256 matches
-
de exemplu Isaia, etc., apoi omiliile devenite clasice la Noul Testament : la Matei (90), puține la Luca (16), la Ioan (88), la Faptele Apostolilor (55), la toate scrisorile pauline, apoi predici cu tendință dogmatic-polemică (12 contra anomeilor), predici la praznicele împărătești, panegirice în cinstea martirilor, cuvântări ocazionale (Despre statui, cu prilejul căderii lui Eutropiu, etc.), și alte piese a căror autenticitate e încă discutată<footnote Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev. Studii Teologice, Seria
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
etc.), și alte piese a căror autenticitate e încă discutată<footnote Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev. Studii Teologice, Seria a II-a, Anul IX (1957), Nr. 9-10, p. 611. footnote>. Exegetice, panegirice, ascetice, praznicale, ocazionale, catehetice sau de diverse alte genuri, omiliile hrisostomice atrag în general și azi ca în vremea când au fost rostite; ele nu s-au învechit ca atâtea alte cuvântări rostite de oamenii lumii vechi, pentru că în ele
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
recunoscut unanim ca cel mai mare predicator din perioada patristică. El ne-a lăsat și cel mai mare număr de omilii, căci a comentat aproape toate cărțile Sfintei Scripturi, la care se adaugă un mare număr de predici ocazionale, morale, panegirice, dogmatice, apologetico-polemice. În ce privește opera Sfântului Ioan Hrisostom, putem spune că acesta lasă posterității o operă uriașă, inegalabilă atât ca dimensiuni, cât și prin conținut, cuprinzând 18 volume în ediția Migne (vol. 47-64), comparabilă doar cu cea a lui Origen sau
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
de exemplu Isaia, etc., apoi omiliile devenite clasice la Noul Testament : la Matei (90), puține la Luca (16), la Ioan (88), la Faptele Apostolilor (55), la toate scrisorile pauline, apoi predici cu tendință dogmatic-polemică (12 contra anomeilor), predici la praznicele împărătești, panegirice în cinstea martirilor, cuvântări ocazionale (Despre statui, cu prilejul căderii lui Eutropiu, etc.), și alte piese a căror autenticitate e încă discutată<footnote Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev. Studii Teologice, Seria
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
etc.), și alte piese a căror autenticitate e încă discutată<footnote Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev. Studii Teologice, Seria a II-a, Anul IX (1957), Nr. 9-10, p. 611. footnote>. Exegetice, panegirice, ascetice, praznicale, ocazionale, catehetice sau de diverse alte genuri, omiliile hrisostomice atrag în general și azi ca în vremea când au fost rostite; ele nu s-au învechit ca atâtea alte cuvântări rostite de oamenii lumii vechi, pentru că în ele
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
bizantine”, parte utilă ca vehicul pentru valorile spirituale grecești traduse. Semnificativ este exemplul selectat de Dan Zamfirescu din cuprinsul literaturii noastre (care în destule cazuri a prelucrat scrieri bulgare sau sârbești ce nu au ajuns la slavii de răsărit): cazul Panegiricului lui Constantin cel Mare de Eftimie al Târnovei. Acest text, care nu a interesat în epoca lui Gavriil Uric (prescriitor al celor mai multe compuneri eftimiene), va fi adus în actualitatea literară românească în anii lui Ștefan cel Mare, vreme a cruciadei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
Retorii s-au simțit totdeauna în largul lor între cărturarii bizantini. Oratoria poate fi inclusă între „genurile” agreate (în variatele ei ipostaze), iar retorica a fost un depozit la care scriitorii au apelat fără rezerve. Între autorii de discursuri, de panegirice, de „cuvinte”, diverse ca substanță și țel, se află Demetrios Cydones (căruia studiile făcute la Milano i-au sădit o afecțiune statornică pentru literatura latină; va traduce în grecește Summa teologica a lui Toma d’Aquino), retoricianul desăvârșit care a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
cronografe. Între scriitorii de istorie se cade a fi evocat un Nicephoros Callist Xanthopoulos, autor, la începutul veacului al XIV-lea, al unei importante Istorii bisericești (dusă până la anul 911) din care se va „nutri” Eftimie al Târnovei în scrierea Panegiricul lui Constantin cel Mare. Cei mai mulți dintre istoricii „laici” sunt savanți de talie europeană, căci nu altfel pot fi calificați niște autori de însemnătatea lui Gheorghios Akropolites, elev al niceenilor Vlemmides și Hekapertites și continuator, prin a sa Chroniké syggraphé, al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
în sbornicele cu conținut stabil, colecții al căror „sumar” este revăzut prin reînnoirea traducerilor și achiziționarea unor scrieri până atunci evitate din pricina dificultăților de ordin lingvistic (hagiografiile lui de Simeon Metaphrastul pot reprezenta această categorie). Marile sbornice cuprinzând „vieți” și panegirice poartă pecetea exigenței isihaștilor față de puritatea lingvistică și față de „aparatul” stilistic al scrierii. „Ideologic” și dogmatic, posibilitățile de pătrundere în sbornice - prin urmare și în „circuitul literar” - a textelor ce oscilau între canonic și necanonic se reduc drastic. Sporește în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
cum să nu modifice normele de reprezentare. Interesant este faptul că Dimitrie Cantemir interpretează el însuși lucrurile în acest mod: într-o scurtă lucrare intitulată Monarchiarum Physica Examinatio (Studiu asupra naturii monarhiilor), scrisă în Rusia, ca un corolar la un panegiric închinat împăratului Petru cel Mare, autorul dezvoltă o teorie conform căreia și monarhiile s-ar dezvolta urmând o logică prestabilită de divinitate, care poate fi deslușită din profețiile lui Daniel: ca tot ceea ce este viu, și monarhiile se nasc, cresc
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de a conferi greutate unei sarcini retorice prin a protesta vizavi de a sa dificultate<footnote Isocrate 4.13; Aristotel, Retorica, 1415a2; Men. Rethor 368.10-11; cf. C. W. Macleod, op. cit., p. 186. footnote>. Și Sfântul Grigorie Taumaturgul își începe panegiricul pentru Origen astfel: „Tăcerea ar fi fost cea mai bună, pentru că nu sunt antrenat în retorică, iar subiectul însuși este prea mare pentru a fi tratat” (1.1-13); iar primul paragraf din lucrarea In Hexaemeron a Sfântului Grigorie de Nyssa
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
Contururile spectacologice crepusculare conțin, in nuce, și credința în lumina zorilor ce or să vină necesara resurecție. Coborând în public, urmează, firesc, pledoaria de-a dreptul singulară pentru revitalizarea retoricii în comportamentul extra-scenic: "Discursul juridic, politic, etic, religios, academic, didactic, panegiricul reclamă experiență superioară, căci Retorica implică artă (tehne, ars) și deopotrivă știință (scientia). Reflecțiile cu privire la studiul retoricii, azi disciplină teoretică și experimentală, îmi sădesc convingerea necesității de a erudi generația tânără din Universități și Academii în lumina retoricii moderne." Fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în 1986, reputatul și regretatul cercetător ieșean N.A. Ursu a izbutit să identifice fără dubii autorul "testamentului", după îndelungi și amănunțite analize grafologice și filologice, în persoana ierodiaconului Gherasim Putneanul, de la Episcopia Romanului, mort în 1797. El a scris acest panegiric, dar și alte texte publicate de Kogălniceanu în 1840. Astfel am rămas... fără un testament al lui Ștefan cel Mare, fără necrolog, dar cu un fapt de istorie literară ce coboară mult data apariției primelor proze poematice în cultura română
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
un mare succes În Moldova. În 1547, de exemplu, ea a fost detaliat reprezentată pe frescele bisericii Voroneț (fațada sudică). În 1534, inspirându-se din opera lui Grigore Țamblac, arhimandritul Teodosie de la Mănăstirea Neamț a redat În slavonă un Cuvânt panegiric al sfântului și cinstitului mare mucenic Ioan cel Nou, text care, În secolele următoare, a fost adesea tipărit. Legenda a pătruns și În Viețile sfinților, fiind reluată de Varlaam, mitro politul Moldovei, În Cazania din 1643. Varlaam preia versiunea lui
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În 1515, de Neagoe Vodă Basarab, „den Țarigrad” la biserica Mănăstirii Argeș. Transferul s-a produs Înainte de 15 august 1517, data târnosirii bisericii. Iată legenda povestită de un contemporan, Gavriil Protul, În Viața și traiul Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului, un panegiric redactat În greacă În perioada 1517-1521 : „Și au adus [Neagoe Vodă Basarab] icoana cea făcătoare de minuni den Țarigrad, pre care era sămnat [= pictat] chipul Domnului nostru Iisus Hristos Atotțiitorul [= pantocrator], care mai nainte o junghiase un Ovreiu cu hangeriul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la receptarea textului. Selectând din cronicari construcțiile cu valoare exclamativă, de reproducere a rostirii personajelor, exemplificările din lectura critică a Autoarei pot fi închipuite sonor, ca "spectacol simultan citit-văzut-auzit". Mă refer în special la focalizările unor modele pentru elocința sacră: panegiricul de remarcabilă valoare poetică al lui Ilie Miniat: Cine e aceasta care se ivește ca zorile?", sau "predica lui Varlaam rostită în somptuoasa biserică a Trei Ierarhilor", ori verva predicatorului Antim, cel "cu voce tunătoare", pentru că "el și nu altcineva
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
o secvență memorabilă, insistând, prin repetiție, pe faptul că tace, printr-o negație a negației, cu arta de a spune contrariul a ceea ce mărturisește că nu poate spune, enumeră generos virtuțile mitropolitului Theodosie. Dăm un fragment mai amplu din acest panegiric, pentru a evidenția nu doar un portret ideal de credință, dăruire și erudiție, ci și felul ingenios prin care predosolvul "tace" și "nu spune nimic", spunând, în fapt, cu voluptate și deplin: "tac ne-adormirea cea de toate nopțile, posturile
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ca toate ale lumii acesteia: Că fără cuvântul lui Dumnezău neci pre Dumnezău nu-L cunoaștem, nece despre ispăsenia noastră nu știm, și fără de aciastia toate bunătățile lumiei sânt în deșărt", cum glosează, în deschiderea Noului Testament de la Bălgrad, 1648, panegiricul închinat lui Gheorghe Rakoczi, "cu îndemnaria și porunca denpreună cu toată cheltuiala"căruia fusese posibilă fundamentala întreprindere culturală românescă, de pionierat, a tălmăcirii integrale a lucrării sacre în limba de obște. Focalizarea rolului domnului de susținător al vestirii cuvântului lui
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
strategie exploatată și în Predoslovia la Octoihul tocmai tipărit în același an (amintit, în mod previzibil, în enumerare), ori în Penticostarul de la Buzău, 1701, care se transformă, parcă, într-un imn al cărții și al bibliotecii canonice exemplare. De altfel, panegiricele închinate lui Constantin Brâncoveanu sunt cele mai complexe și mai complete elogii portretistice oferite de predoslovii. Poate numai Dedicația din Ceaslovul de la 1715, închinată de Antim Ivireanul lui Ștefan Cantacuzino mai are o asemenea amplitudine de imagine și slavă, construită
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
responsabilă a propriilor fapte și (re)cunoașterea celor de referință de dinaintea sa. Ideea care se relevă este emblematică și explică, în fapt, întreaga grijă a cărturarilor români pentru acțiunile lor intelectuale și pentru portretele de "binefăcători" ai cărții conturate în panegiricele deloc rare: scoaterea în lumină a unei cărți este un act cultural ce vine în continuitate și descendență de idee și atitudine, pregătind și construind posteritatea și oferindu-i nu doar acces la învățătură și înțelepciune, ci și la modele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
aparte în cotidianul școlar. Dacă politicile memoriei publice au reflectat atent capriciile timpului, exaltând sau ignorând un număr aleatoriu de eroi și de fapte exemplare, celebrarea lor în școală nu s-a schimbat la fel de mult. Cu puține excepții 1, noile panegirice reușesc să se impună fără a înlătura complet vechile deprinderi. Nu vom urmări un parcurs cronologic liniar. Considerăm că momentul de maximă intensitate al evoluțiilor istorice recente a fost înlăturarea regimului comunist, la 22 decembrie 1989. Acest eveniment s-a
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
G. Nedioglu. De menționat este faptul că, lui Alexandru Lapedatu și colaboratorilor săi le-a revenit responsabilitatea de a supraveghea bunurile cultural-artistice ale unor eparhii și muzee, ale 16 Alexandru Lapedatu, op.cit., p. 230; vezi și Idem, Miscellanee. Cuvinte comemorative, panegirice, ocazionale și politice, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1925, p. 147-151 și p. 128-131. 17 Idem, Unitatea națională prin neutralitate ?, în ,,Înfrățirea”, an I, nr. 178, Cluj, 20 martie 1921, p. 1-2. 18 Ibidem, nr. 179, 22 martie 1921, p.1-2
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
din 1904 a lui P.A. Lavrov, și textul românesc, prin consultarea ediției din 1843 a lui Ioan Eclesiarhul și a celei din 1865, realizată de B.P. Hasdeu. A identificat astfel cu precizie o serie de izvoare: Cărțile regilor din Vechiul Testament, Panegiricul împăraților Constantin și Elena de Eftimie, patriarhul Târnovei, fragmente din Varlaam și Ioasaf, din Fiziolog și îndeosebi versiunea slavonă a Umilinței lui Simeon Monahul, ascunsă sub numele lui Ioan Hrisostomul, pe care o află, în 1906, într-un manuscris de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289352_a_290681]
-
și i-a adus lui Platon numai necazuri. În Gymnasionul lui Isocrate se formau, cu prioritate, oratori și dascăli de elocință. Aceștia se dedicau cetățenilor și cetății, apărând sau acuzând în diverse procese sau scriind și rostind discursuri funebre, encomioane, panegirice etc.; pentru toate acestea cereau răsplată, iar tarifele erau piperate. Maestrul însuși cerea o taxă de o mie de drahme pentru admiterea în Lykeon și sume mari pentru discursurile funebre pe care le scria (dar nu le putea rosti în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sub protecția lui Grigore Ghica Vodă (un mare ingrat și el) - uciderea postelnicului, cele „două vase rele, unul rumânesc, altul grecesc, anume Stroe vornicul Leurdeanul și Dumitrașco vel-vistier Țarigrădeanul”, pilde de nerecunoștință și de infamie. Drept contrapondere, se propune, firesc, panegiricul. Patetic în tot ce întreprinde (și în culpabilizări, și în entuziasme), reașezând valorile într-o lume care nu mai este a istoriei, ci a povestirii, cronicarul face din eroul exemplar o efigie impusă viitorimii. Pilduitor este nu Șerban Cantacuzino (singurul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]