160 matches
-
nu lăsa omul să biruie!" Aspra judecată este urmată de un haiku trist, melancolic, un fel de balsam sufletesc ce prelungește judecata cu instrumentele poeziei: "...tac-tac metrou-n/ noapte; stații pustii și/ dama ce cască..." Dincolo de acest consistent grupaj de panseuri dublate de haiku-uri, volumul mai cuprinde meditații despre Dumnezeu, om și lume (In hoc signo vinces), eseuri despre Nietzsche (Is Gott tot), reflexii după atentatele teroriste de la New York și Londra (Terorismul islamic în secolul XXI) și câteva intervenții în
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
îl piaptănă și îi dă dulceață cu trandafiri. * În curînd vor înflori crinii. Nu știu de ce, pe crini îi suspectez de onanism. Am impresia că în tristețe intră și o doză foarte mare de incultură.( După cum vezi, am trecut la panseuri - citesc moraliștii francezi.) * Mă gîndesc mereu cînd și cum o să veniți aici. Ar fi mare păcat să faceți figura sinistră de a nu veni. E liniște, liniște pînă la extaz. Sînt garduri ce se dărîmă, sînt șanțuri verzi, sînt după-amiezi
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
cortului. Blocat în ura viscerală împotriva Pieții Universității, dl Theodorescu găsește, la un deceniu și jumătate de la terfelirea idealurilor acesteia, un țap ispășitor pentru lipsa de entuziasm a românilor canadieni față de zâmbetul tip ferăstrău al bolșevicului Iliescu. Cu astfel de panseuri, la nivelul minții de bibilică, speră pesedeii să mai jecmănească România încă patru ani! Nu e nevoie să-l bodiguardizezi pe Iliescu în Canada pentru a-ți da seama ce fel de concepție politică a ieșit din mintea sa blocată
Democrația ca o mlaștină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12440_a_13765]
-
o româncă care va ajunge campioană mondială la box. Ca să vă amuzați, aflați că actrița de la Bacău era mai ...violentă, decît blînda, serafica și timida (Îi transpirau teribil mîinile!) bătăușă de lîngă mine. Oricum, e prilejul să lansez din nou panseul meu preferat, „viața imită arta”! Pe un post tv central văd, Într-o seară, un titlu de emisiune consternant : Sinucigașii României se destăinuie. Zău, n-aș vrea să aflu ce spun...Deocamdată. Solistul Adrian Daminescu declară, Într-un interviu acordat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
asemenea, felul lui de a bavarda și voluptatea cu care se lansa în povestirea insignifiantului. Pe Friedgard, care venise să-l cunoască pe marele "aforistician" și care credea că Cioran va revărsa de la bun început asupra ei o cascadă de panseuri inedite, o uimește, la prima întîlnire, lungul excurs al lui Cioran despre chiriile locuințelor pariziene, despre cearta sa cu proprietarul, despre lefurile profesorilor de liceu. Știam, apoi, în detaliu bucătăria în care Friedgard, în prima seară petrecută cu Cioran (Simone
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
construite recent, nu puteau fi deschise și erau blindate. Exista totuși un risc minor, presupuse el, acela ca țintașul să folosească gloanțe de calibru foarte mare, care ar putea trece prin geamul gros. Dar s-a mulțumit să repete un panseu pe care îl auzise cu mai mulți ani în urmă în timpul unei investigații: „Dumnezeu nu oferă niciodată certitudini”. Își luase singur sarcina de a-l ademeni pe atentator să tragă, în speranța că glonțul va crăpa totuși geamul și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
adevărat că la simplitate poți ajunge după ce înțelegi consistent. Nu avem încă un feminism cultural „picant”, un feminism cu text-appeal, care să provoace controverse, să supere, să scoată din sărite, să atragă, să aibă fani pe care îi cucerește cu panseuri și lozinci populare. Mă gândesc la o lozincă a valului II referitoare la privarea femeilor de siguranță și libertate de mișcare: „Dați-ne noaptea înapoi!”. Noi ar trebui să defilăm cu lozinca: „Dați-ne banii înapoi!”, fiindcă venituri produc mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
căutarea fugarei (o baghetă magică îi poate face să încremenească, uneori), povestea de plan secund, a mecanicului care filosofează tot timpul și care va fi înșelat de soție - ea pretinde că se afla „la cumpărături la cârciumar“ -, aparițiile îngerului păzitor, panseurile mai mult sau mai puțin moralizatoare împart spectatorii: unii se îndrăgostesc de universul ăsta văzut prin ochi de copil, alții „nu înțeleg nimic“. Și un pont Regizorul Alexandru Boureanu profită din plin și cu folos de provocarea lui Granouillet: liberul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
atât de vinovat, încât acesta se alegea, eventual, cu o mustrare din partea „colegilor de partid” sau cu un transfer pe alt post (și totdeauna superior, conform unei instrucțiuni secrete transmise de Moscova prin 1947 și tradusă de localnici în cunoscutul panseu „Orice șut în cur înseamnă un pas înainte”). Justiția nu se mișca fără acordul puterii politice. Partidul comunist era un fel de stat în stat, cu reguli paralele legislației oficiale, cu magazine, spitale, vile de odihnă proprii etc. Era timpul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
are dreptate: mai periculos decât spionajul străin este ministrul dedulcit la comisioane grase și la cheltuieli exorbitante (făcute neapărat în Monaco!). Dar pe demnitarii de acest soi nu ni-i impun străinii ci, culmea! îi alegem noi! Până la urmă, conform panseului bimilenar, fiecare popor are conducătorii pe care și-i merită: îi votează la patru ani, în multe cazuri cu sublimă inconștiență, amăgit cu o bere și-un cârnat! Când aleșii își fac legi care îi apără de brațul Justiției, alegătorii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
atât de vinovat, încât acesta se alegea, eventual, cu o mustrare din partea „colegilor de partid” sau cu un transfer pe alt post (și totdeauna superior, conform unei instrucțiuni secrete transmise de Moscova prin 1947 și tradusă de localnici în cunoscutul panseu „Orice șut în cur înseamnă un pas înainte”). Justiția nu se mișca fără acordul puterii politice. Partidul comunist era un fel de stat în stat, cu reguli paralele legislației oficiale, cu magazine, spitale, vile de odihnă proprii etc. Era timpul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
are dreptate: mai periculos decât spionajul străin este ministrul dedulcit la comisioane grase și la cheltuieli exorbitante (făcute neapărat în Monaco!). Dar pe demnitarii de acest soi nu ni-i impun străinii ci, culmea! îi alegem noi! Până la urmă, conform panseului bimilenar, fiecare popor are conducătorii pe care și-i merită: îi votează la patru ani, în multe cazuri cu sublimă inconștiență, amăgit cu o bere și-un cârnat! Când aleșii își fac legi care îi apără de brațul Justiției, alegătorii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
locuinței sau ale sălii de Întruniri.“ Mai Încolo citim: „Le Corbusier Înțelege că o casă e o mașină de trăit, definiție care pare să se aplice mai puțin Taj Mahalului decât stejarului sau peștelui.“ Atari afirmații, axiomatice sau demne de panseurile lui Gâgă, au provocat atunci, pe lângă stupoarea multora, amenințările lui Gropius și Wright, loviți În cetatea lor cea mai intimă. Restul broșurii torpilează Cele șapte lămpi ale arhitecturii de Ruskin, dezbatere care acum ne lasă reci. Nu are deloc - sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
îi creșteau dinții, plângea și spunea tot timpul: „Dincolo, dincolo!”. Îl mutam dintr-o cameră în alta, fără rost. Gingiile lui habar nu aveau, continuau să-l doară. Și el continua să vrea „Dincolo”. Acuma ar trebui să scriu un panseu despre durerile naturale ale creșterii capitalismului din comunism. Nu am să o fac, fiindcă durerea rămâne indiferentă la teoriile noastre. Aș fi ipocrită să spun că ni s-ar mai atenua dacă filosofăm despre ea. În stările mele adânc depresive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
într-un mod dezarmant: „Mă simt un ghișeu”. Mulți am devenit ghișeu, treabă bună pentru cei cu stil funcționăresc, dar ucigătoare pentru oamenii vii. Multă vreme am fost și eu prizoniera modelului „omului de cultură”. A celui care apare, emană panseuri fundamentale, pune nația în fund de prea marea lui înțelepciune. Nu vreau să scriu azi doar despre sursele interbelice ale acestui model, din care descind intelectualii sublimi, care măcar au verticalitate, ci mai degrabă despre sursele lui comuniste, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dintre gay-ii contemporani, Freddy. Mircea, poate o dată facem un Ajun împreună, în Transilvania, în unul din satele noastre. O să îngădui să căsăpești un porc. O să bem adălmașul împreună. O să mă îmbib de mirosul de șorici. N-am să-ți trântesc panseuri ecologiste, nici nu o să-ți atrag feminist atenția că, în textele tale, femeile, cu mici excepții, apar după un prototip: sunt tinere, cu un sex-appeal manifest sau ușor de intuit, marcate de dorința ta de a le simți cu trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Dar așa, să câștigi bani fără să faci nimic - e plictisitor. Întrebați orice politician, orice bancher, orice moștenitor și o să vedeți că se plictisește de moarte și că ar da orice să fie obligat să muncească. Săracii oameni bogați... Aceste panseuri triste îl fac pe Lionel să numere banii de pe noptieră. Nu-i vine să creadă. Îi mai numără o dată. O mică avere. Asta îi complică și mai mult existența - atât cât a rămas din ea: cui să lase toate astea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dacă nu imposibil, să împaci atâtea structuri complexe și dilematice, să armonizezi atâtea energii centrifuge, chiar dacă se știe demultsub soarele literaturii încape toată lumea. ,,Calul cu potcoave roz” -cartea pe care Val Andreescu o oferă cititorilor săi cuprinde epigrame, fabule și panseuri umoristice, așezate exact în această ordine. Succesiunea nu implică, probabil, și un criteriu de ierarhizare valorică deși nu poate fi exclusă nici această ipoteză. Umoristul -unul în toată putera cuvântului atacă teme de toate felurile, atent la datul social ca
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Tragic, prețurile nu! Fabulele contează pe idei valide și morală adesea sugestivă. Hiba lor este redundanța lingvistică. Prin concentrare și un plus de rigoare a versului ar fi avut numai de câștigat. În fine, jocurile de cuvinte exploatate dibaci în panseuri plac ochiului și minții. În cele mai bune creații umoristice Val Andreescu își respectă blazonul. Îi salutăm debutul editorial, în care vedem o promisiune pe termen lung. 16 aprilie 2005 Teodor Pracsiu EPIGRAME SCĂRI Greu sau ca un simplu joc
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
sentimente. Vine-o iarnă și... ne-ndeamnă Bifînd fericiri... recente, Ce-au ajuns frunze de toamnă, Leneșe, impertinente. Azi demult ieșit din... toamnă, Când cu alb vremea mă-nseamnă, Vin femei puțin decente, Leneșe, impertinente... Ca și frunzele de...toamnă... PANSEURI 1. CIRCULÂND.... PE CONTRASENS 1. A perdut pe toate planurile! Cauza? Un neiertător cataclism....sentimental! 2. Dată fiind abundența materialelor de construcție și au construit fiecare, înflăcărați, câte un castel...din nisip!. 3. Nici marii avari nu vor dormi confortabil
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
ci și pentru genialitatea lui H.R. Patapievici. Ce spuneți domnilor, jidanii foști comuniști, Horea Roman Patapievici și Vladimir Tismăneanu aveau oare acoperirea morală de a fi membrii comisiei de redactare a unui asemenea document,de condamnare, cică, a comunismului?. În panseurile sale imbecile (ca și autorul), Patapievici scria cândva despre români: „Canalie de facto, românul este un colaboraționist bovarizat de ipocrizia aspirației la disidență”. Și iată acum se vede clar, că Tismăneanu, și Patapievici sunt de drept acele „canalii de facto
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mare, se ascunde un bine imens și deci numai proștii de români cred că trebuie ales întotdeauna răul cel mai mic (fără nici o aluzie la Boc, cel mic, vă rog). Cândva acest domn Lăzăroiu, a mai dat pe goarnă un panseu a la Gâgă, „Românii vor trebui să aleagă între presă și democrație” și acum criticând în stânga și-n dreapta televiziunile și ziarele, te mai aștepți doar al un singur lucru, ca dintre toate televiziunile să rămână doar TVR1, și dintre
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
studiez, după ce făcusem prostia să-i spun directorului nostru de descoperirea mea. Mă pusese să fac un documentar despre cenzurarea filmelor, deși îi spusesem că nu existau asemenea informații în hârtiile descoperite de mine. Ca de obicei, mi-a tras panseul lui cu care, chipurile, mă mobiliza să intru în acțiune: „La perspicacitatea ta, nici nu-ți trebuie documente palpabile, prinzi spiritul lor și te-apuci și trântești un documentar de ne aprobă bugetul și la anul, pă chestia investigațiilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vin. Am să încep cu „Profesie de crdință”: „Să cred nu știu în care Dumnezeu Și cui să mă închin nu am habar, Dar am crezut și crede-voi mereu, În Artă, în Moldova și-n Cotnar.” Și acum „Un panseu inspirat din geometria plană: „Doi bețivi egali cu al treilea, sânt bețivi între ei”... Ca să vezi cât de cunoscut era Păstorel ca om de lume, ia aminte la sfatul lui Dem. Ben Cârâc: „Când dori-vei vinul rece, Iar când
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în gunoi civilizat, exemplar, disciplinat. Așa-i cînd avem social-democrați și la Putere, și-n Opoziție. Te alegi, după praful electoral în ochi, cu praful de pe tobă". Ca să revin la " Ora", cum mai rîdeam și mai rîdeam, Cristoase! Rîdeam de panseurile lui Hada, rîdeam de reportajele lui Gil Briceag (Meșterul Buraga de la Nicolina îl citește în pauză pe Darwin), rîdeam de anchetele în restaurante: "De ce nu sînteți la locul de muncă, tovarăși?" Beți la locul de muncă, nu la crîșmă, hohoteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]