1,756 matches
-
să mergem! “ (lansat la 18 mai 2004) și „Memorii și identitate: conversații între milenii“ (apărută anul acesta, în februarie), o carte construită pe baza unei lungi conversații pe care Suveranul Pontif a avut-o în 1993, la Castelul Gandolfo, reședința papală de vară, cu doi buni prieteni, profesorul de filosofie politică Krzysztof Michalski, cofondatorul Institutului de Științe Umaniste din Viena, și părintele Jozef Tischenr, prieten din copilărie al Papei. A dăruit credincioșilor catolici Catehismul Bisericii Catolice, primul din ultimii 400 de
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
șablon, pentru că a fost întotdeauna deschis problemelor lumii și dialogului interreligios cu islamul și alte religii necreștine, păstrând în același timp o atitudine conservatoare față de problemele referitoare la familie și la morală. De la înălțimea prestigiului la care a ajuns Scaunul Papal sub pontificatul său, Papa Ioan Paul II nu a încetat niciodată să lupte împotriva pericolelor la adresa sănătății morale a so cietății moderne. S-a declarat ferm împotriva contracepției, avortului și eutanasiei, utilizându-și întreaga putere pentru a combate o inițiativă
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
1054 când un papă a călcat pe pământ ortodox. Evenimentul, de o importanță crucială în istoria creștinismului, a fost o dovadă a deschiderii manifestate de cele două biserici surori care au depășit majoritatea obstacolelor de ordin dogmatic și diplomatic. Vizita papală a avut loc într-o zi deosebită a calendarului ortodox, în care s-a prăznuit „Arătarea semnului Sfintei Cruci la Ierusalim“. Sanctitatea Sa, Papa Ioan Paul II, a sosit în România vineri, 7 mai, la bordul unei aeronave Alitalia, care a
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
s-a răspuns cu „Amin“. Papa Ioan Paul II s-a deplasat apoi la Nunțiatura Apostolică, care a devenit reședința oficială a Suveranului Pontif pe perioada vizitei, unde a avut o întâlnire cu membrii Conferinței Episcopale Române și cu Suita Papală. Discursul Papei s-a axat pe suferințele greco-catolicilor și necesitatea restituirii bunurilor - biserici, școli etc. - comunității catolice. Seara, Papa a făcut o vizită de curtoazie președintelui E. Constantinescu la Palatul Cotroceni. Au fost prezenți autorități politice și civile, membrii corpului
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
Ortodoxe Române. La ritual au fost prezenți președintele Emil Constantinescu, premierul Radu Vasile, precum și oficialități politice și reprezentanți ai altor rituri creștine, alături de peste 150 000 de credincioși din București și din țară. Suveranul Pontif a apărut însoțit de Suita Papală, purtând straie albe brodate cu fire de aur. Sosirea Papei a fost marcată de clopotele Mitropoliei și de corurile Patriarhiei, Mănăstirii Pasărea și ale Seminarului Teologic din București. Liturghia Prefacerii a fost urmată de Sfânta Taină a Împărtășaniei. Papa i-
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
în agonie“. Unele organe mass-media aveau să avanseze vestea morții Suveranului Pontif, informațiile fiind, însă, dezmințite în cursul serii de către Vatican. Presa italiană anunțase că electroencefalograma nu mai înregistrează activitate cerebrală, dar, la scurt timp, agenția Ansa afirmă că apartamentul papal de la Vatican nu este dotat cu aparatura necesară monitorizării activității cerebrale. Circa 30 000 de credincioși se vor îndrepta spre Piața Sfântul Petru, pentru a se ruga pentru Suveranul Pontif. Sâmbătă, 2 aprilie Papa Ioan Paul II „știe că va
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
1954, însă ultimul caz de sanctificare a fost cel al Papei Pius V, mort în 1572, care a fost canonizat în 1712. Procedura de alegere a unui pontif Alegerea unui nou Suveran Pontif este realizată de Colegiul Cardinalilor, atunci când Scaunul Papal este vacant. Procedura care permite alegerea unui papă a fost revizuită de către Vatican în februarie 1996. Noul document Constituția Apostolică „Universi Dominici Grecis” îl înlocuiește pe cel din 1975 din timpul pontificatului Papei Paul VI și aduce o modificare importantă
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
câteva borcănașe din teracotă pentru cerneală. Probabil că una din călimări se răsturnase, producând o pată pe lemn, care fusese apoi ștearsă În grabă cu o cârpă lăsată pe jos. Printre hârtii se găsea o scrisoare de Însărcinare, cu sigiliul papal, care Îi poruncea meșterului să se deplaseze la Roma pentru executarea unor lucrări de consolidare În complexul mânăstiresc de la San Paolo fuori le Mura. Nu era datată, dar părea recentă. — Ambrogio a fost la Roma, Înainte să vină la Florența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cauză. — Nobilul Caetani, Sanctitatea Sa Bonifaciu al VIII-lea, cere sprijin În bani și armată pentru expediția sa În Tuscania. În sfârșit, iată despre ce era vorba. Chestiunea Îi era cunoscută. Cetatea Laziu, urmând exemplul Palestinei, se răsculase fața de vicarul papal și proclamase Comuna liberă. — În fond, nu cere decât o sută de arbaletieri și câțiva cai... Poate că vom putea accepta fără să Împovărăm prea mult finanțele Comunei... sugeră pe un ton nesigur unul dintre priori. — Nu finanțele noastre sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu siguranță dădeau târcoale, să aibă timp să Îi anunțe sosirea. Parcurse cu repeziciune strada care separa locuința lui de nunțiatură. La fiecare pas, vacarmul și gloata sporeau, ca și când toți locuitorii Florenței și-ar fi dat Întâlnire sub Încartiruirea vicarului papal. Pe ultima bucată de drum Îi veni greu să mai Înainteze. Escorta sa era nevoită să Își deschidă drum cu forța prin mulțimea de clerici, negustori, străjeri Înarmați și mai cu seamă cerșetori, care țipau scoțându-și la iveală mizeriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și foi de pergament, scriind la fel ca prima oară când Dante Îl vizitase. Când Îl auzi intrând, Își ridică ochii. — Ce pot face pentru domnia ta, messer Alighieri? — Poți să Îmi dezvălui ceva mai mult din ceea ce știi. În legătură cu bula papală? Te-ai convins de eroarea dumitale... strania teorie a celor doi Sori? Am putea relua... — În legătură cu Celestin al V-lea. Antonio se Întunecă la chip, ca și când numele acela ar fi sunat nefast În urechile lui. — Iarăși papa cel laș? — Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
li se promite iertarea. În loc de iertare, primesc Însă pedeapsa arderii pe rug, pentru că Își retractează primele declarații, ceea ce Îi așază În postura de eretici. Fricos și ezitant, Clement al V-lea pronunță, În aprilie 1312, la Conciliul de la Vienne, hotărârea papală de desființare a Ordinului, iar peste circa doi ani, pe 18 martie 1314, este dat pradă flăcărilor ultimul său Mare Maestru, Jacques de Molay. Cu acestea, istoria oficială a cavalerilor templieri ia sfârșit; Începe legenda. Și Începe spectaculos: blestemul vituperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Zvonurile despre hulirea lui Hristos și slăvirea lui Baphomet, despre practicarea magiei negre și a jertfelor atrag oprobriul public, dar nu sunt suficiente pentru a justifica arestarea și lichidarea templierilor. Cu atât mai mult cu cât, Îți reamintesc, prin edict papal, ei nu se supuneau justiției laice. Filip cel Frumos nu are, așadar, latitudinea de a-i pune sub acuzare, iar Clement al V-lea este prea slab și ezitant pentru o astfel de acțiune În forță. Era nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
celelalte dinastii europene. Argumentele lui Guillaume de Nogaret Îl conving pe Filip cel Frumos. Sau poate doar Îi oferă impulsul de care mai avea nevoie pentru a se decide să treacă la aplicarea soluției radicale. Va sfida, prin urmare, actul papal prin care, În urmă cu două sute de ani, templierilor li se conferise imunitate juridică și va profita cinic de faptul că aceștia nu vor opune rezistență, Întrucât juraseră să nu-și păteze În nici o Împrejurare mâinile cu sânge creștin. Regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
întreagă. Cine-și închipuie că bătrânii aveau o viață ușoară la Veneția se înșeală. încă de prin secolul al XIII-lea puteau fi văzuți în grupuri de câte doi-trei asistând neputincioși cum crește apa. Igrasia, umezeala, condensul, inundarea subsolurilor, bulele papale îi secerau pe capete. în 1362, de pildă, la recensământul lor, mai existau 14, ce-i drept sănătoși tun, toți unul și unul. Episodul 145 VENEȚIA - ORAȘ DESCHIS Vorbind despre Veneția, nu se poate, desigur, să nu pomenești de faimoasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Damiani, un om mărunțel, nu tocmai slab, foarte vioi, cunoscut pentru deosebitul său fler diplomatic și pentru pasiunea nestinsă, aproape inexplicabilă, ce-o avea pentru mierea de stupi. Nu o dată, răsfoind sau numai aducând la semnat și pecetluit documente, bule papale, scrisori sosinde întru sau plecânde dintru Vatican, foile i se agățau de buricele degetelor, veșnic lipicioase și dulci. Cardinalul se opri în fața lui Grigorie al XV-lea și tuși. Sticleții încetară cu cântatul. Sfântul părinte deschise ochii: — Ce este? — Sanctissime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
curând și câțiva dunăreni de-ai noștri. Socotiți numai ce lumină ar răspândi aceștia peste plaiurile noastre, după o ședere de un an-doi-trei aici. Bănuiesc că frumosului dumneavoastră gând - zise cardinalul Damiani - i se asociază și mica rugăminte ca scaunul papal să le ofere acestor tineri studioși și mijloacele materiale șederii aici. — încă o dată mă plec în fața adâncii dumneavoastră intuiții - răspunse Metodiu. Noi, chiar de-am vrea, n-am putea ajuta cu nimic împlinirea acestei vechi dorințe, căci toți galbenii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
O clipă se lăsă liniștea. Apoi, dându-și seama că Grigorie al XV-lea îi încuviință rugămintea, Metodiu căzu în genunchi, dând să apuce mâna fină, cu degetele lungi, ușor pătate de cerneala deselor, dar necesarelor pentru acele vremuri bule papale, însă sancta persoană îl împiedică, ajutându-l să șadă din nou pe scaun. — Nu e nevoie, padre Metodiu - spuse zâmbind papa. Am facut-o pentru că în vinele noastre curge același sânge. Pot eu oare să-mi las frații în bezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
atât mai mult cu cât voluptatea pe care ați descris-o în chip desăvârșit in abstracto, noi o cunoaștem la fel de bine în practică. îngăduiți-mi să spun, arătându-mi în acest fel recunoștința, că deși noi, răsăritenii, nu recunoaștem primatul papal, dacă ar fi vreodată să-l recunoaștem, apoi numai în persoana unui om ca Dumneavoastră am face-o. — Sunteți încântători, dragii mei - spuse papa cu lacrimi în ochi. De ce n-avem și noi călugări precum aceștia, cardinale Damiani? — Sanctissime - răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
noi, unul nu era mare gânditor; vorba cea: cum e turcu’, și pistolu’. Cu toate acestea - oftă Metodiu - poți să le faci ceva? Episodul 211 CORESPONDENȚA înainte de a-i însoți pe bunii noștri călugări spre locuințele rezervate în cuprinsul apartamentelor papale situate nu departe de Poarta Sfânta Ana, foarte aproape de clădirea impozantă ce adăpostește astăzi Banca Vaticanului, nu demult obiectul unui notabil scandal financiar ce-și prelungea ramificațiile până în culisele dubioase ale Wall-Street-ului, profităm de răgazul ce ni-l prilejuiesc canicula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ivindu-se din umbra arborilor deși și Înalți, cu transperante albe, bordate cu ciucuri, la ferestre. Pe un gard Înalt de fier forjat, a cărui poartă părea să nu se deschidă niciodată, se afla o placă neagră cu inscripția Nunțiu Papal. Întreaga Înfățișare a clădirii și mai ales firma aceea neobișnuită dădea străzii un aer misterios. Puțin mai sus, pe același trotuar, Într-o casă vagon cu marchiză, În stilul specific al vechilor imobile bucureștene, locuia În fundul curții José Algazi. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care se va referi În mărturiile sale. Apoi va căuta prin toate căile să alarmeze opinia publică mondială și va reuși să intre În contact cu un diplomat suedez, baronul van Orther... Va Încerca apoi să fie primit de nunțiul papal de la Berlin, dar va fi respins...“ Sfîrșitul Îi va fi pe cît de tragic pe atît de absurd: „În luna mai a anului 1945 trupele franceze Îl vor lua prizonier și-l vor azvîrli În Închisoarea Cherche-Midi, unde Însinguratul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
blacus și alte variante ale acestui etnonim le datorăm lui Nestor, călugăr slav care îi amintește pe volohi în luptele lor cu ungurii, veniți în Panonia la anul 896, în lucrarea „Povestea vremurilor de demult”, apoi în documente bizantine, maghiare, papale, armenești, persane și turcești. Pentru teritoriul dintre Carpații Răsăriteni și Nistru - viitorul stat șara Românească Moldova, care a purtat diverse denumiri după stăpânitorii vremelnici, veniți din stepele Rusiei (Paținachia, Cumania), avem mărturiile împăratului bizantin Constantin Porphyrogenetul, în lucrarea „De administrando
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
secolul al XIV-lea statul medieval țara Românească Moldova, a continuat să fie supus năvălirilor pustiitoare ale ultimilor migratori asiatici de origine turco-mongolă: pecenegii, cumanii, uzii și, ultimii, mongolo-tătarii. în aceste condiții, comunitățile românești, menționate și în documentele scrise, bizantine, maghiare, papale, slave (Rusia Kieveană)organizate în obști sătești și teritoriale, având conducători proprii, militari și administratori, juzi, cnezi și voievozi, au găsit un modus vivendi cu migratorii care, în schimbul unor dări și tributuri, furnizau securitate pentru populația locală, producătoare de bunuri
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tratați ca și cînd ar fi imbecil, ne-am Înțeles?“, Îl auzisem spunînd În numeroase ocazii. Învățătorii Încercau orice, inclusiv implorarea, Însă Tomás avea obiceiul să li se adreseze numai În latină, limbă pe care o stăpînea cu o fluență papală și În care nu se bîlbîia. Mai devreme sau mai tîrziu, preparatorii demisionau, din disperare sau din teama că băiatul era posedat și că le turuia invocații demonice În limba armeană. Unica speranță a domnului Aguilar era ca serviciul militar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]