8,062 matches
-
vitalitate iese din ramă. Doamna Schmelz, profesoară ca și bunica, una dintre reprezentantele unei comunități puternice, cum era cea evreiască din Oradea, stă, ușor provocator, pe un fotoliu de grădină. Picior peste picior, astfel încît să-i vedem linia. Ce pantofi frumoși are...În 1988, un coleg care studia în secundar italiana ne-a povestit îndelung despre scriitorul Primo Levi. Ne citea și ne traducea pasaje din cărți, din interviuri. Trăiam într-o dictatură, nu-i știam clar, dar îi intuiam
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
să fii umilit douăzeciși patru de ore din douăzeci și patru. Luni sau ani. Liliachiului nu-i displace deloc să dea timpul înapoi... să refacă un traseu cumplit aici, pe scenă, pentru noi. Intră Corul. Umbre stranii, cu zeci de perechi de pantofi în brațe. Și populează scena cu ei. Pantofi... un cuvînt care construiește, în cîteva clipe, atîtea lumi... un cuvînt pe care Levi îl pomenește de zeci de ori. Zeci de perechi de pantofi, de toate culorile, desperecheați sau nu, pantofi
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
douăzeci și patru. Luni sau ani. Liliachiului nu-i displace deloc să dea timpul înapoi... să refacă un traseu cumplit aici, pe scenă, pentru noi. Intră Corul. Umbre stranii, cu zeci de perechi de pantofi în brațe. Și populează scena cu ei. Pantofi... un cuvînt care construiește, în cîteva clipe, atîtea lumi... un cuvînt pe care Levi îl pomenește de zeci de ori. Zeci de perechi de pantofi, de toate culorile, desperecheați sau nu, pantofi care poartă imprimate călcături diferite în atîtea modele
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
Umbre stranii, cu zeci de perechi de pantofi în brațe. Și populează scena cu ei. Pantofi... un cuvînt care construiește, în cîteva clipe, atîtea lumi... un cuvînt pe care Levi îl pomenește de zeci de ori. Zeci de perechi de pantofi, de toate culorile, desperecheați sau nu, pantofi care poartă imprimate călcături diferite în atîtea modele pestrițe, ca și viețile noastre, acoperă scena. La picioarele noastre, în fața ochilor noștri, spectatori-numere, pantofi, pași, drumuri, popasuri, pași. Intră Primo Levi. Marian Râlea. ZOHREINU
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
pantofi în brațe. Și populează scena cu ei. Pantofi... un cuvînt care construiește, în cîteva clipe, atîtea lumi... un cuvînt pe care Levi îl pomenește de zeci de ori. Zeci de perechi de pantofi, de toate culorile, desperecheați sau nu, pantofi care poartă imprimate călcături diferite în atîtea modele pestrițe, ca și viețile noastre, acoperă scena. La picioarele noastre, în fața ochilor noștri, spectatori-numere, pantofi, pași, drumuri, popasuri, pași. Intră Primo Levi. Marian Râlea. ZOHREINU! AMINTEȘTE-}I! Este ceea ce va încerca să
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
îl pomenește de zeci de ori. Zeci de perechi de pantofi, de toate culorile, desperecheați sau nu, pantofi care poartă imprimate călcături diferite în atîtea modele pestrițe, ca și viețile noastre, acoperă scena. La picioarele noastre, în fața ochilor noștri, spectatori-numere, pantofi, pași, drumuri, popasuri, pași. Intră Primo Levi. Marian Râlea. ZOHREINU! AMINTEȘTE-}I! Este ceea ce va încerca să facă acest personaj și actorul său o oră și ceva, urmînd, mai mult sau mai puțin, traseul jalonat de întrebările a trei ziariști
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
Râlea din acest plan, albă. Toată relația asta este un fel de hărțuială rece, pragmatică, care naște, în pusee, întoarcerea lui Primo Levi către Infernul său. De acolo vine și valsul. Valsul morții. Valsul cu el însuși, cu colivia cu pantofi, cu femeile care îl intervievează, cu noi, spectatori-numere-martori, valsul care amestecă pași, povești, care se împiedică de pantofi, de morți, de angoase. Cu fiecare interviu, Levi moare puțin. Valsul îl conduce, după efortul confesiunii, către moarte. Îmi amintesc imaginea din
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
pusee, întoarcerea lui Primo Levi către Infernul său. De acolo vine și valsul. Valsul morții. Valsul cu el însuși, cu colivia cu pantofi, cu femeile care îl intervievează, cu noi, spectatori-numere-martori, valsul care amestecă pași, povești, care se împiedică de pantofi, de morți, de angoase. Cu fiecare interviu, Levi moare puțin. Valsul îl conduce, după efortul confesiunii, către moarte. Îmi amintesc imaginea din filmul Pianistul al lui Roman Polanski. O imagine de sus. Valize, valize, zeci de valize în ghetou. Oameni
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
efortul confesiunii, către moarte. Îmi amintesc imaginea din filmul Pianistul al lui Roman Polanski. O imagine de sus. Valize, valize, zeci de valize în ghetou. Oameni ca niște umbre stau pe ele, lîngă ele. Apoi, protagonistul, singur printre ele. Aici, pantofi. Și valsul. Și Primo Levi. Și copacul cenușiu, suspendat deasupra scenei cu vîrful în jos și rădăcinile în sus, devitalizat, aberant, înfricoșător. Și Liliachiul(Petre Panait). Și Corul care se plimbă fantomatic, în strădania discretă a fiecărui actor. Și muzica
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
această actriță și-a găsit locul - Doru Prisecan, Mariana Prisecan, preciși, incisivi, riguroși. Și zborul compus din mișcările inventate de Vava Ștefănescu. Și costumele gîndite de Iuliana Vîlsan. Care s-a maturizat în colaborarea ei cu regizorul Mihai Măniuțiu. Și pantofii. Și valsul. Și numere. Și Mihai Măniuțiu. Și trenul morții. Cu vagoane în miniatură ce-i conduc pe copii la moarte, sub ochii mei. Și Marian Râlea. Și Iov. Și Primo Levi. De ce nu s-ar juca, o dată, unul după
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
celălalt? Și muzicanții, muzica și acordeonul lui W.Vilian Gyüri. Și cuștile. Și ghetoul. Și fuga. Fuga de sine. De orori. Și zborul în gol al lui Levi. Și valsul. Cred că mîntuirea va veni", se cîntă în final. Și pantofii. Și fuga mea spre tren. Același care m-a purtat la venire. Care m-a dus prin noapte, prin întuneric și prin frig, care m-a pregătit, cumva, pentru întîlnirea aceasta. Mă așez pe același pat din compartimentul chilie-celulă. Acum
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
pe loc între noi lucrurile la temperatura normală. Portret ce i-a alarmat mai curând pe alții, cum se întâmplă. Se știe ce spunea Goethe... că, pentru un valet, nu există genii, întrucât cunoaște toate intimitățile stăpânului; și-i face pantofii, îi lustruiește, și-l perie, îi îmbracă hainele scumpe, să vază cum e... Sau (dacă e vorba de un valet lucrând în câmpul literelor)... răstoarnă oala de noapte a stăpânului drept în capul nesuferitului, în trecere, cu o decizie a
Scribul egiptean by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11699_a_13024]
-
și vedea înaintea ei toate obiectele care-mi aparținuseră sau pe care le purtasem. Toate păreau să stea, unele peste altele, la picioarele patului ei - șosetele cu fundițe, păpușile, agrafele, setul complet de cărți din colecția Madeline, rochiile de gală, pantofii roșii de lac, puloverele, cuptorul de jucărie, cercul. Aceste obiecte alcătuiau pista care ducea la mine. Cum putea așa o pistă să ducă la un băiat? Și totuși acum într-acolo părea să ducă. Tessie parcurse din nou în minte
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
rezistă - cum o fi rezistat Gorki? - pentru că se bazează pe o realitate irefutabilă: în adîncul lor deloc depărtat de suprafață, masele îi zăresc pe intelectuali precum Lenin, se feresc să calce-n ei, în special de cînd și-au cumpărat pantofi de la oraș. Și toți și-au cumpărat de-aici, la prima generație. Și toți sînt la prima generație și-așa vor și rămîne cu copii cu tot. Numai un regim delicat, ca propria dictatură, îi forța să-i admire pe
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
că a dormit ceasuri întregi. în casă domnea liniștea nopții. își simțea trupul înțepenit. Se îndreptă șchiopștând spre dulap și-și scoase din el o rochie de lână și jacheta ei de blană. "Și cizmele, își spuse ea, lepădându-și pantofii de casă. Să-mi iau și șalul". Căută în scrin lenjerie groasă. Și mai ce? Un tulpan pentru cap. La nunta lui Șeindl, maică-sa i-a dăruit o brățară. Era acolo. Cerceii îi purta. Făcea ea, într-adevăr, toate
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
spusă de acest roman autobiografic este, în ciuda caracterului ei special, foarte simplă. O familie de intelectuali din Timișoara anilor '70, au un băiat în vârstă de nouă ani, care suferă de o atrofiere a mușchilor și este nevoit să poarte pantofi ortopedici. Tatăl va reuși să plece cu băiatul în Italia și de acolo în SUA pentru o eventuală operație de corecție. Planul era ca odată ajunși în America să ceară azil politic și mama să poată fi chemată și ea
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
adevar, să alegi grâul de neghină, dar "rezultatul este o izbitor de sobră expoziție a cărei ambianță albă, pioasă, mi-a amintit de una sau două sufragerii italiene în care am fost, la intrarea cărora se aștepta să-ți scoți pantofii". Bagatelizarea operei brâncușiene îi reușește cât de cât criticului londonez. Desigur, n-are pic de înțelegere, nici față de înțeleptul Brâncuși, căci aforismele lui nu-i plac deloc. Noi știm că această ipostază brâncușiană nu-i o poză. Milarepa și orizonturile
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
Cristian Teodorescu Băsescu e mai ceva ca un cui în pantof pentru PSD. Rău de gură și cu replică usturătoare, s-a luptat și cu primarii de sector, și cu consilierii partidului de guvernământ, și cu prefecții, și cu Adrian Năstase. Încercarea de a-i arăta pisica, prin redeschiderea Dosarului "Flota
Ecuația Geoana by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12865_a_14190]
-
să practice pirotehnismul. Nevastă-sa, însă, e convinsă că fusese vorba de "trei internări" la casa de nebuni, părere spusă din neatenție cu voce tare în timpul unui telejurnal. Greșeală fatală care l-a făcut pe Haralampy să arunce cu un pantof în micul ecran încremenind pentru două ore imaginea cu domnii Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Valer Dorneanu, Adrian Năstase și Preafericitul Patriarh Teoctist așteptând la rând, cuminți și emoționați, să primească diploma aniversară a 175 de ani de presă în România
FIERUL DE CĂLCAT ȘI DIPLOMA PENTRU PUBLICISTICĂ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12918_a_14243]
-
duș. De la o zi la alta, din diverse motive - dintre care unele prea frivole - am început să mă îmbrac mai cu grijă, m-am tuns ca un recrut, mi-am tăiat mustața mai subțire și am învățat să folosesc niște pantofi de senator pe care mi i-a dăruit fără să-i fi purtat deloc doctorul Rafael Marriaga, membru itinerant al grupului și istoric al orașului, fiindcă îi erau mari. Datorită dinamicii inconștiente a arivismului social am început să simt că
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
lui, obișnuit cu miresmele tari ale buteliei de spray primește efluvii ciudate, sălbatice, care-l alarmează. Și iată, cum, din te miri ce, ia naștere un malentandu! Și se produce un scandal, încât am, n-am frac de firmă și pantofi de lac, invitația la selectul club european îmi este pusă sub semnul întrebării. Îmi zgârie urechea zvonul că n-aș fi pregătit a sări pragul între boss-i și baronese, la braț cu strănepotul lui Bai Ganciu și după ce vom
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
ironie sau autoironie: „Până acum am avut singur grijă de geniul meu. Și l-am târât prin toate noroaiele și l-am însângerat și l-am zvârlit prin toate hârtoapele. ți-am promis că-ți fac cadou o pereche de pantofi. Mi-ai spus că ai să-i primești și ai să te bucuri. Iată, îți fac cadou geniul meu. Ți-l dăruiesc. Ți-l las în seamă. Te ridic la demnitatea de stăpână și mă ridic și eu la aceea
Viața amoroasă a tânărului Dimov (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13062_a_14387]
-
secretarei sale, care făcea uz cu abilitate de toate pretextele politeții, fără a pierde vreodată din vedere o preocupare exclusivă și conștientă pentru publicitate: „Mrs. Barbara Stevens regretă că nu poate veni la ultima probă, are însă absolută nevoie de pantofii cu tocuri încrustate cu diamante mici, pentru a asista la manifestația de caritate de la ambasada Angliei.“ „Dna Barbara Stevens dorește să-și anuleze dejunul la restaurantul Larue, dată fiind sosirea regelui Greciei.“ „Dna Barbara Stevens roagă pe dl și dna
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
venit de la Genova la Brăila ca specialist În țintuit vapoare la Șantierul Naval , Împreună cu alți italieni care rămăseseră În țară câștigândfoarte bine Înainte de război. Domnul Boniciolli era căsătorit cu una din fiicele lui moș Dimocri ( Democrit), cizmarul care ne repara pantofii și locuia exact vis-a-vis de casa noastră cu cea de a doua fiică a lui, mama Anișoarei și colega mea de școală primară, pe care o poreclisem Țoloi. Frații Boniciolli, Berto (Roberto), cel mare de o seamă cu mine și
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
conduce România. După dejun, mă-ntorc spre capul Podului la maestrul Gică Hristescu, cel care mi-a croit fracul. Aleg pentru costum o stofă englezească, ușoară și moale ca foaia tutunului de pipă. Asortez la culoare și o pereche de pantofi din pânză văzuți la Tănase Dumitrescu, pe Doamnei. 26 februarie. Mă îmbrac în tipic matinal, pun culori deschise, cobor scara; cu motanul înaintea mea. Mic dejun clasic, ca ieri, ca mâine; slujnica aduce tava și porcelanurile, Marica toarnă în căni
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]