619 matches
-
destinația lor, cum sînt: române, nuvele, poezii, critici literare și de artă, cronici, recenzii, reportaje literare, scenarii de orice fel, manuale școlare și cursuri universitare și orice alte scrieri literare, științifice și publicistice; operele dramatice și dramatice-muzicale, operele coregrafice și pantomimele a caror punere în scenă este stabilită în scris prin desene sau alt mod asemănător; compozițiile muzicale cu sau fără text; operele cinematografice și operele realizate pe cale de înregistrare fonica sau prin televiziune, operele de pictură, sculptură, grafică (ilustrații, afișe
DECRET nr. 321 din 18 iunie 1956 privind dreptul de autor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106160_a_107489]
-
centrale, în caz de modificări organizatorice ale rețelei de edituri sau întreprinderi; în acest caz, autorul, pentru temeinice motive, poate cere desfacerea contractului. Articolul 29 Reprezentarea pentru prima dată în public a unei opere dramatice, dramatice-muzicale, coregrafice sau a unei pantomime de către o organizație de spectacole, nu poate avea loc decît în temeiul unui contract scris. Organizația de spectacole este obligată să reprezinte opera în condițiile și în termenul prevăzut în contract. Articolul 30 Dacă opera a mai fost reprezentată în
DECRET nr. 321 din 18 iunie 1956 privind dreptul de autor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106160_a_107489]
-
înlocuind adesea mișcarea cu nenumărate fluturări de pelerine ale toreadorilor și fâlfâiri ale fustelor dansatoarelor din ansamblu, gest repetat în exces, aproape ca un tic. Lipsa de bogăție și de variație a pașilor de dans a fost „compensată” de stufoșenia pantomimei, oricum abundentă în creațiile de secol XIX și început de secol XX ca aceasta, coregraful dublând pantomima soliștilor cu cea a ansamblului. Contribuția sa a mai constat și în faptul că a adăugat în tabloul cu Visul lui Don Quijote elemente
Don Quijote din nou pe scena Operei din București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4409_a_5734]
-
gest repetat în exces, aproape ca un tic. Lipsa de bogăție și de variație a pașilor de dans a fost „compensată” de stufoșenia pantomimei, oricum abundentă în creațiile de secol XIX și început de secol XX ca aceasta, coregraful dublând pantomima soliștilor cu cea a ansamblului. Contribuția sa a mai constat și în faptul că a adăugat în tabloul cu Visul lui Don Quijote elemente de desen general sau de poziții ale corpului proprii baletelor Giselle și Lacul lebedelor și că a
Don Quijote din nou pe scena Operei din București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4409_a_5734]
-
Dan Puric împlinește frumoasă vârstă de 55 de ani. Cu această ocazie, cunoscutul actor va prezenta, miercuri, 12 februarie 2014, orele 19:00 la Teatrul de pe Lipscani - sală Rapsodia, one mân show-ul "Suflet Românesc". Maestrul va spune, prin pantomima, povestea ieșirii din comunism a poporului român, a încercării lui de adecvare la sistemul occidental, cu prețul unor umilințe și a unor suferințe importante, în absența unei adevărate înțelegeri din partea Occidentului. Finalul spectacolului îi face pe oameni sa gandeasca pozitiv
Dan Puric, eveniment important la vârsta de 55 ani: Odată plecat în lume... () [Corola-journal/Journalistic/46537_a_47862]
-
țineau loc de GPS, iar caii țineau loc de trenuri și avioane. Legendarul "Drum al mătăsii" pornește din inima Chinei vechi, trecând prin deșertul mongol, peninsula arabă și Caucaz, pentru a ajunge în Europa muzelor și muschetarilor. Kung Fu/Wushu, pantomimă, dans, arme tradiționale, costume seducătoare, metaforă și umor se armonizează ca un tot unitar în spectacolul regizat de Ana Pepine și Paul Cimpoieru, spectacol realizat sub îndrumarea Maestrului de arte marțiale ZHU RONG FU. Totodată, Compania de teatru pass-partout Dan
Drumul mătăsii, călătorie de pe vremea când stelele țineau loc de GPS () [Corola-journal/Journalistic/46545_a_47870]
-
în viitor, prin grațiile ei, de tentațiile diavolului. Aceasta este canavaua pe care mai mulți coregrafi au brodat propriile lor versiuni, pe mai multe scene europene. Primul a fost Joseph Mazilier, care montează în 1840, la Opera din Paris, baletul pantomimă, în trei acte, Le diable amoureux, schimbând numele personajelor și punând accentul, cum era firesc, pe supranatural, dar și pe exotism, și ducându-și personajul, în aventurile sale, în Orient. Au urmat, în 1842, tatăl posesorului sigiliului nostru, Filippo Taglioni
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
baletului Giselle, pe muzică de Adolphe Adam și într-o versiune după Jean Coralli și Jules Perrot, prin care se dovedește legat de aceeași tradiție care l-a format. Actul întâi are un aer vetust, așa cum îl știm, încărcat de pantomimă și de convenții specifice epocii, o pastorală, în care țărăncuțele, prietenele Gisellei, poartă spumoase costume de tulle. Acestui act Pavel Rotaru i-a adăugat și un pas de quatre, care nu există în versiunea de la București. Cel de al doilea
Pavel Rotaru și Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5861_a_7186]
-
un personaj maleabil care nu se dedă unei retorici inflamatoare și care a anunțat că se retrage în 2018. America Latină mai are destui lideri capabili să provocare interesele SUA - bolivianul Evo Morales sau ecuadorianul Rafael Correa. Dar niciunul nu afișează pantomima flamboaiantă a lui Chavez, care i-a spus odată unui delegat al Națiunilor Unite că George Bush este ”diavolul însuși” și că a lăsat ”un miros de sulf” în camera delegaților. Chiar și anti-americanii mai puțin proeminenți din Europa de Vest (bătrâna
Hugo Chavez, ultimul anti-american? by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56683_a_58008]
-
cu celebra companie a baletului regal la Covent Garden. A fost, într-un cuvânt, un spectacol splendid, un adevărat basm oferit publicului de sărbători. Baletul a fost realizat în cunoscuta viziune coregrafică a lui Frederick Ashton, îmbinând armonios scenele de pantomimă a celor două surori, magistral realizate, cu ansamblurile de o frumusețe picturală. Cei doi interpreți ai rolurilor principale, Roberta Marquez și Steven McRae, au asigurat cu delicatețe și poezie partitura lor coregrafică, realizând un cuplu de poveste. Ceea ce impresionează la
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]
-
revistă argentiniană Sur. Scriitorul român se plasează în aval, recuzând noii arte inovația care o reproiecta într-o altă dimensiune, identificând ceea ce filmul pierde prin introducerea sonorului, de la universalitatea gesticulației la virtuțile unei expresivități particulare în care intră de pildă pantomima, dar și a unei poezii implicite pe care absența cuvântului o generează. Recuzând sonorul, Fondane încearcă să mențină filmul ca artă pură, ca un limbaj universal, sesizând sonorul ca un factor disolutiv care va naționaliza limbajul filmului, ceea ce s-a
Benjamin Fondane, cineastul uitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5625_a_6950]
-
limbaj fără amăgire”, orașele pun întrebări și răspund la întrebări, dar orașul nu trebuie niciodată confundat cu discursul care îl descrie) și mai ales cea fără cuvinte, prin semne („Întors din misiunile în care îl trimitea Kubilai, ingeniosul străin improviza pantomime pe care suveranul trebuia să le interpreteze”; „Tot ceea ce prezenta Marco avea puterea emblemelor care, odată văzute, nu se pot uita sau confunda. În mintea hanului, imperiul se oglindea într-un deșert de date fragile și interșanjabile, asemenea boabelor de
Alte o mie și una de nopți by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5492_a_6817]
-
dezinvolt și de viu este dansul ei, ca plastică corporală. Tot astfel, impresionant la Valentin Roșca nu este numai calitatea interpretă rii diferitelor dansuri de revistă, ci modul cum îi dă răspunsurile potrivite actriței, fără text, printr-un fel de pantomimă dansată, care este însă de un firesc al fiecărui gest și al fiecărei expresii faciale care exclude orice fel de artificialitate. Reușita spectacolului intuiești că se datorează, în bună măsură, spiritului de echipă care a funcționat între cei doi artiști
Teatrul și dansul din nou împreună by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3717_a_5042]
-
Liana Tugearu În prima decadă a lunii decembrie, Baletul Operei Na- ționale București a prezentat, în premieră națională, baletul pantomimă La Sylphide, cea mai longevivă creație scenică și care de peste 180 de ani se păstrează în repertoriul multor companii de balet până astăzi. În jurul anului 1830, romantismul, în plină înflorire, se extindea de la literatură la teatru și de la teatru la
„La Sylphide“ Cap de serie al baletelor romantice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2942_a_4267]
-
dramma gioccoso", cum a denumit-o Mozart, doar o comedie ce pendulează între sentimental și ridicol și a ilustrat-o cu o scenografie pastelată foarte plăcută (Viorica Petrovici) - cu excepția costumelor care nu avantajează deloc pe purtătoare -, cîteva momente sugestive de pantomimă în contre-jour în genul siluetelor decupate la modă în epocă (Dragoș Huluba) și un balet auriu prea strident, care nu-și găsește locul; și dacă latura ,gioccoso" se vede pe scenă, ,dramma" se aude în partitură, chiar când aceasta amestecă
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
acest film a reușit să le livreze confuzia pe tavă criticilor anglo-saxoni de film, și nu fără motiv. E extrem de deschis interpretării, și astfel îți oferă un hățiș de semnificații. Puhoiul de coincidențe seamănă a Lynch, delicatețea gesturilor protagoniștilor, a pantomimă, violența are ceva de farsă în modul de manifestare (principala armă rămâne un set de mingi de golf), iar continuarea relației dintre cei doi e deopotrivă hipnotică și imaterială. Probabil că această continuă evitare a etichetelor, utilizarea unei doze mici
A fost odată... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10770_a_12095]
-
un alt artist, nu-l poți imita (poate doar prin aspectele formale, și pentru scurt timp), deoarece fiecare are o altă biografie și niciun artist contemporan nu poate constitui și impune o „tradiție”. Numai tradiția anonimă sau o convenție teatrală (pantomimă, dans etc.) reușesc să instituie o continuitate, dar nu spectacolul contemporan, care e rezultatul viziunii, al experienței individuale a unui artist ce a reunit în jurul lui câțiva colaboratori gata să se implice total într-o aventură. Însă ei sunt prizonierii
George Banu în dialog cu Eugenio Barba by Liana Lăpădatu () [Corola-journal/Journalistic/3845_a_5170]
-
actorii mei norvegieni. În prezent, actorii mei vin din opt țări diferite, deci nici chiar în Danemarca spectatorii nu pot înțelege daneza lor! Aveam așadar o problemă: cum să spun o poveste altfel decât prin cuvânt. Nu eram interesat de pantomimă, nici de dans, aceste limbaje nu mă interesau. Experiența teatrului Kathakali, a lui Brecht și cea a lui Grotowski m-au învățat că există un limbaj ciudat, propriu, al actorului, dar nu știam cum să emoționez spectatorul. Asta e ceea ce
George Banu în dialog cu Eugenio Barba by Liana Lăpădatu () [Corola-journal/Journalistic/3845_a_5170]
-
incursiuni în atmosfera marilor producții cinematografice, Grădinile Tivoli din Copenhaga reprezintă o „anomalie” încântătoare: un parc unde asiști la carnavaluri, iei masa la umbra copacilor sau într-un restaurant elegant, mergi la un concert simfonic sau la un spectacol de pantomimă sau pur și simplu stai pe o bancă și admiri cele peste 100 000 de flori sădite aici. Tivoli a fost deschis în anul 1843, după ce arhitectul danez Georg Carstensen l-a convins pe regele Christian VIII să-l lase
Agenda2005-30-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283998_a_285327]
-
după modelul celui din Paris, care se numea Tivoli, și după Grădinile Vauxhall din Londra. Parcul a fost prevăzut încă de la început cu nenumărate atracții: clădiri orientale, restaurante și cafenele, montagne russe. Seara, lămpi colorate iluminează feeric grădinile. Teatrul de Pantomimă reprezintă o atracție deosebită, clădirea semănând mai mult cu o pagodă; scena este plasată în interiorul clădirii, iar „sala” pentru public se află în aer liber. Ana-Maria Purcherea Prețul benzinei în Europa l Concediu în străinătate cu mașina În cazul în
Agenda2005-30-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283998_a_285327]
-
era pentru noi. Cumpărase și vin alb, și mă invita și pe mine la cartofi fierți, cu unt și pătrunjel. Erau zilele grele care puteau să-și piardă greutatea și să devină imponderabile dacă noi ne adunam jucând mimuri sau pantomime, un fel de scurte comedii (ca la greci și romani!) prin care se exprimau idei și sentimente fără cuvinte, numai prin gesturi și mimică. Intrând în camera mare în care trona biroul de stejar al lui Aurel, l-am zărit
Frații serafimi by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/10018_a_11343]
-
și-n al luminii zâmbet, pios, mai poți să stai pictând linia vieții cu tâmpă îndrăzneală și din creionu-mi darnic să iei a vieții mină cuvintele de aur să scoți dintr-o cerneală kalokagathi(a*)-ind un sens, nu-o pantomimă Pentru a-ți păstra a ta ființă, în liniște, îndeplinește-ți o dorință *kalokagathia (gr. kalos, „frumos”, si agathos, „bun”, „virtuos”) - idealul armonizării virtuților morale cu frumusețea fizică. Sonnet 16 Shakespeare But wherefore do not you a mightier way Make
SONET 16 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384701_a_386030]
-
dintre prozele lui admirabile despre lumea albaneză, aspră păstrătoare a legii pământului, să mă întoarcă atât de precis la dramaturgia lui Blaga. Și totuși, nuvela Kostandin și Doruntina pleacă de la o rădăcină comună cu drama Înviere, concepută de Blaga ca Pantomimă și subintitulată astfel. O șansă sigură pot avea acele motive originare, cvasimitice, de a supraviețui în forme mai puțin sau mai mult sublimate, în literatura unor mari scriitori, atunci când aceștia văd în ele o posibilitate de a-și deghiza discursul
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
e adânc impregnată toată proza lui Kadare pe subiecte precum e kanunul (datina) și besa (jurământul). Dar baladele sunt numai sămânța germinativă în câmpul imaginarului creator al celor doi importanți scriitori, creatori de atmosferă plină de culoare locală și mister. Pantomima Înviere este o interesantă experiență dramatică în absența cuvântului. Este interesantă întrucât mizează pe retorica gestului, ceea ce pune într-o practică specială ideea că teatrul este, fundamental, o artă vizuală. Pantomima comunică prin apel la imaginația interpretativă, mereu activă, a
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
creatori de atmosferă plină de culoare locală și mister. Pantomima Înviere este o interesantă experiență dramatică în absența cuvântului. Este interesantă întrucât mizează pe retorica gestului, ceea ce pune într-o practică specială ideea că teatrul este, fundamental, o artă vizuală. Pantomima comunică prin apel la imaginația interpretativă, mereu activă, a spectatorului, furnizându-i sugestii prin atitudini corporale. Este, poate, forma teatrului de mâine. Intră în rol o retorică a tăcerii, a gestului devenit metaforă. Blaga încearcă o întoarcere la timpul când
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]