177 matches
-
la masă cu El. Cunoașterea ambientului cultural al elenismului târziu și al începuturilor spiritualității bizantine este cea care ne oferă dimensiunea ineditului sub care stătea dimensiunea creștină a divinității. Două atitudini prinseseră contur până atunci. Prima ținea de o înțelegere panteistă a divinității, cu toate nuanțările sub care poate sta o asemenea paradigmă. Această poziție este prezentă încă de la primele orizonturi ale reflecției filosofice grecești. Cealaltă atitudine însemna o înțelegere a divinului ca transcendență, cu toate că era afirmată putința cunoașterii Unului grație
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
observația adăugând că: „Printre grindina de imagini a acestui volum străbate și o nedezmițită aspirație poetică, un fel de apel cosmic, de confundare în ritmul interior al elementelor naturii”. Iar Perpessicius vedea în Zodiac un „al doilea moment al suitei panteiste”, urmând celui ilustrat, după părerea sa, de Brățara nopților, și evidenția, la rândul său, un „elan cosmic, arborescență imagistă și până și briza, când expansivă și când potolită, a imnurilor de expresie umanitară din poemele «firelor de iarbă» ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în întrezărirea ordinii estetice superioare, orfic solară. Lângă „părelnicul foc”, trop al iluziei transfigurate în ordine și „joc secund” la acest poeta artifex, „un alexandrin” în esență (Petru Poantă), stă oglinda. Volumul Întâlnire în oglindă (1978) marchează evadarea din sugestia panteistă spre un spiritualism răsfrânt în sine - autocunoaștere matură și semn al schimbării viziunii lirice. Un ciclu din Salonul olandez (1979), alcătuit pe motive din maeștri pictori olandezi (dar și flamanzi și chiar Salvador Dalí), este metatextual: narația iconică este transmisă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
de taină atotprezentă, dar luminoasă, bună conducătoare de comuniune. Autorul opune acest spirit de comuniune interpersonală al culturii românești, străin individualismului și orgoliului accentuat dovedit de filosofii, literații și artiștii Occidentului, începând din Renaștere și până-n zilele noastre, culturii apusene, panteiste sau individualiste. Este judecata de valoare a unui lider al bisericii ortodoxe, părtinitoare, în ciuda faptului că își ia drept aliați scriitorii bizantini, cum ar fi Dionisie Areopagitul (secolul al VI-lea) descriptor al spiralei suitoare (reperabilă, de pildă, în stâlpii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Africii” (Diis Asiae, Europae & Africae, diis ignotis, &peregrinis), cum explică Erasmus, cu al căror măcel au încep zorii creștinismului. Singura cetate de scăpare a acestor divinități de mistere a rămas până azi filosofia ocultă. Aici au fost înghesuite toate relictele panteiste ale antichității, toți zeii necreștinați și salvați de la ardere pe rug, toate gnozele păgâne, întreg hermetismul neoalexandrin, astrologia caldeană, chiromanția și tarotul egiptean, magia naturală a lui Zamolxis și astrologia lui Zoroastru, kabbala iudaică, etc etc. A venit apoi o
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
frumos și urît.// Graurul ascuns în Casa scărilor, în Colivia Liftului/ astă iarnă, de frig, dintr-acolo sosește,/ din Țara Nimănui" (Graurul). Nu sînt neglijate nici obiectele, în raza aceleiași incantații ambigue ce înfrățește vitalitatea antică, virgiliană, cu caritatea creștinismului panteist, într-o febricitare a materiilor ce își revarsă nesațiul inocent al existenței contopindu-se prodigios într-o viziune de saturație artistică: "Să alegi cu mîna exersată o lance din raft,/ să-i încerci tăișul pe obrazul degetelor,/ să o arunci
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
și tonul fovist. Mult mai restrînse ca număr, doar două, uleiurile păstrează și ele carecteristicile generale, deși, la o primă privire, par mai apropiate de spiritul acelor artiști care au impus în peisagistica noastră de astăzi o componentă mai curînd panteistă și o atitudine jubilatorie, de celebrare pură, cum ar fi Horia Bernea, Florin Niculiu, Horia Paștina, Constantin Flondor etc. Un spațiu special îi este rezervat în expoziție lucrării Sf.Gheorghe de la Timișoara. Această capodoperă a sculpturii noastre contemporane este readusă
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
tihnă contemplativă, privirea însăși a devenit un instrument activ al adorației. Exploziile de culoare și revărsările de forme, sufocînd în densitatea lor materială cîte un ochi de cer sau cîte o umbră de arhitectură, poartă în sine o irepresibilă energie panteistă. Pentru că Niculiu celebrează viața lăuntrică a pădurilor și a stufărișurilor sale, caută cu înfrigurare sufletul lor ascuns și nu se risipește în presupoziții generale și în invocații fără obiect. Cu un instinct de primitiv și cu o devoțiune în care
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
spontane, a scris poeme. Ca întâlniri spirituale fecunde mi le mai amintesc pe cele cu Alexandru Todea, cardinalul nostru unit, conversațiile din studenție cu părintele Constantin Galeriu, cu Nicolae Steinhardt, generosul, dar și pătrunzătorul lui articol despre poeziile mele, ușor panteiste, cum va observa cu acuitate și Gh. Grigurcu. Sunt apoi alte fericite întâlniri, puzderie, cu tot felul de persoane pe care Providența mi le-a scos în cale, Tomas Spidlik, iezuitul morav, un fel de avva la Roma, Marko Ivan
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
imitatio Christi, autorul declamă incontinent, căzând în plasa verbului apter a simți. O inflație de cuvinte din repertoriul religios (cruce, Sf. Duh, Creatorul ș.a.m.d.) și poze neprelucrate, n-au cum să ne convingă despre tentativa de aventură blagiană (panteistă) a celui cuprins subit de "genunea-nseninării", chinuit într-o gesticulație cu o reală gravitate de fond. Căutător al adevărului ultim, Nicolae Sinești probează calități reale de palpare a multiformului mister universal, fie și în dicțiune nichitiană: "Aer atomic respirăm./ Am
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
timp însoțit de trezvie, de o supremă luare-aminte la minunile pe care le ai cunoscut, nu înseamnă o uitare de deosebirea dintre tine și Dumnezeu, nu-i o scufundare de bacantă în esența socotită una cu esența proprie, în sens panteist. Pagini frumoase despre deosebirea mistică între mistica panteistă a lui Plotin și cea creștină, care are ca bază dogma iubirii celor trei Persoane dumnezeiești neconfundate, se găsesc în cartea lui Georg Koepgen, Die Gnosis des Christentums, 3 Auflage, Spee-Verlag, Trier
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
la minunile pe care le ai cunoscut, nu înseamnă o uitare de deosebirea dintre tine și Dumnezeu, nu-i o scufundare de bacantă în esența socotită una cu esența proprie, în sens panteist. Pagini frumoase despre deosebirea mistică între mistica panteistă a lui Plotin și cea creștină, care are ca bază dogma iubirii celor trei Persoane dumnezeiești neconfundate, se găsesc în cartea lui Georg Koepgen, Die Gnosis des Christentums, 3 Auflage, Spee-Verlag, Trier, 1979, p. 70. El vede mistica creștină adevărată
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
încordat într-o frază musculoasă ca un boa constrictor împotriva pradei sale multiple, devorată cu o mânie lentă, dar necruțătoare. O a doua frază, încă mai dezvoltată, colectează cu o blândețe simulată personalitățile care concretizează aceste deviaționisme: Lucian Blaga, "poet panteist mistico-bucolic, în versuri de un imagism delirant", Nichifor Crainic, Ion Pillat, Adrian Maniu, V. Voiculescu, neuitându-i pe moderniștii Ion Barbu și N. Davidescu - cu toții fiind "partizani zeloși ai diferitelor curente decadente de la simbolism la expresionism și ermetism". Dar realismul
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
sine, laolaltă, energii primare și nenumărate forme în stare germinativă, se desprind, încetul cu încetul, reperele unei realități aproape tactile. Amestec de luciditate și de senzualism, de calcul rece și de erupții prin supraîncălzire, de austeritate geometrică și de revărsări panteiste, arta lui Ciubotaru are toate datele unei viziuni de arhitect, dar și pe acelea ale unei confesiuni existențiale profunde și prelungi. Construcția cromatică, oricît ar părea ea de spontană, se sprijină, întotdeauna, pe memoria unei rigori analitice, după cum semnul plastic
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
traversat, inițial, experiențele unui simbolism tardiv, ale conceptualismului sau ale unui anumit tip de constructivism, plasate oricum într-un spațiu în care nonfigurativul se confruntă doar cu abstracțiunea, au descoperit mai apoi valorile lumii create, ale formelor constituite, ale voluptății panteiste pe care materia o poartă în sine sau, dimpotrivă, ale recuzitei ecleziale și ale hieraticii de certă descendență bizantină. începînd cu deceniul opt, chiar cu primii lui ani, tendințele se diversifică și dinamica lor se accelerează. Deși, în mod curent
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
decît în cea totemică și în cea decorativ-abstractă, o obsesie a interjecției și un tip de paroxism al trăirii gestualist-cromatice care se înalță pînă la experiența extazului. Intr-un fel cu totul particular, se dezlănțuie aici o formă de erotică panteistă, un exercițiu dezlănțuit al posesiunii elementare care poate fi și o componentă a expresionismului, în general, dar și mai mult decît atît. Pictorul trăiește în acest exercițiu nu numai voluptatea exprimării, voluptatea directă a limbajului, ci și, într-o măsură
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
literatură, dar nu reușise. în orașul Constantinopol, Ralet dorește să învețe resemnarea turcilor în fața morții, detașarea tipic orientală față de cele lumești. O mică proză poetică din tinerețe, intitulată O primăvară ca toate, ni-l arătase pe autor animat de suflu panteist: "Firea se desfășura, închipuind întîia zidire.(...) Lumină voioasă și junețe se revărsa preste tot. Păsările flutura molatic, despufînd. Ierbile toate cuprindea cîte o fioroasă sclipind lacrămă. Din copaci ploua nectarul zorilor ca o picurare de perle scumpe. O fire, izvor
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
dar și un spirit european senin, fără crispări și fără patetisme. Încercînd și prin pictura sa, cu precădere prin cea din ultima lui perioadă, să se apropie de spiritualitatea creștină și de lumea eclezială, fondul său rămîne unul senzorial și panteist, devoțiunea sa manifestîndu-se mai mult printr-o enormă vitalitate afirmativă decît prin conceptualizări și transcripții teologale. Pozitivist și dionisiac, lucid și frămîntat de romantisme, ludic și îngîndurat, proaspăt pînă la spontaneitate și animat de rigori administrative, Bernea putea să facă
Horia Bernea, un arhitect al contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10281_a_11606]
-
asculți Simfonia Pastorala». Dar entuziasmul pentru natură era, la Beethoven, indelebil asociat dimensiunii lui creatoare, - «Mă bucur ca un copil», scria el în 1810, revendicînd fericirea de a rătăci prin desișul pădurii, printre copaci, flori și stînci. Și dincolo de voioșia panteistă ce inspiră Pastorala, pînă și bătăia destinului care-l împresură în Simfonia a V-a, gîfîind de geniu dezlănțuit și de triumfală tensiune, nu alungă atingerile unei anume directe frăgezimi de percepție. Cele patru note punctînd începutul porneau, după tradiție
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
sine, laolaltă, energii primare și nenumărate forme în stare germinativă, se desprind, încetul cu încetul, reperele unei realități aproape tactile. Amestec de luciditate și de senzuallism, de calcul rece și de erupții prin supraîncălzire, de austeritate geometrică și de revărsări panteiste, arta lui Ciubotaru are toate datele unei viziuni de arhitect, dar și pe acelea ale unei confesiuni existențiale profunde și prelungi. Construcția cromatică, oricît ar părea ea de spontană, se sprijină întotdeauna pe memoria unei rigori analitice, după cum semnul plastic
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
un efort de inteligență extraordinară. Nu degeaba Amsterdamul este supranumit un oraș savant și plin de școli, de instituții vestite; aș spune, iarăși, nu degeaba în Amsterdam s-a născut cel mai mare filosof iudeu, Spinoza, cu a sa gândire panteistă, cum spuneam la început, Deus sine natura, care de fapt l-a exclus din Sinagogă. Fie creștini ori evrei, teologii rar admit o gândire liberă... * La Paris, când am fost să văd impresioniștii, la Muzeul d^Orsay, ca să ajung mai
Amsterdam, Spinoza, Centrul Mondial al doctrinelor nonconformiste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9919_a_11244]
-
ca a lumii mireasă" în Miorița și a formulat înaintea lui ideea, cu un decalaj de patru ani. Pe bună dreptate iarăși, relevă faptul că Dan Botta se situează la nivelul unei banalități când identifică în Toma Alimoș o perspectivă panteistă, pe când Blaga a interpretat natura din Miorița "ca biserică, în perspectiva stilistică a transcendentului care coboară", în privința căreia e categoric: Această idee stilistică este a mea, exclusiv a mea". Mai delicată întrucâtva este paternitatea ideii despre relația dintre unduire și
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
decît în cea totemică și în cea decorativ-abstractă, o obsesie a interjecției și un tip de paroxism al trăirii gestualist-cromatice care se înalță pînă la experiența extazului. Într-un fel cu totul particular, se dezlănțuie aici o formă de erotică panteistă, un exercițiu dezlănțuit al posesiunii elementare care poate fi și o componentă a expresionismului, în general, dar și mai mult decît atît. Pictorul trăiește în acest exercițiu nu numai voluptatea exprimării, voluptatea directă a limbajului, ci și, într-o măsură
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
sine, laolaltă, energii primare și nenumărate forme în stare germinativă, se desprind, încetul cu încetul, reperele unei realități aproape tactile. Amestec de luciditate și de senzualism, de calcul rece și de erupții prin supraîncălzire, de austeritate geometrică și de revărsări panteiste, arta lui Ciubotaru are toate datele unei viziuni de arhitect, dar și pe acelea ale unei confesiuni existențiale profunde și prelungi. Construcția cromatică, oricît ar părea ea de spontană, se sprijină întotdeauna pe memoria unei rigori analitice, după cum semnul plastic
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
traversat, inițial, experiențele unui simbolism tardiv, ale conceptualismului sau ale unui anumit tip de constructivism, plasate oricum într-un spațiu în care nonfigurativul se confruntă doar cu abstracțiunea, au descoperit mai apoi valorile lumii create, ale formelor constituite, ale voluptății panteiste pe care materia o poartă în sine sau, dimpotrivă, ale recuzitei ecleziale și ale hieraticii de certă descendență bizantină. Începînd cu deceniul opt, chiar cu primii lui ani, tendințele se diversifică și dinamica lor se accelerează. Deși, în mod curent
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]