344 matches
-
nominal: „Aici izvoare sacre încă sună,/ Bolnavi veniți pe mare - aduc prinos./ Ion Pillat, iau toana ta drept bună,/ Mă-nchin smerit luminii mari din Cos.” De altfel, poeticul realizat frecvent în versurile lui R. e, în esență, de tip parnasian. Emoția e încătușată în descripție: „Pe-un turn, Sfântul Gheorghe răpune fiara/ lângă o floare de fier enormă, ușor mișcată/ de lună. Se măsoară în chihlimbaruri/ Femeia lungă din nord” (Oraș hanseatic). Cu tot numărul impresionant de vederi extranee (unele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
Somn). Lichefierea discretă e una dintre caracteristicile acestui volum. Somn nu e însă singurul text care anunță încă din titlu această suspendare a conștiinței. Niciodată afundarea în vis, în nebunie sau în poveste nu e o simplă călătorie romantică, simbolistă, parnasiană pentru că, dacă cititorul este, inițial, lăsat să creadă că s-a îndepărtat de tărâmul rațiunii (într-o maniera convergentă suprarealismului), întoarcerile ironice și autoironice care fac parte dintr-un sistem metatextual, evidențiază contrariul: "așa sar poeții peste cal" (Somn). În
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
un joc tragic cu limbajul sau cu viața. Poemul devine aproape unul ekphrastic, tablou ireal ale cărui margini se pierd în universul cotidian. Imaginarul clasic, romantic și simbolist pare a fi prelucrat într-o manieră ce amintește ușor de descrierile parnasiene sau mai de grabă de avangardă: "vino să-ți sărut fiecare deget ca pe un tub de clarinet;/ mai frumoasă ești decât Venera fiindcă ai și brațe/ și dacă ții degetele în vânt, marșuri funebre bântuie încet". Tot tabloul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov . Câțiva ani mai târziu, același premiu încununează florilegiul Euridice (1976), remarcat de cronicari ca un reviriment în producția literară a poetului. Din acest moment ambianța devine predominant solară, iar modalitățile stilistice predilecte sugerează unele reminiscențe parnasiene. Poemele maturității poetice sunt totuși străbătute de neliniști apăsătoare („stau într-o colivie cu pereți nevăzuți”), de frustrarea de a se simți o „umbră dedublată”, de a împărtăși un destin dureros („trăim ca-ntr-un acvariu cu apa jumătate”), iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288048_a_289377]
-
vedeau renașterea poeziei române în părăsirea liricii intimiste pentru una patriotică și în separarea politicianismului de literatură. Al. Macedonski face elogiul creatorului (Poezia și poetul). O rubrică de portrete, intitulată „Nemuritorii” și semnată Aristarch (Al. Macedonski), prezintă scriitori străini, romantici, parnasieni, naturaliști, simboliști, dintre care unii s-au impus pe teren românesc datorită „Literatorului”. Macedonski este printre primii care scriu la noi despre Baudelaire și Maurice Rollinat. Sunt prezentați Jean Richepin, Leconte de Lisle, E.A. Poe, Théophile Gautier, prerafaelitul Dante Gabriel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287904_a_289233]
-
animalice (Vânătoare). La celălalt pol, se situează imaginea pură, de sorginte macedonskiană, a poetului - fanatic al visului, prins într-un zbor nestăvilit către ideal. Receptivitatea față de poezia simbolistă, vizibilă în tematică și în unele procedee de expresie, coexistă cu note parnasiene. Viziunile mitologice din Pygmalion, Imn la Afrodita, evaziunea exotică, cultul frumosului și exercițiul formelor fixe țin de idealul parnasian. D. a cultivat sonetul, a încercat rondelul, pantumul, sonetul dublu, sextina. El este și autorul unui volum de Opere dramatice (1905
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
un zbor nestăvilit către ideal. Receptivitatea față de poezia simbolistă, vizibilă în tematică și în unele procedee de expresie, coexistă cu note parnasiene. Viziunile mitologice din Pygmalion, Imn la Afrodita, evaziunea exotică, cultul frumosului și exercițiul formelor fixe țin de idealul parnasian. D. a cultivat sonetul, a încercat rondelul, pantumul, sonetul dublu, sextina. El este și autorul unui volum de Opere dramatice (1905), cuprinzând un basm versificat, Dafin Făt-Frumos și frumoasa Ileana, melopeea Renegatul (1893) și poemul dramatic Visul lui Ali (1913
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
București, 1905; Visul lui Ali, București, 1913. Repere bibliografice: Al. Macedonski, Opere, II, îngr. și pref. Adrian Marino, București, 1966, 382-383; Călinescu, Ist. lit. (1941), 469-470, Ist. lit. (1982), 532; Perpessicius, Opere, X, 134,135; N. Davidescu, Din poezia noastră parnasiană, București, 1943, 21-23; Ciorănescu, Lit. comp., 237-240; Vianu, Opere, II, 679-683; Margareta Dolinescu-Georgescu, Pătrunderi parnasiene în România, SLC, 161-168; Bote, Simbolismul, passim; Micu, Început, 422-423; Dicț. lit. 1900, 270-271; Piru, Ist. lit., 256; Iliescu, Poezia, passim; Gabriela Duda, Sinestezie și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
pref. Adrian Marino, București, 1966, 382-383; Călinescu, Ist. lit. (1941), 469-470, Ist. lit. (1982), 532; Perpessicius, Opere, X, 134,135; N. Davidescu, Din poezia noastră parnasiană, București, 1943, 21-23; Ciorănescu, Lit. comp., 237-240; Vianu, Opere, II, 679-683; Margareta Dolinescu-Georgescu, Pătrunderi parnasiene în România, SLC, 161-168; Bote, Simbolismul, passim; Micu, Început, 422-423; Dicț. lit. 1900, 270-271; Piru, Ist. lit., 256; Iliescu, Poezia, passim; Gabriela Duda, Sinestezie și metaforă în simbolismul românesc, SCL, 1991, 3-4; Dicț. scriit. rom., II, 57-58; Micu, Ist. lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
toate aceste domenii, el tinde mereu parcă să refacă pierduta sinteză a artelor, să fie un artist total, căci fiecare creație se resimte de infiltrațiile celorlalte: poezia sa, de un lirism meditativ, cu gesturi solemn-teatrale, compusă în ritmuri muzicale, sugerează parnasian tablouri de un colorit intens: „În care lume fi-vor: cuvinte, ritm, culori / Să nu fi prins rugină, scăzând sub timp lumina?” (Cuvintele, culorile). Temele, subiectele, motivele poeziei sale sunt dintre cele mai diverse: mitologice, istorice, livrești-culturale, individual-erotice, impresii din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
artificiu și calofilie. Fragilitatea unei sensibilități adolescentine se convertește în grandilocvență, poză, gestică excesivă, sonorități metalice, regizate în mici spectacole funambulești. Marele solstițiu (1989) fixează starea de frenezie și fulguranță în chingile strânse ale unei lucidități reci, transcrise în cheie parnasiană. Ritualul solemn al versurilor urmează linia clară a ideii, nemailăsând loc tribulațiilor sentimentale. Prozele satirice din Concert pentru mâna stângă (1978) și Viața refolosibilă (1983) surprind, în tușe groase, caractere, situații prin care cotidianul își dezvăluie grotescul, uneori tragic. Sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285954_a_287283]
-
umbră de dincolo de Styx). Grațioase sau hieratice gravuri pe motive antichizante evocă un timp legendar, al omului semizeu, pretext de abandonare în ficțiune a convențiilor lumii moderne, de exaltare a unei vitalități fruste, estetizată prin stilizarea mitologic-idilică sau prin sculpturalitate parnasiană: „Pe-armăsarul meu de stepă, ca nălucă orbitoare,/ Trec, vârtej de aur roșu, de nesip înfășurat/ Și când luna stoarce lapte peste iarba șoptitoare,/ Stele clare priveghează cortul meu nemăsurat”. Ca în Naiada, Avatar, Stepa, în același spirit al regăsirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
duce spre paradisurile artificiale ale visului și himerelor, spre spațiile imaginarului exotic și spre plăsmuirile gratuite ale fanteziei grațioase sau macabre. Virtuozitățile picturale din Acșam Dovalar, Banchet la curte, decorativul miniatural și stilizat din Rondelurile de porțelan sunt de orientare parnasiană, ca și unele viziuni clasicizante (Ospățul lui Pentaur), cu „exotismul” lor temporal. De simbolism îl apropie pe M. muzica vagă a trecerii (Fântâna, Rondelul lucrurilor, Rondelul lunei), penumbra melancolică a instantaneelor „impresioniste” (Pe balta clară), nostalgia plecărilor, atracția himericului (Tutunul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
atrasă de mitul trecutului paradisiac și de un naturism păgân, tonifiant, ispitită și de spațiile imaginarului exotic, ea se distanțează de tiparele romantismului prin absența aproape totală a strunei elegiace, prin intuiția sugestiei muzical-simboliste, prin „magia” senzitivă și vocația stilizării parnasiene. În reușitele sale M. este marele poet al epocii, alături de Eminescu, de care se distinge fundamental prin fondul tonic, de „încredere în absolut”, și prin sinteza dintre romantism și prefigurări ale simbolismului, parnasianismului, ale modernismului poetic de după 1900. Simboliști (G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
al epocii, alături de Eminescu, de care se distinge fundamental prin fondul tonic, de „încredere în absolut”, și prin sinteza dintre romantism și prefigurări ale simbolismului, parnasianismului, ale modernismului poetic de după 1900. Simboliști (G. Bacovia, Ion Minulescu, Ștefan Petică, D. Anghel), parnasieni (Duiliu Zamfirescu, Ion Pillat, Mateiu I. Caragiale) și mari individualități ale liricii din perioada interbelică (Tudor Arghezi, Ion Barbu, Al.A. Philippide) se află, în unele note ale operei lor, în descendență macedonskiană, ceea ce confirmă virtualitățile moderne ale acestei poezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
entuziasm”, ivită într-o mișcare contrară excesului de vulgaritate al naturalismului. Concomitent cu idealul „ieșirii din real”, al libertății prin fantezie, M. propune - și cultivă - respectul pentru ordine, simetrie, armonie, condiții ale frumuseții clasice. Cultul formei, stimulat și de exigențe parnasiene, este în viziunea lui esențial. Tot el a dat însă o teorie senzorialistă a poeziei (starea de nevroză, de acuitate extremă a simțurilor naște poemul; la idee se ajunge prin intermediul senzației - Simțurile în poezie). Autorul român se apropie astfel de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
revistei „Flamura” (1926-1929). Editează, de asemenea, la Roma, revista „România”. Semnează și cu pseudonimele Barbu Brădescu, Ștefan Fălcoianu, V. Neagu, Dinu Oncică, Pușcașu. Primul volum, Izvoare limpezi (1923), este întâmpinat elogios de critici și distins cu Premiul Academiei Române. Depășind tentația parnasiană, cultul exterior al formei, R. scrie o poezie de factură neoclasică, ce nu se limitează la evocarea subiectelor antice, ci se distinge prin echilibrul forțelor sufletești și prin viziunea armonioasă asupra lumii. Poate surprinde plasarea poetului în capitolul Modernism din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289309_a_290638]
-
poeziile Ospățul lui Pentaur (1886) și Sonnet Scythe (1898). În fiecare număr Th. M. Stoenescu tipărea, neobosit și fără selecție, poezie, proză, teatru, traduceri. Alături de versurile lui Mircea Demetriade, Iuliu C. Săvescu, Al.Obedenaru și Al. Petroff - poezie simbolistă și parnasiană -, în R.l. apar numeroase încercări sentimentale, lipsite de valoare, semnate de Aristide Cantilli, N. Țincu, M. I. Toncescu, N. G. Rădulescu-Niger, Carol Scrob, V. Fărcășanu. Cu proză sunt prezenți D. Stăncescu, Th. D. Speranția, neînsemnații G. Dympolescu, Aug. R. Clavel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289229_a_290558]
-
din funcția de prim-redactor al revistei. Fără un principiu călăuzitor în selecție, R.l. are o bogată rubrică de traduceri. Precumpănesc transpunerile din romantici (Byron, Hugo, Lamartine, Musset, Bürger, Carducci, Heine). Numeroase sunt și tălmăcirile din poezia franceză simbolistă și parnasiană, prin care R.l. făcea, în linia „Literatorului”, atmosferă favorabilă curentelor moderne: Baudelaire (Poeme în proză, Abel și Cain, Spleen, Cântec de toamnă), Verlaine (Cânt de toamnă), Rollinat (Amanta macabră, Prăpastia, Biblioteca), Jean Richepin, José-Maria de Hérédia, Catulle Mendès. Alături de texte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289229_a_290558]
-
moralizanta, dar apreciază că temele gravitează în jurul problemelor de actualitate 174. Sursă unei noi teatralități este în mare parte căutată în literatura: teatrul burghez se inspiră din românul foileton sau monden, opțiunile teatrului naturalist urmează opțiunile românului naturalist, iar teatrul parnasian și simbolist caută surse noi în poezie. Meritul dramaturgilor acestei perioade sunt tehnicile teatrale savant construite (intrigi bine înlănțuite, dialoguri ordonate, ingeniozitate verbală). Metodă fundamentală a epocii realismul critic, care permite romancierilor să reprezinte contradicțiile și neajunsurile realității s-a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
-o și „plafonând-o” într-un timp relativ scurt. Încât a mai încerca în momentul de față o nouă caracterizare globală a acestei formule lirice după ce s-a vorbit atât de mult despre onirismul și barochismul poetului, despre pofta lui parnasiană de obiecte și culori, despre viclenia mecanismelor sale pseudoepice (narative), despre bizarele amalgamuri de cotidian și vis, despre fanteziile urmuziene, suprarealiste, despre pitorescul ceremonios, despre sintagme inedite, vocabule și rime rare, ironie și maliție, antecesori și afini etc. ar fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
epitete ca „mare”, „marmoreean”, „virtuoz” infuzau o aură de profunzime și asigurau succesul monden. Exact șansa asta a avut-o Codreanu, o șansă susținută de foștii elevi ai Conservatorului care l-au avut profesor și care, cu patos și corectitudine parnasiană, îi recitau versurile. Orb, bătrânul poet vegeta acum în vila „Sonet”, peste drum de Bolta Rece. Encomiast prin excelență, poetul George Lesnea se acomodase destul de bine cu módele proletcultiste ale vremii. Adevăratul său succes rămâneau însă traducerile din poeții ruși
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
H. Heine. Realismul romancierilor din secolul al XIX-lea, numit spre sfârșitul secolului „naturalism”, rămâne cel mai apropiat de gustul și preferințele sale (O problemă literară, 1895, Țăranul în literatură, 1897), dar n-a rămas opac nici la poezia franceză, parnasiană și simbolistă (Tendințele literaturei franceze actuale, Leconte de Lisle). Baudelaire nu-i era nici el necunoscut, dar rigorismul moral al criticului accepta cu greu imaginile șocante ale poetului francez. De o școală gheristă, în istoria criticii românești, se poate vorbi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
două zone ale fanteziei nu duce la o intensificarea sentimentelor, ci la volatilizarea lor, subțiind „mușchii și nervii” expresiei poetice. În Incunabule sunt proiectate amintirile unui intelectual care nu se cuplează direct la realitate, ci mediat, prin cultură. Primăvara este parnasiană, noiembrie e muzical sau preclasic, cu frunze căzând „decorativ”. Iubitei îi declamă „poeme sublimate”, iar mâinile „bibliotecarei din orașul gotic” desenează „sonate-n re minor”. M. scrie un Madrigal pentru Solveig, un Poem pentru femeile de jos pe care le-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
G. Topîrceanu, I. U. Soricu, Elena Farago, Lazăr Iliescu, Mihail Iorgulescu, G. Rotică, Oreste, Emil A. Chiffa, Eugeniu Revent, Const. A. Giulescu ș.a., iar cu proză - I. Agârbiceanu, I. Ionescu-Boteni ș.a. Sunt incluse și traduceri din poeți francezi simboliști și parnasieni. Articolele sunt semnate de Emil Gârleanu, N. Iorga, Onisifor Ghibu, Vasile Pârvan, Const. A. Giulescu, Nicolae Cartojan ș.a. După realizarea unității naționale N. r. reflectă schimbările economice și sociale survenite în viața politică a țării. Literaturii îi revine un loc important
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288392_a_289721]