162 matches
-
dispută, ne vom ajuta de opera seminală a lui Robert Dahl. Chiar dacă a fost criticat ca fiind conservator (Skinner, 1973) sau prea minimalist (Merkel, 2010: 30), conceptul de democrație propus de Dahl nu este doar elaborat, ci și suficient de parcimonios pentru a sprijini cercetări empirice și comparate. Nu este deci o coincidență, că această direcție este considerată ca fiind utilă pentru studierea democrației în întreaga lume (Doorenspleet și Kopecky, 2008: 699; Norris, 2011: 27). Înainte de a continua, merită să menționăm
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
vită de taximetrist brașovean care îi adresase o înjurătură monstruoasă fiicei ei minore care traversa o trecere de pietoni citind dintr-o carte. Așa că am mai zapat fugitiv și frugal pe acestblogde nervi.ro. M-a amuzat tăietura frustă și parcimonioasă a scrisului ei, cu un dozaj rafinat de trăire culturalistă și limbaj colorat, dezinhibat, cu texte inegale strânse într-un un fel de Journal en miette, de un lirism viril și o sinceritate debordantă. La o privire superficială, mi s-
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a politicii comunitare care unește revelațiile studiilor de drept cu un cadru teoretic dezvoltat de politologi. Neofuncționalismul, teoria predominantă în studiile de integrare regională din anii 1960, oferă o mulțime de variabile independente care explică într-un mod adecvat și parcimonios procesul de integrare juridică în CE. Așa cum afirmă neofuncționalismul, forțele principale de-a lungul procesului sunt agenții supranaționali și subnaționali care își urmăresc propriile interese în cadrul unei sfere izolate din punct de vedere politic. Trăsăturile lui caracteristice includ o extindere
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
între asumpțiile principale pe baza cărora este construit sistemul și, în mod particular, pe adeziunea la o agendă consensuală.138 Ian Clark conchide că principiile centrale ale legitimității constituie societatea internațională: este nevoie de o teorie a societății internaționale mai parcimonioasă, iar legitimitatea oferă cheia pentru o astfel de teorie. Dacă legitimitatea definește atât membrii societății internaționale, cât și comportamentul adecvat, aceasta specifică cerințele cheie pentru societatea internațională 139, care poate fi gândită în termenii unui set de principii de legitimare
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
the subject and the study of identity in international politics 266, Charlote Epstein își propune să demonstreze valoarea teoretică adăugată a axării pe discurs în studiul identității. Autoarea aduce argumente că abordarea prin discurs a identității oferă o modalitate practică, parcimonioasă, de studiere a identității, mai bună comparativ cu abordările propuse de constructiviști. Charlote Epstein începe prezentarea printr-o critică a modului în care este înțeles Sinele în cadrul disciplinei relațiilor internaționale, care a preluat necritic acest concept din psihologie. Soluția propusă
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
ceremoniile religioase, vinul le era ipso facto interzis. Pater familias era tot așa de îndreptățit de lege să sărute pe gură (jus osculi) femeile din toată casa, pentru a verifica dacă ele miroseau sau nu a vin. Din această utilizare parcimonioasă, romanii au păstrat obiceiul de a îndoi vinul cu 2 sau 3 părți de apă. Cu atât mai mult era deci blamat obiceiul de a bea vin neîndoit cu apă "în maniera Sciților" (popor de origine iraniană, care trăia în
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
povestesc, copiază ceea ce le oferă realitatea din peisaje, decoruri, tipuri. De aici caracterul, exotic pentru noi, național pentru ei, al povestirilor, care sunt tot atâtea exemplare ale aceleiași imagini a României pitorești. Cei care continuă astăzi tradiția romanescă începută destul de parcimonios de Eminescu, Heliade Rădulescu, Gheorghe Asachi, Nicolae Filimon, Nicolae Gane, Dora d'Istria sunt: I. Adam, născut în 1875, mort în 1911, autor stufos și original al romanelor Rătăcire și Sybaris; Agârbiceanu, autorul unor interesante volume de nuvele despre Transilvania
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
este o lucrare de sexologie. Dacă limbajul n-ar fi decât un simplu instrument de decalc neutru dintr-o "realitate" unică, vocabularul "tendențios" n-ar mai exista. Ar fi suficient vocabularul specializat al științelor medicale. Însă literatura pornografică folosește foarte parcimonios vocabularul medical, care implică o relație cu trupul puțin compatibilă cu cea a propriului dispozitiv. Termeni precum "cunnilingus", "felație", "intromitere"... presupun o poziție de observator neutru care este greu compatibilă cu atitudinea unui participant la scena pornografică. Ar fi de-
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
două lucruri proaste: că Eminescu este, în fond, dincolo de orice explicație; că noi, oamenii de rând, suntem în definitiv dincolo de orice răspundere"515. Comoditatea unei astfel de atitudini a făcut ca, cel puțin în cazul publicisticii, exegeza să fie extrem de parcimonioasă, iar apropierile critice de jurnalistica eminesciană să fie privite ca un act de impietate 516. Conștienți că "Eminescu nu are nevoie de apărarea nimănui și criticile la adresa sa, ca și laudele, nu sporesc și nu scad valoarea scrisului său"517
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
puține". Fraze care susțin gîndurile lui Pascal. În siajul celor narate ar fi binevenită o întoarcere la Tudor Vianu și la prima monografie dedicată poetului, în care observă preponderența de care se bucură substantivul în vocabularul lui. Barbu este foarte parcimonios în întrebuințarea adjectivului și chiar a verbului. Verbul exprimă în adevăr mișcarea, o calitate a relativului. Adjectivul, la rîndul lui, corespunde însușirilor superficiale și schimbătoare ale lucrurilor, "calităților secundare" despre care vorbea Locke. Substantivul este însă prin imuabilitatea realităților pe
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
întunecă: I-auzi cum mai plouă/ Ce melancolie! Plumbul care închide ca într-un sarcofag poemul cu același titlu, este considerat de exegetă precipitatul existenței. Remarcînd vocabularul redus, subliniază: "Ca și Hölderlin sau Baudelaire, și Bacovia este poetul unei expresii parcimonioase, lapidare. Trebuie să se facă distincție între o astfel de artă și aceea a unui Minulescu, de exemplu, un poet facil aflat în plină vogă, cu focurile sale de artificii esențialmente declamatorii și cu extravaganțele sale sonore". Un subtil comentariu
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
specifică, desfășurându-și gândurile cu o retorică somptuoasă. Patetism? Poate, dar epurat de stridențe ori excese retorice: un Iorga trecut prin școala clasicismului..." Al. Oprea prinde câteva trăsături caracterizante proprii polemistului, "cu aprinderi și incisivități voalate", dar destul de transparente, spirit parcimonios, "care caută să cenzureze pornirile vijelioase", structural "un delicat". Ce este definitoriu pentru Vladimir Streinu, criticul? Răspunsul lui Al. Oprea este edificator: "eforturile continui de a transcende latura conjuncturală sau prozaică a existenței nu merg în direcția unei vieți intelectuale
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
înțelepciunii (lumii), ale cărui degete de lumină pot arăta calea și pot, deopotrivă, avertiza cînd primejdia se apropie sau cînd nu trebuie să părăsim marginea prăpastiei, de îndată ce destinul ne-a împins într-acolo162. Așa îl descoperim de altfel în Cartea Cărților, parcimonios e drept, acolo unde discursul biblic ne indică, printr-o căutare retorică dubitativă, rolul dacă nu de om de răspîntie, cel puțin de duhovnic al celui ce reformează lumea: Unde este înțeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbărețul veacului acestuia
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
mediile occidentale, un sincronism, e drept, fragil, cu valoare de instant, un fel de à la mode. Tema corpului avea să fie frecventată, în începuturile ei, mai întîi de lingviști (v. Atlasul Lingvistic Român, I și II, din perioada interbelică), parcimonios tratată apoi sub regimul totalitar, pentru ca, în interstițiul de pînă acum al postcomunismului, să se încerce o grilă de lectură vernaculară. Într-un astfel de context, cu atît mai meritoriu ne apare gestul Viorellei Manolache de a recupera/reaminti, prin
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
miasmele atmosferei în care se descompuneau fetid cadavrele. E o primă izolare de iadul generalizat. Rezervorul de la toaletă oferă o apă pură în comparație cu ce putuseră să consume ei în experiența lor terifiantă. Puținele rezerve de hrană ale cămării sunt împărțite parcimonios dar egal și sunt completate de hrana spirituală, de lecturi oferite sacrificial de cine altcineva, decât de soția doctorului. Când cămara e golită, soția doctorului se îndreaptă cu bărbatul ei în chip de asistent, spre pivnița de unde își umpluse cândva
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
încadrează majoritatea pacienților noștri. Pentru vârstnici și pentru cei cărora nu li se poate crește debitul cardiac limita inferioară recomandată pare a fi în jurul valorii de 10 g de Hg/dL. Toate studiile și recomandările subliniază necesitatea de a fi parcimonioși în administrarea de sânge și de a nu aprecia statusul anemiei doar după un singur criteriu (respectiv valoarea Hb), prevalând judecata clinică. Un lucru este cert: anemia ușoară și moderată nu contribuie la morbiditatea postoperatorie [140]. În ceea ce privește opțiunile transfuzionale, trecând
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
al lumii spre a crea o aparență de protecție, cel puțin atât cât sa permită o scurtă răpire regeneratoare a conștiinței pe tărâmul somnului. Regăsi aceeași logică a compensației ca peste tot în viața nomazilor: dacă tihna e acordată doar parcimonios de situație, omul învață să se desensibilizeze protector la suprafață spre a o putea regăsi mai în profunzimea sinelui sau. Primul și cel mai natural "cort" ne e pielea, investită sau dezinvestită cu sensibilitate, îngroșată sau subțiată după nevoi, dacă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
neadecvată experienței. Linia despărțitoare mai trebuia strașnic ondulată, răsfirată și, eventual, adusă să se închidă în jurul unor pete de un alb arctic, imaculat. Mereu susceptibilă de grosolănie, grosimea ei și-o disputau lungi și întortocheate fiorduri de tranziție în răstimpul parcimonios al unei marei la fel de înalte ca starea de spirit a navigatorului. Atunci contururile intrau dintr-o dată în imersiune și, în locul uscatului de netrecut, apăreau efemer strâmtori cu unică folosință. Nu trebuie uitat că uscatul locuibil e doar o concesie temporară
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o nouă invitație de la o bursă europeană. Ne mai gîndim, mai vedem. Scriu, în paralel, la mai multe proiecte. Primul, probabil, care va apărea, va fi Cartea lui Iov cel tînăr, un "remake" după cartea biblicului Iov. Este o carte "parcimonioasă". Am strîns-o în cea mai strîmtă piele cu putință. Ar trebui să fie o "vîlvă" pe piață, dar și, deopotrivă, o "vîlvă" a pieței. "Cartea lui Iov cel tînăr" este o carte a suferinței existențiale din/după eros, un eros
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a ne proteja probabil și pentru că natura-i nobiliară nu-i permite o frecvență prea asiduă cu muritorii banali și previzibili ce suntem, apare, ca și zeul Prezentului de care ne-am ocupat - cu umilință! - mai sus, extrem de rar, de parcimonios, de regal! Nu mă interesează dacă unii vor comenta ironic „confesiunea” pe care am Îndrăznit-o mai sus; eu Însumi, apoi, revenind În Capitală de la Lugoj și regăsindu-mi prietenul „așa cum Îl lăsasem”, calm, atent, puternic, dominant, nu numai că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
urări de la casă la casă. V. Tempeanu </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Bft.” data=”23 aug. 1971”> Stimate și iubite domnule Dimitriu, Mulțumesc pentru c.p. ilustrată trimisă, din care am văzut, că pasionatul cercetător, folosește și răgazul cel parcimonios pentru noi descoperiri. Lucrările anti-unionistului N. Istrati nu sunt cunoscute; nici nu știam, că e și poet. Cât despre bogățiile „Astrei”, În editura cărei am publicat „Iphigenia În T.(aurida)” de Goethe - știu foarte bine; dar cred că sunt explorate
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
eu] pe cei pripășiți În țara noastră și greu asimilabili: practici, utilitariști, pozitivi, oportuniști, realiști ai celei mai crude realități, cea a lui Machiavelli și Guicciardini din Cinque cento; pe lângă asta, palavragii și știind să tacă, lacomi la câștig și parcimonioși, vicleni și temători, feroci la rigoare, din toate astea câte ceva, dar fără con sistență și, În plus, marea artă ita lienească a duplicității și disimulării. De-o Înfățișare orecare, fară vreun stil al persoanei sau al profesiei, fără nici un tic
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sufletești. Eroina principală, Carlina, manifestă încă din primele pagini o simbiotică accentuată și decentă dar și pasaje întregi de ruminare, contemplații și expresii terne de ordin filosofic. Limbajul folosit este în genere unul peiorativ iar utilizarea construcțiilor literare este una parcimonioasă. O simplă exemplificare: „Era trecut de jumătatea lui aprilie, iar câțiva porumbei își găsiseră locul de ședere în apropierea ei. Se obișnuise cu ei... Atunci când nu-i mai auzea cântând, se tipărea pe chipul ei o mare tristețe. I se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
30 dimineața, la radio se vorbește despre planta numită crăciunel. Am avut într-o vază un crăciunel, sădit și crescut într-o vază mare de lut, umplută bine cu pământ, și de care se atașase în chip deosebit mama. Înflorea parcimonios, în același timp regulat și capricios, întotdeauna de Crăciun, dar nu - cel puțin al nostru - în fiecare an. Avea - când voia să aibă - niște flori superbe, de un roșu-roz delicat. Crăciunelul a murit înaintea mamei, care a murit în noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Când eram cu el, nu-mi era frică. Apoi ne găseam sus, neprivind în jos. Iulie E plină vară, și eu mă bucur de lumină ca de o baie îndelungă, fac provizii pentru timpul când soarele va începe să arunce parcimonios o altă lumină. Se știe acum că toate animalele comunică prin lumină. Diferite feluri de lumină pe care simțurile noastre nu le pot distinge. Cartea mea de poeme se referă la acest fenomen. În apă există o altă lumină și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]