255 matches
-
de putere, ca să spunem astfel -, încît religia índică ajunge la monstruoasa confuzie de a fi totodată politeismul cel mai extravagant. Totuși, nici idolatria nefericitului ind, care venerează maimuța sau cine mai știe ce, nu este încă acea nefericită reprezentare a panteismului că toate sînt Dumnezeu, că Dumnezeu este totul. Pe de altă parte, monoteismul índic este el însuși un exemplu de puținul cîștig care rezultă din purul monoteism, dacă ideea de Dumnezeu nu este determinată, adînc, în ea însăși. Căci acea
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
însăși. Căci acea unitate, dacă ea este abstractă în sine și prin urmare goală, duce ea însăși la independența concretului în genere, rămas în afara ei, ca o mulțime de zei sau de singularități empirice, lumești. În mod consecvent, chiar acel panteism ar putea fi numit încă un monoteism, potrivit reprezentării superficiale a acestuia; căci dacă potrivit acesteia Dumnezeu este identic cu lumea, întrucît nu există decît o singură lume [179] n-ar exista nici în acest panteism decît un singur Dumnezeu
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
mod consecvent, chiar acel panteism ar putea fi numit încă un monoteism, potrivit reprezentării superficiale a acestuia; căci dacă potrivit acesteia Dumnezeu este identic cu lumea, întrucît nu există decît o singură lume [179] n-ar exista nici în acest panteism decît un singur Dumnezeu. Desigur, goala unitate numerică trebuie să fie atribuită lumii, ca predicat; dar determinația aceasta abstractă nu prezintă mai departe nici un interes deosebit, dimpotrivă, unitatea aceasta numerică este, în conținutul ei, tocmai multiplicitatea și diversitatea lucrurilor finite
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
aceasta abstractă nu prezintă mai departe nici un interes deosebit, dimpotrivă, unitatea aceasta numerică este, în conținutul ei, tocmai multiplicitatea și diversitatea lucrurilor finite. Totuși, singură această iluzie produsă de unitatea goală face cu putință și aduce cu sine reprezentarea unui panteism. Numai reprezentarea nedeterminată, vagă a lumii ca formînd un singur lucru, reprezentarea totului, putea fi socotită oarecum compatibilă cu Dumnezeu; numai astfel a fost cu putință să se susțină că a existat vreodată afirmația că Dumnezeu este lumea; căci dacă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
că a existat vreodată afirmația că Dumnezeu este lumea; căci dacă lumea ar fi fost luată așa cum este, ca totalitate, ca mulțime fără sfîrșit a existențelor empirice, atunci, firește, nici măcar posibil nu s-ar fi socotit că a existat un panteism care să afirme despre un atare conținut că este Dumnezeu. Pentru a ne întoarce încă o dată la fapte, cine vrea să vadă conștiința Unului, nu în sfîșierea índică pe de o parte în unitatea fără determinare a gîndirii abstracte, pe
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
la indieni. Le lipsește această conexiune dintre lucrurile separate care au ceva interior, normativ, esențial, ceea ce în universalitatea sa s-a ridicat ca Dumnezeul abstract al chinezilor. Pentru indieni nu există o diferență între lucruri. Și astfel concepția índică este panteismul reprezentării și imaginației, nu panteismul filozofic al lui Spinoza, care consideră aceeași unică realitate ca nimic, nepăstrîndu-i decît substanța abstractă. Indienii nu se gîndesc tocmai la acest universal, în schimb conținutul lucrurilor îl introduc imediat și grosolan în universal. Este
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
conexiune dintre lucrurile separate care au ceva interior, normativ, esențial, ceea ce în universalitatea sa s-a ridicat ca Dumnezeul abstract al chinezilor. Pentru indieni nu există o diferență între lucruri. Și astfel concepția índică este panteismul reprezentării și imaginației, nu panteismul filozofic al lui Spinoza, care consideră aceeași unică realitate ca nimic, nepăstrîndu-i decît substanța abstractă. Indienii nu se gîndesc tocmai la acest universal, în schimb conținutul lucrurilor îl introduc imediat și grosolan în universal. Este vorba de o substanță, toate
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
astfel aplică integrala doctrină dialectică hegeliană: de la teza idealistă, au trecut la antiteza materialistă, pentru a mărturisi apoi idealismul și materialismul într-o sinteză finală, care ar trebui să îmbrățișeze Totul, adică realitate supremă (incluzînd-o chiar și pe cea creștină!): panteism și ateism, contopite laolaltă pentru a "reuni" creștinismul! În fața acestei situații generale a culturii occidentale și chiar a celor mai puțin suspecte că ar voi hibride spirituale nepermise, nu mai surprinde dacă materialismul teoretic și practic și ateismul se răspîndesc
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
das Abendland), p. 33. [18] Ibid. În continuare, consideră independente raporturile dintre logică și doctrina categoriilor lui Aristotel și școala indiană Nyaya-Vaiseçika. [19] Aici ar trebui înțeleasă bine doctrina ciclicității "creațiilor" și "distrugerilor" din lume. [20] Este vorba de panteism sau, mai degrabă, de teopanteism. [21] Înțeleasă prin metempsihoză. [22] Cf. pasajelor citate în Cambridge History of India, I, p. 419-420, în: RAWLINSON, op. cit., p. 10. [23] Cf. Edictelor lui Ashoka, "La Nuova Italia", Florența, 1960, p. 10-11. [24] Ibid.
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
consecvent, ar rezulta o adevărată babilonie (din fericire și din nefericire, într-o anumită măsură, ea rezultă într-adevăr!). [268] E. GATHIER, op. cit., p. 106. [269] P. GATHIER susțină că: "Este imposibil de regăsit teoriile moderne, cum ar fi hinduismul, panteismul și monismul occidental în afirmațiile Upanisadelor. Contextul este mult prea diferit. Este periculos să se pună etichete identice pe produsele care sînt doar în mod vag asemănătoare" (p. 28). Din păcate, atitudinea mentală sau spirituală "panteistă" și "monistă" are
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
cel pe care îl generează programul EDITE, produs de ITEM. "Compenetrația regnurilor și ideea transformistă ce se desprinde din [Avatarii faraonului Tlà] putea să-i vină lui Eminescu de oriunde, dar e de crezut că l-a înrâurit întrucâtva și panteismul goethean din ciclul de poezii Gott und Welt, unde ideea treptelor, gândite, nu-i vorbă, mai mult logic decât naturalistic, se exprimă prin imaginea cercului"(ibidem, 306). Demersul călinescian ar fi putut determina orientarea discursului critic către hermeneutica intertextului, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
specializate, se transmit prin publicitate și, puțin câte puțin, contaminează toate sectoarele vieții sociale. Desigur, spiritele cârcotașe nu vor vedea aici decât expresia unui nietzscheism fără valoare, a unui orientalism edulcorat, a unui iraționalism retrograd. Sau, mai rău, a unui panteism regresiv. Puțin contează judecata de valoare. Să ne mulțumim cu constatarea de fapt. Să știm să punem ideile și lucrurile la locul lor. În cazul de față, acest insolent și senin mod de a trăi, zi de zi, politeismul valorilor
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
înțelege bine postmodernitatea: reafirmarea complexului, heterogenizarea tuturor aspectelor vieții. Pluralizare a persoanei, fragmentare tribală, poli-culturalism galopant, iată tot atâtea caracteristici ale vieții sociale. Dacă luăm acești termeni în sensul lor metaforic, avem de-a face, într-adevăr, cu politeismul, cu panteismul chiar. Și este exact ceea ce șochează. Căci substratul cultural pe care s-a fondat modernitatea este chiar marea "fantasmă" a unicului. Și i-am uimi pe unii, agnostici declarați, dacă le-am arăta că sensibilitatea lor teoretică, reacțiile lor practice
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
adică momentele intense care asigură legătura (liantul) socială. Să notăm în treacăt că succesul romanului lui Umberto Eco și al filmului pe care l-a inspirat, în care fraticelli joacă un rol important, poate fi considerat expresia fascinației exercitate de panteismul tribal, de hedonismul prezenteist al acestor grupuri anomice. Căci tocmai despre o societate a fraților este vorba în etica "deontologică" în gestație. Putem, și aici, ilustra asta cu un exemplu istoric. Unul dintre acele exemple paradigmatice și care lasă, de-
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
psihologiei / 22 4.1. Construirea paradigmelor psihologiei / 24 4.2. Deschiderile și limitele raționalismului paradigmei psihologiei / 31 4.3. "Prezicerile" și paradigma psihologiei / 35 4.4. Identitatea psihologiei, identitatea psihologului / 40 II. Știința despre suflet în gândirea Antichității / 45 1.Panteismul naturalist-științific în vechea Grecie / 45 1.1. Thales din Milet / 46 1.2. Heraclit din Efes / 46 1.3. Parmenide / 48 1.4. Pitagora / 48 1.5. Alkmeon / 50 1.6. Empedocle / 50 1.7. Democrit / 51 1.8. Epicur
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
posibil acestui domeniu de cunoaștere și activitate profesională, este o probă grăitoare, cu atât mai mult cu cât, în cea mai mare parte, această uzurpare a fost săvârșită de însăși mâna psihologilor. II. ȘTIINȚA DESPRE SUFLET ÎN GÂNDIREA ANTICHITĂȚII 1. Panteismul naturalist științific în vechea Grecie Creația științifică și culturală a Antichității continuă să-i uimească pe gânditorii zilelor noastre. Are o vechime de peste două milenii, cu o identitate proprie, orientală, completată de cea greacă, ambele impunând același respect. Mai apropiată
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
gândesc" (Emil sau despre educație, p. 373). Omul este parte a acestei naturi, înzestrat cu o bunătate nelimitată, dumnezeiască, care ajunge însă deteriorată de civilizație, de rezultatele progresului societății. Concepția lui Rousseau despre viața psihică poate fi suspectată de un panteism caracteristic epocii antice. Nu este, însă, un panteism de contemplare pasivă a universului și a naturii, ci de frământare interesată, încărcată de problemele vieții cotidiene, în care omul încearcă a-și depăși în permanență condiția, spațiul în care trăiește, universul
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
este parte a acestei naturi, înzestrat cu o bunătate nelimitată, dumnezeiască, care ajunge însă deteriorată de civilizație, de rezultatele progresului societății. Concepția lui Rousseau despre viața psihică poate fi suspectată de un panteism caracteristic epocii antice. Nu este, însă, un panteism de contemplare pasivă a universului și a naturii, ci de frământare interesată, încărcată de problemele vieții cotidiene, în care omul încearcă a-și depăși în permanență condiția, spațiul în care trăiește, universul pe care-l imaginează și-l gândește. În fața
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
spune Rousseau, poți ajunge încercat de o veritabilă încântare. "Eu nu sunt doar o ființă sensibilă și pasivă, ci o ființă activă și inteligentă; și, cum se pretinde în filosofie, îndrăznesc să am onoarea să gândesc" ( idem, p. 570). În panteismul gândirii sale, Rousseau încearcă să depășească speculațiile filosofice sterile, pentru a concluziona, cu luare aminte, că un om sălbatic, contopit cu natura, poate să ajungă să judece chiar mai sănătos decât un filosof civilizat. Rousseau a formulat încă de atunci
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
decidea binecuvântarea Atotputernicului asupra a ceea ce se produce cu cauzalitate în natură și în societate, a ceea ce este bine și rău, a ceea ce este drept sau nu în relațiile dintre oameni, asupra tuturor celor ce mai înainte, în acord cu panteismul mitologiei antice, erau decise în templul zeilor. A fost o epocă importantă pentru dezvoltarea cunoașterii psihologice, de completare a paradigmei sale de suport din perspectivă religioasă, teologică. În mod nedrept ea a fost și mai este tendențios desconsiderată și echivalată
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
masă a creierului este implicată în reflectare, etc. Este interesant de menționat faptul că, odată cu progresele realizate până la sfârșitul secolului al XIX-lea, s-a păstrat întreagă disponibilitatea de a concepe și de a gândi viața psihică în acord cu panteismul propriu Antichității; s-a păstrat la fel nevoia de a raporta cele reflectate la un credo propriu gândirii creștine. Ele reprezentau paradigmele de suport încă firav constituite ale cunoașterii psihologice. Din această cauză, explicarea vieții psihice ca fenomen natural a
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
nehotărâtă, ființările sunt potențe predispuse la creație dar, în același timp, frânate în avântul lor de puterea magnetică a adâncului din care nu s-au desprins cu totul: "smulgându-ne din cercul puterilor latente,/ Vieții universale, adânci, ne vom reda" (Panteism). Ceea ce se dă ca posibil întrupat în transparența strălucirilor avide se re-dă stadiului pre-ființial al originii, universală ascundere a Vieții fondatoare. În Banchizele e exprimată pregnant această subtilă dialectică ce conjugă la nivelul ființării tensiunea dintre ascundere și neascundere: "Mereu
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
două planuri; ceea ce pulsează jos, în adâncul ascunderii, se reflectă sus, în deschiderea formelor. Dacă, în lumea sublunară, asistăm la o geneză incendiară, spasmodică, "peste tot în trupuri, în roci fierbinți - orgie/ De ritmuri vii, de lavă, de freamăt infinit" (Panteism), în cea supralunară, a solarității ființei, ne întâmpină armonia legănată "în ritmuri largi și grave, de corul sferelor". Nuntire avem la ambele capete, atât cea depănată de "povestea fără nume a Nunții Subterane", cât și cea care se slăvește "din
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cu semnificațiile lor -, ci mai ales pentru că ei ni se impun cu claritate prin capacitatea pe care o au de a reuni sub semnul lor manifestări spirituale înrudite. 13 Tipologia lui, la care vom reveni, cuprinde idealismul libertății, idealismul obiectiv (panteismul) și materialismul (naturalismul). În legătură cu ultimul tip, Dilthey e de părere că acesta "se transformă în pozitivism când caracterul fenomenal al lumii fizice este cunoscut din punct de vedere critic" (Das Wesen..., p. 59). Totuși aici s-ar putea obiecta, de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cauzală, mecanică. Ei concep lumea comentează Tudor Vianu "cel mult ca o succesiune de senzații"; "liberul arbitru este pus la îndoială"180, iar valorile și scopurile superioare sunt scoase din discuție. Cel de-al doilea tip este idealismul obiectiv sau panteismul, reprezentat de Heraclit, Parmenides, stoici, Bruno, Spinoza, Leibniz, Goethe, Schelling, Schleiermacher, Schopenhauer și Hegel. Aici predomină afectivitatea, totul fiind privit "din perspectiva valorii lucrurilor, a valorii vieții, a semnificației și sensului lumii". Realitatea este concepută ca "desfășurare a unei corelații
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]