999 matches
-
-l. Nu, nu e totul pierdut! Se opri dintr-o dată, parcă răzgândindu-se. — Noi suntem, Într-adevăr, pierduți, dar mai e o speranță, pentru ceilalți, continuă el agitat. E o corabie, jos, În port. Dacă Ospitalierii mai izbutesc să țină parapetul preț de un ceas, până când se ridică mareea... — Norocul nu ne era scris În stele, frate. Dar poate că ai dreptate, să mai aruncăm o dată zarurile... răspunse bărbatul așezat la masă, arătând spre o casetă Întărită cu balamale de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
am născut sub semnul Gemenilor, dacă nu pentru asta? Bargello, care frecventase prea puțin știința astrologiei, se limită să se dea ușor la o parte, interzis. De pe cealaltă parte a râului, Negrii Îi ocărau pe Albi, care se adunaseră Îndărătul parapetului de la rampa de pe Ponte Vecchio și agitau făcliile. Mai puține decât se temuse, constată poetul cu ușurare. Poate că mai era Încă posibil să repună stăpânire pe situație. — De unde știm că sunt Negri? strigă el spre Bargello. În lucirea slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cum se câștiga atunci o pâine. Cu un astfel de om trebuia să se întâlnească Metodiu și Iovănuț. Episodul 74 VISTIERNICUL XIMACHI Să tot fi fost ceasurile 4 după-amiaza când cei doi călugări ajunseseră în fața porților Curții domnești. Sus, pe parapetul zidului de la intrare, armașul Curții, preacinstitul Abăluță, se plimba moțăind cu buzduganul subsuoară. Când ajungea la capătul parapetului, Abăluță se îndrepta de spate, făcea mâinile pâlnie și striga: „Sunt ceasurile 4 și totul e biiine!”. — Preacinstite armaș! - strigă și Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Episodul 74 VISTIERNICUL XIMACHI Să tot fi fost ceasurile 4 după-amiaza când cei doi călugări ajunseseră în fața porților Curții domnești. Sus, pe parapetul zidului de la intrare, armașul Curții, preacinstitul Abăluță, se plimba moțăind cu buzduganul subsuoară. Când ajungea la capătul parapetului, Abăluță se îndrepta de spate, făcea mâinile pâlnie și striga: „Sunt ceasurile 4 și totul e biiine!”. — Preacinstite armaș! - strigă și Metodiu din umbra porții. Abăluță aplecă o ureche, își mută buzduganul în dreapta și se uită peste parapet: — Cine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la capătul parapetului, Abăluță se îndrepta de spate, făcea mâinile pâlnie și striga: „Sunt ceasurile 4 și totul e biiine!”. — Preacinstite armaș! - strigă și Metodiu din umbra porții. Abăluță aplecă o ureche, își mută buzduganul în dreapta și se uită peste parapet: — Cine-i acolo? — Suntem noi, călugării Metodiu și Iovănuț! - răspunse Metodiu. Dacă nu ți-i cu supărare, acasă-i Vodă? — Cine? - strigă Abăluță, care era cam tare de acea ureche. — Vodă! - strigă tare Metodiu. Acasă-i Vodă? — Vodă? Acasă, acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ureche. — Vodă! - strigă tare Metodiu. Acasă-i Vodă? — Vodă? Acasă, acasă! - strigă Abăluță, bucuros că în sfârșit auzise ceva. — Ți-am spus, armaș Abăluță, să nu mai vorbești de capul tău cu trecătorii - spuse deodată umbra care se strecură pe parapet pe lângă armaș. Văd că nu pricepi. Bine. — Iertare, luminăția-ta! - păli Abăluță și se plecă până la pământ în fața noului venit. — Cine sunt și ce vor? - șuieră acesta printre dinți. — Sunt doi călugări și întreabă de Vodă - răspunse încovoiat armașul. — Daaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se poate? Nu mai fac, vistiernice Ximachi! - șopti armașui. Aș vrea să te cred - răspunse Ximachi vistiernicul, căci el era. Aș vrea încă o dată să te cred, armaș Abăluță. Acuma du-te și deschide-le poarta. Apoi se aplecă peste parapet: Cuvioșiile voastre, Vodă, cu neostoita-i înțelepciune, doarme momentan, dar sunt treaz eu. Poftiți înăuntru. O, biată țară a Moldovei! Pe mulți venetici oploșita-i la sânu-ți, multe guri venite de-aiurea îndestulat-ai și mulți și-au lăsat ciolanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Episodul 228 SOMNUL DE CAMPANIE După această discuție, comandantul turc păru a se domoli și-l lăsă în pace pe căpitanul Georgios. S-ar fi putut spune că la un moment dat chiar ațipise, cum stătea rezemat cu spatele de parapetul bordului, însă ideea de somn era alungată, pentru cine-l privea, de faptul că osmalâul își ținea mereu un ochi deschis, cu schimbul, când stângul, când dreptul, așa încât nu te puteai împiedica să nu admiri acest somn de campanie, vigilent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zarzavagii, cafegii, borcanagii de iaurt și patrule. Chemați prin semne clare și imperioase cu mâna de o santinelă cu fes, eroii noștri acostară la primul chei și căpitanul Georgios pregăti pentru verificare actele. Episodul 229 PE CHEI Când vasul atinse parapetul cheiului, comandantul turc dădu mâna cu Metodiu și Georgios, spunând: — Ce-a fost, a fost. Nu mi-o luați în nume de rău. Așa sunt vremurile. Astăzi suntem noi în frunte. Mâine, cine știe! Aș vrea totuși să-mi păstrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Începuse să adie o boare de vânt, care o făcu pe Ileana să se zgribulească ușor. Mi se pare mie sau suntem pe malul unui lac? întrebă Cristi, privind în întunericul de dincolo de zona luminată. În stânga lor, se afla un parapet pitic din piatră deasupra căruia se ridica un gărduleț din fier forjat. Apoi, la vreun metru și jumătate mai jos, la poalele unui pereu din bolovani de râu, se întindea apa. Chiar suntem pe malul Lacului Negru! Habar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
este teamă? Nu, ard de nerăbdare să aud și eu legenda. Câteva minute, cei doi se plimbară în tăcere. Ileana pășea tăcută, privind în jos, la dalele mari din ardezie cu care era pavat trotuarul. Ajunseseră într-un loc unde parapetul de protecție era întrerupt. Trotuarul se continua cu un ponton îngust din dulapi de lemn care înainta spre apă. O balustradă din același material se ridica pe margine. Câțiva stâlpi de iluminat se înșirau pe ponton, aruncând reflexe mișcătoare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
straniu. - Cu siguranță, Însă, nici unul dintre noi nu se află aici ca să interpreteze un rol atât de malefic, messer Alighieri, interveni Monerre cu blândețe. Poetul se pregătea să replice, dar se abținu. Omul privea din nou spre capătul celălalt al parapetului. Din poziția lui, putea observa acum ce anume le atrăsese atenția cu câteva momente Înainte: un fragment de statuie romană Încastrat În zidărie. Un cap bărbos, cu trăsături monstruoase, ca acelea demoniace sculptate pe streșinile catedralelor: două figuri contrapuse, asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nostru pare fascinat de tot ceea ce este dublu, observă Arrigo. Poate pentru că, prejudiciat de natură În capacitatea sa de vedere, e vie În el regretarea completitudinii pe care numai perechea o poate asigura. Marcello rămăsese tăcut, cu ochii fixați dincolo de parapet, spre moara cea mare, În a cărei roată Își isprăvise existența călugărul, exact lângă un alt pod. Dintr-o dată se dezmetici, Întorcându-se spre Dante. - Dar poate că În Însăși forma unui pod se ascunde natura sa malefică, mai curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu adevărat. Ceva din circumstanțele morții sale, ceva ce încă nu puteam indica, îmi ridica întrebări. Nu mai puțin curios era faptul că alesese să-și schimbe cămașa înainte de a se spânzura. M-am cățărat peste balustradă pe un mic parapet făcut de peretele casei scării și m-am lăsat în genunchi. Aplecându-mă înainte, am putut să văd bine punctul de suspensie din partea din spate a urechii drepte a lui Hering. Gradul de strângere a ligamentului este întotdeauna mai ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
întâmplat. Viața își continua și ea cursul. Nici nu terminase bine cu doliul, și tânăra soție a lui Sușan s-a recăsătorit cu un ofițer de Miliție. Se auzea, de asemenea, despre mașini „Tatra” de mare tonaj ce zburau peste parapet și cădeau în hăul de dedesubt, de muncitori îngropați de vii în galerii și câte și mai câte. Tragedii ce au scris cu sânge istoria unei gigantice construcții, înfăptuită de poporul român, pentru nevoile lui. Edificiul acesta, construit cu atâtea
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
exemplarul într-o pungă de popcorn unsă, recuperată de la tomberon și mai făcu câțiva pași, fără un scop precis. Avea senzația că propriii lui pașii, probabil și din cauza oboselii, aveau ceva din încetineala săriturilor lui Amstrong pe scoarța selenară. Pe parapetul de lângă intrarea într-un bar zări alte două exemplare din roman, care precis serviseră ca suporturi de farfurii și pahare, deoarece încă se mai păstrau, imprimate pe ele, urmele zvântate ale eventualelor vase fierbinți aterizate pe parcursul nopții, ca pe veritabile
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
acu-i acu! - făcu Solomon hotărându-se dintr-o dată să răsfoiască măcar un exemplar din cele care trecuseră în acea noapte, prin foc și sabie. Cât ce deschise primul exemplar, pe dinafară aproape intact, probabil unul din cele găsite pe parapetul barului, paginile 82 și 83 erau lipite cu muci scorțoși, iar pe bordura de sus, era scris: Ce să mai faci cu cărțile acum, când lumea s-a deșteptat de tot? Ca să te ștergi la k...cu ele, ți-e
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
un alt autoturism din sens opus, care pentru câteva secunde a orbit-o cu farurile, când la rândul său lua curba. Atunci, cum avea ceva viteză, șoseaua fiind umedă, nu a mai reușit să se înscrie și lovindu-se de parapet a zburat peste el rostogolindu-se în râpă. Doar impactul cu parapetul l-a resimțit când s-a declanșat și airbag-ul. De restul nu-și amintea nimic. Trifan, auzind că Dunca i-a salvat fiica de la moarte, i-a
ROMAN (CAP. II ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367548_a_368877]
-
-o cu farurile, când la rândul său lua curba. Atunci, cum avea ceva viteză, șoseaua fiind umedă, nu a mai reușit să se înscrie și lovindu-se de parapet a zburat peste el rostogolindu-se în râpă. Doar impactul cu parapetul l-a resimțit când s-a declanșat și airbag-ul. De restul nu-și amintea nimic. Trifan, auzind că Dunca i-a salvat fiica de la moarte, i-a împărtășit și fetei vestea. Era o minune Dumnezeiască. Sigur cineva acolo Sus
ROMAN (CAP. II ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367548_a_368877]
-
cu reflectoare și tablouri, cu sculpturi și lume de bun gust, dar eu la ea, la marea imensă, demonică și supărată, mă gândesc privind creația lui Baruh Elron, căci de pe apa aceasta, aproape neagră și cu valuri înfiricoșătoare, ridicate până la parapet, răscolesc imagini ascunse de demult în imaginația mea despre Potop și despre Arca lui Noe. Supraviețuitorii Potopului au fost babilonienii, cu regele lor, Nabucodonosor, cel care care a reluat o idee mai veche, împreună cu oamenii săi, aceea de a urca
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
și azi cu ce inimă mai puteau să tragă în cei pe care cu puțin timp înainte îi îmbrățișaseră ca pe buni prieteni? „La 8.30 am tras trei gloanțe în aer și am pus steagul pe care scria pe parapet. Un german a pus un steag pe care scria . Ne-am salutat și ne-am întors în tranșee. El a tras două gloanțe în aer și războiul începuse", își amintea căpitanul britanic Charles „Buffalo Bill" Stockwell. Superiorii au ținut în
NIMIC NOU PE FRONTURILE TERREI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349580_a_350909]
-
întrebare este dacă face sport. Lipsa de mișcare este considerată prima cauză a bolilor. Drept care vezi peste tot persoane în aer liber, mișcându-se sau profitând de soarele blând. Vezi oameni pe bănci, pe iarbă, pe pietre, pe scări, pe parapete, peste tot unde se poate face un pic de plajă. Am văzut câteva persoane în costume de baie pe gazonul din fața Parlamentului. În multe locuri publice, inclusiv pe iarba din parcuri, sunt puse la dispoziție șezlonguri, lucru care mi-a
O SAGA SUEDEZĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349185_a_350514]
-
o femeie "ușoară și interesată" de averea lui. Ea tânără, el... mai vârstnic, dar bogat. Poate că ar avea dreptate. Oare, dacă ar fi fost un oarecare șofer care trecea în acel moment pe șosea când ea a zburat peste parapet, posibil mai tânăr, sau căsătorit și cu doi-trei copii, s-ar mai fi îndrăgostit de el? Ce putea să declanșeze în sufletul său această atracție puternică față de Ștefan? Imaginea sa fizică sau ideea că este un bărbat realizat material? Nu
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348592_a_349921]
-
Dumitru a sărit la furtunul cu apă, dar, nefiind presiune, fiara nu a putut fi intimidată astfel. Atunci m-am urcat eu pe sârmă, deasupra arenei și am lovit cu ștanga de la piramidă, tigrul agresiv, care s-a retras pe parapet. Animalele mă atacau și puteam să cad în orice clipă în mijlocul lor. Deși l-am forțat pe tigru să se retragă, a fost prea târziu. Lidia murise, pentru că i se rupsese gâtul și avea abdomenul sfârtecat, cu toate organele împrăștiate
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]
-
îl salvase pe el, altădată. Aceste întâmplări s-au mai repetat, felinele fiind în vârstă, fapt care incită instincte sălbatice”. Dar a venit ziua tragediei...! La un spectacol în Kuweit, leul Albert, trebuind să sară peste trupul dresoarei, de pe un parapet pe altul, spun artiștii circului că nu și-ar fi luat elanul necesar, iar ea a țipat la el, ca să îl prevină și să îi dea curaj. Probabil, stresat de țipăt, leul s-a răsucit în timpul saltului și a agățat
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]