799 matches
-
faptul că au intrat în posesia pământurilor care apaținuseră ereticilor, iar cel mai important rezultat în favoarea monarhiei franceze a fost că până la sfârșitul cruciadelor, teritoriul acesteia aproape că se dublase. De asemenea, acest lucru a cimentat relația dintre ortodoxia catolică, papalitate și monarh. Există în prezent, printre mulți dintre cei de stânga, o imagine romantică despre catari pe care îi consideră, într-o viziune solidară, ca fiind rebeli împotriva unei autorități civile și ecleziastice. Oricum, ar fi pusă sub semnul întrebării
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
monarhiști și catolici înflăcărați care atacau înseși principiile Revoluției și noțiuni ca drepturile omului și cetățeanului și democrația.28 De Maistre a considerat Revoluția drept o pedeapsă divină asupra Franței pentru încălcarea voii lui Dumnezeu și pleda pentru supunerea față de papalitate încurajând astfel dezvoltarea ultramontanismului francez.29 Acești scriitori sunt importanți nu numai pentru faptul că au respins statul-națiune modern și concepte precum drepturile omului și democrația, și au îmbrățișat anumite perspective religioase; de asemenea, ei au lăsat în urmă o
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
A fost o perioadă de profundă prefacere și transformare în Europa apuseană. Italia, în mod deosebit, era o țară a contrastelor și a confuziei. Reprezenta tărâmul a numeroase conflicte ale unui Ev Mediu intrat în declin - lupta dintre împărat și papalitate, biserică și stat, feudalism și mercantilism, aristocrație și burghezie. Intelectualii și oamenii de litere au simțit această schimbare și au manifestat, concomitent, optimism și neliniște.”1 Situația descrisă este asemănătoare cu cea din Anglia: „Geoffrey Chaucer s-a născut la mijlocul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
transcende frumusețea și complexitarea creștinismului. Boccaccio nu este un reformator în adevăratul sens al cuvântului, nu neagă religia sau importanța ei, nu are tăria invectivei unor predicatori de mai târziu, ca Savonarolla, ci râde doar pe seama păcatelor clerului și ale papalității, nu este un malițios în forul său lăuntric. Semnalează corupția, o descrie cu un ochi critic, dar nu cere cu vehemență înlăturarea ei. Medieval fiind, nu are suficientă putere să schimbe lumea în care se află, o judecă în spirit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
A fost o perioadă de profundă prefacere și transformare în Europa apuseană. Italia, în mod deosebit, era o țară a contrastelor și a confuziei. Reprezenta tărâmul a numeroase conflicte ale unui Ev Mediu intrat în declin - lupta dintre împărat și papalitate, biserică și stat, feudalism și mercantilism, aristocrație și burghezie. Intelectualii și oamenii de litere au simțit această schimbare și au manifestat, concomitent, optimism și neliniște.”1 Situația descrisă este asemănătoare cu cea din Anglia: „Geoffrey Chaucer s-a născut la mijlocul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
transcende frumusețea și complexitarea creștinismului. Boccaccio nu este un reformator în adevăratul sens al cuvântului, nu neagă religia sau importanța ei, nu are tăria invectivei unor predicatori de mai târziu, ca Savonarolla, ci râde doar pe seama păcatelor clerului și ale papalității, nu este un malițios în forul său lăuntric. Semnalează corupția, o descrie cu un ochi critic, dar nu cere cu vehemență înlăturarea ei. Medieval fiind, nu are suficientă putere să schimbe lumea în care se află, o judecă în spirit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
aritmetica, geometria, astronomia și muzica. În general, o universitate avea patru facultăți: Artele, Teologia, Dreptul și Medicina. Acest învățământ alimentează noi valori: forța inteligenței, prestigiul educației, importanța cunoașterii. După cum spune un proverb al epocii, lumea este guvernată de trei puteri: Papalitatea, Imperiul și... Știința. Dacă universitatea medievală nu face să progreseze științele naturale și nu instaurează metoda experimentală, ea dotează în schimb studenții cu un instrumentar mintal, le disciplinează spiritul și îi învață să progreseze prin contradicții, ca în cazul procedeului
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
au vrut să-și afirme identitatea creștină declarîndu-se deschiși ideilor democratice. Ei încearcă să dezmintă ceea ce spusese Victor Hugo în Histoire d'un crime (1877, capitolul VII, "L'archevêque"): "Evanghelia este de acord cu revoluția, dar nu și catolicismul. Ca și cum papalitatea n-ar fi de acord cu Evanghelia. Îl înțelegem de minune pe republicanul creștin, dar nu-l înțelegem pe democratul catolic. Este un compus a două contrarii. Este un spirit în care negația barează drumul spre afirmație. Este un neutru
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
unui "complot satanic", după cum se exprima papa în enciclica Etsi multa luctuosa din 21 noiembrie 1873, în care denunța atacurile suferite de Biserică în diferite țări europene. Un alt aspect hotărîtor al perioadei era puterea aflată în continuă creștere a papalității asupra episcopatelor și a credincioșilor, victoria definitivă a ultramontanismului, prestigiul imens al papilor, al lui Pius al IX-lea ca și al lui Leon al XIII-lea, care era pe cale de a deveni ceea ce am numi foarte bine devoțiune, o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a trecut și acum a sosit momentul refacerii liniei religioase catolice. A cerut ca toți credincioșii catolici să nu dea ascultare criticilor la adresa Papei și să-l urmeze, căci este dușmanul de moarte al comuniștilor de pretutindeni. A arătat că papalitatea și lumea catolică are o continuitate de 2000 ani. Sub masca propagandei religioase catolice, se urmărește însă activitatea de ordin politic din România și se desfășoară cea mai vie propagandă contra comunismului.” Nota nr. 65 19.02.1946: „Unul dintre
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
ortodoxă și, cu toate că am trecut la ortodoxie, preotul catolic tot face slujbe în biserica noastră strămoșească. [...] Preotul papistaș L.S. nu pomenește Guvernul nostru democrat la slujbă, ci numai pe Papa de la Roma, ține adunări cu cei ce au rămas credincioși papalității în mod clandestin, uneltind contra integrității țării noastre și contra bisericii noastre ortodoxe la care am trecut. În timpul slujbei ne scoate pe noi afară din biserică batjocorindu-ne că nu avem mai mult drept la biserica aceasta căci am trecut
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
Mihai Viteazul.După ce ocupă tronul țării Românești ( 1593 ) și lichidează intrigile di interior, Mihai Viteazul caută să-și Întărească puterea militară, pentru a face față amenințărilor turcilor. Pe lîngă apelurile și intervențiile făcute domnitorilor Moldovei, Transilvaniei, Împăratului Austriei, dar și papalității, de a ajuta și a lupta Împreună Împotriva turcilor, dar care Întîrziau, Mihai Viteazul a făcut Înțelegere cu căpetenia unor haiduci din Serbia, pentru ca aceștia să Îi hărțuiască. Pentru această Înțelegere, ce Mihai Viteazul o face cu banul sîrb Sava
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
XII-lea. În secolul următor, statutele vor reglementa, la rândul lor, corpurile de meseriași (breslele) în interiorul orașelor. Recunoașterea cutumelor și Cartele de privilegii deja acordate, țes o adevărată armură protectoare în jurul noilor "elemente" și le articulează în sânul fiecărui oraș: papalitatea acordă Statute celor dintâi universitatis; principii acordă tot mai multe Carte de libertăți care consacră nașterea orașelor. Mai mult de o sută de orașe germane datează din această epocă și au la bază statute care le conservă privilegiile. Pretutindeni are
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
lucrare Michel Senellart 44, în discursul asupra regimenul-ui medieval. Răspunsul său este fundamentat pe noțiunea de suveranitate (superioritas) apărută mult mai devreme decât se credea -, care a constituit obiectul unei reglementări juridice și instituționale, în perioada disputelor dintre monarhi și papalitate cu privire la superioritatea pe plan temporal și spiritual. Formula "Regele este împărat în regatul său", sintetizează concepția juriștilor în această relație. Deși în Evul Mediu s-a constituit o teorie coerentă și solidă privind suveranitatea regală 45, ea este destul de târzie
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
unele s-au asociat monarhiei monopolizând Adunările: în Regatele spaniole suveranul a fost susținut de orașele care, constituite în Hermandades, s-au angajat în lupta contra nobilimii; în Anglia și Franța stările au profitat de primele conflicte dintre monarhie și papalitate, de nevoia ajutorului în perioada cruciadelor și a Războiului de 100 de ani; în perioadele de interregn, de stingere a dinastiilor care au fondat principatele teritoriale (Țările de Jos, Italia și Germania), stările interveneau repede pentru înlocuirea lor. În condițiile
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
monarhiei sunt evidențiate de domniile lui Filip August (1180-1223), Ludovic al IX-lea (1226-1270) și Filip al IV-lea cel Frumos (1270-1314). Prima atestare a Statelor Generale datează din anul 1302, în timpul domniei lui Filip al IV-lea141. În conflictul cu papalitatea, pentru a conferi un suport legal acțiunilor sale, regele a considerat necesar să-și asocieze stările. La 10 aprilie 1302 în Catedrala Nôtre-Dame din Paris, Filip al IV-lea și Statele Generale deliberau asupra problemelor care interesau regele și regatul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Orășenii, clerul și cavalerii, nemulțumiți de perspectiva instaurării unei tutelări baroniale și rămași mai departe excluși de la guvernare, au redeschis conflictul. În încercarea de a rezolva noua situație, Henric al III-lea și fiul său Eduard se vor alia cu papalitatea și Franța contra stărilor propriului regat. Ca urmare, papa Alexandru al IV-lea a declarat nule Prevederile de la Oxford, absolvind regele de jurământul prestat. La 28 martie 1259 Simon de Montfort va obține o Ordonanță a Consiliului celor 15, prin
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
absolutismul luminat din secole mai târzii. Benefic pentru supușii săi și pentru întărirea autorității monarhice, va fi Statutul din Trailbaston (1305), prin care monarhul va reforma justiția oferind protecție orășenilor 231. Susținut de Parlament, regele a întărit autoritatea statului față de papalitate: la 1307, în Parlamentul de la Carlisle (1307) supune și Biserica engleză Coroanei; prin Parlamentul de la Lincoln (1301) a supus clerul sistemului de impozite și va proclama drepturile sale asupra Scoției. Dacă Eduard I a putut restabili echilibrul între rege și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a fost nevoit să lupte cu dificultățile financiare. În cei 24 de ani de domnie el a cerut Parlamentului subsidii doar de cinci ori. Succesorul său, Henric al VIII-lea (1509-1547), și-a consolidat puterea și prin "rezolvarea" conflictului cu papalitatea. Autoritatea Bisericii anglicane a fost constituită prin "Actul de supremație" al lui Henric al VIII-lea (1509-1547) în 1533240, strâns legată de cea regală ("nu există episcop, nu există rege"241). După această dată, Biserica Angliei a devenit independentă de Biserica
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a fost constituită prin "Actul de supremație" al lui Henric al VIII-lea (1509-1547) în 1533240, strâns legată de cea regală ("nu există episcop, nu există rege"241). După această dată, Biserica Angliei a devenit independentă de Biserica catolică, eliberată de papalitate și supusă regelui 242. Henric al VIII-lea a convocat Parlamentul doar când avea nevoie de sfat (consilium) și subsidii (auxilium), cu acest prilej prezidând el însuși Camera Lorzilor. Regele și-a consolidat puterea prin intermediul Consiliului restrâns, care l-a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
1098, de la Mainz 309. O semnificație aparte a căpătat-o domnia lui Henric al V-lea (1106-1125). Împăratul s-a sprijinit, în prima parte a domniei, pe o armată numeroasă formată din ministeriales, și-a asociat clerul în lupta contra papalității, dar a sfârșit prin a se recunoaște învins. Concordatul de la Worms, din anul 1122, prin distincția și delimitările stabilite între "spiritual" și "temporal" dezarticula instituția imperială, ce făcuse din asocierea Bisericii la guvernare temelia politicii sale de consolidare a Imperiului
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ecleziastice a oamenilor săi de încredere din rândul ministerialilor și a micii nobilimi. În acest fel Frederich I a reușit, pentru o perioadă de timp, să stingă conflictul dintre Staufeni și Welfi și să obțină sprijinul clerului în lupta cu papalitatea. "Micul interregn" dintre 1197 și 1209, cu luptele interne care l-au însoțit, a determinat ruperea echilibrului dintre suveran și stările privilegiate. Frederich al II-lea (1215-1250), interesat de "politica sa italiană", va fi repede pus sub tutela marilor principi
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
nu avea un stăpân prea puternic. Perioada cuprinsă între 1312 și 1346 este caracterizată de anarhie, pe fondul luptelor pentru tron desfășurate între familia dinastică de Habsburg, conții de Luxemburg și principii Bavariei. În aceste lupte a intervenit Franța și papalitatea, ceea ce a declanșat o mișcare protestatară sub conducerea arhiepiscopului de Mainz. Adunările principilor electori de la Oberlahnstein și Rense (1338) au proclamat necesitatea menținerii drepturilor coroanei imperiale și că puterea monarhului este dată de votul electorilor, neavând nevoie de confirmarea pontificală
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Bavari de jure et excellentia Imperii 321. O nouă intervenție a papei a fost respinsă în luna septembrie a anului 1344 de Adunarea principilor electori la Köln, iar o Dietă cu participarea reprezentanților orașelor o declara "umilitoare". În lupta cu papalitatea se observă acțiunea comună, solidară a stărilor privilegiate. Acordul pe care reprezentanții stărilor privilegiate îl dau în Dieta imperială propunerilor și măsurilor luate anterior de principii electori, semnifică creșterea puterii principilor teritoriali, subordonarea puterii imperiale și a Adunării reprezentative de către
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
viața dusă pe pămînt, e posibil ca orice suflet să ajungă în Rai. Conflictul dintre catarismul occitan (care se afirmă între secolele al XI-lea și al XIV-lea, în principal în regiunea cuprinsă între Toulouse, Alpi și Carcassonne) și papalitatea aliată regelui Franței este total: religios, politic, economic, militar, cultural 85. Catarii cred în natura pur divină a lui Iisus Hristos, resping simbolul crucii (considerată instrument de tortură), neagă păcatul originar și liberul arbitru al omului (pentru ei, omul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]