3,306 matches
-
calea de urmat; în consecință, Eliade se apucă să scrie prima sa carte "europeană ", Prolegomene la o istorie a religiilor. De acum încolo, pănă la părăsirea Lisabonei, în septembrie 1945, concepe lucrarea ce va sta la baza cărților din perioada pariziană, Prolegomenele. Pănă în septembrie 1945 va fi scris din ea aproximativ 300 de pagini, schiță a viziunii pe care avea s-o propună, cățiva ani mai tărziu, prin Le mythe de l "éternel retour (1949), Le Chamanisme (1951) ori Images
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
portrete jilave încă; vedem cum, printre uși, în vizite de lucru, inevitabilului Iliescu i se strecoară cîte-un portret cu-nvăluitor zîmbet Divertis. Pe care, firește, succesorul maniacului îl refuză (doctrinar). Alt personaj al picturii ieșene, Popa, frecventînd în tinerețe atelierul parizian al lui Lhote. Și mișcîndu-se năuc, prin năucii (sovietici) ani șaizeci, mă oprește, precaut, pe trotuar: Ce se mai pictează, dragă? Are ceva din modelele lui Renoir: pielea ei palroză, sub care întrezăresc vascularizări opaline, mă îmbie să-i fac
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
Spre satisfacția biografilor cu epoleți, istoria literară nu avea să mai primească decît semne sporadice despre și de la Monciu-Sudinski. După cum consemnează Monica Lovinescu, una din cele mai autorizate voci critice ale exilului românesc, autorul mai trimite niște versuri la revista pariziană Limite, apoi "dispare pur și simplu" (Lovinescu - op. cit., 1994, p. 6, reluat în prezentarea pe coperta IV la Caractere, București, Ileana, 1997). În prezent, precaritatea datelor despre exilul lui Monciu-Sudinski rămîne pe cît de desăvîrșită, pe atît de enigmatică. Scriitorul
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
împărțea zîmbetele și aduna bani."43 Același fapt e relatat și de Ieronim {erbu, "sburătorist" și fost redactor la gazeta lui Zaharia Stancu: "Astfel, într-o vară, scriitoarea a deschis pe litoral, la Mangalia cred, o «boată», în genul celor pariziene, care n-a avut succes, dar i-a dat prilejul să se distingă nu ca patroană, ci ca o persoană «excentrică». Purtată într-o roabă de un admirator, cu un țigaret lung între degete, Sorana Gurian se plimba pe faleză
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
din Les Mailles du filet, care este însăși autoarea volumului, era "aranjată" suficient de mult pentru ca "pactul autobiografic", pe care s-a mizat totul, să nu funcționeze eficient, cel puțin în cazul cititorilor români avizați, cum erau cei mai mulți în exilul parizian la 1950. În mod obișnuit, faptul împiedică buna receptare a unei cărți, ceea ce se traduce prin insuccesul ei. Există totuși semnificative excepții. Una dintre cele mai cunoscute este, fără doar și poate, Kaputt a lui Curzio Malaparte. Chiar în momentul
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
aș mai adăuga, onorată instanță că ursitoarele îmi preziceau altceva cu totul altceva. viață trăită în umbra unei cocoașe ca un fel de bășică supradimensionată umplută cu neputințe, așa mă imaginez în nopțile de confuzii și insomnie: Quasi-modo dezmoștenit prinț parizian, vibrând la atingerea poemelor incendiare ale iubirii. vis cu arlechini, cu vitralii și cu dans la tulpina catedralei fără sfârșit. de parcă nu pantera aceea liliachie din Jardin des Plantes pe jumătate fiară, pe jumătate carne vegetală de parcă nu florile mari
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
Cellini, de a-și afirma deschis orientarea sexuală și de a scrie despre ea, e lăudabil, Bălan nu ezită să acuze alți scriitori pentru păstrarea tăcerii. Aici apare punctul slab al acestei abordări: "Marcel Proust, clientul bine cunoscut al locurilor pariziene rău famate și în continuă căutare de parteneri masculini, dădea binecuvîntarea sa scriitoricească acestui criminal simbol "[Sodoma și Gomora]" (pag. 67). Deja să-l acuzi pe Proust că reține din homosexualitate doar aspectele "profanatoare" și că Albertine e travestiul lui
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/14218_a_15543]
-
confreria de la Sămănătorul îl cunoaște, alături de ceilalți, pe Dimitrie Anghel, care "avea ceva de sfinx", impunându-se prin distincție și rafinament. Portretul, unul dintre cele mai izbutite al poetului, amintindu-l pe acela făcut de Sextil Pușcariu, în cafeneaua simboliștilor parizieni "Clauserie de LÎlas", unde stătuseră la o masă, numai cu vreo câțiva ani în urmă, ne dă icoana boemului și mult cultivatului "Mitif" inițiat ca puțini alții în poezia modernă și un fel de oaie neagră printre sămănătoriștii prea limitați
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
de o calmă serenitate în fața Timpului, în care starea de veghe și luciditate favorizează deznădejdi și iluzii ("Cu duminicile, hotărât lucru, e greu de luptat. Mă închid în mine și-n mansarda mea, care e din nou primitoare din cauza cerului parizian, redevenit ceea ce trebuie să fie - posomorât de nori (...). Mai târziu, ceva mai liniștit. E un fel de potolire temporară, în care visez că ar trebui să-mi încep viața. Sunt orele puține, ca acelea când, rătăcind pe străzi, îmi plac
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
deși nu i-a fost profesor, N. I. Herescu, latinistul reputat, "ultimul urmaș al boierului Năsturel Herescu, învățat și scriitor din vremea lui Mateiu Basarab și latinist ca și el", evocat cu căldură și pentru marea lui demnitate din timpul exilului parizian. Un spațiu ceva mai larg îi acordă Alexandru Ciorănescu lui Alexandru Rosetti, "personalitate proeminentă în cultură și lingvistică". A întreținut cu el relații îndelungate: "Era de o totală bonomie pe care și-o camufla uneori făcându-se că se ia
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
și discuții purtate cu glas ridicat, când nu erau acoperite de zgomotul numeroaselor trăsuri care goneau încoace și încolo, cu o viteză nemaipomenită. Totul dădea o impresie plină de viață, iar strada îmi amintea atât de mult de un bulevard parizian en miniature, încât m-am culcat, în acea seară, convins că ajunsesem totuși într-un oraș pe de-a-ntregul european. Prima mea plimbare, a doua zi de dimineață, întări în toate privințele impresia din ziua precedentă. Hotelul se afla pe
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
aveau un aer elegant, specific. Multele stiluri folosite se armonizau cu fizionomia neliniștită și variată a străzii. Era, aici, plin de magazine cu vitrinele arătoase și cu lucruri de preț; peste tot era exhibat, ostentativ, un lux copleșitor, pe jumătate parizian, pe jumătate oriental - dar bogăția și somptuozitatea păreau să ia, în multe cazuri, locul bunului gust și al eleganței autentice. O mulțime de trăsuri boierești cu vizitii în livrea treceau încoace și încolo, iar pe ambele trotuare circula un val
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
mi-a fost dat să predau, timp de patrusprezece ani, ca profesor de literatură comparată în amfiteatrele unor mari universități din Germania și Franța, la Ludwig-Maximilian Universität din München, la François-Rabelais din Tours, să conferențiez printre atâtea altele la Sorbona pariziană sau la Sapienza din Roma, ceea ce investeam în cursurile mele și ceea ce studenții mei primeau cu o anume fervoare era nu numai învățătura dobândită de mine prin studiul atâtor texte, sau ceea ce primisem eu însumi cu recunoștință de la dascălii mei
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
răsfoirii unui volum de Jules Lemaître: Leș contemporains. Etudes et portraits littéraires, cinquième série. Într-o scrisoare din ciclul Quelques billets du matin, datata 18 iulie (1889), criticul îi povestește verișoarei sale, destinatara majorității epistolelor, o vizită în culisele teatrului parizian de balet "Eden". Finalul scrisorii conține, pentru noi, informația decisivă: "L'Eden a repris, comme vous savez, ce ballet d'Excelsior, qui eut tant de succès îl y a quelques années. C'est à coup sûr une idée extraordinaire que
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
Simona Tache Uite-așa e. Frumușel, nu? UPDATE: Mai multe despre fenomenul muzicii în metroul parizian, aici. Mulțumim lui Nedo care, deși nu mai comentează, ține totuși aproape.
Cum e la metrou la Paris by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21214_a_22539]
-
în numele aceluiași simt al datoriei. Într-o Românie democratică ar fi făcut o carieră academică și politica sclipitoare. Pe Mircea Eliade sfârșitul războiului l-a prins în afara țării. Ostracizarea la care a fost supus în anii de după război de către intelectualii parizieni pentru trecutul său pro-legionar l-a făcut să accepte oferta de a ține câteva conferințe și apoi de a deveni profesor titular al universității din Chicago. Această decizie i-a deschis drumul spre o construcție academică de notorietate mondială. Pe
Despre context by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82521_a_83846]
-
din mândriile orașului. 5. Se declasează cartierul cel mai rezidențial din capitală: Crearea unui centru comercial pe langă parcarea subterană va coborî vertiginos înaltul standing rezidențial al acestui cartier, zona Primăverii fiind cea mai selecta zona din capitală. Dezastruosul experiment parizian de la “Leș Halles” ar trebuie să fie o lecție pentru edilii bucureșteni; avem acolo exemplul unui shopping-mall (semi)subteran în centrul Parisului, devenit un magnet pentru droguri, traficanți și prostituție. Ar fi dramatic că același lucru să se producă la
Salvați Piața Charles de Gaulle by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82524_a_83849]
-
sesizeze tribunalul și organele de anchetă! Poetul Florilor de mucigai se dovedește nu numai un odios criminal (participant la genocid!), dar și un pornograf. Poezii ca Rada, Tinca sunt, după criticul de la Scânteia, "afrodiziace". "Mai mult chiar. Clienților vestitelor bordeluri pariziene (...) Arghezi le servește cocktailuri de macabru-libido". Opera lui "întrupând cele mai frumoase sugestii și sentimente lichefiate într-un decoct zemos de mucilagii" se găsește pe "drumul descompunerii morale burgheze". Și repetând parcă obsesiv: "o întrupare tipică a decadentismului culturii burgheze
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
de poeme în limba franceză! În 2003, ele au apărut la Editura L'Arbre ŕ paroles, din Amay, Belgia, sub titlul Il arrive, le froid. Marin Mincu își exprimă în mod derutant - dar nu fără umor - recunoștința: "Poetului Ilie Constantin, parizianului oltean care m-a franțuzit, cu bucuria de a nu ne iubi prea mult... Marin Mincu". Dedicația pe o carte seamănă, întrucâtva, cu o scrisoare, care nu așteaptă neapărat un răspuns. Pot scrie un comentariu plecând de la câteva rânduri epistolare
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
un păcat de neiertat. Din fericire pentru ea, persoana respectivă nu se afla printre noi și provocatorul n-a reușit să-și atingă ținta. Nici Ștefan Aug. Doinaș nu era printre noi, dar asta nu i-a împiedicat pe ziariștii parizieni prezenți la acea manifestare să-l acuze de rasism pentru că a folosit într-un articol cuvîntul țigan. Nu știu dacă totul pornise de la ei, sau fuseseră îndoctrinați de cineva din Romînia, dar nu mai contează. Dacă Doinaș a fost judecat
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
22" că ar fi spus că scriitorii români din Paris prezenți la acel festival nu ar fi reprezentativi. Am asistat la judecarea ei care începea cu întrebarea - pusă de sus, ca unei provinciale - ce înseamnă a fi reprezentatativ. Din exilul parizian, devenit între timp diaspora, se aflau acolo Oana Orlea, Rodica Iulian, Mircea Iorgulescu și Alexandru Papilian. Pe Rodica o cunoșteam de cînd am fost la primul cenaclu bucureștean. Nu mai țin minte cine și ce a citit, dar felul în
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
de experiențe-limită, Vasile Kazar a cunoscut în această viață cam tot ceea ce omenește se poate imagina: copilăria lipsită de griji într-o familie înstărită, de intelectuali evrei din Maramureș, o adolescență și o tinerețe petrecute în mediile artistice românești și pariziene, o maturitate plină de capcane și o senectute încărcată de melancolii și de izbînzi spirituale. Victimă a holocaustului, a trăit direct infernul lagărelor naziste, scăpat ca prin minune - singurul, de altfel, din familia sa - și socotind această întîmplare drept miracolul
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
astăzi. M-am tot gîndit cum un mare spirit, însoțit de un ludic fabulos a născut piesa dintr-un joc. Eugčne Ionesco călătorea cu soția lui, Rodica Ionesco, într-un metrou aglomerat, așa cum se pare că a fost mereu metroul parizian. Lumea agitată, numeroasă a reușit să-i separe preț de cîteva stații pe cei doi soți. Cînd peisajul s-a mai liniștit, cînd vagonul s-a mai golit, Rodica Ionesco, cu umorul ei cunoscut, ca după un reflux spectaculos, a
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
un dar, pur și simplu un dar, celor care îl prețuiesc pe Ionesco, celor care l-au citit, care i-au văzut piese puse în scenă. Sau nu. Trecutul a devenit prezent la Teatrul Odeon, gazda celor de la micuțul teatru parizian. Cei care am văzut sau nu montarea lui Bataille la Paris, am avut șansa să redescoperim teatrul de text. Și istoria lui. Am avut senzația, preț de minute bune, că m-am întors în timpul și în atmosfera Parisului de la începutul
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
a vedea Gioconda sau tablourile lui Van Gogh, spectacolele intrate în istorie, în distribuții de vis, au fost tot atâtea porți deschise gândului către o normalitate la care, în perioada comunistă, nimeni nu avea curajul să spere. Există, în jurnalul parizian al lui Eugen Simion cel puțin trei categorii de notații. În primul rând notațiile despre jurnal ca gen literar. Periodic firul faptelor și al reflecțiilor se întrerupe spre a lăsa loc unor meditații despre rostul și utilitatea jurnalului intim. Iată
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]