160 matches
-
locuinței sau ale sălii de Întruniri.“ Mai Încolo citim: „Le Corbusier Înțelege că o casă e o mașină de trăit, definiție care pare să se aplice mai puțin Taj Mahalului decât stejarului sau peștelui.“ Atari afirmații, axiomatice sau demne de panseurile lui Gâgă, au provocat atunci, pe lângă stupoarea multora, amenințările lui Gropius și Wright, loviți În cetatea lor cea mai intimă. Restul broșurii torpilează Cele șapte lămpi ale arhitecturii de Ruskin, dezbatere care acum ne lasă reci. Nu are deloc - sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-uri și, mai rar, în tiparul (e)ǔ/Ø - (e)e; vezi: antreu - antreuri, bufeu - bufeuri, bourrée - bourré-uri (cf. DOOM2), bușeu - bușeuri, dicteu - dicteuri, drajeu - drajeuri, jeleu - jeleuri, matineu 1 "spectacol" - matinee, matineu 2 "îmbrăcăminte de interior"- matineuri, panaceu - panacee, panseu - panseuri, piure - piureuri, puseu - puseuri, șemineu - șemineuri, turneu - turnee, varieteu - varieteuri. (ii) Altele, deși au rămas în clasa femininelor, au preferat alte tipare flexionare: fie tiparul (e)e - (e)ǐ din forme ca: alee - alei, idee - idei, epopee - epopei, diaree
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
și, mai rar, în tiparul (e)ǔ/Ø - (e)e; vezi: antreu - antreuri, bufeu - bufeuri, bourrée - bourré-uri (cf. DOOM2), bușeu - bușeuri, dicteu - dicteuri, drajeu - drajeuri, jeleu - jeleuri, matineu 1 "spectacol" - matinee, matineu 2 "îmbrăcăminte de interior"- matineuri, panaceu - panacee, panseu - panseuri, piure - piureuri, puseu - puseuri, șemineu - șemineuri, turneu - turnee, varieteu - varieteuri. (ii) Altele, deși au rămas în clasa femininelor, au preferat alte tipare flexionare: fie tiparul (e)e - (e)ǐ din forme ca: alee - alei, idee - idei, epopee - epopei, diaree - (DOOM2
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
în istoria recentă a limbii, când numeroase formații neologice cu finală vocalică și-au atașat desinențele -uri sau -e, fie direct (lame - lameuri, embargo - embargouri), fie după transformarea finalei vocalice în diftong (aparteu - aparteuri, ferodou - ferodouri, fronseu - fronseuri, hublou - hublouri, panseu - panseuri etc.) 46 Este vorba de preferință, și nu de obligativitate. Astfel, alături de aparține BCR, se înregistrează curent și aparține BCR-ului sau, alături de consecințele lui "de ce", apare și consecințele "de ce-ului". 47 Cele două mărci de flexiune (a, lui
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
istoria recentă a limbii, când numeroase formații neologice cu finală vocalică și-au atașat desinențele -uri sau -e, fie direct (lame - lameuri, embargo - embargouri), fie după transformarea finalei vocalice în diftong (aparteu - aparteuri, ferodou - ferodouri, fronseu - fronseuri, hublou - hublouri, panseu - panseuri etc.) 46 Este vorba de preferință, și nu de obligativitate. Astfel, alături de aparține BCR, se înregistrează curent și aparține BCR-ului sau, alături de consecințele lui "de ce", apare și consecințele "de ce-ului". 47 Cele două mărci de flexiune (a, lui) sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
nu sunt destinate simplei lecturi, ci se constituie într-o carte de învățătură, care trebuie citită "încet și rumegată îndelung". Cele două capitole ale cărții, În căutarea stilului și Oglinzi, conțin (primul) reflecții privitoare la artă și cultură, al doilea panseuri etice despre viață în general, precum și unele observații socio-politice, plasate într-un context în cea mai mare parte circumstanțializat. Finalitatea, ca de obicei, este de a învăța să fim oameni și de a înțelege arta printr-un fel de concentrare-relaxare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trecutul comunist al țărilor lor. În schimb, avem un talent fantastic de a banaliza orice problemă, de a trece pe lângă subiect cu o grație de lebădă sau cu grohăit de mistreți. Nicio analiză serioasă nu produce elita românească, în afara unor panseuri care masează eul celui care scrie îngrijorat de o realitate pe care, culmea, o neagă. Dacă s-ar putea, mulți din marii noștri analiști ar înterzice sociologia și sondajele, singurele elemente care le distrug perfecțiunea unei lumi născută în discurs
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
inteligentă, adeseori clădită pe sugestiile paradoxului, cu finețea umorului deștept, cu știința utilizării corecte și profitabile a resurselor limbii române și, mai ales, cu necesara încărcătură culturală ce-i permite să nu redescopere Americi de mult cartografiate. Nu chiar toate panseurile sunt formidabile nici nu-i chip să emiți doar propoziții strălucite. Dar multe din cele peste 1000 de "pastile" sunt atât de dense, încât se cuvin citite de două ori ascund cu grație mici tezaure ale observației profunde și neașteptate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
supraviețuiască. M-am gândit să scriu un jurnal, nu pentru a consemna întâmplări, dat fiind că nici un fel de întâmplare nu va mai avea loc de aici înainte, ci pentru a-mi înregistra gândurile amestecate și observațiile zilnice: „filozofia mea“, „panseurile“ mele, depănate pe un fundal de simple descrieri ale schimbărilor vremii și ale altor fenomene naturale. Acum, ideea mi se pare din nou bună. Marea! Aș putea umple un tom numai cu imaginile mele despre mare. Da, neîndoielnic, mi-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
adevărat că la simplitate poți ajunge după ce înțelegi consistent. Nu avem încă un feminism cultural „picant”, un feminism cu text-appeal, care să provoace controverse, să supere, să scoată din sărite, să atragă, să aibă fani pe care îi cucerește cu panseuri și lozinci populare. Mă gândesc la o lozincă a valului II referitoare la privarea femeilor de siguranță și libertate de mișcare: „Dați-ne noaptea înapoi!”. Noi ar trebui să defilăm cu lozinca: „Dați-ne banii înapoi!”, fiindcă venituri produc mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
suptă de vlagă, ofilită de copii și ignorată de bărbat, raza de soare și icoana dătătoare de speranță că, da, mai sunt și femei care au noroc pe lumea asta. Brava, Mihaela, maică! A fost? Ea care a făcut din panseurile de oracol școlar publicate între coperți de carte best seller-ul anului trecut? Ea, care sărea cu parașuta (da, folosesc termenul chiar în sensul propriu aici), ea, walkyrie care conducea amețitor barca cu motor de Formula 1 la Mamaia sub uitătura
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
-ne în ceruri, când ne va veni și nouă sorocul, cu o foaie aburoasă pe care să fi dăltuit, cu aripă de înger, poemul Euharistie. De Florin Zamfirescu. 11 februarie 2010 Blogul, un substitut modern al jurnalului adolescentin, cu poze, panseuri și motto, și-a depășit în ultimii ani rostul fundamental de mesaj solitar ambalat în sticla pixelilor și aruncat în oceanul planetar al internauților cu speranța că astfel singurătatea instituită de opresiunea lumii liberale, bazată pe individualism, va fi diminuată
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
răspund unui chestionar alcătuit de coordonatoare, alcătuind, în eboșă, o primă descriere schematică a unui corp de armată încă nechemat la arme. Texte edificatoare, emoționante, puternice, interesante stau alături, așa cum e și firesc într-o lume a diversității inepuizabile, cu panseuri juvenile, cu alcătuiri mai școlărești, cu pagini înduioșătoare de adolescență întârziată. Cartea tipărită nu păstrează, din nefericire, floricelele presate sau desenate timid pe colțul scrisoricii câteunei activiste de organizație sătească, tot așa cum ignoră scriitura apăsată și fermă a vreunei ministrese
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
atât de vinovat, încât acesta se alegea, eventual, cu o mustrare din partea „colegilor de partid” sau cu un transfer pe alt post (și totdeauna superior, conform unei instrucțiuni secrete transmise de Moscova prin 1947 și tradusă de localnici în cunoscutul panseu „Orice șut în cur înseamnă un pas înainte”). Justiția nu se mișca fără acordul puterii politice. Partidul comunist era un fel de stat în stat, cu reguli paralele legislației oficiale, cu magazine, spitale, vile de odihnă proprii etc. Era timpul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
are dreptate: mai periculos decât spionajul străin este ministrul dedulcit la comisioane grase și la cheltuieli exorbitante (făcute neapărat în Monaco!). Dar pe demnitarii de acest soi nu ni-i impun străinii ci, culmea! îi alegem noi! Până la urmă, conform panseului bimilenar, fiecare popor are conducătorii pe care și-i merită: îi votează la patru ani, în multe cazuri cu sublimă inconștiență, amăgit cu o bere și-un cârnat! Când aleșii își fac legi care îi apără de brațul Justiției, alegătorii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
atât de vinovat, încât acesta se alegea, eventual, cu o mustrare din partea „colegilor de partid” sau cu un transfer pe alt post (și totdeauna superior, conform unei instrucțiuni secrete transmise de Moscova prin 1947 și tradusă de localnici în cunoscutul panseu „Orice șut în cur înseamnă un pas înainte”). Justiția nu se mișca fără acordul puterii politice. Partidul comunist era un fel de stat în stat, cu reguli paralele legislației oficiale, cu magazine, spitale, vile de odihnă proprii etc. Era timpul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
are dreptate: mai periculos decât spionajul străin este ministrul dedulcit la comisioane grase și la cheltuieli exorbitante (făcute neapărat în Monaco!). Dar pe demnitarii de acest soi nu ni-i impun străinii ci, culmea! îi alegem noi! Până la urmă, conform panseului bimilenar, fiecare popor are conducătorii pe care și-i merită: îi votează la patru ani, în multe cazuri cu sublimă inconștiență, amăgit cu o bere și-un cârnat! Când aleșii își fac legi care îi apără de brațul Justiției, alegătorii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
căutarea fugarei (o baghetă magică îi poate face să încremenească, uneori), povestea de plan secund, a mecanicului care filosofează tot timpul și care va fi înșelat de soție - ea pretinde că se afla „la cumpărături la cârciumar“ -, aparițiile îngerului păzitor, panseurile mai mult sau mai puțin moralizatoare împart spectatorii: unii se îndrăgostesc de universul ăsta văzut prin ochi de copil, alții „nu înțeleg nimic“. Și un pont Regizorul Alexandru Boureanu profită din plin și cu folos de provocarea lui Granouillet: liberul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
a sinchisit, s-a lăbărțat pe toată bancheta. Reflecție: unele „femei de afaceri” sunt cam „mitocance” (cuvânt inventat, dar mitocan Înseamnă nesimțit, persoană de prost gust și care se simte bine În pielea sa, „homo idioticus” care debitează injurii și panseuri cu iz de mahala, crezându-se buricul pământului). Particip, la Facultatea de sociologie, la dezbaterile unui juriu de doctorat, teza unui tânăr care a trecut pe la Iași ca masterand, cu o temă acum În vogă și În România: voluntariatul. Un
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
referitor la istorie, literatură, filozofie, mitologie, istoria artelor, folclor, psihologie, sociologie etc." (George Bădărău). "Neîndoios, cartea ne amintește de spațiul peripatetic al lui Aristotel și de grădinile lui Akademos, fapt recunoscut de către autorul însuși. Eseurile, dense în idei și expresie, panseurile și dialogurile incitante și agresive pentru cultură și afectivitate induc, fără tăgadă, efervescența intelectuală și zona etico-filozofică ale înzestratului scriitor, căruia nu-i lipsesc nicicum imaginația, incantațiile lirice, un sarcasm în subtext și nelipsitele întrebări retorice ale celui care simte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
show este aproape o catastrofă: vorbește lent șiși formulează ideile destul de greu, pune întrebări prea lungi și multiple, încât invitatul nu mai știe la ce să răspundă, își întrerupe interlocutorul când ție lumea mai dragă ca să dea glas câte unui panseu personal, este „prevăzător“ și ancilar cu cei puternici etc. Dar nu despre acest Mihai Gâdea vom vorbi în cele ce urmează - el este, deocamdată, doar un tânăr de viitor (cum se spune pe la noi). Ceea ce ma făcut să mă opresc
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mișcării comuniste și muncitorești din lumea noastră contemporană”. Deci, ce să mai discutăm, un fel de „Să fim strîns uniți, dragi tovarăși și pretini, dar total independenți unul față de celălalt!”. O astfel de gândire „novatoare” poate fi trecută la categoria: „panseurile lu’ Gâgă de Scornicești”. b.t. „Fragmente de popoare” Autorul gafei ce va urma fusese...George Călinescu a cărui precizare făcută cândva, a fost preluată corect de ziaristul I. Istrati care, În numărul 226/ noiembrie 1968 al „Vremii noi”, a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
lume. Pinochet și junta militară aveau să-și urmărească inamicii nu numai în Chile, ci și peste hotare, fiind cunoscute cazurile asasinării generalului Carlos Prat la Buenos Aires și a fostului ministru de externe Orlando Letelier la Washington. Am mai citat panseul "dați-mi o politică internă bună și vă construiesc o politică externă excepțională"! Pinochet nu avea ce bază să ofere miniștrilor săi de externe și diplomaților chilieni și istoria ne-a arătat că în majoritatea cazurilor militarii n-au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un român-evreu, care, cu accentul caracteristic, a creat ilaritate în "auditoriu" și la "prezidiu", nefiind clar dacă finalul cuvântării sale era cu semnul exclamării sau întrebării, respectiv "muncă, muncă, munca, asta-i viață? ( Aș mai adăuga la aceste rânduri și panseul colegului de facultate Iliuță, care, plecând de la afirmația marxistă că "munca l-a creat pe om", o completa cu "da' nici lenea n-a omorât pe nimeni"!) N-am fost niciodată leneș sau comod și întotdeauna în ce am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în Italia și prin Europa multe mărturii ale civilizației tehnice romane și, pășind la Roma pe vechea Via Appia , care e "acolo" de 2000 de ani, mă gândeam la autostrada București-Pitești, supusă cosmetizării la fiecare 3-4 luni. Am citit undeva panseul că grandiosul "Titanic" a fost construit de specialiști și s-a scufundat, "Arca" lui Noe a fost construită de un amator și a rezistat potopului!). Bineînțeles că Segovia nu și-a dobândit titlul de "Patrimoniu cultural al umanității" din partea UNESCO
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]