prin asta înțelegând nu doar meserie, ci și un anumit panaș vizual), filmul lui Mihăileanu e mai modest. Actorii români sunt destul de terni în comparație cu restul, sătucul de la-nceput pare de carton, câteva momente sunt cam folclorice și, una peste alta, lipsește acea nebunie regizorală ce ar fi putut să ridice Trenul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
care am opus-o, instinctiv, încă din adolescență, celei a lui Arghezi - Arghezi pe care îl știu și îl admir și azi, dar care, pentru spiritul meu din tinerețe și dintotdeauna, reprezintă „sudul”! Sudul literar, dar și caracterial, temperamental, cu panașul și podoabele sale incontestabile, dar „străin” cumva mie, eului meu profund și irațional, care rămâne cumva rece în fața câmpiei și a mării, dar caută „obstacolul” și munții (Drumul la zid!Ă, simetria, simetriile și redundanțele, în frază, ca și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lucrurile recad în monotonie lucrativă. Dar, decât zilnic „fără chef“, mai bine cu chef, măcar de două ori pe an. Altele sunt, din punctul meu de vedere, tipurile de comportament cu adevărat reprobabile. Cel dintâi e ireligiozitatea totală, purtată cu panaș, alergică la orice mențiune a sacrului, mereu dispusă să polemizeze, să batjocorească, să stigmatizeze. Tineri sau maturi, „ateii militanți“ sunt programatic „deștepți“, „moderni“, „cu picioarele pe pă mânt“. Nu se lasă prostiți de babe demodate și intelectuali reacționari. Știu cum
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ieși, imatur, la bătaie cu criterii private, cu convingeri individuale, cu judecăți „subiective“. El însă e exponentul unui „sistem“, e „om de echipă“, se lasă „ghidat“ de subtile strategii de culise. De aceea, e ticălos cu mândrie. Cu nesimțire. Cu panaș. Mai trist e cazul celui care se ticăloșește dintr-un amestec mucegăit de vanitate și sără cie. A avut, întotdeauna, un cult juvenil al posturii nobile și al conduitei sublime, dar viața l-a contrariat necruțător: a avut necazuri, a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cu o imensă tabără romană, având dreptunghiuri precis conturate - „ogrăzile” naționale. E foarte spectaculos pavilionul Canadei, cu un imaș verde pe care au fost plantate câteva wigwam-uri de piei roșii și un enorm, uriaș indian de plastic, legănându-și panașul în vânt. Patrimoniul istoric și cultural al aborigenilor reprezintă o marfă neprețuită pentru o națiune de emigranți, canadienii, care trebuie să-și inventeze o identitate, pentru a nu fi confundați cu alții (reușesc, iată, la repezeală, să-mi fixez în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îmbrăcat în costumul său de mare ținută, dolman albastru cu galoane de aur, pantaloni din fetru alb strânși pe trup, centură roșu-purpurie cu ornamente în formă de măsline de aur, cizme cu ceaprazuri din același metal, calpac de astrahan cu panaș roșu, ne-a amintit de tipul frumoșilor husari, atât de lăudați și atât de vrednici de această laudă. La București, Ploiești, Brăila, peste tot, ofițerii de dorobanți ne-au părut remarcabili. Cu cincizeci de mii de oameni de o asemenea
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
personală. Ironizează Moscova: acolo se schimbă teoriile din sfert în sfert de oră și mai des. Trebuie să ne conformăm și noi. E cam greu. Am îmbătrînit. Ochii îi sticleau de ironie și dezamăgire". Lui Petru Dumitriu i se recunoaște panașul unei superioare intelectualizări care-l diferenția net de companionul său întru "realism socialist", Zaharia Stancu: "De ce scrisul lui Petru Dumitriu, oricît ar fi de infame tezele lui, are ceva plin de elevație, pe cînd scrisul lui Zaharia Stancu are ceva
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
în oi... Și desigur întrebările nu se opresc aici. Ele pot continua: ce romane cu miză psihologică ori cu tentă scandaloasă vor apărea la Editura Trei, ce noi maeștri Leda vom cunoaște, ce serii de autor sau ce romane cu panașul unor mari premii ne pregătește Editura Polirom, ce autori și mai ales autoare ne vor ispiti din "Raftul Denisei", la Humanitas fiction.
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
vigan, silvoiz, a se îmburda sunt numai câteva dintre regionalismele care, în primă instanță, derutează. Abundente și disonante la începutul romanului, ele devin firești de la un moment încolo, chiar dacă nu întotdeauna sensul lor se degajă din context. Nu e un panaș lingvistic acesta, nu-i o paradă enciclopedică gratuită, ci o formă de a retrăi, fără rest, o vârstă. În felul acesta, Marta Petreu are acces la adevărul ultim al confesiunii. Pe care, cum se spune, o scrie pe dinăuntru. E
Cronică de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5536_a_6861]
-
fi fost nici Barbu". O trăsătură dominantă a lui Eugen Barbu a fost, evident, slugărnicia. O slugărnicie de tot meschină, de rîndaș ce dorește a obține un pour-boire, la care presupunem că nu s-ar fi pretat emulii săi cu panaș precum Petru Dumitriu sau A. E. Baconsky (l-am văzut pe ultimul făcînd plecăciuni, la Cluj, în fața lui Beniuc, pe atunci președinte discreționar al Uniunii Scriitorilor, însă în fața activiștilor păstra o anume rezervă, o rigiditate ușor schițată a orgoliului). O
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
interese!" (s.n.) (în paranteză fie spus, deși computerele au ușurat enorm viața în redacții, asta nu scutește redactorii și corectorii să-și facă datoria. Scrierea în grabă și expedierea prin e-mail are dezavantajul formei "expediate", neglijente, proprie comunicării electronice.) Refuzul panașului În numărul din noiembrie al Ideilor în dialog, Dan C. Mihăilescu (în articolul "Multe și "mărunte" despre construcția critică") deplînge plecarea lui Daniel Cristea-Enache de la Editura Corint și a lui Marius Vasileanu de la Adevărul literar și artistic: " Deschid o paranteză
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9069_a_10394]
-
ia lui Mugur Isărescu un interviu în ALA, despre filozofia financiară, așa cum a făcut-o Marius Vasileanu în nr. din iunie dedicat lui Cantemir. Ce vreau să spun este că nu înțeleg în ruptul capului acest refuz aproape maniacal al panașului, un refuz sinucigaș din perspectiva blazonului firmei. A viza exclusiv profitul per titlu în dauna aparițiilor de prestigiu, esențiale pentru imagine și pentru soliditatea brandului, e o prostie, ba încă una comercială în ultimă instanță. De unde refuzul acesta?" Associated artist
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9069_a_10394]
-
sta cîte-un matroz cu jegul strîns pe gît, sub volănaș, cu multă grijă și cu tot dichisul. prin parc trecui atunci, sub crengi bogate, ca să mi-alung aleanul și plictisul, cu fracul nou vopsit în chinoroz și chivăra gătită cu panaș. atunci zării, o, doamne, pe alee în strai bogat de catifea subțire cu falduri tremurînd sub alizee, un chip gingaș de dincolo de fire, de doamnă ce anume se gătise spre-a fi în lume ea cea mai frumoasă. cînd mă
Sisi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12835_a_14160]
-
Ce adună în caliciul ei vrăjit toate parfumurile sinonimice: dihonie, râcă, price, sfadă, pricaz, vrajbă, gâlceavă. La care se adaugă, după caz, o sumă de condimente ce-i dau un gust și mai aparte: răutate feroce, orgoliu ridicol, prostie cu panaș, grandoare de mahala, delir indecent, fariseism grobian, leșin estetic, retorică retardată, semeție tâmpă. Sau, în destule cazuri, chiar instabilitate patologică. Când bat palma doi români, există toate șansele ca unul să-l păcălească pe celălalt. Chiar dacă numai așa, puțin. E
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
o spuie lu’ mutu! Evident că și la televiziunile occidentale se transmit multe tâmpenii. Dar nici una dintre ele nu va da în prime-time ororile care fac ravagii la noi. În România se preiau dinadins „formatele” dubioase, șușele sentimentaloide, imbecilitățile cu panaș, excentricitățile cu iz scabros. N-am prea observat ca vreun post românesc să imite modelele „main stream” din Vest. Chiar și atunci când cumpărăm un program de succes, o facem trăgând cu ochii la Istanbul. Abili nevoie mare, politicienii Puterii se
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
eventual, ca actor (în felul lui Orson Welles). Deschiderea de cunoaștere modernă a spiritului sau, stimulat de abracadabrante viziuni simboliste și de sfîrșitul, efervescent, desi pozitivist, al secolului XIX- veac raționalist, al primelor problematici sociale de anvergură, anticipînd revoluția, - este panașul acestui "aristocrat" al literelor, făcînd poezie, la metronom, în mijlocul regretelor atîtor roze... * Una din prozele sale cele mai curioase și pe care astăzi o citim zîmbind cu uimire este și aceasta schița fantastică și atît de actuala în desuetudinea ei
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
Doamna Zoe nu numai că îndeplinea toate criteriile admirației noastre, ci le și depășea cu brio. Provenea dintr-o familie de mare burghezie bucureșteană; tatăl ei fusese prietenul lui Tudor Vianu, iar educația familială se afișa la ea ca un panaș; cînta la pian ca o pianistă adevărată; vorbea perfect franceza (din familie), germana (tot de acolo), obținuse licența în engleză, dar, pe lîngă idiomurile de bază ale Vechiului Continent, știa bine latina și italiana, veritabil "scandal" în anii '60; citea
Doamna Zoe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/10616_a_11941]
-
cu adevărat dacă ajunge teafăr la șaptezeci de ani! Mulți miniștri mor înainte de vârsta asta, iată Duca, Vintilă; mulți decorați la fel, iată Roznovanu, imbecilul de Ciorănescu; mulți scriitorași se duc devreme, iată lingușitorul Cerna, lingușitul Ion Luca; boieri cu panaș nu apucă jumătatea de veac, iată Lucă Sturdza sau tizul meu Cantacuzino. Până la urmă izbânda înseamnă să dai cu tifla nătăfleților morți de inimă pentru funcții, pentru femei, pentru scrieri. 31 martie. Acum cinci ani, Societatea Scriitorilor îmi da premiul
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
vrem de fapt să nu mai știm / Că din statuile ecvestre / Doar caii azi ne mai convin! // Biografiile nescrise / Contra prezentului ne-asmut / Fantomele au măști de carne / Și profețesc despre trecut // Suim orgolioase trepte / Dar semenii ne văd căzînd / Panașul s-a-nnegrit de zgură / În aripi zborul scurt s-a frînt". ( Doina Alexandru, Tranziție). Însă performanța absolută a beției de cuvinte se regăsește, asta e!, taman acolo unde te-ai aștepta mai puțin: la mentorul publicației însuși, la continuatorul lui Călinescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
fagurelui lexical constituie argumentele apodictice care impun un scriitor printre confrați, lipsa de respect a lui Houellebecq față de ele frapează. Primii dușmani și-i cîștigă scundul romancier în tabăra criticilor și teoreticienilor (unul dintre ei, Antoine Compagnon), a universitarilor cu panaș, deși tot unul de-al “lor” l-a promovat. Căci editarea primului roman i se datorează venerabilului Maurice Nadeau, în 1994. Acuzat deschis că nu știe să scrie, romancierul cvadragenar pierde într-o parte ceea ce cîștigă înzecit dincolo, în public
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
la altele nu s-or pricepe ei, dar la fotbal excelează. Și iată cum astfel, după jocul de aseară, încet-încet începem să ne facem o primă idee despre principalele favorite la trofeu. Pînă acum Italia și Olanda au confirmat cu panaș, Brazilia a șchiopătat, Anglia a fost aproape să, iar Spania a clacat dezastruos. Mai rămîne să-i vedem pe argentinieni și pe nemți - unii spun și pe portughezi, deși știm cu toții că portughezii și englezii dezamăgesc la fiecare ediție de
Cronica lui Turambar. Mirel Palada despre Italia – Anglia, 2–1: Doi dueliști eleganți și preciși by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73934_a_75259]
-
Întrebarea lui Al. Paleologu e retorică: "Putem oare să-i repudiem pe acești ...domni Jourdainť ai credinței, de fapt creștini care se ignoră, virtualmente poate chiar sfinți?". Se manifestă astfel reversul, ca să zicem așa, al polemicii ce pare a constitui panașul eseistului. Demontînd ponciful, războindu-se cu "ideile primite" (acele "idees reçues", glosate de Flaubert), acesta se arată apt a investi o energie și o perspicacitate echivalente în manevrele de "reabilitare", de "salvare" a celor pe care-i resimte nedreptățiți, rău
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
nu are nici o relevanță, numește doar convenții cronologice într-un spațiu de neant cultural. De neant ce se prelungește cîteodată pînă la durata unui secol. Cînd, împinși de ambiții arzătoare, tineri scriitori români au încercat să impună, ca pe un panaș, termenul de "generația tînără" (este ceea ce au făcut Mircea Eliade și cei din jurul său în anii ^30), rezultatul s-a dovedit, în cele din urmă, departe de așteptări. Deși au pus la bătaie toată arta lor de jurnaliști, deși au
Generație și degenerare by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10190_a_11515]