193 matches
-
lor și, în fine, Pilde spre povățuire i tâlcuirea lor. Fiindu-mi imposibil să fac o înșiruire de maxime, utilă, și ispititoare, mai ales într-o literatură căreia iau lipsit moraliștii în stare de concizie, de un anume cinism al parcimoniei, o să spun, din pornire, ce m-a atras. Un subtitlu, Căruntețe. Sub el găsim doar patru maxime, care au mult a face cu cinstea datorată părului alb, din partea celui care-l poartă, ca și din partea celui care-l privește. Copii
Cuvinte din bătrâni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9172_a_10497]
-
mine a fost o reală bucurie reîntîlnirea cu acești actori, acum proaspeți, disponibili, dispuși să se descotorosească de praf, inerții, șabloane. Este adevărat că, poate, cîțiva stropi de patimă n-ar strica să mai fie presărați în timpul reprezentației, fără atîta parcimonie. Cred, însă, că fiecare este concentrat și acordă miză reală rolurilor în care a fost distribuit. Cei mai mulți, după părerea mea, își elaborează riguros propria partitură și încarcă mai puțin tonusul spectacolului în totalitatea lui. În orice caz, mie mi se
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
imensa vogă de care se bucură într-o postumitate ce are alura de-a răscumpăra deceniile în care se vedea, în propria-i patrie, fie pus la index și "interpretat" printr-o univocitate a respingerii dirijate, fie publicat cu maximă parcimonie, împins spre marginea atenției? Mai întîi se cuvine admis actul însuși al recuperării, pe fondul unei conștiințe vinovate în perspectivă istorică. Apoi cum am putea trece cu vederea confruntarea gînditorului cu epoca noastră exuberant materialistă, hipertehnicizată, "postindustrială"? Nietzsche, un vădit
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
cvasipermanentă inhibiție se vădește în discursul poetei, începînd cu lexicul simplu, surprinzător de simplu în raport cu cel opulent și nuanțat pe care-l mînuiește în postura-i de strălucită eseistă și mergînd pînă la imaginarul rezervat, ce recurge la culoare cu parcimonie, țintind o dematerializare și sub aspect formal. Eposul vizionar al plinului la care aspiră apare trasat cu o mînă timidă, lăuntric șovăitoare. Laconismul e resimțit drept o salvare: "Cum este cu putință/ această respirație/ în cinci versuri/ tot ce urmează
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
față de o condiție ideală, ori imaginată ca atare, a omului, se numără și Mariana Filimon. Ultimul său volum, Semnul tăcerii, o antologie de autor, stă mărturie pentru coerența unui destin poetic. Poemele Marianei Filimon, concepute în regim ,minimalist", de maximă parcimonie a mijloacelor de expresie, cu apel la sintagme scurte, nervoase, aparent lăsate într-o perpetuă suspensie, mărturisesc un vechi și temeinic tabiet meditativ, o propensiune spre marile (încă) întrebări ale ființei: ,pe Olimp/ tronul lui Zeus mai adevărat/ decât orice
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
ca, de pildă, episoade autoreferențiale, știința dedublării și a monologului interior, flash-back-uri, transferul telepatic și fantasmatic (realizarea unui tête à tête peste veacuri cu eroul, trăitor în prima parte a veacului XIX), insertul documentului de arhivă, reprodus în carte cu parcimonie, mai ales pentru parfumul lingvistic de epocă. Consultarea arhivelor (o trudă imensă!) este evidentă, dar, așa cum se cuvine este topită în ficțiune, autorul, conștient de riscul colajului de documente, a deprins să vadă „ca prin sita unui timp expus pe
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
apoi, ca o reluare, ca o prelungire, noaptea de la Chaillot: ea învăluie actorii și face ca vorbele lor să răsune în fața unui public vrăjit de puterile magice ale teatrului. Platoul pe care Vilar a lăsat doar câteva accesorii exploatate cu parcimonie, dar cu un simț acut al resurselor lor poetice, e traversat de siluete eroice, care evocă patetic bătălii și înfrângeri, iar vorbele le trădează paroxismul trăirilor. Teatrul - acel loc unde, pentru Vilar, spiritul se întrupează, vântul acompaniază cuvintele, omul se
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
de dicționar sau poeme comemorative. Lăudabilă în manifestare, o astfel de acribie rămâne, prin forța lucrurilor, doar o formă de filologie subiectivă. Despre poezia lui Monoran s-a scris, făcând o socoteală rece, realmente puțin. Am moștenit, pentru această îngrijorătoare parcimonie, mai multe explicații, însă nici o scuză. Mai degrabă decât clișeul care proclamă degringolada criticii literare - și, de aici, a întregii literaturi - din primii ani ce au urmat căderii regimului comunist, aș pune faptul în legătură cu un mărunt calcul de strategie literară
O motocicletă parcată sub piele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7659_a_8984]
-
de pe o zi pe alta, ori între noua putere și conducerile televiziunilor a intervenit o înțelegere privitoare la tipurile de discurs neagreate. Contactul meu cu lumea publică s-a limitat de atunci la emisiunile culturale”. Dar și acolo cu multă parcimonie ar adăuga Cronicarul. Fiindcă de același tratament s-au “bucurat” și alte personalități care după 2000 nu se mai bucură de atenția televiziunilor de toate felurile. Și, slavă Domnului, nu sînt puține! * Un titlu îngrijorător în ADEV|RUL: “Doi viceprimari
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
nu uităm, în timp ce Dimov a fost prezent pe calea undelor doar 23 de minute, în trei înregistrări distincte, poeții calpi ai regimului ne inundau locuințele cu versurile lor sunătoare, dedicate partidului și liderului acestuia. E, în fond, o rușine această parcimonie cu care Radioul l-a cultivat pe unul dintre cei mai importanți poeți ai noștri, cu atât mai mult cu cât, chiar dacă acesta nu era un personaj „difuzabil” pe post, se puteau face înregistrări de arhivă, cum s-au făcut
O ediție model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4767_a_6092]
-
și de ce. „Nu-ți dai seama ce-ai făcut, Daniel.“ Nu voiam decît să mă Îndepărtez de locul acela. CÎnd am trecut prin fața bisericii, abia dacă am băgat de seamă prezența unui preot slăbănog și năsos care mă binecuvînta cu parcimonie, ținînd În mînă un liturghier și un rozariu. 39 M-am Întors la librărie cu o Întîrziere de vreo trei sferturi de oră. CÎnd mă văzu, tata se Încruntă cu reproș și se uită la ceas. — Frumoasă oră. Știți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Álvaro că eram bolnavă și că a doua zi aveam să vin cu o oră mai devreme pentru a mă pune la zi cu corespondența. A trebuit să fac un efort ca să nu alerg pe stradă, ca să pășesc cu acea parcimonie anonimă și cenușie a celor ce nu au secrete. CÎnd am vîrÎt cheia În ușa apartamentului, mi-am dat seama că broasca fusese forțată. Am rămas paralizată. MÎnerul Începea să se rotească din interior. M-am Întrebat dacă o să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la războiul din Bulgaria. Cea de-a treia secvență, care prezintă viața scriitorului, evidențiază capacitatea analistului Ion N. Oprea de a discerne, de a nu se pierde în anecdoticul sau pitorescul biografic, destul de alambicat, și priceput în a selecta cu parcimonie elementele semnificative pentru cunoașterea operei și personalității lui Vasile Voiculescu, reușește să ni-l prezinte în statura pe care o are în memoria cititorilor avizați. Scriitorul s-a născut în anul 1884 în comuna Pârscov, veche vatră folclorică din zona
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
de sec pare greoi ca eprubetele și retortele, dar un oarecare lustru autoritar, ce-l face demn de crezare, presto câștigă adepți. Pe toată jumătatea de pagină, nimic nu este asemănător mitologiei greco-romane; autorul se limitează să semnaleze cu științifică parcimonie că savorile fundamentale sunt patru: acru, sărat, insipid, amar. Doctrina provoacă polemici, dar fiecare Aristarh trebuie să lupte cu mii de inimi cucerite. În 1891, Praetorius Își publică volumul astăzi clasic, Les Saveurs; să notăm În trecere că maestrul, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
văzut decât de vreo două ori în viață, iar în acest moment unul dintre noi se află în Marea Britanie, iar celălalt, în SUA. În acest context, poate că ar trebui să regândim sintagma „prietenie virtuală“ și să o aplicăm cu parcimonie atunci când e vorba de instrumente social media precum Facebook, care alcătuiesc o grilă a relațiilor noastre reale. E o diferență între un prieten pe Facebook și un prieten virtual dintr-un univers precum Second Life, unde participanții își construiesc avataruri
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
Matei, întrucât moartea lui Iuda constituie un alt subiect controversat și trebuie invocate alte două mărturii vechi, care contrazic parțial relatarea de mai sus. Să tragem deocamdată o concluzie cu caracter provizoriu. Spre deosebire de Evanghelia după Marcu, unde Iuda apare cu parcimonie, prezentat jurnalistic, cu o anumită detașare, în Evanghelia după Matei el capătă contur, biografie, destin. Matei îl înfățișează ca pe un personaj voluntar (el propune târgul preoților); la Cina de Taină el iese din masa apostolilor, pune separat întrebarea fatală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai puțini, mai pretențioși. Însă energia și percutanța cu care (înăcântă Bastille Day, de exemplu, s-au păstrat de-a lungul deceniilor, până la recentul Snakes & Arrows. Unde ceva inefabil se limpezește, se distilează, se transformă în esență de consumat cu parcimonie, nu fiindcă ar fi limitată cantitativ, ci fiindcă face rău la o anumită vârstă. Dacă la începuturi, ca la orice trupă de rock, influențele tradiționale se recunosc foarte lejer, cu trecerea anilor și adăugarea titlurilor amprenta stilistică Rush devine pregnantă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
În răstimp, parfumurile miezului fraged mâlul roșu, ca steagul Partidului difuzaseră în fiecare, astfel încât, cu toate că soarele scăpăta spre apus, poftele mesenilor de la Goldana se întețiră și mai aprig. Primul care dădu semnalul insatisfacției a fost Chirpic de la Kotonoaga, care evocă parcimonia chiaburilor, trăitori în Goldana, înainte de venirea democrației populare: Vezâcă, mai sunt isploatatori printre noi!... Să-i raportăm lu' Tovarășului Popescu!.. Aprobându-i spusele, într-un simulacru de susținere, Iuga Panțâru hohoti ironic, arătând cu degetul, spre feliile roșii de pe tăvi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de medicamente. Femeie frumoasă și inteligentă, În bovarismul ei bine construit, Își dăduse brusc seama că inutilitatea ei socială, poate provoca În familie răni de nevindecat. Scrisoarea pe care a lăsat-o era un gest edificator. Antoniu a plâns cu parcimonie, deși Își iubise mama. Iubea În ea mai ales frumusețea fizică și faptul că nu fusese sufocat cu gesturi tandru-materne la tot pasul. Rămași singuri, tatăl și fiul s-au privit În ochi cu disperare mută, după care viața și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bine. Împăcați cu ideea morții, cu instincte de conservare limitate sau sălbatice, bătrânii, ca și copiii primesc fericirea necondiționat și nedispersat, în totalitatea ei. Există o categorie de bătrâni, dintre cei neatinși de o gravă suferință fizică, ce devorează cu parcimonie aproape fiecare clipă nouă de viață care li se dă. Ei reacționează la imagini, la muzică, la poezie, la natură ca un copil uimit în fața unei minuni sau a unei jucării noi, ca un îndrăgostit în fața primei iubiri. Desigur, puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de cunoștință, a fost o călătorie mai mult decât agreabilă și fără evenimente... Evenimente neplăcute, vreau să spun... N-avea nimic ironic În glas, deși o clipă mi s-a părut că vorbele sună a zeflemea cu deschidere dublă: la adresa parcimoniei mele orale și a vorbăriei sale cvasiincontinente. - Sper să ne mai vedem zilele astea, a adăugat cu un zâmbet mai mult circumstanțial decât promițător, ceea ce m-a făcut să Întreb la cel mai idiot mod cu putință: Unde? Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
apă și perechea care sărea În ea și se apropia, vîslind fără grabă, spre debarcader. Îi urmări, aproape tîrÎndu-se, ca un tigru aflat la pîndă, pînă În dreptul micuței plaje din fund și observă cum femeia se dezbrăca cu liniștită parcimonie În timp ce se lăsa noaptea, pentru a intra apoi În apa curată și călduță. Bărbatul aprinse Între timp un foc mare din ramuri uscate, Întinse o pătură pe nisip, se dezbrăcă la rîndu-i pentru a face o baie În mare numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să iei cușeta mea, zise el. — Cum? La clasa Întâi? Neîncrederea și speranța ei Îl făcură să se decidă. Se hotărî să fie princiar la scară orientală, aruncând cu daruri scumpe fără să ceară, fără să dorească nimic În schimb. Parcimonia era ceea ce se reproșa În mod tradițional celor din rasa lui, iar el Îi va demonstra unui creștin cât de nemeritat era acest reproș. Patruzeci de ani În deșert, departe de mana Egiptului, aduseseră obiceiuri aspre, curmalele numărate și apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tatei. Să poți să Întinzi mîna și să-ți aduci În ascunzătorile tale prieteni atît de Îndepărtați, toate acele respirații, toate acele mărturisiri pe care urechea ta le deslușește dincolo de granițele unui timp și ale unui spațiu acordat cu atîta parcimonie, dincolo de limitele limbajului, ale regnurilor, Într-o deplină insolitare. Mereu mă contrariază să constat că mă simt mult mai prietenă cu oameni pe care Îi cunosc doar din gîndurile lor lăsate Într-o carte, Într-o melodie, Într-o culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și că sfârșitul sexualității ca mod de reproducere nu Însemna defel sfârșitul plăcerii sexuale - din contră. Recent, fuseseră identificate secvențele codante care, În embriogeneză, provoacă formarea corpusculilor lui Krause; În starea actuală a speciei umane, acești corpusculi sunt distribuiți cu parcimonie pe suprafața clitorisului și a glandului. Nimic nu Împiedica, Într-o stare viitoare, să fie multiplicați pe toată suprafața pielii - oferind astfel, În materie de plăceri, senzații erotice noi și aproape inimaginabile. Alți critici - probabil cei mai profunzi - se concentrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]