351 matches
-
intraoperatorii Deși rare, reduse ca importanță și ușor de rezolvat (motiv pentru care de multe ori nu sunt menționate în protocoalele operatorii), incidentele intraoperatorii pot fi:hemoragii produse prin lezarea vascularizației viscerelor herniate sau prin rupturi sau depolisări ale organelor parenchimatoase abdominale aflate în vecinătatea orificiului herniar (ficat, splină); impun realizarea hemostazei „la vedere”; depolisări sau rupturi ale peretelui viscerelor herniate (necesită repararea prin sutură);deschiderea cavității pleurale în timpul disecției efectuate prin abord abdominal (impune sutura pleurei, cu drenajul cavității pleurale
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
28, 33]. Clasificarea școlii românești de chirurgie toracică încearcă să țină seama atât de punctul de pornire a procesului supurativ (parenchim sau bronșie), cât și de evoluția anatomo-clinică [33]. ABCESUL PULMONAR Definiție Abcesul pulmonar este o formă comună de supurație parenchimatoasă pulmonară ce se caracterizează morfologic prin focare circumscrise de inflamație supurativă cu evoluție spre necroză și excavare, iar clinic prin bronhoree purulentă și fetidă. Există și forme cu focare multicentrice de excavație [43, 44, 65]. În funcție de terenul pe care se
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, IOAN CORDOŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92104_a_92599]
-
permite o evaluare globală toracică. În prezent, nu mai este de ajuns pentru un diagnostic lezional complet. Examenul radiologic în dinamică permite determinarea ratei de creștere a tumorii. b. Radioscopia toracică este utilă în diferențierea unei leziuni parietale de una parenchimatoasă [62]. c. Pneumotoraxul diagnostic este utilizat foarte rar în prezent [74]. Unele trăsături radiologice ne permit diferențierea între leziunile pulmonare, pleurale și parietale. S-au descris 3 modificări definitorii pentru o leziune extrapleurală, după cum urmează: conturul opacității este net, subțire
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92100_a_92595]
-
cadru general de indicare a transplantării este reprezentat de speranța limitată de viață, de insuccesul tratamentului conservator și chirurgical și de evoluția progresivă a bolii. Aproape toate bolile pulmonare non-maligne aflate în faza finală de evoluție, atât vasculare cât și parenchimatoase, sunt o indicație potențială pentru transplantul pulmonar (tabelul 6.18). O indicație particulară este retransplantarea pentru disfuncția acută sau cronică a grefei, care va fi prezentată separat. Decizia de transplantare se va baza nu numai pe criteriile funcționale (menționate mai
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLEMENS AIGNER, WALTER KLEPETKO () [Corola-publishinghouse/Science/92112_a_92607]
-
se va avea în vedere și prognosticul bolii pulmonare și în special calitatea vieții (criteriile subiective). Principala indicație pentru transplantul pulmonar este reprezentată de bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) și emfiezem, urmată de fibroza chistică și fibroza pulmonară idiopatică. Alte boli parenchimatoase sau vasculare pulmonare ocupă un procentaj mic în statistica mondială de transplantări pulmonare. Pentru BPOC, parametrii funcționali pe baza cărora se stabilește indicația de transplant sunt: VEMS < 25% și pCO2 > 55 mmHg, ± hipertensiune pulmonară consecutivă. În fibroza chistică, principalul criteriu
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLEMENS AIGNER, WALTER KLEPETKO () [Corola-publishinghouse/Science/92112_a_92607]
-
au vârsta de peste 65 de ani. Deși există câteva centre de transplant care acceptă donatorii fumători (20-30 pachete/an) noi nu acceptăm decât pe cei cu o perioadă foarte scurtă de fumat. Radiografia toracică trebuie să nu prezinte nici o opacitate parenchimatoasă. Un traumatism toracic ce afectează un singur plămân (infiltrat), nu contraindică donarea plămânului neafectat. Bronhoscopia se face de rutină înainte de explantare. În afara acestor criterii specifice, donarea este contraindicată și în caz de: tumori maligne, infecții generalizate, infecția HIV, hepatite B
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLEMENS AIGNER, WALTER KLEPETKO () [Corola-publishinghouse/Science/92112_a_92607]
-
La pacienții cu hipertensiune pulmonară secundară, datorită unui defect cardiac complex, transplantul cord-pulmon rămâne singura opțiune. Managementul chirurgical al hipertensiunii pulmonare, aplicat la Viena, ca de altfel în multe alte centre este prezentat în figura 6.118. În alte boli parenchimatoase, indicația de transplantare pulmonară uni- sau bilaterală se va stabili de la caz la caz. Timpul de așteptare pe listă este în funcție de oferta de organe donatoare, iar găsirea unui organ compatibil este variabilă de la centru la centru. Centrele de transplant din
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLEMENS AIGNER, WALTER KLEPETKO () [Corola-publishinghouse/Science/92112_a_92607]
-
fi tratate separat, fără ca funcționalitatea hepatică (ca un tot întreg) să fie compromisă. ANATOMIA CLASICĂ MORFOLOGICĂ Volumul ficatului diferă de la un individ la altul, masa sa fiind variabilă în funcție de sex, vârstă și talia individului. Ficatul este cel mai voluminos organ parenchimatos intraabdominal, având o greutate ce variază între 1200 și 1500 g. Situația anatomică este toraco-abdominală, în loja hepatică, ce ocupă toată regiunea subdiafragmatică dreaptă pe care o debordează mult în stânga liniei mediane. Proiecția organului va cuprinde în întregime hipocondrul drept
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
NOȚIUNI DE HISTOLOGIE ALE FICATULUI Organizarea structurală a ficatului în elemente parenchimatoase, interstițiale, vasculare și ductale se bazează pe funcțiile sale multiple și pe poziția sa între tractul digestiv și restul corpului. Unitatea funcțională a ficatului este reprezentată de lobulul hepatic sau, alternativ (după Rappaport), de acinul hepatic. Acesta din urmă este
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareș Buiga, Alexandru Șerban () [Corola-publishinghouse/Science/92127_a_92622]
-
tuse și strănut, dispnee, șoc; dureri de-a lungul venei În care se injectează, eventual tromboză. Crește iodul proteic sanguin (pentru câteva luni). Este contraindicat la pacienții cunoscuți cu intoleranță la iod (care au făcut alergii la administrările precedente), boli parenchimatoase hepatice și renale cu insuficiență funcțională, hipertiroidism, leziuni miocardice grave, insuficiență cardiacă, diabet. Se evită utilizarea produsului la copii mici și la bolnavi cu stare generală foarte alterată. Experiența personală cu acest produs este foarte Încurajatoare: l-am folosit la
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
DUREREA COLICATIVĂ - obstacol intraluminal În afară de concrețiunile litiazice obstrucția intraluminală poate fi provocată și de: - Cheaguri ce pot obstrua tractul urinar superior. Aceste cheaguri apar În contextul unei hematurii abundente ce poate Însoți glomerulonefrite, hemofilie, dar mai ales În tumori renale parenchimatoase sau de uroteliu superior (calice, bazinet, ureter). O observație făcută de vechii clinicieni pare să nu-și fi pierdut din relevanță: dacă hematuria a apărut după instalarea colicii este foarte probabil că este vorba despre litiază, iar dacă hematuria macroscopică
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
Piuria este frecvent Întâlnită, dar uroculturile rămân negative. Poate apare chiar oliguria Însoțită de tulburări ionice cunoscute: hiperkaliemie, hipercloremie, acidoză metabolică. Prezența a numeroase eozinofile În urină și eozinofilia În sângele periferic este Întâlnită În 79% din cazuri - Tumorile renale (parenchimatoase sau de uroteliu) pot avea, ca manifestări clinice, durerea lombară și hematuria, Încât ar trebui să ocupe, poate, altă poziție În această Înșiruire de diagnostice. Deși am făcut câteva referiri când am menționat cheagurile ca posibili factori de obstrucție, cred
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
și jumătate prezentând dureri lombare bilaterale și hematurie. Investigația radiologică a indicat un rinichi drept mut urografic pe filme tardive și opacitate sugestivă pentru un calcul ureteral pelvin drept. Echografic s-a constatat o ureterohidronefroză dreaptă gradul II-III, cu indice parenchimatos variabil Între 0,5 și 1,5cm. Rinichiul controlateral prezenta un calcul caliceal inferior de 9mm, intens radioopac ca și "colegul" de pe ureterul pelvin drept. Am Încercat introducerea unei sonde "JJ" pe dreapta În perspectiva ureteroscopiei, dar a fost practic
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
rinichiul cât și structurile vecine. În ceea ce privește afectarea renală, cel mai comun semn clinic al agresiunii Îl constituie hematuria macroscopică, din fericire tranzitorie, apărută după o ședință de ESWL. Se știe astăzi că această hematurie este secundară În primul rând leziunilor parenchimatoase și, În mică măsură, acțiunii fragmentelor asupra uroteliului. Mai mult, hematuria a fost Întâlnită și la pacienți la care s-a practicat ESWL pentru calculii biliari! EVAN (1996) analizând datele din literatură privind leziunile acute provocate de undele de șoc
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
sângerare arterială, fie că este vorba de o sângerare prin fistula arteriovenoasă, acest incident ar trebui privit serios, deoarece, dacă hemoragia este masivă poate avea risc vital. Intraoperator, hemoragia se poate opri fie cu ajutorul unui dilatator care va comprima tunelul parenchimatos, fie prin instalarea pe traiectul de nefrostomie a unei sonde Fole- cu balonaș gonflat cu 2-3ml, care ulterior este tracționată În scop compresiv. Dacă aceste manevre eșuează și arteriografia selectivă nu se poate efectua urgent, singura opțiune este explorarea chirurgicală
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
mai rar pleural sau ganglionar. Între manifestările clinice ale focarului primar și cele ale localizării secundare renale există o latentă de 1-8 ani. Vârstă de predilecție este de 30-40 ani. Se poate prezenta sub două formee clinice: 1. Tbc renală parenchimatoasa ("închisă") 2. Tbc reno-urinara ("deschisă" - în căile excretorii) ● cistita tuberculoasa - cel mai frecvent ● epididimita tbc - mai frecvent sub forma cronică Mai rar se exprimă manifestările morfologice ale infecției tuberculoase renale: ● proteinurie izolată (fără piurie) ● IRC ● HTA - secundară Diagnosticul pozitiv se
ANEXA din 19 aprilie 2001 CRITERII SI NORME DE DIAGNOSTIC CLINIC, DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL SI DE EVALUARE A CAPACITĂŢII DE MUNCA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
subicter prelungit; - steluțe vasculare multiple. Criterii morfologice (majore): - puncție bioptica heptica (efectuată în unități specializate) indicatoare de procese inflamatorii infiltrative portale și periportale cu invadarea evidență a periferiei lobulare, cu hiperplazia sistemului Kupfferian eventual cu noduli inflamatori interlobulari. Leziuni distrofice parenchimatoase variate; - echografie (efectuată în spitale sau clinici universitare) cu elemente caracteristice. Criterii paraclinice: - electroforeza cu albumine între 35-45% și/sau gamaglobuline peste 30% (peste de 2 ori valoarea normală în gr. %) sau/și prezența de autoanticorpi; - transaminaze (în special TGP
ANEXA din 19 aprilie 2001 CRITERII SI NORME DE DIAGNOSTIC CLINIC, DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL SI DE EVALUARE A CAPACITĂŢII DE MUNCA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
hipertrofic cu marginea interioară taioas și suprafață neregulata; - splenomegalie marcată; - semnele de hipertensiune portala (circulație colaterala și/sau ascita). Criterii morfologice (majore): - puncție bioptica hepatică cu aspecte de scleroza perilobulara și intralobulara, cu pierderea structurii lobulare și noduri de regenerare parenchimatoasa. Variate modificări distrofice parenchimatoase; - echografie cu semne caracteristice la nivelul ficatului și cele de hipertensiune portala. Criterti paraclinice: - cele de la hepatitele cronice active; - varice esofagiene (radiologic sau endoscopic). Pentru diagnostic sunt necesare minimum două semne majore sau un semn major
ANEXA din 19 aprilie 2001 CRITERII SI NORME DE DIAGNOSTIC CLINIC, DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL SI DE EVALUARE A CAPACITĂŢII DE MUNCA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
taioas și suprafață neregulata; - splenomegalie marcată; - semnele de hipertensiune portala (circulație colaterala și/sau ascita). Criterii morfologice (majore): - puncție bioptica hepatică cu aspecte de scleroza perilobulara și intralobulara, cu pierderea structurii lobulare și noduri de regenerare parenchimatoasa. Variate modificări distrofice parenchimatoase; - echografie cu semne caracteristice la nivelul ficatului și cele de hipertensiune portala. Criterti paraclinice: - cele de la hepatitele cronice active; - varice esofagiene (radiologic sau endoscopic). Pentru diagnostic sunt necesare minimum două semne majore sau un semn major și 3 semne paraclinice
ANEXA din 19 aprilie 2001 CRITERII SI NORME DE DIAGNOSTIC CLINIC, DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL SI DE EVALUARE A CAPACITĂŢII DE MUNCA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
Prezentarea clinică nu este diferită față de papilomul cu aceeași localizare, semnele clinice dominante fiind cele de hipertensiune intracraniană. Imagistic nu se poate face o diferențiere clară de papilom, pentru suspiciunea de carcinom pledând inomogenitatea contrastării, prezența chistelor, edemul și invazia parenchimatoasă mai accentuată (fig. 4.64). Tratamentul acestor tumori este multimodal. Și în acest caz chirurgia cu caracter de radicalitate este opțiunea principală, îmbunătățind semnificativ supraviețuirea [10]. Chimioterapia adjuvantă utilizând regimul cu ifosfamide, carboplatin, și etoposid (ICE) s-a dovedit utilă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
lobară (la copii spre limita maximă a intervalului de vârstă pediatrică). Diagnostic imagistic. Astrocitomul pilocitic se poate prezenta sub trei forme: leziune chistică mare cu un nodul mural, tumoră solidă cu o componentă chistică sau tumoră chistică cu un inel parenchimatos gros. Aspectul imagistic al chistului variază în funcție de conținutul proteic al lichidului intrachistic. La examinarea CT nativ, astrocitomul pilocitic se prezintă ca o formațiune bine delimitată, izosau hipodensă. Captarea substanței de contrast este de obicei intensă și omogenă. Astrocitomul difuz se
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
sau diverse boli hematologice etc. Ipoteza patogenică actuală se bazează pe dereglarea barierei hemato-encefalice concomitent cu tulburarea dinamicii circuitelor fluidice intracraniene dar cu menținerea autoreglării circulației cerebrale [1,3]. II. HIC secundară, cu etiologia și mecanismele patogenice clare: 1. HIC parenchimatoasă apare în procesele expansive intracraniene (tumori cerebrale, hematoame intracraniene, abcese cerebrale etc.), în edemul cerebral traumatic, în ischemia cerebrală cu edem cerebral hipoxic, în intoxicații generale cu neurotoxine etc. [1,2]. 2. HIC prin tulburările dinamicii LCR-ului. Tulburările de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
circulația între diferite sectoare intracraniene, circulația extraintracraniană și îndeplinirea rolurilor fiziologice. Presiunea sanguină arterială poate varia în jurul valorilor normale medii de 100 mmHg, cu maxime admise pînă la 150 mmHg, iar presiunea LCS-ului este de aproximativ 10 mmHg. Presiunea parenchimatoasă este în echilibru cu presiunea LCS-ului din sistemul ventricular și spațiile subarahnoidiene. Presiunea interstițială rezultată este egală cu presiunea LCR-ului ventricular sau subarahnoidian și determinarea oricărei dintre acestea constituie valoarea presiunii intracraniane. PIC = Presiunea interstițială parenchimatoasă = Presiunea LCR
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
mmHg. Presiunea parenchimatoasă este în echilibru cu presiunea LCS-ului din sistemul ventricular și spațiile subarahnoidiene. Presiunea interstițială rezultată este egală cu presiunea LCR-ului ventricular sau subarahnoidian și determinarea oricărei dintre acestea constituie valoarea presiunii intracraniane. PIC = Presiunea interstițială parenchimatoasă = Presiunea LCR Circulația sanguină cerebrală este asigurată prin diferența dintre presiunea sanguină și presiunea intracraniană. Asigurarea unui debit sanguin cerebral uniform este fundamentală pentru funcționarea cerebrală. Mecanisme complexe de autoreglare ale circulației cerebrale asigură o presiune de perfuzie cerebrală de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
mecanisme prin care sînt excitați receptorii intracranieni pentru durere: - dilatare venoasă cerebrală secundară hipercapniei, - tracționarea venelor cerebro-meningee „în punte”, - stimularea receptorilor algici din dura mater bazală prin tensionarea arterelor de la baza craniului, - stimularea locală a receptorilor algici durali în leziunile parenchimatoase superficiale, - iritarea și lezarea unor nuclei, centri sau circuite implicați în mecanismele durerii, prin efectele mecanice de compresie și deplasare de structuri datorită dezvoltării tumorale. Puseele hiperalgice pot să apară legate de mișcările capului, când se poate produce blocarea circulației
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]