166 matches
-
agreabilă simbioză; asta ar însemna dacă respectăm sensul cuvîntului luat din botanică, că trăiesc în comun, într-o căsnicie și că una folosește celeilalte. Istoria literaturii ne stă de față și ne spune că literatura noastră a fost un simplu parazitism. D. Iorga a notat admirabil cîndva cît am fost de franțuziți cu logofătul Conachi, lamartiniani cu Bolintineanu, hugolatri cu Alecsandri. Lista se poate continua. Bălcescu nu l-a uitat pe Lamennais, cum nu l-a uitat Costache Negruzzi pe Prosper
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
de a asimila, lipsa talentelor remarcabile ș.a.m.d. "Cultura noastră numără deci un geniu " dar acesta n-a împins deloc spre coasta Rinului barca istoriei noastre literare, rămasă pe țărmii civilizației franceze. Dacă literatura noastră a fost un continuu parazitism, vina n-o poate culege cultura Franței, ci neputința noastră de a asimila " mai mult: lipsa talentelor remarcabile, capabile să facă dintr-o nutriție străină ceva ordonat și propriu." Și autorul se întreabă, retoric, dacă nu cumva ne lipsește... sufletul
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
maselor, falie cu sporite condiții să se lărgească, și anume catastrofal. Aceasta, spunem noi, unde agenți longevivi ai trecutului regim își duc mai departe propaganda. Astfel, una din tezele cele mai frecvent răspândite în tristele trecute decenii a fost ideea parazitismului clasei boierești, că între boierimea și țărănimea românească a existat o prăpastie culturală de netrecut, antagonisme ireconciliabile. În paralel, istoria României era înfățișată ca un lung și dezastruos șir de lupte pentru putere între voievozi și clasa boierească, totul cu
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
de tencuiala pictată cu arhangheli și balauri, judecăți de Apoi și sfinți îndesați unii-n alții, cu aureole ca niște farfurioare, readuceau vremile iconoclaștilor din vechime. E-adevărat: ai mei au plătit de cinci ori pîn-acum pentru mine amenda pentru parazitism, de cinci ori câte opt mii de lei pentru mine, și-ar fi putut cumpăra o casă cu banii ăștia. E-adevărat: pentru pulpa de pui din farfuria mea mama a stat adesea la cozi animalice de seara până a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Prea puțini. Se vorbește urât de Dhaulagiri, veterinarii apreciază că fecunditatea lui tinde spre zero, proprietarii îl disprețuiesc, toată lumea înțelege că armăsarul e un ratat, un neputincios. Atunci, importatorii lui hotărăsc - cu majoritate simplă de voturi - să-l omoare, pentru că parazitismul nu poate fi acceptat într-o herghelie. Pac - Dhaulagiri e împușcat în septembrie 1967. Câteva luni mai târziu - lovitură de teatru: Dhaudeviri, un fiu din al doilea an de montă, câștigă nici mai mult nici mai puțin decât Marele Premiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
spre ușa lui Rim: - Gloria asta chinuiește pe nenorocita de Lina, cu capriciile, maniile și pe deasupra mojiciile lui. Hamal afară din casă! Hamal în casă ... pe când Domnul Profesor, deasupra tuturor grijilor pământești, subînțeles cheltuielile respective, sub masca științei pure, practică parazitismul și tirania! . . . Am găsit pe Lina cu ochii roșii și năucă . Credeam că Rim e pe moarte! Mă bucuram! . . . - Nory! râse Mini, Nory' dar când "ei" vor muri toți, ce te vei face? Vei muri și tu, de urât. Nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ruralist (clamat de tradiționaliști), și exclusivismul citadinist (clamat de Lovinescu, care - se știe - nu l-a agreat prea mult pe „liricul”, „ruralul”, „evocatorul” Sadoveanu), Vinea respinge panaceul artistic al „formulei singure”. Admirația postulată de adepții tradiționalismelor ideologice e asimilată unui parazitism mistificator și veleitar: „Scriitorii-ciuperci de prin codrul lui Sadoveanu au apucăturile acelor cameriști care fură batistele și cămășile din scrinul contelui pentru a purta blazon la complectul periferic”. Pe ansamblu, avem de-a face la Contimporanul cu un proces de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Ion Marin Sadoveanu (e adevărat, nu în perioada „avangardistă” a revistei). Criticul și poetul estetizant Nicolae Davidescu, membru al primului val antiacademist autohton și, totodată, cel mai avizat critic al simbolismului românesc din epocă, scrie despre „Scriitorul bugetivor“, atacînd parazitismul și „cumpărarea” scriitorilor de către stat (nr. 2), pledează pentru depășirea barierelor dintre literatură și „masse“ („Intelectualitatea în eventualitate“, nr. 6) și polemizează cu B. Fundoianu pe marginea poeziei simboliste („Spre o renaștere a simbolismului sau spre un nou clasicism“, nr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și cărți din Franța al lui B. Fundoianu. Deosebirea constă în absolutizarea rolului modelator al Franței față de care tînărul autor se simțea irezistibil atras: „Istoria literaturii ne stă de față și ne spune că literatura noastră a fost un simplu parazitism. D. Iorga a notat admirabil cîndva cît am fost de franțuziți cu logofătul Conachi, lamartinieni cu Bolintineanu, hugolatri cu Alecsandri. Lista se poate continua. Bălcescu nu l-a uitat pe Lammenais, cum nu l-a uitat Costache Negruzzi pe Prosper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în organicitatea culturii, respingînd - pripit și superficial, după cum a arătat-o E. Lovinescu - ideea imitației: „O cultură poate da orientări și sfaturi, materie și stimulente. Nu creează, în tot cazul, oamenii de geniu (...) Dacă literatura noastră a fost un continuu parazitism, vina n-o poate culege cultura Franței, ci neputința noastră de a o asimila. (...) Ce lesne e să reduci sufletul lui Sadoveanu la sufletul slav și ce penibil e să afli - ceea ce demonstra foarte bine Gh. Lazu pe la 1898 - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
révue des autodidactes, care trebuia să apară la Toulouse...)“, din care se reține ideea că „frumusețea artistică singură nu însemnează nimic în epoca noastră” (la rîndul său, Marcel Iancu clama: „frumosul în artă e o prejudecată”) și nevoia luptei împotriva „parazitismului” estetic al artei „burgheze”. Obsesia pentru imaginea externă a culturii române se accentuează în ultima serie a Contimporanului, odată cu intrarea în redacție a lui Romulus Dianu și cu deschiderea progresivă a publicației către orientări ideologice și estetice nonavangardiste. În comentariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
înțeles decît ca un fenomen pur reactiv și polemic. El nu creează un stil, ci parodiază un stil. Dar, vai, dacă parodia e totdeauna o operație lamentabilă, parodiștii nu merită nici măcar să fie plînși. Scrierile lui Urmuz sînt un simplu parazitism al unei formule convenite”. Încercînd să demoleze „legenda” lui Urmuz, eseul polemic al lui Alexandru George are meritul de a pune în discuție un „punct nodal” al esteticii moderne, anume legătura — problematică — dintre „mitul originalității” și valoarea estetică: „A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
imaginează teoreticienii „artei pentru artă”. Principiile sale - enumerate de Sartre - scot dandysmul În afara legilor comune, ca o instituție ciudată și, În același timp, Îi prescriu niște legi noi, implacabile, cărora li se supun toți cei odată acceptați În interiorul castei: gratuitatea, parazitismul, solidaritatea mecanică, de grup, indiferența, fascinația morții. Dar, după cum vom vedea, legile dandysmului sunt mult mai numeroase și mai nuanțate. Iar istoria sa, câtuși de puțin Încremenită. Alături de hoinar (le flâneur) și derbedeu, dandy-ul se opune din răsputeri unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dimineață rugăciunea către Dumnezeu, rezervor al oricărei forțe și dreptăți, către tata, Mariette și Poe, ca mijlocitori”. Aceasta Înseamnă că, În sufletul mistic al lui Baudelaire, comunitatea laică a artiștilor a căpătat o valoare profund religioasă; ea devine o biserică. Parazitismul pe care Baudelaire Îl regretă și Încearcă să-l reconstituie este cel al unei aristocrații ecleziastice. Și fiecare membru al acestei aristocrații găsește Într-un alt membru (sau, după capriciul lui Baudelaire, În toți ceilalți membri) o imagine sanctificată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Înalt decât poezia. Este vorba despre o societate ideală, concepută după modelul societății de artiști pe care Flaubert, Gautier și teoreticienii Artei pentru Artă și-o făuriseră. De la acest model ea Împrumută ideile de gratuitate, de solidaritate mecanică și de parazitism. Dar ea supralicitează În ceea ce privește condițiile de acces la această asociație. Caracterele esențiale ale artistului sunt exagerate, Împinse la extrem. Exercițiul Încă utilitar al meșteșugului artistic devine pur ceremonial al toaletei, cultul frumosului care produce opere stabile se transformă În gustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
altă parte, fiecare din ei a contribuit la apropierea revoluției naționaliste și a "Statului Nou" - căci naționaliștii de astăzi văd societatea portugheză din a doua jumătate a veacului trecut cu același ochi cu care au văzut-o și înaintașii lor. Parazitismul burgheziei, indiferența nobilimii, decadența clerului, apatia maselor, mediocritatea culturii, - sunt vicii reale, împotriva cărora s-a ridicat cu vehemență generația de la Coimbra, dar împotriva cărora luptau și făuritorii "Statului Nou". Antero de Quental e prin excelență poetul filosof și revoluționar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
chilipiruri, iar românul slugă și rob. Români, apărați-vă pământul, demnitatea și viitorul copiilor voștri, până nu va fi prea târziu! Reînodați firul tradiției de luptă cu al strămoșilor noștri. România e sufocată de paraziți sociali, tâlhari și pișicheri. Înlăturați parazitismul păgubitor, și reintroduceți iar datoria și virtutea muncii, poruncă Dumnezeiască. Înarmați cu aceste adevăruri, vom birui conspirația celor ce vor să ne transforme în colonie. Subsolul politic a României de azi e plin de necunoscute pentru noi românii, care mocnesc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Golopenția și Ion Morel. Cel dintâi semnează și articolul-program Îndemn la drum. Intenția este de a oferi o „revistă de contribuție sufletească a tinerei generații”, chemată să apere valorile naționale și să reînvie timpurile eroice, prin dărâmarea „putregaiului și a parazitismului”, cuibărite în trupul rănit al țării. Actul de solidaritate cu aspirațiile strămoșești (neasimilabile altui popor) și accentele xenofobe („drepturile noastre exploatate peste tot de streinii de neam”) fixează idealul de renaștere și universalitate între marginile tradiționalismului gândirist, opus ideologiei modernismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286475_a_287804]
-
societate. Absența clasei de mijloc, absența acelui etos burghez al propășirii, omnipotența statului și slăbiciunea individului sunt racilele pe care teologia antisemită le ignoră, în numele sacrosanctului șovinism românesc. Ordinea statului modern este în dezacord cu rațiunea sa de a fi. Parazitismul politic este marca unei întregi elite care nu poate să se susțină independent, preferând simbioza, vinovată și complice, cu un stat hipertrofiat. Ca și în alte societăți periferice, mai vechi sau mai noi, mi noritatea „alogenă“ este redusă la postura
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Aceste aspecte concrete au dus la abandonarea pământului din partea țăranilor incapabili de a mai gestiona situația, căutând refugiu în orașe, în speranța unor câștiguri mult mai accesibile. În acest fel, au crescut latifundiile în beneficiul marilor proprietari de pământuri și parazitismul, care va apăsa pe umerii orașelor, fiind puse în situația de a întreține un număr tot mai mare de săraci. În anul 212 tradițiile romane decadente primeau o puternică lovitură, în momentul în care, în această epocă de comuniune religioasă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
doar prin negarea dependenței sale de termenul subordonat. Dintr-o perspectivă postmodernă, ceea ce vrea să pară o opoziție clară între doi termeni nu este nici clară și nici măcar opoziție în sine. Derrida vorbește adesea de această relație în termenii unui parazitism structural și a unei contaminări, deoarece fiecare termen este legat în mod structural și deja ancorat de celălalt. Diferența dintre cele două concepte sau termeni opuși este întotdeauna însoțită de o diferență ascunsă înăuntrul fiecăruia dintre termeni. Niciunul dintre ei
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și nu poate face operațiuni. Hârtiile industriale vor fi cumpărate chiar de guvern, care, din tributar de impozite cum este acum, se va transforma în împrumutător din calcul. O astfel de măsură va face să înceteze stagnarea banului, ca și parazitismul și presa, care nu erau fplositoare atât timp cât creștinii erau independenți, dar care lucruri nu mai sunt de dorit sub regimul nostru. Cât de vădită este animalica lipsă a judecății creierului creștinilor! Ei se împrumutau de la noi cu dobândă fără să
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
motiv că sunt creștini. [...] Bugetul Bisericii provenit din darurile benevole ale membrilor va fi administrat fără nici un amestec din afară după cum urmează: o parte se va dona orfelinatelor (caselor de copii) o parte pentru susținerea Bisericilor și nicidecum pentru încurajarea parazitismului social o parte se va vărsa în Contul Omenia în cazul în care țara noastră este afectată de calamități naturale (inundații, cutremur) [...].” Poziția Bisericii față de autoritățile statului: „Potrivit cuvântului lui Dumnezeu, autoritățile statului sunt rânduite de Dumnezeu pentru păstrarea ordinii
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
a trăi cât lumea, ca să moștenesc pământul” atitudine păguboasă, 57 lașă, a celui care nu luptă pentru ideile sale, motivând aceasta printr o falsă modestie; r. 36 37: „doar, slavă Domnului, am ce mânca la casa d-tale”complacerea în parazitism ca motivare a lașității; r. 40: „rușinea unde o puneți?” încercarea părintelui de a trezi în rândul copiilor orgoliul și moralitatea; p. 81, r. 2 4: „Să umblați numai așa, frunza frăsinelului, toată viața voastră și să vă lăudați că
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
și pseudoprostituție (tipul agresiv-revendicator), furt, crimă pasională sau delictul politic. În literatura noastră, se menționează implicarea psihopaților care se manifestă prin instabilitate, impulsivitate, reactivitate normală față de exigențele vieții, încăpățânare, înclinație spre perversiune, toxicomanie în săvârșirea unor infracțiuni de furt, vagabondaj, parazitism, escrocherii inclusiv sentimentale, infracțiuni contra demnității, a integrității corporale etc. (V. Ursa, 1985, p. 291). Paleta exprimării psihopatului este, prin urmare, foarte largă, psihopatia putând fi: astenică, cicloidă, epileptoidă, excitabilă, impulsivă, isterică, paranoidă, perversă, psihastenică, schizoidă, timopată cu slabă capacitate
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]