3,882 matches
-
și se rostogoli peste canapeaua așezată în spatele său, se ciocni cu forță de vitrina cu distincții din capătul șirului de rafturi, pe care o doborî numaidecât, făcând-o toată țăndări, ajunse apoi în fața ferestrei și, călcând greșit și alunecând pe pardoseala lucioasă și proaspăt lustruită, străpunse sticla și se prăvăli, peste pervaz, în gol... Pentru o clipă, am rămas încremenit. Deloc nu-mi puteam crede ochilor. Am simțit atunci, pe loc, cum un curent electric mă străbate cu iuțeală, iar timpul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
venind încoace i-a trecut prin cap că Alex va căuta iar un pretext să nu rămână cu ea, dar alungase gândul ca pe ceva imposibil, se sufoca, se sufoca, a deschis ușa de la intrare și cu privirile înfipte în pardoseală i-a spus: "dă-mi voie să te conduc", au coborât scările, s-au pierdut printre blocurile din jur, tăcuți și singuri, tăcerea grea dintre ei îi scormonea în coșului pieptului, gândurile i se învălmășeau în creier, cuvintele nu mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mult la urmări, Olga neavând altă soluție, i-l arătă pe copilul Inei. - E băiat, nu? voi el să știe... - Dar ce băiat! Dumirit, țiganul și cu cei din preajma sa Începură să tropăie într-un ritm îndrăcit cu cizmele pe pardoseala culoarului. Olga rămase o vreme cu copilul în brațe privind spectacolul inedit ce se desfășura dincolo de geam. După câteva clipe, tatăl copilului și însoțitorii săi se opriră din dans și acesta mai formulă o rugăminte: - Rogu-mă, mai arată-mi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
lucrarea. Și dacă tot te duci pe jos, mai ia și o bere de-aia de-am băut miercuri. Da' să fie rece!" Până atunci, sclivisește el două mâini de ciment cu care umple găuroiul ce-ți rânjește sfidător din pardoseală. Când te întorci, îți face socoteala și-ți mai adaugă o j'ma de milion, că a trebuit să spargă cu mâna betonu' ăla. Până-și bea domnu' meseriaș bericica, îi strângi sculele și te apuci să faci curat după
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
poți! Înainte să ațipesc, mi-a revenit în minte dilema mea fundamentală: ce anume prevalează, domnule, în viața asta? Chimismul sau atitudinea? M-a trezit zgomotul cheii care se răsucea nevricos în broască și boscorodeala repezită a menajerei. Eram pe pardoseală, în bucătărie. Reflexul a fost să mă ascund iute sub frigider. Dar frigiderul avea dimensiuni cu mult, cu mult mai mici decât cele pe care mi le aminteam eu de aseară. Nici vorbă să mă pot băga cumva pe sub el
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
unui borcan cu gem de prune, putea fi pus oriunde. De obicei, stătea așezat pe scaunul de lângă ușa salonului, dar când acesta era ocupat de un teanc din fețe de pernă ori de trupul vreunei asistente, era depus frumușel pe pardoseală, pliat peste tăblia unui pat, asemenea unui preș, sau chiar agățat În perete, ca un tablou. La viața lui, Gustav fusese o celebritate, deși niciodată nu făcuse nimic. Iar când spun „nimic“, chiar la „nimic“ mă refer. Gustav doar zăcea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
zdrențuită a pijamalei. Se iscase de nu știu unde un vânt jucăuș, iar ochii Începuseră să coboare velele, când ancora perfuziei a sărit de la locul ei și astfel a Început cea mai importantă călătorie a vieții mele, o descensiune circulară spre orizontul pardoselei, unde, cu o ultimă privire, am căutat inutil În desenul complicat al dalei o posibilă evadare din labirint. cei mici și cei mulți Am ascultat povestea antevorbitorului meu cu interes, dar și cu nesfârșită mirare. M-a făcut chiar să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca niște fusuri leneșe. Poate că acum vom afla ce vorbesc ore În șir la telefon când nu le-aude nimeni. Dar dacă stau Închise În niște baloane de săpun, așteptând eliberarea? Am intrat, bâjbâind prin aburii denși, alunecând pe pardoseala umedă. Nimic. Vocile și râsetele se auzeau În continuare. Am smuls perdelele În spatele cărora nu sufla decât respirația fierbinte a dușurilor. Am demontat gurile de ventilație, am scos sifoanele de pardoseală, ne-am uitat În spatele plăcilor de tavan fals. Am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
eliberarea? Am intrat, bâjbâind prin aburii denși, alunecând pe pardoseala umedă. Nimic. Vocile și râsetele se auzeau În continuare. Am smuls perdelele În spatele cărora nu sufla decât respirația fierbinte a dușurilor. Am demontat gurile de ventilație, am scos sifoanele de pardoseală, ne-am uitat În spatele plăcilor de tavan fals. Am spart oglinzile. Nimic. Erau doar halate abandonate, capișoane transparente, pe care Încă se scurgeau picuri de apă, tuburi goale de șampon, cutii de creme anticelulitice, emoliente, demachiante, hidratante, rehidratante, exfoliante, revigorante
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
despre acest strămoș enigmatic. Fiecare membru al lumii noastre de particule subatomice este divizibil. Ți se poate Întâmpla de la cea mai fragedă până la cea mai Înaintată vârstă: cazi din leagăn sau Îți lunecă bastonul și o dată te trezești risipit de pardoseală, despărțit În două sau În mai multe bucăți. Ei bine, o singură particulă, doar una, rămăsese indivizibilă, indiferent ce s-ar fi Întâmplat. Acesta era bosonul Higgs (mama a strâmbat ușor din nas, aflând că savantul care-i dăduse numele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca vreun mușchi al brațului să se relaxeze, și atunci scapă din mînă un obiect oarecare, un pahar, o cană, o farfurie sau un vas metalic, obiectul cade cu zgomot infernal, iar dacă nu se sparge, se rostogolește zornăind pe pardoseala bucătăriei. Vic vine Într-un tîrziu și spune cu voce calmă, clocotind de nervi: și doar te-am rugat să faci mai puțin zgomot! CÎteva minute mai tîrziu, sunetul strident al soneriei de la intrare o va face să tresară din
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fund, în colțul din dreapta era așezat barul deasupra căruia atîrnau cu gura în jos paharele curate. În fața sa la distanță egală unul de celălalt se găseau șase scaune înalte cu șezutul rotund și suport pentru picioare, prinse cu șuruburi în pardoseală ca să nu poată fi mutate de la locul lor. Pe peretele din stînga dintr un capăt în celălalt, cam la înălțimea pieptului, era montată o tejghea din lemn pe care pariorii o foloseau stînd în picioare, cînd își completau tichetele. Deasupra
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un obiect de preț aurit peste care timpul a așternut patina stinsă și blândă a razelor de lună; sau, făcând o comparație mai relevantă, Antonia ar putea fi asemănată cu jocul razelor de soare reflectate de apă pe o veche pardoseală venețiană, căci există totdeauna ceva fluid și înfiorat, ceva mobil și parcă vibrant în persoana ei. A îmbătrânit, mai ales în ultimul timp, iar chipul ei a căpătat oarecum un aspect „fanat”, care se asociază în general, după câte am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
care dintre cele două. Lângă peretele cu fereastra erau înșirate bidoane cu lut, iar la capătul lui o suită de modele de ghips: busturi, trupuri fără cap în mișcare, capete așezate pe piedestaluri din lemn nelustruit. După gustul lui Alexander pardoseala din plăci albastre de ceramică, ce imitau gresia olandeză, era acoperită cu stuf uscat și paie. Alexander traversă camera și începu să dea la o parte cu grijă fâșiile de pânză care acopereau unul dintre obiectele înalte. Încet, încet ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Mi-a lăsat un gust rău în gură. Eram cam amețit și simțeam ceva neplăcut în zona stomacului, teamă sau indigestie. Pe neașteptate, am auzit un zgomot în apropiere. Am sărit în sus și am făcut câțiva pași înapoi pe pardoseala denivelată a pivniței. Inima-mi bătea în piept ca un gong. Pe treptele pivniței își făcuse apariția o siluetă. În prima clipă, din pricina întunericului, nu mi-am dat seama cine este. Apoi am recunoscut-o pe Honor Klein. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
luminile din casă s-au stins, În afară de una de la parter. Epuizată, Dora Își aminti de căruța din curte. Era greu de găsit, chiar s-a Împiedicat de câteva ori - o dată atât de tare, că s-a lovit cu bărbia de pardoseală. Plimbându-și limba peste dinți, a simțit că și-a ciobit un colț de dinte din față. — Așa da, pedagogie. — Așteaptă, n-am terminat. Ce-am vrut să zic, de fapt, e că - vai, asta va fi cam dificil. Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
luna de miere, i-am zis, cu o voce nesigură. —Lună de miere adevărată? Întrebă Lauren. Mda, am răspuns eu, fără tragere de inimă. —Singură? — Oarecum, am bălmăjit eu, lăsându-mi ochii În jos. (Am fost Întotdeauna de părere că pardoseala este un loc excelent pe care să-l fixezi cu privirea atunci când trebuie să recunoști că ți-ai pierdut soțul cam la trei secunde după nuntă.) — Pare să semene foarte mult cu luna mea de miere de după divorț. Chiar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să Înotăm, ne invită Lauren. Mă coc de cald. —Eu nu pot. Sunt prea obosită, răspunse Tinsley, făcând cu ochiul. S-a Întins cât era de lungă pe o uriașă saltea albă, plină cu perne imense, care se afla pe pardoseală. —O să zac aici și o să mă uit la voi cum vă dați sufletul de oboseală În timp ce eu o să mănânc Înghețată de cactus sau altceva. —Vin eu, am spus, urmând-o pe Lauren În apă. Poate că o baie mă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În „camera de dimineață“ a lui Lauren. —Ei, „camera de dimineață“ Îi spune Milton. Eu o numesc Camera Albă. Că doar nu sunt Maria Antoaneta... Încă. Milton este atât de extravagant, mormăi ea. Dar eu tot Îl ador. De exemplu, pardoseala aceasta pe care m-a făcut să o pun, zise ea arătând spre podeaua din lemn lustruit de pe coridor. Parchet de Versailles veritabil. Vă dați seama? Jaf la drumul mare. Am ajuns În dreptul unor uși batante și Lauren le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ocazie. Semăna mai mult cu Veneția decât cu West Village. La un capăt al camerei se afla un pian alb cu coadă Într-un stil foarte rock‘n’roll, deasupra căruia se afla un colaj Alb de Tom Sachs 1. Pardoseala era din marmură de un alb imaculat, și, În caz că nu știți prea multe despre snobismul legat de marmură, cea de un alb simplu, fără vinișoare de altă culoare, este mult mai scumpă decât cea cu vinișoare. Asta e ceva foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
albe, ticsit cu mese și scaune vechi de culoare albă, lămpi din sticlă În stil Deco și vaze pline cu liliac. Sub fotografie scria: „Ines de la Fressange, designer de modă, Districtul Elysée“. Pe post-it, Milton scrisese În grabă: „Îmi place pardoseala din parchet cu model lat, imitând coloana vertebrală a heringului.“ Realizam perfect că eram hărțuită de un profesionist În vederea unei comenzi pentru decorarea interiorului. Înainte de a ne muta la New York, găsiserăm acest apartament fermecător, destul de spațios și de modă veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
color e incastrat în perete, un Zenith cu diagonala de nouăzeci și doi de centimetri, cu cincizeci și șase de programe prin cablu și patru posturi locale. Covorul este maro, draperiile sunt cu imprimeuri florale pe maro și albastru. Pe pardoseala băii e un prosop ud pe care se văd pete de sânge și gel de bărbierit verde. Cineva a uitat să tragă apa la toaletă. Așternuturile sunt bleumarin și miros a fum de țigară. Nu văd nicăieri nici o carte. Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tipul în haină neagră ridică piciorul ca să pășească peste bordura de pe trotuarul celălalt, dar nu reușește. Vârful pantofului se lovește de bordură, în aer; se prăbușește pe caldarâm, izbindu-l cu fruntea. Se aude ca și cum ai scăpa un ou pe pardoseala bucătăriei, dar un ou foarte, foarte mare, plin de sânge și de creier. Brațele zac întinse pe lângă corp. Vârfurile pantofilor negri atârnă un pic peste bordură, deasupra rigolei. Pășesc peste el, numărând: 277, 278, 279... La ultima intersecție înainte de redacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
îngustau spre vârf - degetele, lobii urechilor, bărbia. Era suplu și puternic, avea părul destul de lung, dat după urechi. Niciodată nu putea sta liniștit, nici măcar acum. Naomi auzea cum tălpile de crep ale pantofilor i se lovesc de dalele roșii din pardoseala bucătăriei, iar degetele de la o mână băteau darabana pe o latură a mesei. Alan simți că e privit. O privi la rândul său în ochi și îi zâmbi cu drăgălășenie. Spuse: — Ce-ar fi dacă am chema pe cineva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o clădire cu o înălțime de 77 m și 12 niveluri, în stil gotic, aparținând școlii Chicago. Are zidurile din granit, un turn în formă de piramidă, cu acoperiș din țigle ondulate de bronz, uși rulante, holuri și coridoare spațioase, pardoseli și coloane de marmură italiană, lămpi din aramă în stil vechi și altele. Întregul edificiu arată elegant și simplu, fiind considerat pe vremuri drept "prima clădire din Extremul Orient". 5. Arhitectura chineză contemporană Arhitectura contemporană se referă la cea de după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]