830 matches
-
de mușama se așază lângă tine. — Fă pe prostul. Parcul e întotdeauna supravegheat Un gard viu vă apără de ochi străini. Un mic fascicul de hârtie trece din buzunarul interior al paltonului lung al lui Anatoli în buzunarul interior al pardesiului tău scurt. Anatoli Anatolin scoate alte foi dintr-un buzunar interior al jachetei. — A trebuit să împart paginile între diferitele buzunare, pentru ca să nu atragă atenția, spune scoțând un sul de pagini dintr-un buzunar interior al vestei. Vântul îi ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a fetițelor din căruță, care se Îmbrățișară și chicotiră, chipurile Înfricoșate, deși le amuza goana bezmetică. Gospodarul era‑ntr‑un costum de tweed englezesc (căci nu trebuie să omitem acest amănunt din cauza biciului nou, abia cumpărat), peste care purta un pardesiu tot din tweed englezesc, dar cu‑n alt desen. În măsura În care aparențele nu Înșală, și În ciuda oboselii evidente, dădea impresia unui om mulțumit de sine, nu din pricina biciului cumpărat (era un fleac), ci fără Îndoială și a treburilor bine făcute. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
intră întâi mâna ei, o mână obișnuită, cu degetele îngălbenite de la țigară. Fără verighetă. Mâna așază o casetă de machiaj din plastic în vârful scărilor. Apoi apare un genunchi, o coapsă, umflătura sânilor. O talie prinsă într-o curea, un pardesiu. Și-apoi toată lumea își îndreaptă privirile aiurea. Ne uităm la ceas. Sau pe geam, la mașinile parcate și la distribuitoarele de ziare. La hidranți. Baroneasa Degerătură și-a adus tuburi peste tuburi de ceară de buze, pentru colțurile gurii, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mirositor și mizerabil. A lăsat lista de bucate și a rostit andouillette. O să iau andouillette! Așa ceva nu mai mâncase Încă, știa Însă că e un mic cârnat rulat din mațe de porc, ceva grețos. A zâmbit, nu și-a scos pardesiul și a stat cu bărbia ridicată ca să Înfrunte privirea oricui ar fi iscodit-o. Când a sosit mâncarea, a constatat că era mai rău decât Își imaginase, avea În față un cârnat destul de lung, cu miros pătrunzător, acoperit de arsurile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
frunza-n vînt" e unul dintre (prea) rarele romane de care se poate ține seama în stricta noastră actualitate literară. Cârtitorii În drumul spre gară l-a întâlnit pe Alexe. Fuma cu umerii ridicați, cu mâna stângă adâncită în buzunarul pardesiului. De îndoitura cotului atârnau toartele unei sacoșe goale, din pânză, ce flutura din când în când. Femeia mai avea o jumătate de oră până la venirea trenului, autobuzul sosise nesperat de repede, de aceea Carmina i-a propus lui Alexe s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
parcă ar fi spus, du-te, ce mai, fără să se urnească din loc, apoi, în timp ce femeia își închidea poșeta, o privi câteva secunde cu ochii lui albaștri, absolut nevinovați. Porni de-a lungul trotuarului, își ridică din mers gulerul pardesiului. Imaginar îl întrebă pe Alexe: Ce mai face Nina? Și bărbatul îi răspunse ca un automat: Întrebare de gradul zero, absolut idioată. Și madam Olguța o întreabă așa de madam Popescu când o întâlnește în piață și asta o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o întâlnește în piață și asta o ia în serios și-i relatează jumătate din istoria familiei, cu nepoți, cuscri, nași, verișori, cumetre. Carmina pufni în râs și, conștientă că nu e singură pe trotuar, își ascunse fața între gulerele pardesiului. Prima oară când i se servise replica, fusese șocată, copleșită de jenă, îi venise să se dizolve în stofa canapelei și să dispară pur și simplu din peisaj. Înainte de a intra pe ușa gării, aruncă o privire în urmă. Alexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un băiat taciturn, necăsătorit, slăbuț, palid, cu părul rărit pe creștet, meticulos și răbdător, cu o vocație de înger, de-o politețe demodată cu femeile. Își saltă de pe cap căciula, sau basca, ce are, se înclină, la cuier își agață pardesiul tocmai la perete, chiar dacă știe că i se va murdări de var, lasă altora locul din față.. Pe hol se oprește lipit de zid și te așteaptă să treci cu toate că pe holul larg s-ar putea strecura și o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un dentist, unii parcă-s unși cu miere, zău așa. Angelescu, străin de gândurile Ninetei, continuă pentru el: Dar ceilalți? Un nou val de sânge ciudos îi inundă fața, ofta și gemea, își petrecea cu vădită dificultate brațele prin mânecile pardesiului, auzi, un hipertensiv, să urce zi de zi scările în atâtea blocuri și prin mahala să țină piept câinilor, nu că, nu se mai poate... Hai, hai, comentă în gând Nineta, fără să creadă în gemetele lui, lasă teatrul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mămăliguța caldă pe masă, bine c-ai venit, mi-a zis și mi-a făcut semn să intru în bucătărie. Lasă brânza, lasă mămăliga, i-am zis și hai la aprozar că s-a băgat varză. Mi-am schimbat repede pardesiul, am trecut pe la un vecin să luăm căruciorul și ne-am dus la varză. Am cumpărat doi saci și i-am băgat în boxă, acum caut sare grunjoasă și nu găsesc nici dram, am pățit și eu ca în poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
arunca peste ochi părul, mergea țintă, fără să se uite în dreapta și-n stânga, avea impresia că se comporta ca un infractor înainte de a da lovitura. În stație a așteptat lipită de un stâlp de beton, cu mâinile în buzunarul pardesiului, cu gulerul pe jumătate ridicat, părul îi bătea într-una obrazul, aproape o ustura, mai târziu a urcat fără să răsufle scările, a sunat nerăbdătoare la ușă, putea foarte bine să nu-i găsească la ora aceea, nu se gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mi se par străini și obiectele din cameră, toate, nu-mi par a fi ale mele și mă cutremur la întrebarea, ce caut eu aici în casa asta, aici, la margine de lume, sau mă uit după poșetă sau după pardesiu, pregătită, parcă, să plec, în sfârșit la mine acasă. Un minut care trece, în fine, trece și el, e dureros doar că el există, că el exprimă o stare de spirit bine ținută în frâu. Doamne, ce bine mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
uscat Ploaia căzu atât de tare că avu o greutate reală, lovindu-mă peste cap și umeri cât ai clipi, revărsându-se din abundență peste hainele mele ude leoarcă și scurgându-se în pârâiașe din gluga, de pe coatele și pulpanele pardesiului meu. Compactă, grea, zgomotoasă și furioasă. Era greu să vezi. Am dus o mână streașină la ochi, dar asta institui un nou obstacol și mai multe pârâiașe abia formate începură curând să-mi șiroiască agitate de la capătul degetelor și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
uscat cerul gurii. Ești cu mașina, Iordana? La Motel, unde altundeva!" A doua zi, Lucian ne arăta "pe șest", într-un album Dali, tabloul cu mutra lui Lenin multiplicată pe clapele unui pian. Azi, spre prînz, Lucian Foișor purta un pardesiu lung, negru (Max Mara? Ferraud? Escada?) peste o vestuță de piele maro, dinspre hippy. Nu practicam noi tactica unui pic de nebunie (și de flori), de la hippies cetire? Fantastic în toată scena era jobenul. Jobenul impecabil satinat, de pe capul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Pe Moara de Vînt se trăgea după ciori. Am rămas cu un gust de fiere în gură că i-am respins tandrețea. Nu-s în stare să ignor ridicolul, asta e. Tano a fost mai participativ. I-a rupt tivul pardesiului, în zelul de-a o consola. "Nu-s împăiat, sînt lup viu. Am și io o inimă!" Mi-am imaginat o noapte de femeie tînără, cu tomberoneza, cu pisica maidaneză. Zgribulite într-un pat înghețat. Doar și eu dețin o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dăm ochii cu niște doamne, le spune Roja scuturîndu-și cizmele de praf, zdrăngănind grilajul de fier din fața intrării, hai și voi, că sînteți plini de pămînt, le ordonă. Curistul și Părințelul se încolonează în urma sa, încep să-și netezească mînecile pardesielor, să-și îndrepte gulerele cămășilor, să pocnească din călcîie, de parcă ar fi urmat să fie trecuți în revistă de un comandant. Să nu credeți că noi nu ne-am fi gîndit la asta, zice Curistul, urcînd cu mișcări sprintene treptele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
așa, că nu-i frumos! Copilul ofensat că nu a fost bine Înțeles sau că dușmanul râde de el spuse și mai ascuțit: Taie popa limba? Ganu’! Ganu’! Ganu’! și nu s-a oprit decât atunci când dușmanul și-a luat pardesiul și borsalina și s-a Îndreptat spre ușă urmărit de privirile Ochenoaiei care făcea un semn care se traducea: Copilu-i tot copil, ce știe el, da bine ți-a mai făcut! Obosit de victorie, viteazul nostru adormi imediat, un somn
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ca atâția alții înaintea lui, că din noi nu rămâne decât o mână de oase, era preferabil ca autorul să se inspire din limbajul argotic de azi și să deplângă faptul că o mierlim, că dăm colțul, că ne facem pardesiu de scânduri. Orice era mai interesant decât să repete, și încă pe un ton sentențios, niște formule uzate. Se remarcă, la Victor Petru Vulcan, incapacitatea de a se situa în timpul său, de a vorbi cu adevărat despre sine, de a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Să-mi dea 1000 lei. Ține, femeie, o sută de lei și gata. Băiatul se uită aiurit la tîrg și mormăie. Dar... am... Nu chiar, rîde procurorul. Lasă, ai să vezi tu cînd mai crești un pic. Adam își pune pardesiul și rîde satisfăcut că a stins litigiul. Aneta Drumeagul se oprea la casa lui Obadă, acolo unde satul de munte își propusese să se oprească. Totuși poteca aceea, care își zicea drum, continua cu un fel de cărare, marcată doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
butoiului cu murături; un fel de harnașament cazon peste burta ofițerului rus; la capătul chingii, o verigă, un lanț, un belciug de oțel, un pripon înfipt în perete. Caii cavalerilor traci dormeau sub șa. Noaptea, peste pijama, li se punea pardesiul. Gata haiducilor! V-am înțolit de ceremonie! Sunteți numai buni pentru bal! Ghiță, să cânte muzica! Frunză verde de cicoare, m-au legat în cingătoare, răsari, soare-frățioare, că la inimă mă doare. Frunză verde foi de nuc, m-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dar vă rog să nu mi faceți necazuri, venind toți În spital. Așa nu-l veți ajuta cu nimic pe bolnav. ― Pi matali ti ascultăm ca pi tata’ nostru. ― Mergeți sănătoși. De bolnav avem noi grijă. Cu mâinile În buzunarele pardesiului, doctorul Gruia călca apăsat. S-a despărțit cu greu de Maria, pe care a lăsat-o În Maternitate... O puzderie de Întrebări Îi torturau mintea. “Oare Dumnezeu mă poate ocroti măcar În ziua asta? În ceasul acesta de maximă tensiune
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de pe verso. Acum este cam târziu, dar mâine putem mergem la fotograful din centru, se spune că este... Victor nu sfârșește fraza când soneria de la poartă îi avertizează că au vizitatori. Vizitatori neașteptați ! Siluetele unui bărbat înalt îmbrăcat într-un pardesiu negru și cea a unei femei suple în costum taior se disting pe fundalul unei mașini oprite în fața casei și a orizontului luminat încă de apusul de soare. Vocea lui Victor care îi întâmpină este gâtuită de o emoție pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să se urce pe pereți. Și nu mai vedea nimeni în jurul ei. Îi plăcea orașul, și avea să rămână cu el, iubirea sa, până când nu s-ar mai fi putut. Pe jos fleșcăia murdăria. Veni și prietenul ei. Își puse pardesiul jos, o salută politicos. Închină ea capul, privindu-l cu tandrețe, mângâindu-l cu un zâmbet, un plânset pentru el. Atât de aproape și totuși atât de departe Tantal. Un moment se bucură de pura prezență a unui suflet lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
al existenței. E el. Singur pururi, așa cum trebuie și nu mai poate fi Dar el e trist? Poate că e fericit în nefericirea lui. E învingător, orice s-ar întâmpla, și doar asta contează. Își pune sabia în teacă, sub pardesiul negru. La picioarele sale stă mortul. De fapt, cine e cel ce zace decapitat? Prietenul lui? Acum el se duce glorios spre eterna sa și tristă peregrinare. Aerul năclăit de ceață și pustiu persistă în jurul său în timp ce el trecea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
apărură de după ziduri. Se luptă cu ei și auzi un țipăt de femeie. Porni într-acolo și-1 doborî pe ultimul dintre ei. Realiză că se afla în fața blocului său. Fata era pe jos. Instinctiv, își acoperi fața cu gulerul pardesiului. Își puse mâinile pe umerii ei și ea își întoarse privirea înspăimântată spre el. Era Amanda. Prea iute, prea brusc, prea disperat gestul, ea-i dădu în lături gulerul și rămase cu un strigăt în gât. -Nu, nu! Sst! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]