160 matches
-
imaș, la revărsătură. Și mă gândesc la pești: eu n-am voie decât să-i cumpăr - ți-ai găsit-o pe mama, să cumpere pește! Eh, dac-ar fi tata acasă... Dac-ar fi tata... Ar cumpăra cu coșnița, cu panerul, cu căruța nu de tot plină, Însă așa, preț de vreo trei coșuri mari. Atunci aș mânca și eu pește; am mânca pește În de noi, bărbații. Nu pricepusem mare lucru din ce spusese omul acela: vorbe de-ale Măneanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
deal îi îndemna, la vale-i certa. Bătrânul de lângă mine privea gânditor și zâmbind locurile pe unde treceam. Ne apropiam de capitală (moș Ștefan Leu zicea: „reședință“); dar ziua era prielnică pentru călătorie cu trăsura, la picioarele noastre aveam un paner plin cu lucruri bune de ale gurii, și amândoi am fost într-un gând să nu ne mai abatem pe la târg. Nu mai mergem pe la reședință, Ilie!... strigă, de la locul lui, moș Ștefan. Vizitiul scutură hățurile și dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îndărăt, cu cizmele: — Iaca, am adus paharul. Îmi arătă un pahar verde, de o litră. —Ăsta îmi trebuie mie cu vin, și pe urmă spun. —Bine, moș Mitre, paharul se va umple cu vin, precum poftești. Începui a-mi desface panerul cu provizii. Bătrânul se lumină o clipă de un zâmbet cu desăvârșire blând. Raruca asta, domnule, are de la Sandu Dălcăuș o tăietură de cuțit. A tăiat-o acel tâlhar acum șase ani. Se cunoaște locul tăieturii ceva mai sus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
păhărele, o sticlă în care, după culoare, se ghicea o băutură din cele ce numai bătrânul știa să le facă... “Cine și când a adus aceste bunătăți? Fata din vis... sau din realitate?...” - mi-a fulgerat prin gând. Am luat panerul și l-am dus călugărului ca pe un trofeu. El mă privea cu ochii mijiți, poleiți cu lumină și bucurie. A întins brațele și l-a primit ca pe o ofrandă. Apoi, cu gesturi rituale, a așezat șervetul pe iarbă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de muncă în primăvară. Pe la chindie călugărul s-a oprit din treabă, făcându-mi semn să mă apropii. --Mie mi s-a pus așa ca o greutate la lingurică. Ce ar fi să te duci în magazie și să aduci panerul de pe prichiciul sobei? --Voi face întocmai poruncii tale, sfințite. --Nu-i o poruncă, dragule. E o rugăminte, spusă altfel... Erau vorbe meșteșugite, pentru care nu puteai să te superi niciodată. În magazie, așa cum s-a întâmplat și altă dată, de pe prichiciul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
tale, sfințite. --Nu-i o poruncă, dragule. E o rugăminte, spusă altfel... Erau vorbe meșteșugite, pentru care nu puteai să te superi niciodată. În magazie, așa cum s-a întâmplat și altă dată, de pe prichiciul sobei îmi zâmbea ștergarul înflorat așezat peste paner. În încăpere mirosea a lapte fiert... “Ce-o fi în paner?” Împins de curiozitate, am ridicat șervetul. Din fundul coșului mă priveau două străchini pline cu tăieți cu lapte aburind - așa cum îmi făcea mama acasă... Nu lipsea nici sticluța cu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Erau vorbe meșteșugite, pentru care nu puteai să te superi niciodată. În magazie, așa cum s-a întâmplat și altă dată, de pe prichiciul sobei îmi zâmbea ștergarul înflorat așezat peste paner. În încăpere mirosea a lapte fiert... “Ce-o fi în paner?” Împins de curiozitate, am ridicat șervetul. Din fundul coșului mă priveau două străchini pline cu tăieți cu lapte aburind - așa cum îmi făcea mama acasă... Nu lipsea nici sticluța cu lichior de zmeură “descântat” de bătrân. Îl bănuiam după culoare. Când
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
străchini pline cu tăieți cu lapte aburind - așa cum îmi făcea mama acasă... Nu lipsea nici sticluța cu lichior de zmeură “descântat” de bătrân. Îl bănuiam după culoare. Când m-am întors, bătrânul mă aștepta așezat pe iarbă. I-am prezentat panerul cu gesturi rituale. Zâmbindu-mi, a așezat totul pe șervetul întins... --Ia să gustăm noi întâi din licoarea asta, fiule. În timp ce turna în păhăruțe, am simțit miros de fragi și nu de zmeură, cum bănuiam. “Mare meșter e bătrânul” - am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
băuturii, m-a îndemnat molcom: --Acum hai să întrebăm de sănătate străchinile astea. Am început să mănânc și am rămas surprins să văd că laptele cu tocmagi era încă destul de cald... De la sine, a venit întrebarea: “Cine a adus acest paner și când? Numai că bătrânul e un vrăjitor, că altfel nu pricep cum se petrec lucrurile...” Când burta a fost pusă la cale, călugărul a mulțumit cerului și apoi s-a întins pe iarbă. --Să ne hodinim, că, vorba ceea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
alună agățată Pe o creangă și-un arici. Câți de ,,a’’ vezi că se-arată? LITERA ,,A’’ ,, A’’ e prima din surate Și copile, ia aminte: Fără multă greutate, Se strecoară în cuvinte! Îl găsim în lac, în floare, În panere, în culoare Și, pe aripi călătoare, Îl aflăm și în cicoare. Și la bază avionul Are ,,a’’, dar și-n motoare; Capra, vaca și vagonul Au mai mulți; și-n arc apare. Ana sapă azi grădina, Tata e plecat la
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
pe pernă, -n pat îl pune. Plapuma, pisica popii, La-nceput îl au și pace! Tu pe planșă poți să-l copii, Să-l pictezi frumos, de-ți place! În piper, în timp el vine, În pantof, papuc, perete, În panerele ce-s pline, Pâine, pescăruș și-n pete. Ești copil isteț, ai minte; Poți ușor să afli dacă ,,P’’ apare în cuvinte. Câți de ,,p’’ pe-aici se joacă? O rățușcă stă pe râu; Papura pe mal se-arată, Vrabia
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
o noapte albă, frumoasă și poetică, însă în care nu am închis ochii, după obicei, am sosit bine la București. Am găsit pe amicul nostru sănătos. El te sărută și te așteaptă cu toată dragostea ce-ți poartă. Adă mata panerul ce pregătiseși sau mai bine trimite-l cu conductorul de la Slepin-kar. Cad de somn, merg să mă culc și te sărut de o mie de ori. V. Alecsandri. Păzește-te să nu răcești. Nu te osteni peste măsură.“ Și iată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
pe lume în noaptea când Mika-Le, ca un spirit malițios al umbrelor bizare din basme, pornise în lume. Mini nu auzea mersul trăsurii lor, dar i se părea că undeva înainte, aude și vede echipagiul diabolic al fetei: Mika-Le în panerul vechi al 22 23 dag-cart-ului de țară, tras de mânjii mărunți, ce duceau grăbit încărcătura lor ușoară: fata puțintică și valiza ei de școlăriță, în care erau, desigur, cele două rochii cu care o văzuse Mini de două ori și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-i de lut. - "Giugiuc, mi-a zis, iar ochii priviră mai cruciș. De mult n-a fost la turcul atât aliș-veliș... Zi darnică, de lapte și miere, aferim! - Hai, ia ce vrei din coșul lui Haivada Selim." Și trase mucavaua panerului turtit... Ca sculele-n sipeturi, așa mi-ați răsărit, Alvițe rumenite, minuni de acadele Sticloase - numai tremur, văpăi și ape - ca Ocheanele de limpezi, de mici, la fel de grele... O rază prăfuită prin toate furnica. Și dârdâind sub brumă și colții
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Iată fructele au fost culese, Suflet, deprins a fi trist... Spre grădini vinețite Fug păsărele de iarnă. Tarea iubire Numai poetică a devenit. Nu-i motiv chiar să plângi. Ți-amintești ? ! Ia țară veneau visări Din Orient. Trecea vânzătorul Cu panerul de cărți. Ți-amintești ? ! Ecouri scurte, Și târgul brumat. Monoton, Împușcături de vânătoare. * SINE DIE Nu trebuie Să-ți spui gândurile Dacă regreți Trecute scrisele rânduri. Șadă mintea-n Neant Din câte veacuri zvonesc, Nimic a nu mai reține Din
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
muierilor gravide. Rezistă mai multe zile asalturilor stomacului, care nu se ralia, câtuși de puțin, sarcinilor trasate de conducerea de partid și de colectiv și nu se împăca, deloc, cu imprecizia în care mama Maranda îi aducea merinde, într-un paner de papură. Totuși, nu cedă știrilor aduse de necunoscuți binevoitori, precum că toată Goldana și toată Kotonoaga îl foarfecă, pentru egoismul lui. Părăsi, temporar, postul său de santinelă, numai după ce îl jură pe Marin Tărniceru, coleg de serviciu la colectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu sunt pe lume, Doamne Dumnezeule. Aproape toate. Mulțumescu-ți ție, Doamne, mulțumesc; gratias agimus tibi propter magnam gloriam tuam! Slava ta e frumusețea femeii. Doamne! Ce păr, Dumnezeule, ce păr!“ Avea, într-adevăr, un păr imperial slujnica aceea care, cu panerul pe braț, trecea pe lângă el tocmai atunci. Și se întoarse după ea. Lumina însăși părea să se cuibărească în aurul acelui păr și pletele i se luptau parcă să se desprindă din cozi și să se răsfire în văzduhul proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pletele i se luptau parcă să se desprindă din cozi și să se răsfire în văzduhul proaspăt și limpede. Și sub păr, un chip numai zâmbet. „Sunt altul, sunt celălalt - urmă Augusto în timp ce-o urmărea pe fata cu panerul -; întrebarea însă e dacă nu sunt și altele? Da, sunt altele pentru celălalt! Dar ca singura, ca ea, ca unica, niciuna! niciuna! Toate acestea nu sunt decât o imitație stângace a ei, a singurei, a unicei, a dulcei mele Eugenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
știu de ce, că mă podidește plânsul, o, ce dulce va fi pesemne să-mi acopăr fața, gura, ochii, cu părul acela de aur și să respir aerul filtrat și înmiresmat de el! Dar...“ Se simți brusc ținut în loc. Fata cu panerul se oprise să stea de vorbă cu altă colegă. Augusto șovăi o clipă și zicându-și: „Ah, sunt atâtea femei frumoase de când am cunoscut-o pe Eugenia...“, își reluă mersul, apucând-o pe drumul către Club. „Dacă ea stăruie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Alfons era un Trottel. El era galben la față, obrajii lui erau două lungi vîlci sau încrețituri de riduri *** de se uita trist înaintea sa; el purta o coroană ca și regii de pe cărțile de joc. S-au adus un paner cu mere și covrigi, pe care Don Carlos i le-au arătat lui Alfons: ia vere. Acesta au făcut o față neplăcută și au refuzat. A văzut parecă în asta o atingere * a demnității sale. Acolo l-am văzut și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
lăcomie. Se încinseseră câteva grătare. Oamenii cârciumarului le ungeau cu grăsime, așezând deasupra fleici roșii, proaspete. Se auzea sfîrutul cărbunilor peste care cădea untura topită și un miros ațâțător îți muta nările din loc. O femeie tânără căra pâine în panere adânci, grămezi de felii albe, crescute, din grâu copt, cu coaja rumenită și trandafirie. Ucenicului îi lăsa gura apă. Picară și Mînă-mică cu Nicu și cu Ciupitu, veseli că umflaseră câteva portofeie. Tăinuitorul sosise cu hîțele de pricopseală și se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o cană de lut plină ochi cu vin-ravac de producție proprie, natural sută la sută, turnat din urcior înflorat, însoțit de o plăcintă din făină neagră cu brânză de oi, însă gustoasă și plăcut mirositoare; cu fructe luate dintr-un paner de nuiele, uneori chiar și cu câte o străchinuță, tot din lut, neapărat smălțuită, plină cu miere de albine cu aromă de salcâm sau tei; toate servite la umbra unui copac, de multe ori chiar sub un tei... În general
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în interior. Nu dură mult și sala începu a răsuna de piesele pe care studenții le pregăteau pentru iminentul preconcert. Luminile se-aprinseră. Invadară sala de concert, propriu-zisă, celelalte încăperi, împrejurimile maiestuoasei clădiri. La intrare, pe un fotoliu, apăru un paner mare, din răchită cojită, uscată, în care scria, un fel de anunț, cu litere cât palma: PENTRU DOCHIȚA. PENTRU OPERAȚIA SA, PE CREER! PENTRU DOCHIȚA, VĂ INVITĂM LA PRECONCERT! Mulți trecători se opreau. Priveau. Aflau despre ce este vorba. și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
foarte mulți dintre cei care treceau pragul sălii de spectacol, veneau, mânați de un sentiment înalt uman, de a da un cât de cât ajutor, cuiva, căruia acesta îi este deosebit de necesar. Mulți ajungeau în fața intrării, întârziau, citeau anunțul din paner, depuneau în el cât îi lăsa inima și de cât dispuneau, și plecau mai departe. Pe la orele trei după masă, urmă a treia rundă de preconcert. Cu sala plină - ochi! Odată cu înserarea, se anunță, că de-acum urmează concertul cel
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dai să beau!» La douăzeci de ani Victor se însura a șasea oară: două dintre neveste muriseră iar pe trei le alungase el.” De pe cărările pădurii care se deslușeau în luciul tocit al frunzișului ieșeau cîrduri de țigănci, cocîrjate sub panere de nuiele și coșuri din scoarță de tei, pline cu bureți. Stafidite, cele bătrîne erau urîte și schiloade. Ochioase și frumoase, țigăncile tinere priveau la noi cu plăcere. În marginea fagilor, o bătrînă cu picior de lemn se oprise după
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]