189 matches
-
se asociază altei imagini, definitorie pentru întregul volum: lumina, semnificant al cunoașterii. Ideile poetice prin care se dezvoltă tema cunoașterii și cea a singularității artistului modern sunt sugerate prin antiteza lumina altora/lumina mea. Cele două sintagme figurează metaforic cunoașterea paradiziacă (cunoașterea rațională, considerată de Blaga relativă, fragmentară) și cunoașterea luciferică (implicând toate nivelurile cognitive, de la cel senzorial până la cel supralogic; cunoaștere totală, „extatică“). Antiteza exprimată și prin opoziția singular/plural (a mea/a altora) evidențiază, de asemenea, unicitatea artistului care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri unul de celălalt, a admirat trandafirii și îmbătat de mirosul paradiziac s-a întors acasă. Dacă n-ar fi fost gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un punct de frontieră la
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri unul de celălalt, a admirat trandafirii și îmbătat de mirosul paradiziac s-a întors acasă. Dacă n-ar fi fost gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un punct de frontieră la
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri unul de celălalt, a admirat trandafirii și îmbătat de mirosul paradiziac s-a întors acasă. Dacă n-ar fi fost gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un punct de frontieră la
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri unul de celălalt, a admirat trandafirii și îmbătat de mirosul paradiziac s-a întors acasă. Dacă n-ar fi fost gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un punct de frontieră la
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
se leagă însăși identitatea națională a celor două țări. Legendarul munte Meru, ca și Shambala, culmi ale inițiaților, se află în această regiune. De alt-fel, în limbajul autohton, Kashmir se traduce prin "Paradisul pe pămînt", iar peisajul este într-adevăr paradiziac și pare a corespunde descrierilor biblice. Mai este denumit și "Elveția Indiei", iar luntrașii din Kashmir susțin că sunt urmașii Iui Noe. Alte ipoteze susțin originea evreiască a Kashmirului, vizitat de regele Solomon și considerat de unii ca fiind adevărata
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
astfel de iubire curată a avut el pentru fata de la Ipotești, aproape două decenii după moartea ei! Se va dovedi aceasta pe paginile următoare. Iar acum, să reluăm firul evenimentelor petrecute, cu fata, la Ipotești. În timp ce ei trăiau o fericire paradiziacă, vara acelui an 1863 s-a călătorit pe nesimțite, iar toamna fata s-a îmbolnăvit. Poetul se simțea stingher și foarte trist în așteptarea iubitei, care nu mai putea veni la întîlnire. În manuscrisele sale, au rămas primele însăilări ale
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
spune că face parte „dintr-o țară cu destin minor dar tragic” (I, 306), Cioran își definește propriul destin. Or, în fața acestei crize, care are drept cauză absența din istorie, Cioran se refugiază în propria țară ca într-un spațiu paradiziac. țara îi oferă prilejul extazului. Iată: „Nu aș putea să fiu fericit decât într-o lume unde simțul timpului n-ar exista. țara mea oferă acest avantaj. În biserici nu erau pendule și probabil că nu sunt nici acum. În
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cântec de lebădă“. Termenii acestei comparații sunt și suportul metaforei zăpada făpturii, semnificând puritatea, inocența originară pe care poetul trebuie să o recupereze. Seman tica aces tei metafore revelatorii face aluzie și la cunoașterea totală (luciferică), presupunând întoarcerea la starea paradiziacă, dinainte de înfruptarea din pomul cunoașterii (raționale). 8. Trăsăturile genului liric care pot fi ilustrate cu ajutorul poeziei Autoportret sunt: transmiterea nemediată a unor idei, reprezentări și sentimente; limbajul liric caracterizat prin ambiguitate, prin expresivitate, prin frecvența mare a figurilor de stil
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cu al său volum publicat în 1919 Poemele luminii. Poezia care deschide volumul este o artă poetică: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. Modernitatea acestei creații este evidentă în construirea viziunii poetice, structurată pe ideea dualității cunoașterii (cunoașterea paradiziacă și cea luciferică). Apelând la un discurs poetic caracterizat prin ambiguitate (trăsătură a poeziei moderniste), poetul corolei de minuni a lumii propune și o viziune inedită asupra artei. Formulată ca un monolog liric, poezia lui Blaga dezvoltă teme definitorii pentru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
se asociază altei imagini, definitorie pentru întregul volum: lumina, semnificant al cunoașterii. Ideile poetice prin care se dezvoltă tema cunoașterii și cea a singularității artistului modern sunt sugerate prin antiteza lumina altora/lumina mea. Cele două sintagme figurează metaforic cunoașterea paradiziacă (cunoașterea rațională, considerată de Blaga relativă, fragmentară) și cunoașterea luciferică (implicând toate nivelurile cognitive, de la cel senzorial până la cel supralogic; cunoaștere totală, „extatică“). Antiteza exprimată și prin opoziția singular/plural (a mea/a altora) evidențiază, de asemenea, unicitatea artistului care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
distribuire sau mînă a dreptății ...” Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Spre completare Andrei Oișteanu „Mytos și Logos” unde citesc „tot ceea ce este făcut cu mîna dreaptă, cu piciorul drept, În partea dreaptă este considerat benefic, pozitiv, norocos de bun augur, paradiziac. Și invers, tot ce e realizat cu mîna stîngă, cu piciorul stîng, În partea stîngă este privit ca malefic, negativ, ghinionist, de rău augur, infernal”. Harfa bifidă Două discursuri ascultă Cătălina. Primul discurs este al lui Hyperion, cel de al
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
mică În cea mare pentru a regăsi securitatea primară a vieții, acesta este rolul ungherului și micii Încăperi Întunecoase, al camerei tainice și ultime”... Ungherul este spațiul prin excelență fără martori, el reprezintă În constelația intimității imaginea spațiului fericit, centrul paradiziac. Pajul Îi oferă fetei de Împărat un spațiu intim, acel dolce farniente intrauterin, un spațiu genitrix, cald, umed În care să poată procreea. Este spațiul belșugului În opoziție cu cel astral, amorf, fără finalitate ... sterpului i se opune la nivelul
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
microcosmosul din imediata apropiere a spațiului domestic în care își duce veacul, afișând o superbă, suverană ignoranță față de prezentul agrest. Regimul lui firesc este fantazarea estetă sau anamneza rafinată, pe care le practică cu scopul de a reitera acel spațiu-timp paradiziac al copilăriei și al adolescenței. Tot ce îl înconjoară, de la elementele de recuzită la vestimentație, practic toți indicii identitari care îl definesc poartă însemnele unei vetusteți purtate cu emfază drept herb existențial. Detectivul poartă "cel mai moale și fraged costum
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
emoție a expresiei, în favoarea celei din urmă, se răsfrânge asupra conținutului, deconstruind parțial canonul Generației, prin instaurarea unui nou ceremonial. Vindecarea prin poezie sau poezia ca terapie, ca formă de recuperare a unui timp pierdut, a unui spațiu originar, aproape paradiziac, regăsibil și înțeles doar cu ochii sufletului. Iar, dacă paradisul este un illo tempore, atunci calea cea mai simplă către el este poezia, adică zborul. "De boala de care sufăr/ Nu se moare,/ Ci se trăiește -/ Substanța ei este chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cheamă Tecla și că ea este fiica boierului Rovin. Treptele ascensiunii sociale ale lui Stoicea sunt consumate cu repeziciune: orfanul sărac devine, pe rând, slujbaș, vechil și, în final, ginere al boierului. O vreme, viața i se scurge în liniște paradiziacă. Totuși, într-o zi, Stoicea primește veste de la un vătășel al lui Rovin că tătarii i-au invadat moșia. Ivirea inamicilor constituie un important nod terifiant în diegeză (tabloul este zugrăvit în tușe costiniene): el "văzu, prin ferestruia de deasupra
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
teologică a acestei multiplicități. Este vorba de „cădere“, ca urmare a încălcării poruncii divine. Episodul turnului Babel este doar o consecință a acestei căderi. Deja în căderea adamică se găsesc germenii situației ulterioare a limbii: anume, faptul că, spre deosebire de cunoașterea paradiziacă a creației prin numele ei, cunoașterea binelui și a răului, cea cu care șarpele ispitește, este fără de nume (namenlos). Ca atare, diferența dintre bine și rău, arată Benjamin, nu este de ordinul creației divine, încheiată deja în ziua a șaptea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sunt deduse de Benjamin din faptul căderii. Multiplicitatea limbilor, generată de lipsa de imediatitate a relației nume-lucru, este însă și semnul divinului în chiar faptul „căderii“: aceasta deoarece ea face posibilă traducerea, ca dinamism al lumii, orientată spre recuperarea stării paradiziace, în acest loc înțeleasă ca mesianism al limbii. Prin urmare, limba este, în contextul creației, pe de o parte semn al îndepărtării lucrurilor de esența lor divină și, pe de alta, al reapropierii lor de aceasta. O considerație a lui
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
atare: „So ist die übersetzung zuletzt zweckmäßig für den Ausdruck des innersten Verhältnisses der Sprachen zueinander.“ Opera tradusă face vizibilă, dincolo de conținutul ei, limba pură (die reine Sprache): ca armonie supra-lingvistică a modurilor de semnificare a lucrurilor și ca origine paradiziacă a acestora. Traducerea salvează originalul în măsura în care, prin intermediul acestei limbi pure, îl apropie de limba originară, a numelor adamice și, astfel, îi recunoaște caracterul de adevăr. Cum am mai observat și în cazul altor texte, problema adevărului este pentru Benjamin identică
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sarcină „die reine Sprache gestaltet der Sprachbewegung zurückzugewinnen“, deci să disloce limbile din contextul care le determină, pentru a le reasuma din perspectiva originii lor în limba adamică. Libertatea traducătorului, arată Benjamin, este de fapt consecința fidelității maxime față de strălucirea paradiziacă a limbii ca numire a na turii spirituale a lucrurilor. Principiul teoretic al traducerii este, astfel, acela că textul revelează în mod esențial, se înscrie în orizontul adevărului și astfel conține în sine posibilitatea nelimitată a propriei traduceri. Reflecții interesante
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
raționale. Obiectele, locurile copilăriei sunt dislocate din raporturile lor mundane, pentru a deveni fragmente ale unei lumi de basm, încărcată de semnificații și înconjurată de un orizont larg de posibilități. A vorbi despre lumea copilăriei înseamnă a vorbi despre regimul paradiziac al lucrurilor pe care memoria are sarcina infinită de a-l regăsi. Funcția mimetică, magică a cunoașterii, regăsită la flaneur sub chipul colportajului reprezentărilor, joacă în lumea copilăriei un rol fundamental. Lucrurile întrețin între ele raporturi magice bazate pe similarități
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a metropolei, cu tensiunile ei sociale și culturale și, mai ales, însoțită în mod decisiv de spectrul răscumpărării mesianice. După cum se exprimă Benjamin, imaginile care tra versează copilăria urbană „prefigurează“ (präformieren) experiențe istorice viitoare, întruchipează acest spectru al salvării. Privirea paradiziacă asupra lumii care caracterizează copilăria este, pentru amintirea târzie a adultului, o chemare esențială. Pe de altă parte, adultul se raportează la copilărie ca la momentul paradiziac în care dialectica lumii urbane conduce la o posibilă salvare: copilul este personajul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
copilăria urbană „prefigurează“ (präformieren) experiențe istorice viitoare, întruchipează acest spectru al salvării. Privirea paradiziacă asupra lumii care caracterizează copilăria este, pentru amintirea târzie a adultului, o chemare esențială. Pe de altă parte, adultul se raportează la copilărie ca la momentul paradiziac în care dialectica lumii urbane conduce la o posibilă salvare: copilul este personajul care, în calitate de plăsmuire a universului închis, instrumentalizat al metropolei, îl pune pe acesta în criză. Bernd Witte explică, oarecum schematic: „A Berlin Childhood had shown how the
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de legea progresului și de cerința unei mereu fluide noutăți. Șantierul reprezintă originea acestui spațiu, cea care îi conține, deopotrivă, temeiul formei sale prezente și posibilitățile sale neactualizate. Fascinația copilului pentru locurile de construcție reprezintă, în amintirea târzie, o formă paradiziacă de cunoaș tere a acestei origini: „The child participates in neither the self-abasement of human beings (commodity fetishism) nor their domination (instrumentalism), but instead seeks a playful reciprocity.““ Investigarea prin joc a fragmentarului, a ne făcutului, a materialității obiectelor și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
adică, în limbajul gramatologiei lui Derrida, literalitate. Imaginea literalității ființei ca tăcere o găsim în insula lui Euthanasius, unde îndrăgostiții ajung "dezbrăcați", într-o lume devenită lumen, transparentă. Mircea Eliade a sesizat ambivalența insulei eminesciene, deopotrivă "cea mai desăvârșită viziune paradiziacă din literatura românească", împlinire a clipei de iubire a perechii Ieronim și Cezara, dar și tărâm al morții 173. Totuși, el înclină să accepte interpretarea călinesciană în spiritul metafizicii romantice, ca recuperare a paradisului pierdut. Dar nu e vorba doar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]