350 matches
-
faptul că înăuntrul acestora e posibil să se găsească și ceva alcool tare. Strigă după fete și schimbă fugar numere de telefon, pelerinajul a devenit spațiul de socializare al grupurilor din cartierele populare din sudul orașului. Apare și prima mașină parcată direct pe trotuar, printre pelerini, șoferul aproape că a intrat în mulțime, evitând gardurile metalice de protecție, chiar mă întreb cum a reușit această performanță. Pelerinii din jur protestează vehement, iar jandarmul din perimetru se justifică, gesticulând intens, cu brațele
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
viitor ca preot. Predicatori și vagabonzi mistici. Cum va arăta sfârșitul lumii. O zi de luni, meteo acceptabilă, cer senin de primăvară rece, cu vânt tăios, amenințare de ploaie ușoară. La poarta de intrare în mănăstire, o mulțime de mașini parcate haotic, microbuze, chiar și o căruță stin gheră, ce nu-și găsea locul printre atâtea motoare. Tarabele ce propun spre vânzare obiecte religioase își dispută puținul loc rămas disponibil între șoseaua națională și aleea ce trece pe sub bolta porții de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
său îmbătător atmosfera nopților calde și senine de vară. Ca o remarcă generală, mi s-a părut într-adevăr destul de contestată prezența forțelor de ordine în cadrul acestui pelerinaj. Jandarmii erau destul de numeroși, dar discreți, staționau „în rezervă”, în dubele lor parcate mai departe, la umbra pădurii. La locul propriu-zis de desfășurare a pelerinajului (adică perimetrul curții interioare a mănăstirii Cernica și firul rândului de așteptare) nu erau expuși decât 10-12 jandarmi, un pluton deci, printre care și o jandarmeriță blondă și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
tactică operațională” de jandarmerie. Chiar și trupele de jandarmi s- au schimbat : personalul are acum în dotare veste de protecție speciale din Gore-Tex, cu un design atrăgător și practic. Îi văd cum descarcă celebrele garduri metalice bleumarin dintr-un camion parcat nu departe de zidul de incintă al bisericii. Parcagiii, foarte numeroși de obicei în zonă, au dispărut complet ; anul trecut ei se făceau remarcați prin ajutorul informal pe care-l dădeau polițiștilor locali în organizare, ca niște oameni „de-ai
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în față cu orice preț, mai ales noaptea, dar situația nu a degenerat niciodată. „și apoi, știți cum procedăm noi. Butelia de gaz liniștește pe oricine. Dar nu e cazul aici.” Arată cu capul peste umăr, acolo unde se află parcate puțin mai departe mașinile de intervenție, iar cu palma de la mâna stângă mimează un gest circular, ca și cum ar deșuruba dopul la o butelie de gaz. Îl privesc atent cum vorbește din poziție de forță, soldat al violenței legale, dau din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Mă aflu deja în fața sediului E.ON Gaz, la distanță de Dealul Mitropoliei, pe bulevardul Mărășești și nu departe de celebrul restaurant „Budapesta”. Nici riveranii, nici forțele de ordine nu cred că se așteptau la o asemenea afluență pelerină. Autoturismele parcate direct pe trotuar, un specific al orașului București, au fost înconjurate de pelerini, topite, „aglutinate” de rând - nu găsesc termenul exact. Cum distanța dintre mașini și zidurile clădirilor era și așa destul de redusă, „pachetele” cu pelerini capătă acum forme și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ajungă până sus. Strategiile folosite de cei care vor să depășească barajele de poliție sunt asemănătoare cu cele practicate la celebra Mănăstire Prislop : „Sunt avocata X, medicul Y sau soția colonelului Z”. Pe pajiștea de la intrarea în sat, se găsesc parcate zeci de mașini, microbuze și câteva autobuze, dar nu suntem decât în după-amiaza zilei de 13 august, grosul pelerinilor urmând să sosească abia mâine. Mă uit cu atenție la numerele de înmatriculare, marea lor majoritate sunt din Cluj și județele
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
apa. Dimineața cazanul acela este acoperit de ceață și Soarele face efort să curețe locul. El și ea se pregătesc de plecare. Se îmbrățișează prelung. La final se zîmbește și lacrimile oprite dau strălucire ochilor. Pa. Pa. De lîngă mașinile parcate undeva, în pădure, își transmit bezele. Începe iarăși Marea Așteptare. Mona my love O iubeam pe Mona. Corpul ei delicat, trăsăturile fine, mersul plin de importanță și ocheadele fără perdea mă fascinau. Mona era mai delicată, mai dulce, mai nobilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dimineață din vara anului 1943, când, ieșind din casă, am constatat că strada noastră era, cum nu fusese în ziua dinainte, ticsită de vehicule militare dezafectate: un șir nesfârșit de camioane, jeepuri, camionete cu chesoane, tanchete de uscat, tanchete amfibii, parcate acolo poate pentru reparații sau pentru cine știe ce altceva. Faptul senzațional era însă că nu le păzea nimeni, nici un soldat sau altcineva. Știrea despre ele mersese fulgerător cred printre copiii din toată Brăila, fiindcă veneau deja puzderie. La început cu timiditate
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
informații nu ne lua nimeni în seamă, eram disperați, dumneavoastră ați fost șansa noastră, vă mulțumim. În aceeași zi, o altă folosire a intrării de pe strada Paris era să-mi fie fatală. Condusesem un invitat al domnului Iliescu până la autoturismul parcat în fața intrării din Paris și după plecarea acestuia, din obișnuință, am folosit respectiva intrare. Când am deschis ușa grea de metal, pe lângă urechea dreaptă, am auzit un șuierat, apoi geamul de la locul de muncă al portarului se sparse și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mănânci "cu burta" câtă carne poftești. În America de Sud când spui "carne" asta înseamnă pe toate meridianele și paralelele carne de vită! Am aflat și eu de la brazilieni cum se alege un restaurant bun pe șosea acolo unde sunt multe camioane parcate înseamnă că mâncarea e "pe cinste". Că e așa aveam s-o constat chiar în drum spre Curitiba și gratarul servit de "tio Nelson", acompaniat de ceapă și ardei copți pe plită, nu l-am uitat nici astăzi! Într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
acest domeniu: europenii sunt mai puțin paranoici în privința siguranței copiilor și au curajul să-i lase în grija personalului în timp ce fac cumpărături. Acum câțiva ani s-a făcut mare tapaj în New York, când o femeie de origine daneză și-a „parcat” căruciorul cu copilul care dormea liniștit lângă vitrina unui restaurant, apoi a intrat (s-a așezat la o masă lângă fereastră) și a servit masa. A fost chemată poliția, și-a făcut apariția protecția copilului și era cât pe ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
de boală sau un ghinion neașteptat? Sau dacă cineva mă înșală? Sau un accident care nu a avut loc din vina mea? Sîntem cu adevărat responsabili în orice împrejurare?" Hai să ne imaginăm că cineva îți lovește din senin mașina parcată regulamentar. Ești vinovat? Bineînțeles că nu ești vinovat pentru ceea ce a făcut acel șofer, dar ești responsabil pentru reacția ta la evenimentul respectiv. Ai putea foarte bine să îți iei pușca și să îl împuști pe nemernic "în legitimă apărare
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
era oare atât de neverosimil? Kimball răsfoia acum unele articole scoase de pe internet și voia să mă uit și eu la ele, dar eu stăteam acolo neconsolat, privind pe fereastră la peluza care cobora în pantă spre stradă și mașina parcată a detectivului. Doi băieți au țâșnit pe lângă ea, legănându-se pe skateboard-uri. O cioară a aterizat pe gazon, ciocănind dezinteresată o frunză uscată. Apăru apoi o altă cioară, mai mare. Gazonul îmi aminti brusc de mocheta din camera de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
studenților era situată în spatele Hambarului și când am trecut pe sub arcada de metal de la intrare un val de greață infuzată cu panică se scurse prin mine până la epuizare. După ce mi-am revenit am început să scanez la întâmplare șirurile mașinilor parcate, iar teama frenetică s-a întors atunci când am simțit mirosul sărat al mării deși știam că Pacificul se afla la mii de mile depărtare, iar norii dădeau rapid cu spatele și ciorile zburau deasupra parcării nepavate, prăfuite. Mi se părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bine. Că alfel ț-o fură poștașu și nu ț-o mai aduce. Jurnal imaginar Belșug Paznicul ridică bariera. Îl întreb dacă aici e petrecerea, iar el aprobă din cap, plictisit. Intru pe o alee strâmtă și văd câteva mașini parcate. Parchez și eu. Mă uit la ceasul de la bord. Unșpe și cinci. Coborâm. Clădirea e un mic colos de tristă amintire, situat la periferie, în mijlocul unor terenuri virane populate de câini fără stăpân. Sunt convins că o firmă care închiriază
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ochii mei înlăcrimați, care începeam cu 3-4 zile înainte de plecare, să mă ducă și pe mine. In fond îl ajutam și eu, tata ducea produse alimentare:făină,brânză, carne, păsări și le vindea la piața din Hală,iar căruța era "parcată" în grajdurile care se aflau pe unde sunt acum clădirle justiției,magazine și clădirea hotelului Moldova. Când trebuia să meargă să adape și să le dea de mâncare cailor, eu stăteam și păzeam marfa. De când au început concentrările, urmate de
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
și se deschise cu un bălăbănit scârțâitor. Se îm brăcă mohorât și ieși afară. Hălădui pe străzi cu o figură întunecată, lovind din când în când cu bombeul pantofului în pietri celele din caldarâm și uneori în roțile de mașini parcate ici și colo pe trotuare. în timp ce izbea cu furie roata unei Dacii 1100 grena, se împiedică, gata să cadă ca un handicapat caraghios ce era, și se sprijini de portiera mașinii, care se deschise cu nepă sare în fața lui, etalând
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de fum al cărei scop Brunetti nu-l putuse niciodată Înțelege. Carabinierii nu aveau nici o legătură cu traficul, Însă tot ce se Întâmpla În Piazzale Roma era trafic: mașini, rulote, taxiuri și, mai ales În timpul verii, nesfârșite șiruri de autobuze parcate acolo doar cât să-și debarce uriașele cargouri de turiști. De astă-vară li se alăturase un noi soi de vehicul, autobuzele pe motorină, făcătoarele de fum ce se-ngrămădeau acolo peste noapte venind dintr-o Europă de Est proaspăt eliberată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dreapta și porniră Înapoi spre oraș, trecând din nou peste podul feroviar. La baza lui, virară la stânga, apoi la dreapta și opriră În fața unei clădiri cu cinci etaje dispusă cu câțiva metri mai În spate față de stradă. În fața porții văzură parcat un jeep verde-Închis, pe scaunele din față șezând doi soldați În uniformă americană. Brunetti se apropie de ei. Unul dintre soldați coborî din mașină. — Sunt commissario Brunetti din Veneția, zise el, reluându-și gradul adevărat, apoi adăugă: Maiorul Butterworth m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nu fie ceva În ordine cu o companie, o privatizare sau un transfer. Cu doi ani În urmă, pe când ieșea din același birou la cinci după-amiaza, mergând să-și Întâlnească prietenii pentru un pahar de băutură, cineva dintr-o mașină parcată deschisese focul cu o mitralieră, țintind cu grijă spre genunchii lui, sfărâmându-i pe amândoi, iar acum casa lui Fosco era biroul și de mers mergea doar cu ajutorul a două bastoane, un genunchi fiindu-i permanent Înțepenit și celălalt având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fu capul cățelei, ieșind afară pe geamul din spate al mașinii, Împungând vântul cu nasul. 20 Pe când capul cățelei dispărea de-a lungul drumului Îngust, Ambrogiani se Întoarse spre Brunetti și Întrebă: — Ei bine? Brunetti Începu să meargă spre mașina parcată. Când erau amândoi Înăuntru și portierele erau Închise, Ambrogiani rămase la voal fără să pornească motorul. — Mare afacere, să construiești un spital, zise În cele din urmă Brunetti. Mare afacere pentru signor Gamberetto. Foarte, fu de acord celălalt. — Îți spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
roșie pe-o parte cum trece pe lângă ei, coborând dealul. Îl Înghionti pe Ambrogiani În braț. Carabinierul se trezi pe dată, rotind cheia cu mâna. Intră pe șosea și urmări camionul. Cam la doi kilometri de locul unde se aflaseră parcați, camionul semnaliză și apoi coti la dreapta, dispărând În josul unui drum Îngust de pământ. Ei merseră mai departe, continuând să coboare dealul, dar Brunetti Îl văzu pe Ambrogiani Întinzându-se către tabloul de bord și apăsând butonul care readucea kilometrajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
că eu îs bâtă!”. Noi veneam la școală pe jos cu trăistuța în spinare și cu voioșia pe chip. Sincer să fiu, parcă era mai bine așa. Asta, spre deosebire de vremurile pe care le trăim acum. Deseori, în fața școlii unde vezi parcat un Logan și un Beemveu X5, îți este foarte greu să te hotărăști: care e mașina directorului și care e a elevului? Din fericire de multe ori e ușor să-ți dai seama. Deducând ca omul deștept, după numărul de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nu mai ținea cont de nici o regulă. De la poartă, Dan și Luana nu știau spre care dintre "minuni" să se mai îndrepte. Spre nucul bătrân din mijlocul curții ce sta, gata-gata, să-și împrăștie crengile, ori spre căruța din grădină, "parcată" într-o rână, loc de chiabură maimuțăreală în jocul de-a sluga și boierul. Căpița cu fân, prea ochioasă în forma de căciulă pe care o moștenise, nu scăpa de asaltul turbat al iezilor crescuți pe pietrele orașului, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]