194 matches
-
realizat prin diverse ,,activități erotice", este consecința oligofreniei și a ,,nimfomanii", dacă atacul cu salmonela, realizat, la rîndul lui, prin chișcuri de incintă, este doar consecința cremei de ciocolată, și dacă atacul cu hașiș, heroină și cu alte asemenea mirodenii paradiziace nu este consecința nimănui, care este atunci consecința faptului că școala românească este, totuși, administrată de cineva? La această întrebare infantilă nu se poate oferi decît un singur răspuns (din două posibile!)": ori nici una, ori, Doamne ferește, toate cele de mai
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
mediul său, raport stabilit în adolescență și mai cu seamă în tinerețe, adică la vîrstele cristalizării unei conștiințe (Să nu fi intrat copilăria în economia lirismului bacovian dintr-un scrupul estetic? Să fi fost vorba nu de absența unor amintiri paradiziace, ci de incongruența lor cu chipul solitarului măcinat de obsesii?): Etapele vieții unui scriitor nu sînt egale între ele ca importanță. Pentru cei mai mulți cea care contează e copilăria, "paradisul pierdut". În cazul lui Bacovia, însă, pondere au adolescența și, mai
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
în Biblioteca lui Noe. Sensul acestei schimbări este vehiculat, cam tezist câteodată, în discuțiile lor de-a lungul întregului roman. Subiectele predilecte o demonstrează: statutul și condiția intelectualului/creatorului, forța compensatorie a universului fucțional, fetișizarea carților prin utopia unui spațiu paradiziac format exclusiv din cărți. De obicei, tonul este dat de Tehur. Acesta exersează paradoxul și ambiguitatea cu o siguranța debordantă: „Când întâlnești la miezul nopții, în plin oraș, un camion încărcat cu cerbi împușcați exact în locul unde în timpul zilei vânduse
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
estetica „ultimului” Steinhardt: Secretul „Scrisorii pierdute”, unde respinge teza unei lumi „infernale” la Caragiale în favoarea unei viziuni exaltate și care pleacă de la teoria „machiavelismului relativ” ca să ajungă apoi la apologia creștină a împăcării și a iertării, virtuți specifice unei lumi „paradiziace”; Dăruind vei dobândi, unde nu se sfiește, dinlăuntrul unui crez - deși asaltat de experimentalismul protestant, ori contrabalansat de sobrietatea elegantă a unui discurs marcat de puternice lecturi catolice - pătruns, totuși, de tainele și de spiritul Ortodoxiei, să își afirme credința
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
poetul modern e adesea un homo duplex, care, pe de o parte, ilustrează fărîmițarea, împrăștierea, degradarea tuturor lucrurilor ce ființează în toate registrele spațiului și ale timpului, iar pe de alta dă glas năzuinței de reversibilitate, de restaurare a arhetipului paradiziac. Un astfel de bard este și Gellu Dorian. Operînd cu „firimiturile dezastrului”, care pot fi elemente ale ființei trupești sau sufletești, obiecte ale cadrului domestic sau ale celui cosmic, are ca fundal noaptea absolută a începuturilor și răpăitul de tobe
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
Zilele-mi duce către un pisc înecat./ Mi-aduce aminte de crini și de ierburi/ nepricepute. îmi face loc în groapa cu șerpi/ printre victime mute" (Printre victime). De semnalat o sugestivă compensație. întrucît n-a beneficiat de-o copilărie paradiziacă, asemenea atîtor poeți ce nu contenesc a-și proslăvi vîrsta aurorală, autoarea Netrăitelor compune acum, sub zenitul maturității, tabloul utopic al acesteia, o instaurează ca pe-o "netrăire " esențială, nu mai puțin reparatoare în sens virtual. Pagina i se umple
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
facă față libertății, în cele din urmă pare că se hotărăște, se îndreaptă tremurând către măsuța cu laptopul, îl aprinde, și, în clipa aceea, glăsciorul tău răsună din dormitor, te-ai trezit, puiul meu, ceva ți-a tulburat somnul tău paradiziac în care abia te cufundaseși, o spaimă fără nume sau poate una dintre acele inexplicabile crampe, și uite-o pe mami cum se repede înapoi în dormitor ca să te ia în brațe, se învârte iarăși cu tine prin cameră, cu
Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
sus înfășurată într-un splendid abajur feminin din pașmina, valuri-valuri de stofă scumpă ce-i înveleau bustul, umerii și capul, lăsând doar o ferestruică lată pentru fața obraznică cu ochelari Ray Ban și o meșă nespălată, însă plină de promisiuni paradiziace. La hotel, făcuserăm amor vreo două ceasuri dea supra vacarmului străzii, fereastra larg deschisă spre balconul minaretului, știind că între orele de rugăciune nu avea să ne spioneze nimeni de acolo. După ce mă golisem în ea, se ridicase și se
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a fericirii. Când e vorba de cele ieftine, nisipoase, concret-pârdalnice, vorbim de satisfacții materiale. Când urcăm către voluptate și ajungem în plexul solar, optăm pentru formula plăcerile cărnii, pentru ca, odată ajunși în vârf, din limb către nimb, să ne tolănim paradiziac în bucuriile spiritului. M-au răzvrătit dintotdeauna aceste țarcuri cu sorginte medievală, care împart în felii inegale împlinirea. De ce ar fi senzoriumul fără excepție și irevocabil sluga păcătoasă a spiritului? De ce ar fi plăcerile trupești fără excepție și irevocabil o
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fiind libertatea de a contempla lumea. El descoperă mitul libertății născut din bucuria contemplării lumii, ceea ce îi oferă o reală independență, pe care doar transcendentarea ți-o poate asigura. Chiar dacă trăiește și vede altfel lumea, nu-și poate ascunde nostalgia paradiziacă a mitului fericirii prin iubire, încastrată în suflet asemenea rănii din trunchiul salcâmului pe care îl doboară: . în universul închis al satului, principala funcție a familiei este de regenerare ca principiu al continuitații. Aceasta o înscrie într-o imagine arhetipală
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
de teamă că nu se va mai ridica... În minte revenindu-i mereu visul... Visul îi revenea mereu în minte, ca un refren la un cântec trist, și de fiecare dată se cutremura în toată ființa lui... răspândeau un balsam paradiziac. Trecuse mult de la Sfântul Ilie. Iorgu și-a făcut un obicei permanent, ba mai mult, o necesitate, de a merge zilnic la cimitir, pe orice vreme, fie ploaie, vânt, fie arșiță... fie orice, nimic nu l-ar fi împiedicat să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Totuși, și nu e decât una dintre contradicțiile ei, citea, ba chiar scria ea însăși versuri. Avea și un jurnal în care își nota visele, colorate și stranii, deloc psihanalizabile, mai curând un fel de feerii, un fel de grădini paradiziace. Cred că bogăția de culori și de lumină din visele ei venea din faptul că dormea cu ochii larg deschiși, așa cum nu am mai văzut dormind pe nimeni. Să stai să o privești în timp ce dormea era înspăimîntător, parcă vegheai o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
corespunzătoare acestui mediu: și anume saurianul, jumătate târâtor, jumătate plutitor, ceva aflat între pământ și apă, sau „ceva“ care legă apa de pământ, ca o curgere și o scurgere a acesteia în pământ. Nu știm bine ce era acest șarpe paradiziac, dar dacă el apare acolo, o face înaintea oamenilor - și deci paradisul conținea prin elementul saurian ceva străin, repulsiv și tulbure care, prin simpla lui prezență, pune serios în discuție armonia paradiziacă acceptată ca situație de pornire a căderii omului
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pământ. Nu știm bine ce era acest șarpe paradiziac, dar dacă el apare acolo, o face înaintea oamenilor - și deci paradisul conținea prin elementul saurian ceva străin, repulsiv și tulbure care, prin simpla lui prezență, pune serios în discuție armonia paradiziacă acceptată ca situație de pornire a căderii omului. Prin șarpe, prin elementul târâtor și echivoc al mișcării sauriene - care se poate desprinde de pământ, dar rămâne oricum prizoniera lui -, Paradisul conține deja, înaintea perturbării introduse de el, un element potrivnic
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ignoranță față de rău și de aspecte negative, care cresc cu cât involuția speciilor e mai accentuată? Ceea ce ne poate îndemna să credem că dinozaurii, de pildă, aveau suflete angelice și că, pe vremea basmelor și a căpcăunilor, era o plăcere paradiziacă să te lași înghițit și digerat în stomacul inocent al marilor reptile. Sigur că logica aceasta, luată sub aspectul unei succesiuni mecanice de etape, nu funcționează și cere, în mod constant, intervenția unor neașteptate cotituri, apariția marilor surprize și accidente
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cunoaște caracterul demonic al vieții și efervescențele interioare din care răsar marile transfigurări. Este necesară o astfel de beție neagră pentru a înțelege de ce ai vrea cât mai apropiat sfârșitul unei asemenea lumi. Nu beția luminoasă din extaz, unde viziuni paradiziace te cuceresc într-o încîntare de splendori și sclipiri și unde te înalți într-o sferă de puritate în care vitalul se sublimează în imaterial, ci o torturare nebună, periculoasă și ruinătoare a vitalului, caracterizează această beție neagră în care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Și apoi, se adaugă conștiința morții, mai persistentă și mai sigură decât cea a nebuniei. Ce rost are să-i vorbești de bucurie unui om care se află într-o imposibilitate organică de a se bucura? Bucuria va fi o stare paradiziacă, dar ea nu poate fi câștigată decât printr-o evoluție firească, printr-un proces natural. S-ar putea foarte bine ca la un moment dat să sfârșim cu dramatismul momentelor agonice și să intrăm într-o regiune de seninătate paradiziacă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
paradiziacă, dar ea nu poate fi câștigată decât printr-o evoluție firească, printr-un proces natural. S-ar putea foarte bine ca la un moment dat să sfârșim cu dramatismul momentelor agonice și să intrăm într-o regiune de seninătate paradiziacă și de bucurie calmă. Oare pentru mine porțile paradisului să fie închise pentru totdeauna? Până acum n-am putut găsi cheia fericirii, pentru a le deschide. Și cum nu ne putem bucura, ne mai rămâne doar drumul tuturor suferințelor, al
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
oamenii cu adevărat entuziaști! Ar fi greu să ne închipuim o lume în care toți ar iubi totul. O lume de oameni entuziaști oferă o imagine mai cuceritoare decât imaginea paradisului, fiindcă tensiunea sublimă și generozitatea radicală întrec orice viziune paradiziacă. Posibilitățile de renaștere continuă, de transfigurare și intensificare a vieții fac din entuziast un om care este permanent dincolo de tentațiile demonice, de frica de neant și de chinurile momentelor agonice. Viața entuziastului nu cunoaște tragicul, fiindcă entuziasmul este singura expresie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fost fructul unei cunoașteri spirituale, cu priveliștea din înălțime, din distanțele spiritului, ci din izolarea noastră sub curentul vieții. Luciditatea decadentă este plantată cu rădăcinile în aer. Orice gen de luciditate este o distanță de ființă. Naivitatea este un reflex paradiziac în imediat. Datele nemijlocite ale vieții sânt trăite în ele însele și, chiar transfigurate în mit, ele se leagă direct de participarea sufletului. Nu trebuie totuși să ne imaginăm stilul naiv al culturilor, în albastru de Fra Angelico, deoarece naivitatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de pe premisele prosperității materiale a fiecărui individ. Urmărirea Graal-ului sau a stării de satori nu mai este decât o căutare a profitului rapid, prima poruncă a Bibliei virtuale îmbrățișate de acei gold diggers ai Vestului american. Scopul suprem, atingerea extazului paradiziac sau reintegrarea în armonia universală, a fost înlocuit cu obsesia fericirii imediate, a realizării tuturor dorințelor hic et nunc, un soi de hedonism democratizat, devenit dictatorial prin însăși accesibilitatea sa. Aș putea introduce în ecuație, pentru a figura mai clar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
s-ar produce în perioada de sfârșit/început de an, și anume de Crăciun, de Anul Nou și de Bobotează (8, pp. 64-67 ; 29, pp. 334, 339, 345). Or tocmai în aceste momente pare să se restabilească o pierdută stare paradiziacă : omul înțelege graiul animalelor, i se împlinește orice dorință și, mai ales, se reface comuniunea primordială cu divinitatea. Când „cerurile se deschid”, pe de o parte, oamenii pot să vadă „mese întinse, lumânări aprinse” (8, p. 65) și pe „Dumnezeu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
s-o ridica, Pleacă-n codru să rodească ș.a.m.d. (9, p. 24). Arhaice și profunde semnificații par a ieși la lumină. În mod ritual, de Crăciun era restabilită starea întreruptă in illo tempore din cauza păcatelor omenești. O stare paradiziacă în care „cerul era aproape de tot de pământ”, astfel că omul putea ușor să acceadă la cer („dacă te suiai pe gard, dai cu mâna de cer”), iar Dumnezeu și sfinții umblau pe pământ printre oameni (36, pp. 4-6). Colindatul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
2. această îndepărtare a fost uneori însoțită de o întrerupere a comunicațiilor între cer și pământ sau de o foarte mare îndepărtare a cerului ; în anumite mituri, proximitatea inițială a cerului și prezența lui Dumnezeu pe pământ constituie un sindrom paradiziac [...] ; 3. locul acestui deus otiosus mai mult sau mai puțin uitat a fost luat de diferite divinități care au în comun faptul că sunt mai aproape de om și-l ajută sau îl persecută într-un chip mai direct și mai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Solomon - înseamnă Sfânta Biserică”). Corabia imputrescibilă a lui Solomon conține, ca elemente principale, un pat (din nou patul, ca în legenda lui Ulise și cea a lui Ghilgameș) și trei fuse (cele trei cruci ?), toate mește- rite din lemnul copacului paradiziac al cunoașterii (cf. Jacques Boulenger, Roma nele mesei rotunde, traducere de Aurel Tita, Editura Univers, București, 1976, pp. 88- 90 și 376-379). Ca și în Cuvânt pentru lemnul crucii, se observă aceeași intenție de a corela evenimente și personaje veterotestamentare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]