142 matches
-
alte alimente de care ea ar putea avea trebuință, dacă femeia moare, atunci ei pierd venitul pe care ar putea să-l aibă de la domeniile femeii; 17. Acel ce-și va trăda patria va fi pedepsit mai mult decât un paricid; 18. Oricine ar otrăvi pe semenul său, va fi pedepsit mai aspru decât dacă l-ar fi asasinat cu o sabie sau cu orice altă armă; 19. Acela care va fi otrăvit, afară de pedeapsa care va trebui să sufere, vor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și un rob de ai lor, pe tatăl lor propriu. Cel mai mare din frații Cuciuc fusese amploiat într-un minister al Moldovei, cel mai mic ofițer. Pentru aceasta se hotărî ca să li se dea o pedeapsă mai exemplară acestor paricizi. În ziua de 25 octombrie 1847, pe întinsa câmpie de lângă Mânăstirea Frumoasa, unde se țineau de obicei iarmaroacele ieșene, deasupra movilei de pământ numită Sarandei, se ridicară două furci nalte, destinate a susține pe acei ce urmau a plăti cu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de ospitalitate ale credincioșilor. Vitraliul e situat în ea și oferă o imagine a credinței în imageria ei naivă, credință care brodează, ea însăși, pe marginea unor elemente stilizate și schematizate. Asta înseamnă că Flaubert ca și Iulian comite un paricid evocându-și sursele pentru a le submina mai bine? Ospitalitatea literară convențională este în orice caz tulburată prin profuziunea considerabilă de surse eteroclite mobilizate pentru o povestire foarte scurtă și care dereglează și perturbă viziunea unitară a miraculosului creștin amalgamându-l
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lui Aiax, a faimoasei sale mânii și nebunia sa momentană ucigașă pe care Atena o abate asupra oilor, substitute ale dușmanilor care l-au batjocorit. Carnagiile lui Iulian țin de acest fel tip de furie. Aluzia la sandalele pe care paricidul Iulian le lasă la intrarea locuinței sale ("După ce-și scoase sandalele, deschise încet și intră") și pe care le lasă "în capul scării" după crimă, se referă nu numai la simbolul iudaic al "descălțatului", dar și la sandalele pe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
-i în față un bătrân descărnat, cu barbă albă și cu aspect mizerabil care plânge. Recunoaște în propria imagine pe cea a tatălui (și nu se mai gândește atunci să se omoare fiincă aceasta ar însemna să comită din nou paricidul)359. Fără a mai vorbi de intertextualitățile literare (inclusiv propria sa autoparodie) precum aluziile la Shakespeare și la Lady Macbeth. Când soția se întoarce în cameră atrasă de zgomot, ea seamănă cu soția complice a lui Macbeth: "Și cum se
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dramaturgia" folosită de Marx pentru a reprezenta istoria Europei moderne, "mai exact pe cea a marilor ei proiecte de unificare", ca "obsesie" istorică a "spectrului comunismului". Din umbra unei memorii filiale personajele actuale ale scenei europene analizează riscurile incalculabile ale paricidului (asasinarea comunismului: asasinarea simbolică a părinților lui) precum, în viziunea lui Derrida, Hamlet ("prințul unui stat putred") se confruntă cu spectrul tatălui său care "revine în contratimp ca să ceară răzbunare și să-i încredințeze fiului său misiunea de a "salva
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
această teatralizare marxiană".187 Or, "spectrul comunismului" nu e altul decât cel care "așteaptă", chiar în prima frază a Manifestului Partidului Comunist, pe oricare cititor dar, mai ales, pe descendenții lui pentru a le reaminti consecințele politice și etice ale paricidului ("figura cvasi-părintească a lui Marx") și apostaziei "disputa (acestei figuri) în noi, cei cu alte filiații"188: "...Foarte recent, recunoaște Derrida, am recitit Manifestul Partidului Comunist. Cu rușine mărturisesc, nu mai făcusem asta de decenii ceea ce nu se poate să
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
desventuras, cavalerul are un aer, aduce o boare de vis, mit și legendă, proprii, după Riley, modalității românce, iar după noi, sistemului diamantin. În sfârșit, introducerea în discuție, ca element extrem realist, a românului picaresc, capabil de a reprezenta oroarea (paricidul din La codicia desordenada de Carlos García), e un bun prilej de a afirma că, spre deosebire de Shakespeare, Cervantes era incapabil organic să creeze monștri și să exprime infamia. Dacă ludicitatea înnobilata susținută de Nicolae Manolescu depășea receptarea parodica, conceptul cheie
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
de « colegii » lor, majoritatea țărani analfabeți. Dintre prizonierii cu origine nobiliară, patru sunt ruși (Dimov, Akimici, Ilyinski, Aristov), iar opt polonezi. Pe Akimici și Aristov, Dostoievski îi consideră prea abrutizați de viața penitenciarului. În schimb, Ilyinski, condamnat pe nedrept pentru paricid, fire sangvină și veselă chiar și în condițiile cele mai vitrege, servește drept model pentru personajul Dmitri din "Frații Karamazov". Cu nobilii polonezi are relații foarte bune la început, dar divergențele cauzate de naționalismul său exacerbat îi îndepărtează de el
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
aprilie 1878, scriitorul așterne primele idei pentru viitorul roman, "Frații Karamazov", deși se folosește și de unele elemente din proiectele anterioare, abandonate, precum "Viața unui mare păcătos". Procesul de creație este de această dată neabătut. Personajele principale și tema centrală, paricidul, se conturează încă de la început, iar cartea este publicată în "Mesagerul rus" în porții periodice între februarie 1879 și noiembrie 1880. Prin "Frații Karamazov", romanul unei familii, Dostoievski vrea să creeze imaginea răsturnată a seriei "Les Rougon-Macquart" de Émile Zola
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Gide, Roberto Arlt, Ernesto Sabato sau Gabriel García Márquez. Albert Einstein îl plasează deasupra unor oameni de știință precum matematicianul Gauss și îl numește « un mare scriitor religios » care explorează « misterul existenței spirituale ». Sigmund Freud afirmă în articolul "Dostoievski și paricidul" că "Marele închizitor", capitolul romanului " Frații Karamazov", este una din culmile literaturii universale. De altfel, pentru "Frații Karamazov" și-au exprimat admirația și filozofii Ludwig Wittgenstein și Martin Heidegger. Dostoievski l-a influențat de asemenea pe Nietzsche, care afirmă: Dostoievski
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
triunghiul amoros, ea arată că familia lui Humphrey Chimpden Earwicker este un prototip oedipal, guvernat de o lege patriarhală și măcinat de un sentiment penetrant al vinovăției (generat fie de Păcatul originar, fie de crimele freudiene refulate ale incestului și paricidului). Derek Attridge afirmă că narațiunea romanului se desfășoară într-o „modalitate caracteristică visului”, cu „irupții ale lumii dezorganizate a plăcerilor din copilărie și a dorințelor subconștiente”. Joyce ar fi folosit toate exemplele de „vise tipice” descrise de Freud în "Interpretarea
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
în Răsărit), iar Honorius (395-423) în Apus . În vara anului 410, vizigoții la comanda lui Alaric I au jefuit Roma. În lumea greco-romană, mitologia și-a elaborat un panteon aproape exclusiv antropomorfic, amoral, sacralizând defecte umane capitale (viclenia, adulterul, incestul, paricidul și fratricidul și în genere crima, vanitatea, trufia, lăcomia, nedreptatea).Zeii greci-romani nu sunt numai prin excelență antropomorfi, nu au numai firi omenești, dar de fapt nu dispun de atribute divine în sens major (departe de absolutul concept ulterior din
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
și dorieni, fie chiar lipsa de scrupul în lupta de organizare a vieții primelor grupuri sociale statornice și a spațiului comercial maritim. Mitologia greacă și-a elaborat un panteon aproape exclusiv antropomorfic, amoral, sacralizând defecte umane capitale (viclenia, adulterul, incestul, paricidul și fratricidul și în genere crima, vanitatea, trufia, lăcomia, nedreptatea). Oratorul Isokrates (436 - 338 î.Hr.) scrie că poeții "au istorisit asemenea povești despre zei, cum nu ar cuteza nimeni să rostească nici despre dușmani; căci ei le-au reproșat zeilor
Mitologia greacă () [Corola-website/Science/297482_a_298811]
-
foarte reduse în majoritatea istoriei lui Homo sapiens sapiens . În sens larg, nonuciderea se opune termenilor de: agresiune, asasinare, atentat sinucigaș, autogenocid, decimare, democid, epurare etnică, etnocid, , femicid, feticid, fratricid, genocid, genocid cultural, infanticid, împușcări la școală, homicid, matricid, omucidere, paricid, patricid, pedeapsă cu moartea, policid, politicid, pruncucidere, regicid, sacrificiu uman, suicid, suroricid, terorism, tiranicid, tortură, ucidere, ucidere amenințată, ucidere de corporație, ucidere în masă, ucidere pentru onoare, ucidere plătită, ucidere sexuală, ucideri domestice, ucideri rituale, uxoricid, violență, violență structurală, crime
Nonucidere () [Corola-website/Science/316208_a_317537]
-
întregii Europe de vest, a murit.” Profeția lui Berchán, probabil sursa de inspirație a relatărilor lui Ioan din Fordun și Andrew din Wyntoun în care Máel Coluim este ucis luptând cu bandiții, afirmă că a murit violent, în luptă cu „paricizii”, despre care sugerează că ar fi fiii lui Máel Brigte din Moray. Probabil cea mai notabilă informație despre moartea lui Máel Coluim este relatarea lui Marianus, coroborată cu lipsa de informații din analele irlandeze, care arată că Donnchad I a
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
În realitate s-a dorit să se dea un exemplu și, în același timp, satisfacție trupelor de sub conducerea lui Kléber. Arderea mâinii criminale cu sulf nu era o practică turcească, făcând parte din suma de pedepse rituale aplicate regicidului și paricidului, în "Codul penal francez" anterior Revoluției. Craniul lui Suleiman Al Halabi, dimpreună cu pumnalul cu care acesta l-a asasinat pe Jean Baptiste Kléber, se află în prezent la Musée de l’Homme din Paris, cu eticheta „Criminal”. Pumnalul a
Suleiman Al Halabi () [Corola-website/Science/330956_a_332285]