639 matches
-
de 5 milioane € din fonduri din programele de cercetare ale EU. În faza următoare se va construi o centrală cu turn solar de 20MW (PS20) apoi o instalație de 20MW (AZ20) urmată de alte 5 centrale a câte 50MW.. Oglinzile parabolice sunt construite cu două grade de libertate putând urmări poziția soarelui pe cer. Ele sunt montate pe un stativ și concentrează razele solare într-un punct focal propriu fiecărei oglinzi unde este montat un receptor de energie termică. Acest mod
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
electrică (peste 30%). Modularitatea acestor instalații permite atât utilizarea lor în locuri izolate sau independente cât și conectarea mai multora formând o centrală virtuală în cadrul generării distribuite a energiei electrice. O soluție mai rară o constituie parcurile(fermele) de oglinzi parabolice. În punctual focal comun tuturor oglinzilor se află o suprafață absorbantă cu ajutorul căreia este încălzit un agent termic utilizat în continuare pentru generare de aburi. Conectarea în grup a mai multor oglinzi parabolice constituie o abordare mai puțin economică decât
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
rară o constituie parcurile(fermele) de oglinzi parabolice. În punctual focal comun tuturor oglinzilor se află o suprafață absorbantă cu ajutorul căreia este încălzit un agent termic utilizat în continuare pentru generare de aburi. Conectarea în grup a mai multor oglinzi parabolice constituie o abordare mai puțin economică decât centralele cu jgheaburi parabolice sau cele cu turn solar. Aceste centrale solare nu dispun de reflectoare orientate, utilizând totuși întreaga energie conținută în radiația solară atât cea directă cât și cea difuză. La
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
comun tuturor oglinzilor se află o suprafață absorbantă cu ajutorul căreia este încălzit un agent termic utilizat în continuare pentru generare de aburi. Conectarea în grup a mai multor oglinzi parabolice constituie o abordare mai puțin economică decât centralele cu jgheaburi parabolice sau cele cu turn solar. Aceste centrale solare nu dispun de reflectoare orientate, utilizând totuși întreaga energie conținută în radiația solară atât cea directă cât și cea difuză. La centralele cu iaz solar rolul colectorului și stratului absorbant este preluat
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
Quinlan). Unele scene ale filmului s-au filmat în condiții reale de imponderabilitate, NASA permițând echipei de filmare accesul la avionul special de antrenament pentru astronauți care realizează starea de imponderabilitate timp de câteva zeci de secunde printr-o traiectorie parabolică. Jim Lovell a fost prezent pe platourile de filmare în calitate de consultant, dar și de actor: la finalul filmului apare în rolul căpitanului vasului de recuperare, nava de asalt amfibiu USS Iwo Jima LPH-2 (portretizată în film de nava-soră USS New
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
137.000 de kilometri, pe o durată de 130 de zile. Traseul a început pe data de 24 martie 2008 și a pornit din Olympia, Grecia, de la templul Herei, când flacăra olimpică a fost aprinsă de la soare cu ajutorul unei oglinzi parabolice. De acolo, a traversat Grecia și a ajuns la Beijing la 31 martie. Din Beijing, torța va urmat un traseu care va parcurge cinci continente urmând să trecă și prin cel mai înalt punct al Terrei, vârful Everest (8.848
Jocurile Olimpice de vară din 2008 () [Corola-website/Science/304509_a_305838]
-
critică cunoștințelor existente și inventarierea cât mai exactă a rezultatelor științei. Astfel obține o clasificare an funcție de trei criterii (ce presupun "diviziunea sufletului") - memoria, imaginația, rațiunea. Istoria naturală sau civilă este o știință a memoriei, poezia narativa sau dramatică și parabolica este o știință a imaginației. Pentru științele rațiunii (domeniul filosofiei), există o clasificare mai amănunțită și anume: filosofia prima (știință axiomelor), știința despre Dumnezeu (teologia), știința despre natura (speculativa: fizica-cauze materiale și eficiente; metafizică-cauze formale și finale), știința despre om
Francis Bacon (filozof) () [Corola-website/Science/298635_a_299964]
-
dezvoltate pentru descoperirea și urmărirea îndepărtată a țintelor aeriene și au avut caracteristici de performanță similare între ele. Toate au folosit o singură antenă atât la emisie cât și la recepție; antena a fost un mare cadru deschis, o antenă parabolică trunchiată, antena a inclus un sistem de degivrare încălzit pentru condiții extreme. Radarele P-14 erau capabile să modifice frecvența de lucru în jurul a patru frecvențe presetate pentru a contracara bruiajul activ și aparatură coerentă cu compensare pentru protecție la
P-14 (radar) () [Corola-website/Science/336545_a_337874]
-
ul este un instrument astronomic de măsură prevăzut cu antene speciale, metalice, folosit la recepționarea și la studierea undelor radio cuprinse între frecvențele de la câțiva kHz până la 3 GHz, emise de unele corpuri cerești. Cea mai mare antenă parabolica monolitica o deține radiotelescopul de la Arecibo, Puerto Rico, cu un diametru de 300 m. Undele radio din univers (mai precis din Calea Lactee) au fost descoperite în anul 1932 de către fizicianul american Karl Guthe Jansky (1905 - 1950); acest eveniment a determinat dezvoltarea
Radiotelescop () [Corola-website/Science/302450_a_303779]
-
denumit "Grote". În 1956 se construiește în Germania primul radiotelescop mobil (cu un diametru al antenei de 25 m), supranumit „Stockert” (Astropeiler), lângă localitatea Eschweiler din regiunea Eifel (din 1999 obiect de muzeu). Cele mai multe radiotelescoape au o antenă din metal parabolica, care joacă rolul unei oglinzi concave, concentrând prin reflexie, într-un focar, undele recepționate. Azi radiotelescoapele constau din mai multe antene parabolice (engl. "array" = ordonare, așezare, serie, câmp, rețea). Antenele dintr-un "array" sunt cuplate între ele, astfel încât suprafață tuturor
Radiotelescop () [Corola-website/Science/302450_a_303779]
-
lângă localitatea Eschweiler din regiunea Eifel (din 1999 obiect de muzeu). Cele mai multe radiotelescoape au o antenă din metal parabolica, care joacă rolul unei oglinzi concave, concentrând prin reflexie, într-un focar, undele recepționate. Azi radiotelescoapele constau din mai multe antene parabolice (engl. "array" = ordonare, așezare, serie, câmp, rețea). Antenele dintr-un "array" sunt cuplate între ele, astfel încât suprafață tuturor antenelor sale constituie o suprafata totală mare. Avantajul este că pot fi observate concomitent mai multe obiecte (surse) cerești. Azi astfel de
Radiotelescop () [Corola-website/Science/302450_a_303779]
-
de vreo 0,012 ua(1.800.000 km) de centrul Soarelui.Raza Soarelui fiind de 700.000 km, acest lucru semnifică faptul că această cometă a trecut la aproximativ 1.100.000 km de suprafața Soarelui. Orbita sa aproape parabolică sugerează faptul că ar fi putut ieși direct din Norul lui Oort și că nu a intrat niciodată în Sistemul Solar Intern . Calculele preliminare arată că această cometă a trecut la circa 0,07 ua (10.000.000 km de
Cometa ISON () [Corola-website/Science/327423_a_328752]
-
ale lui Hill. Înainte de cursa de la Monza cei doi piloți se înțeleseseră ca acela care va câștiga în Italia să devină campion mondial, însă tragedia s-a produs în momentul în care von Trips a pierdut controlul volanului în virajul Parabolica, după o coliziune cu Lotus-ul lui Jim Clark, mașina lui luându-și pur și simplu zborul. În urma acelui accident și-au pierdut viața 13 spectactori și pilotul. Cât despre cursă, ea a fost câștigată de Phil Hill care s-
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
indice de refracție mic, și nu prin centrul cu indice de refracție mare. Profilul indicelui de refracție este ales pentru a minimiza diferența de viteză de propagare a diverselor raze din fibră. Profilul ideal este foarte apropiat de o relație parabolică între indicele de refracție și distanța față de ax. Fibrele optice cu un diametru al miezului mai mic decât de zece ori lungimea de undă a luminii propagate nu pot fi modelate cu ajutorul opticii geometrice. Trebuie, în schimb, să se analizeze
Fibră optică () [Corola-website/Science/297270_a_298599]
-
două corpuri. A treia lege a lui Kepler permite să se calculeze "parametrul gravitațional standard", pentru toate orbitele circulare naturale "stabile" în jurul aceluiași corp central de masă formula 13. Pentru toate "orbitele circulare" în jurul unui corp central: cu : Pentru toate traiectoriile parabolice formula 21 este constant și egal cu formula 22;. Pentru "orbitele eliptice" și "parabolice", formula 23 valorează de două ori semiaxa majoră multiplicată cu energia orbitală specifică. Valorile lui formula 4 relative la câteva corpuri din Sistemul Solar sunt adunate în tabelul de mai
Parametrul gravitațional standard () [Corola-website/Science/333054_a_334383]
-
parametrul gravitațional standard", pentru toate orbitele circulare naturale "stabile" în jurul aceluiași corp central de masă formula 13. Pentru toate "orbitele circulare" în jurul unui corp central: cu : Pentru toate traiectoriile parabolice formula 21 este constant și egal cu formula 22;. Pentru "orbitele eliptice" și "parabolice", formula 23 valorează de două ori semiaxa majoră multiplicată cu energia orbitală specifică. Valorile lui formula 4 relative la câteva corpuri din Sistemul Solar sunt adunate în tabelul de mai jos:
Parametrul gravitațional standard () [Corola-website/Science/333054_a_334383]
-
a antenei sub forma unui fascicul îngust în plan vertical (între 0,5 și 1,5 grade) și mai larg (între 2 și 5 grade) în plan orizontal. Formarea unei astfel de caracteristici a antenei este asigurată de un reflector parabolic, în focarul căruia este amplasat conul radiatorului. Pentru cercetarea spațiului aerian cu un fascicul atât de îngust antena este capabilă să se miște în ambele coordonate unghiulare - unghi de înălțare și azimut. Măsurarea distanței înclinate până la țintă este furnizată automat
Radioaltimetru () [Corola-website/Science/318425_a_319754]
-
său vizual: cometele trebuie să aibă o „coamă” perceptibilă (o „atmosferă” densă), în timp ce asteroizii nu au așa ceva. Ulterior, stabilirea formei orbitei determină clasificarea obiectului într-o anumită categorie. Majoritatea cometelor au orbite foarte excentrice, multe din ele evoluând pe orbite parabolice. Asteroizii variază foarte mult ca mărime, de la câteva sute de kilometri în diametru pâna la roci de numai câteva zeci de metri. Câțiva dintre cei mai mari au formă sferică și se aseamănă cu planete în miniatură. Totuși, în vasta
Asteroid () [Corola-website/Science/298160_a_299489]
-
șase coloane dorice, fiind obținut un plan cruciform, cu fațadele soluționate identic. Cupola, surmontată de un tambur cilindric, este susținută de patru piloni pătrați în secțiune, care preiau greutatea prin intermediul a patru arce dublouri și a patru pendantivi. Învelitoarea cupolei parabolice, cu coastele radiare, era din tablă de fier. Prin tamburul larg, de 13 m lărgime, cu 12 ferestre, interiorul este inundat de lumină. Suprafețele interioare ale pereților și bolților au fost pictate cu subiecte biblice și evanghelice. Părțile tencuite sugerau
Catedrala Mitropolitană din Chișinău () [Corola-website/Science/302592_a_303921]
-
dezvoltarea calculului diferențial și a celui integral. Newton a fost primul care a demonstrat că legile naturii guvernează atât mișcarea globului terestru, cât și a altor corpuri cerești, intuind că orbitele pot fi nu numai eliptice, dar și hiperbolice sau parabolice. Tot el a arătat că lumina albă este o lumină compusă din radiații monocromatice. Newton a fost un fizician, înainte de toate. Laboratorul său uriaș a fost domeniul astronomiei, iar instrumentele sale geniale au fost metodele matematice, unele dintre ele inventate
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]
-
numărul de cabluri: Orice instalație pe cablu, de persoane in acest caz, se compune din următoarele categorii: - stațiile de plecare și de sosire (amenajate corespunzător pentru deservirea utilizării accesului de persoane); - traseul sau calea telefericului, reprezintă acea linie dreaptă sau parabolică care unește stațiile de capăt formând calea aeriană de circulație a vehiculelor: - calea aeriană formată din cablurile de oțel-cele 2 cabine pentru persoane de capacitate diferită conform criteriilor tehnologice de transport; - pilonii de susținere, dacă există; - partea mecanică de acționare
Telecabină () [Corola-website/Science/322679_a_324008]
-
cu programele de calcul automat pentru compararea rezultatelor; Un subcapitol al statici construcțiilor, este "Statica Firului" sau "Statica Cablurilor", domeniu ce se ocupă cu determinarea eforturilor și deplasărilor într-un sistem format nu din bare rigide, ci din elemente elastice parabolice (fire, sârme, cabluri, etc). Un cablu întins și suspendat între două reazeme, sub acțiunea sarcinilor permanente (greutatea proprie) ia forma unei parabole (sau analog unui lănțișor). În literatura de specialitate se deosebesc 2 cazuri de calcul static al cablului: Lănțișorul
Telecabină () [Corola-website/Science/322679_a_324008]
-
fi treziți la destinație. Nava este menținută în parametri de inteligența artificială HAL 9000, căreia ocupanții navei îi spun simplu "HAL". Când nava ajunge în apropierea planetei Jupiter, HAL îi informează pe cei doi despre iminența unei defecțiuni la antena parabolică de comunicații. Poole o schimbă, dar vechea antenă nu pare să prezinte nicio defecțiune; mai mult, la puțin timp după aceea, HAL semnalează că și noua antenă e pe cale de a se defecta. Bowman intră la bănuieli, iar discuția pe
2001: O odisee spațială (roman) () [Corola-website/Science/314448_a_315777]
-
se scrisese până atunci. Deși poate fi considerat și inventator și inginer, Arhimede (287-212 î.Hr.) a fost și unul dintre marii matematicieni ai antichității. Acesta a dat formula volumului sferei, a determinat centrul de greutate al triunghiului, trapezului și segmentului parabolic, a considerat curba care mai târziu îi va purta numele (spirala lui Arhimede) și a determinat diverse arii și volume mărginite de arce de parabolă sau de cuadrice de rotație. De asemenea, a introdus un fel de sistem de coordonate
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]
-
acțiunilor naturale urmăresc o traiectorie arcuită și animația ar trebui să adere la acest principiu. Acest lucru se poate aplica la un braț care se mișcă rotindu-se de la încheietură sau un obiect aruncat care se mișcă pe o traiectorie parabolică. Excepție fac mișcările mecanice care se desfășoară în general în linie dreaptă. Cu cât viteza unui obiect este mai mare cu atât arcele sunt mai puțin rotunjite. • Acțiunea secundară (Secondary action) Adăugarea acțiunilor secundare la acțiunea principală dă scenei mai
Animație () [Corola-website/Science/303780_a_305109]