344 matches
-
cuprinsul Europei, de la Paris la Atena, de la Stralsund la Roma și Veneția, alături de imagini extrem-orientale, asiatice în general. Cu toate deosebirile prozodice și în pofida notei personale, poeziile cu imagini de peste mări și țări sunt aproximativ de genul celor din perioada parnasiană a lui Ion Pillat, unele fiind, de altminteri, inspirate de ținuturi și localități vizitate cu gândul și de autorul Visărilor păgâne, invocat nominal: „Aici izvoare sacre încă sună,/ Bolnavi veniți pe mare - aduc prinos./ Ion Pillat, iau toana ta drept
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
nominal: „Aici izvoare sacre încă sună,/ Bolnavi veniți pe mare - aduc prinos./ Ion Pillat, iau toana ta drept bună,/ Mă-nchin smerit luminii mari din Cos.” De altfel, poeticul realizat frecvent în versurile lui R. e, în esență, de tip parnasian. Emoția e încătușată în descripție: „Pe-un turn, Sfântul Gheorghe răpune fiara/ lângă o floare de fier enormă, ușor mișcată/ de lună. Se măsoară în chihlimbaruri/ Femeia lungă din nord” (Oraș hanseatic). Cu tot numărul impresionant de vederi extranee (unele
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
revistei „Flamura” (1926-1929). Editează, de asemenea, la Roma, revista „România”. Semnează și cu pseudonimele Barbu Brădescu, Ștefan Fălcoianu, V. Neagu, Dinu Oncică, Pușcașu. Primul volum, Izvoare limpezi (1923), este întâmpinat elogios de critici și distins cu Premiul Academiei Române. Depășind tentația parnasiană, cultul exterior al formei, R. scrie o poezie de factură neoclasică, ce nu se limitează la evocarea subiectelor antice, ci se distinge prin echilibrul forțelor sufletești și prin viziunea armonioasă asupra lumii. Poate surprinde plasarea poetului în capitolul Modernism din
ROMANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289309_a_290638]
-
pe care orice gazetă se simțea obligată să le insereze în primul număr. Au colaborat, în afara lui Alceu Urechia (care mai semna Ortens, Aur și Iodoform), Cincinat Pavelescu, I.G. Ionescu-Quintus, D. Stăncescu și Al. Antemireanu. Cu parodiile Ab irato. Sonet parnasian, retipărit imediat în „Epoca literară” din 6 mai, și Din carnetul unui poet proletar... (semnată Luca) este prezent I.L. Caragiale, bun prieten al lui Alceu Urechia. R.Z.
LUMEA VECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287891_a_289220]
-
vedeau renașterea poeziei române în părăsirea liricii intimiste pentru una patriotică și în separarea politicianismului de literatură. Al. Macedonski face elogiul creatorului (Poezia și poetul). O rubrică de portrete, intitulată „Nemuritorii” și semnată Aristarch (Al. Macedonski), prezintă scriitori străini, romantici, parnasieni, naturaliști, simboliști, dintre care unii s-au impus pe teren românesc datorită „Literatorului”. Macedonski este printre primii care scriu la noi despre Baudelaire și Maurice Rollinat. Sunt prezentați Jean Richepin, Leconte de Lisle, E.A. Poe, Théophile Gautier, prerafaelitul Dante Gabriel
LUMINA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287904_a_289233]
-
de unde, preferința pentru culorile tari), senzual și agresiv al poetului, care schimbă cu ușurință - și nu neapărat cu ușurătate - harfa în „mandolină”. Dar cel mai mult îi place să mângâie, respirând „parfum de roze care mor”, coarda melancoliei. În scenografie parnasiană, cu aranjament exotic în figurație, în orchestrație canonic simbolistă, sentimentalul se lasă, baudelairian, cotropit de nevroze. Între spleen și deznădejde, printre sonore indignări și mereu reînnoite suspine, el face amare spovedanii, invocând, înlăcrimat, „năluca” amorului defunct. Fecioara serafică din „vedeniile
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
a doua - poeți ai mizeriei, ai plictisului, ai cotidianului anodin, ai monotoniei provinciale, ai degradării biologice, așa cum sunt Paul Verlaine, Charles Cros, Tristan Corbière, Jules Laforgue, Maurice Rollinat. Și unii și alții creează în opoziție atât cu impasibilitatea și impersonalitatea parnasiană, cât și cu patetismul romantic, cu efuziunile sentimentale, cu discursivitatea, cu declamația. În alte literaturi decât cea franceză, printre declanșatorii și reprezentanții de frunte ai s. se numără belgienii Émile Verhaeren, Georges Rodenbach, Maurice Maeterlinck, englezii și irlandezii Algernon Charles
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
cum ea deschide fiecare număr, rolul de „editorial” al textelor de pagina întâi trebuie avut în vedere. Bunăoară, ilustrativ pentru această stilistică este poemul liminar inclus în numărul 1, Templul iubirii, în care însuși robustul Al. T. Stamatiad versifică descripția parnasiană a unui edificiu visat, nepământesc, din aur și pietre nestemate, spre a deplânge în final mirajul năruit: „Și iată că deodată toți îngerii suspină/ Căci templul se preface cu-ncetul în ruină”. Și debutul publicistic absolut al lui Ion Vinea
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
românești și emanciparea lirismului feminin după primul război mondial. Sonetele din Ferestre luminate ilustrează confluența simbolismului cu parnasianismul și primul modernism, unde confesiunea e saturată de artefact cultural și clișee estetizante. Forma și prețiozitatea artistă sunt ale sonetului de școală parnasiană (Hérédia, la noi Al. Macedonski): „Ci vreau ca-n hieratică găteală/ Sub valuri de brocarturi și mărgele,/ Simțirea mea s-apară ideală”, iar imagismul reificat abundă: „camee”, cupe de ametist, trupuri de chihlimbar cu sânge de rubine, „cerul de zmalț
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
tipărite coli dintr-un volum, intitulat Poezii, în 1901. S-a stins prematur, din cauza unei boli de piept. Postum, în 1926, N. Davidescu i-a scos o carte de versuri. Lirica lui S., uneori de expresie simbolistă, alteori de cristalizări parnasiene, este în esență aceea a unui romantic. Ecouri din Mihai Eminescu și G. Coșbuc se regăsesc în textele acestui poet, îndatorat la începuturile sale și lui D. Bolintineanu sau lui Al. Depărățeanu. Idilele câmpenești, mai suave ori mai senzuale, dar
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
sprijinit în schimb talentul unor scriitori ca Mihail Sadoveanu, Panait Cerna, St. O. Iosif, D. Anghel. Traducerile, un capitol deosebit de important în paginile revistei, au adus în atenția cititorilor nume de prim rang, de la cele ale scriitorilor antici până la moderni, parnasieni și simboliști, ori la reprezentanți ai literaturilor nordice și orientale. Spre pildă, în 1909 Ioan Borcia tălmăcea Blestemul bardului de Ludwig Uhland, Horia Petra-Popescu (sub pseudonimul Radu Paltin) dădea o versiune la Corbul de Edgar Allan Poe, iar Nicolae Budurescu
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
asupra preocupărilor de folclorist ale lui S. Pentru a evidenția latinitatea românilor și prin literatura populară, el preface materialul folcloric cules, introduce nume din mitologia romană sau cuvinte de origine latină, vrea să dea un loc în mitologia noastră „zânelor parnasiene”, iar Maicii Domnului îi schimbă numele în „Matrea Domnului”. În manuscris s-au păstrat Tratații poetice, cu o introducere intitulată Despre istoria literaturei și a poeziei ghintelor, numeroase fabule și versuri cu un caracter variat, precum și o disertație, Discurs asupra
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
genetică, lapidaritatea concepției și a expresiei, sobrietatea relativă a acestui tânăr”. Debutul lui Ion Barbu în S. se va dovedi fast, în același număr intrând și cel dintâi grupaj liric, alcătuit din poemele Ființă, Lava, Munții, Copacul, Banchizele, din ciclul parnasian. Urmează altele, în numărul 38/1920 E. Lovinescu revenind asupra poetului, pe care îl susține cu mare simpatie și încredere (Iarăși d. Ion Barbu). În S. apar aproape întregul ciclu parnasian și, cu vremea, mai multe variante ale unor piese
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
din poemele Ființă, Lava, Munții, Copacul, Banchizele, din ciclul parnasian. Urmează altele, în numărul 38/1920 E. Lovinescu revenind asupra poetului, pe care îl susține cu mare simpatie și încredere (Iarăși d. Ion Barbu). În S. apar aproape întregul ciclu parnasian și, cu vremea, mai multe variante ale unor piese de bază din ciclul ermetic. Alți poeți susținuți de E. Lovinescu au fost Perpessicius, Ion Pillat, căruia i se tipăresc versuri începând cu numărul 34/1919 (În stepă), Tudor Vianu, care
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
Deși tonul elegiac mai persistă o vreme, primăvara, cu „înfiorate balsamuri dulci”, activează altă zonă a sensibilității, prilejuind intuiții subtile, traduse în imagini nu lipsite de finețe. Evoluând spre o atitudine lirică mai impersonală, dar și sub o evidentă influență parnasiană, poeta înclină spre compoziția estetizantă, imaginând o „romanță violetă” sau alt fel de cântec, de o intensitate delirantă, care reclamă „îmbrățișări imense de mistere”. Apoi fantezia plonjează în Antichitate și brodează câteva mici tablouri animate, de o oarecare pregnanță plastică
SCURTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289587_a_290916]
-
1925 își reia studiile la Facultatea de Drept din Pavia (Italia), devenind doctor în drept cu teza La psicanalisi giudiziaria (1928). Elev și proaspăt student, frecventează cenaclul lovinescian și își face debutul în 1921, la ,,Sburătorul”, cu versuri în maniera parnasiana, de înrâurire barbiana. E. Lovinescu îi propune să semneze Mihail Cosma, pseudonim pe care îl va adopta și folosi încă un timp și după plecarea definitivă la Paris, în 1928. Prieten cu Ilarie Voronca (acesta era căsătorit cu sora lui
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
în această direcție. Din 1879 își desăvârșește studiile la Paris, audiind, la Sorbona, cursuri de literatură, filosofie, estetică, istorie, ținute de Gaston Paris, Ernest Renan, Paul Janet, Gaston Boissier ș.a., iar în arta prozodiei îi are ca maeștri pe poeții parnasieni Sully Prudhomme, Leconte de Lisle și José-Maria de Hérédia. Debutează în 1886 cu volumul Chants d’Aurore, apărut la Paris, unde este primit cu elogii și, la recomandarea lui Leconte de Lisle, încununat cu Premiul „Archon Despérouses” al Academiei Franceze
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
spre un lirism ermetizant, dar ermetismul este limitat la suprafața versului. Spiritul elegiac din adâncurile ființei nu împiedică însă manifestările exuberante, simpatic teatrale în relațiile obișnuite de viață. Poezia este fastuos erotică, plină de aluzii și de solemnități în stilul parnasienilor și al simboliștilor. Z. scrie cu precădere despre eros, adunând în jurul lui toate figurile retoricii. În Umbra paradisului (1970), ca și în alte volume, se întâlnesc, din nou, „lunaticii crini” și „candelele muzicale”, „baletul lebedelor pe ape”, „clavirele de unde”, „asfințitul
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
literatura cu alte discipline, împrumutându-le metodele și aplicând nu o dată criterii străine de esența ei. Conceptul de autonomie a artei, apărut pe la mijlocul secolului al XIX-lea, se leagă de numele lui Théophile Gautier și al lui Gustave Flaubert, de parnasieni și simboliști, de pictura impresionistă și de muzica lui Richard Wagner. Arta devine tot mai inaccesibilă, mai ermetică, dorind să scandalizeze publicul și sfârșind prin a-i face concesii odată cu primirea la Academia Franceză a lui Paul Valéry (Arta și
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
Legenda Mănăstirii Argeșului (1998). În lunga sa viață, T. a desfășurat o notabilă activitate de traducător din literaturile romanice. Risipite în publicațiile vremii au rămas versiuni din poezia franceză, de la Charles d’Orléans și reprezentanți ai Pleiadei până la simboliști și parnasieni ori la Charles Péguy. În 1938 îi apare la Sibiu tălmăcirea piesei într-un act Doctor Death de la 3 la 5 a scriitorului spaniol Azorin, care a fost jucată la Teatrul Național din Cluj în același an. În 1974 reia
TANASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
atât poeți consacrați (Mihai Eminescu, V. Alecsandri, Al. Macedonski, Duiliu Zamfirescu, G. Coșbuc, Panait Cerna, St. O. Iosif, D. Anghel), cât și confrați ceva mai vârstnici, precum Tudor Arghezi și Al. T. Stamatiad. La Paris începe să compună după modele parnasiene, nu fără a utiliza în continuare maeștri ai poeziei naționale, „însă teribil travestiți, până la nerecunoaștere, în costume exotice” (G. Călinescu), precum și poeți din alte literaturi și din epoci extrem de diferite, de la Omar Khayyam la Giosuè Carducci, de la romanticii și prerafaeliții
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
obiectul evocării sau al contemplației. Tablourile sunt obținute prin aceeași elaborare, însă au o luminozitate mai sudică, iar liniile desenului câștigă în suplețe, schițând o tendință de muzicalizare. Lui P. îi reușesc profiluri grațioase, vrednice să ornamenteze vase grecești. Funciar parnasiene, poemele sunt lucrate deseori cu o tehnică simbolistă. Vocea de pe proră din grupajul Ecouri marine, de exemplu, e transmisă cu mijloacele lui D. Anghel. Unul dintre Sonetele corintiene, Lais, pare o variantă a vreunei „romanțe pentru mai târziu” de Ion
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
carte, Sonete, îi apare în 1910. Colaborează la „Neamul românesc literar” și „Gazeta Transilvaniei”, apoi la „Luceafărul”, „Flacăra”, „Sburătorul”, „Rampa”, „Universul literar” ș.a. Cultivator al sonetului, M. nu e în volumul de debut și nici în Sufletul grădinei (1920) un parnasian, ci un simbolist minor, descendent din D. Anghel. El cântă „moartea florilor”, înregistrează „visul unui flutur” adormit pe o floare, „rugăciunea florilor”. Tonalitatea și figurația din a doua carte sunt cuprinse rezumativ în piesa titulară: „S-a scuturat o chiparoasă
MOSOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288260_a_289589]
-
Țincu, V.A. Urechia, Gr. H. Grandea, Th. D. Speranția, M. Gaster, E. Lovinescu, T.T. Burada, Șt. St. Tuțescu, cât și numeroase traduceri (poezii, teatru, romane, nuvele, schițe) din literatura universală, din autori al căror registru cuprinde poezia romantică și parnasiană, proza realistă și naturalistă, de anticipație și istorică, fantastică și satirică ori teatrul de idei ibsenian. C.A.
MUNCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288281_a_289610]
-
cu cele din tinerețe - aceleași teme, același univers poetic, aceeași manieră, același timbru. Temele noi depistabile în poeziile de senectute vor fi cele firești: despărțirea de viață, trecerea universală, vanitatea vanităților, moartea privită cu seninătate. M. a putut fi considerat parnasian, simbolist întârziat, iar încercările lui, manifeste la un moment dat, de a adopta, după exemplul lui Ion Barbu, modalitățile ermetismului au fost socotite inautentice. Mai pot fi recunoscute în poezia lui accente sămănătoriste, ecouri din D. Anghel și Ion Pillat
MOSANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]