1,340 matches
-
vreun deces de ultimă oră, indiferent al carui concept ori curent pînă mai ieri socotit important. În literatura, astăzi, epicul e surghiunit în zonele triviale, în melodrama, român de consum, sau, dacă apare, e minat din interior de o voce parodica, ciuntit, sabotat sistematic. Nu (mai) poate miră pe nimeni, așadar, că apare un studiu de neurobiologie în care autorul susține că trebuie să concepem personalitatea umană sau chiar structura creierului în termenii unei povești. Dar cred că poate miră, provoca
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
încărcate de o atmosferă balcanică colcăitoare, de o vînzoleala comică cu consecințe dramatice (nu pentru protagoniști - niște ăhopa-mitică" ce pică mereu în picioare - ci pentru masele de alegători, manipulate și manipulabile). Aceste consecințe se simt și pe scenă, dincolo de valul parodic și satiric care se coboară în interpretarea regizorului și dincolo de lungimi și redundanțe. Praful secolului trecut, depus și pe alte montări, este voios risipit de ritmul alert și trepidant imprimat de Tocilescu, ritmul aiuritor al sfîrstului nostru de secol. Caragiale
Aria scrisorii pierdute by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17574_a_18899]
-
să, în recentul român se configurează o perspectivă planetară asupra existenței, perspectiva susținută de un întins registru stilistic. Demonstrație de virtuozitate stilistica Mihail Gălătanu poate scrie bine în orice stil. Atât de bine, încât scrisul sau capătă adeseori o tentă parodica. Și totuși acest virtuoz al stilurilor, acest autor proteic care folosește dicționarul limbii române că Paganini vioară rămâne mereu el însuși. În jocul sau de-a literatura există ceva greu și definitiv. Dantelăriile stilistice pe care le desfășoară în fața cititorului
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]
-
realitate cît mai diferită de banalul nostru cotidian în care nu se întîmplă mai nimic. Este și un film de suspense atîta timp cît puterea răului pare a fi invincibila și se multiplică la nesfîrșit. Este, în sfîrșit, un film parodic în măsura în care încordarea și tensiunea acțiunii fiind uneori întrerupte prin intermediul unor replici ce pun sub semnul întrebării dacă eroii înșiși se iau în serios au ba. Fiecare dintre genurile enumerate mai sus este tratat în mod echilibrat, în așa fel încît
Super-productiile timpurilor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17612_a_18937]
-
doar rezultatele. Situația actuală creează un evident contrast cu perioada în care dominau în muzică românească numele mitologice și simbolice: Phoenix, Sfinx, Roșu și Negru, Iris. De altfel, primele formații juvenile de dupa 1989 și-au ales de la inceput nume evident parodice, desacralizante, umoristice, supralicitînd banalul cotidian: Sarmalele reci, Suie Paparude. Acum - datorită atmosferei postmoderne sau ca efect inevitabil al numerelor mari a, asistăm la recuperarea și la explozia tuturor tendințelor denominative posibile. E foarte puternică, bineînțeles, voința de internaționalizare prin engleză
Nume muzicale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17607_a_18932]
-
text apar numeroase elemente populare și familiare - "o ditamai surpriză"; "era, după cum ne-a mărturisit, nițel picata din luna", "au urmat pupaturi furtunoase"-, unele deja consacrate în uz pentru conotațiile lor ironice - "a avut grijă să-și adoarmă odrasla". Tonul parodic al relatării ("prima vedeta care a sosit la locul faptei"; "încercînd să rezolve acolo problemă cu pirostriile" - JN 1669, 1998, 23) alunecă ușor în excese inovatoare, în combinații inedite care riscă să devină inadecvate (faptul e uneori implicit recunoscut prin
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
a lovit de două chestiuni: una privitoare la adecvare, cealaltă la limbaj. Autorii noștri care-au scris despre fenomenul 1989 ori nu au înțeles asta, ori nu au reușit să le unifice. Mircea Cărtărescu, în Orbitor. Aripa dreaptă, alege calea parodicului carnavalesc, Radu Aldulescu, în Mirii nemuririi, scanează visceralitatea marginală, George Cușnarencu, în Trandafirul tăcerii depline, fructifică conspiraționismul spectacular. Sau Gheorghe Crăciun, în Pupa russa, folosea momentul istoric pentru anihilarea mecanismului revelat al corporalității. Ingenioasă era opțiunea lui Bogdan Suceavă din
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
pe internet, moderna rampă de lansare pentru dictatorul reînviat. În Germania, romanul a cunoscut un succes extraordinar. La umorul nemților, era oarecum de așteptat ca micul caporal cu mustăcioară să fie luat, încă o dată, în serios. Fie și sub înfățișarea parodică din filmul lui Charlie Chaplin. Nu vă spunem urmarea aventurilor internautului cu un nume atât de (trist!) celebru, pus pe redobândirea puterii. Scriitorul și omul de știință De câtăva vreme, revista franceză „Le Point” publică la sfârșitul fiecărui număr un
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2444_a_3769]
-
Pentru tratarea unor astfel de producții (taxate de Genette drept arhitextuale), studiile mai noi în materie deplasează în mod binevenit accentul către contractul survenit între autor și cititorii săi; în mod profitabil, Linda Hutcheon, de pildă, îl denumește generic contractul parodic. Cîștigurile unei astfel de mutări nu sînt de trecut cu vederea. Se renunța la inventarul meticulos al unor categorii rigide de texte și se procedează, pragmatic, la identificarea unor norme funcționale flexibile, pe care se bazează receptarea în registrul parodic
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
parodic. Cîștigurile unei astfel de mutări nu sînt de trecut cu vederea. Se renunța la inventarul meticulos al unor categorii rigide de texte și se procedează, pragmatic, la identificarea unor norme funcționale flexibile, pe care se bazează receptarea în registrul parodic a unui amplu eșantion de texte eteroclite. În cazul compunerii atît de discutate a lui Cantemir, chestiunea spinoasă a unor opțiuni generice tranșante - între transpoziție și parodie să zicem - ar fi fost, din principiu, depășită că irelevantă. Comentariul Istoriei ieroglifice
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
română. Dacă un eseu se realizează la nivel mental și rațional, proza se simte, aude și miroase la nivel de "plex solar": inconștient, temperament și senzualitate. Un roman îl scriu și cu corpul, nu numai cu mintea. Exemplu: Provocatorul: roman parodic, ludic și erotic. Transmit emoțiile mele personajelor, iar ele îmi comunică sentimentele și trăirile lor. Se produce un transfer reciproc freudian atît de profund și intens încît mi-a fost teamă să modific aceste mecanisme subtile și sensibile - să distrug
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
reacție împotriva operei italiene care inundase Londra la acea vreme. De altfel, și alte elemente sunt menite a deruta spectatorul obișnuit cu acest fel de spectacol: decorul total "neromantic" - închisoarea Newgate și "interlopia" personajelor. Piesa are însă și un substrat parodic. John Gay face parte din Clubul Scriblerus, alături de Alexander Pope, Jonathan Swift - de la a cărui sugestie s-a și născut opera - Thomas Parnell, John Arbuthnot. Această familie spirituală avea însă o anume culoare politică; erau membri ai partidului Tory, și
Comedia vorbei de lemn by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16820_a_18145]
-
cu epitetele insultătoare Paranoicul, Pelticul, Piticul, Cizmarul. Formulele retorice vehiculate în decembrie 1989 au produs desemnări efemere - Dictatorul, Tiranul - precum și stabila substantivizare ironică a adjectivului celui mai frecvent, Odiosul, redusă în glumă, prin anii 1992-1993, la hipocoristicul Odi (Ody). Denumiri parodice, preluînd discursul adulator din timpul vieții, au fost Cîrmaciul, Dibaciul, Genialul; li se pot adăuga cele venite pe filieră străină, prin traducere: Danubiul gîndirii, Geniul Carpaților - formule care nu au circulat cu adevărat în cultul personalității de la noi, dar au
Nume prezidențiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16825_a_18150]
-
scrisului ca o colaborare în regim de exuberanță studențească și, totodată, ca o participare la un complot împotriva prostului-gust specific propagandei comunistei face din Ioan Groșan principalul animator al grupului Ars amatoria. (în această calitate scrie, printre altele, romanul istoric parodic O sută de ani de zile la porțile Orientului, care, publicat în foileton, are ecou în rândurile publicului cultivat.) între 1978-1988, Ioan Groșan este profesor de limba și literatura română la o școală generală din București (experiență utilizată, fără îndoială
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
la o școală generală din București (experiență utilizată, fără îndoială, în descrierea atmosferei din prima parte a nuvelei Marea amărăciune), iar după 1989 face parte din conducerea a diverse publicații - Contrapunct, Cațavencu, Cuvântul de ambe sexe - și publică un SF parodic, Planeta mediocrilor, 1990. în ultimii ani semnează zilnic câte un scurt comentariu politic în Ziua. Practic, scriitorul este angajat integral într-o necontenită producție de texte de consum, care sunt mai dense decât tot ceea ce scriu în mod curent diverși
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
o cheie de lectură pertinentă. Pentru inițiat, de reținut sunt notele de originalitate pe care Elvira Sorohan le descoperă - prin comparație - în acest jurnal, dar și observațiile despre literatura reflexivă, despre funcționalitatea fragmentarismului, a aforismului, a paradoxului și a jocului parodic. O carte dublă despre un scriitor dublu (diurn și nocturn, în accepția autoarei). Elvira Sorohan - Ion D. Sîrbu sau suferința spiritului captiv, Editura Junimea, Iași, 1999.
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
important ziar din Bucurețti" (Libertatea). Altele sînt exagerat de lungi: "De citit numai acasă: săptămînal în care nu toate articolele sînt confidențiale" (Strict secret). Umorul involuntar e produs de solemnitatea emfatică și demagogică: "Ziar dedicat poporului român" (Jurnalul național). Titlurile parodice cele mai originale sînt bazate pe jocuri de cuvinte și pe surpriză - "Săptămînal de moravuri grele" (Academia Cațavencu), "Săptămînal al românilor de aiurea" (Cațavencu Internațional), "Săptămînal de tranziție" (Dilema), "Supliment de post(tranziție)" (Vineri) etc. De fapt, situația actuală e
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
1790-1990, ed. a II-a, 1996). Gazetele literare par să fi încercat dintotdeauna să se autodefinească în chip original: "Revistă liliputană" (Atom, 1933); "Mic bazar de literatură" (Bilete literare, 1930); "Revistă tinerească cu simpatii pentru tradiționalism" (Brazda literară, 1931). Procedeul parodic e și mai vizibil la cele umoristice - "Revistă spiritistă națională. Organ bi-ebdomadar pentru răspîndirea științelor oculte în Dacia-Traiană" (Moftul român, 1893); "Ziar politic, patetic și umoristic" (Perdaful Buzăului, 1894) etc. Și titlurile solemne, pompoase au o tradiție evidentă: "Revistă pentru
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
care, oferindu-se spectacular, înțelege a-și domina, fie și pe o cale indirectă, auditoriul: În societate îi plăcea să ocupe un loc central, avea replică promptă, amuzantă, gata să-și pună în inferioritate interlocutorul. De toate acestea, de spiritul parodic și de exaltările marelui, inepuizabilului povestitor, ce-l fermeca și pe Blaga, își amintesc colegii de generație, care îl prețuiau, dar nu i-au putut fi întotdeauna și prieteni, ca și cei care s-au întreținut cu inteligența lui în
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
cu amor în grup, sau de avansuri îndrăznețe între persoane de același sex, iată elementele unor posibile înclinații spre literatura licențioasă, care însă nu face niciodată casa bună cu sentimentalismul. Am încercat, citind această carte, să-i descopăr un filon parodic, pretextul unei lecturi în cheie ironică, grație căreia ea să poată fi recuperată așa cum s-a întîmplat cu multe dintre romanțurile pașoptiste. Zadarnic. Isou pare să creadă sincer că povestea Catincăi din Botoșani este una exemplară, din care femeile au
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
sobei (roman anonim din 1865, semnalat de D. Bălăeț și reeditat de el în 1986), N. Manolescu scrie în Istoria critică a literaturii române: "este de fapt primul nostru metaroman, străbunicul Martorilor de Mircea Ciobanu, și totodată primul nostru roman parodic". Sublinierea, de două ori, a lui nostru îmi aparține, iar sensul ei va rezulta la vreme. Cu privire la a doua parte a scrierii (La gura sobei), N. Manolescu notează: "Metoda romancierului ar putea fi numită pretextualistă, într-atît seamănă cu unele din
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
priviți-l dar prin sită/ Albastrul nu mai cîntă. L-am aurit în van" (Izgonirea). Dar atenția Marianei Bojan se concentrează asupra mediului curent care-i contrariază simțirea inocentă, mediu pe care-l citează sarcastic subiectiv (o mitologizare secundă, așijderea parodică), spre a-i putea descifra mecanismele perfide, obiective. Un atare joc de-a mitologia care se regăsește pe un palier inferior, pentru a se pierde în criza ce pare fără capăt a inadaptării, reprezintă filonul indiscutabil cel mai bogat al
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
stimulează apetitul narativ (să ne gîndim, de pildă, la Decameronul lui Boccaccio), astfel de situații limită fiind adeseori alese ca pretexte pentru declanșarea resorturilor imaginative. Și tot ceea ce poate constitui pretext pentru punerea în funcțiune a mecanismelor fabulației este tematizat, parodic sau doar cu ironie blîndă, de un prozator hiperlucid, conștient pe deplin de procedeele pe care le folosește. Iar lucrurile nici nu ar putea sta altfel dacă ne gîndim că avem de-a face cu un romancier-semiotician, profesor de teorie
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
imagini de sinteză. În proporții diferite, toți membrii echipei - scenariști, compozitori, animatori, producători - au contribuit la formidabilul succes de acum nici trei ani, Furnicutzele. Adorabil film care-și depășea condiția animînd și o veritabilă filosofie de viață, debitată în filigran parodic de Z, personajul calchiat după însuși Woody Allen, angoasatul marginalizat în conflict cu regimul opresiv al mușuroiului universal. Studiourile Walt Disney au contraatacat atunci cu Aventuri la firul ierbii, în care intriga, infantilă, dar nu mai puțin inventivă, lupta între
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
vorba despre o istorie �pe genuri"? Nici vorbă. Principala miză a cărții este aceea de a demonstra labilitatea marginilor perioadelor istorice. Romanul românesc este împărțit în două mari capitole: �Tradiționaliști și moderniști" și �Spre postmodernitate". Cartea începe cu o întrebare parodică �N-avem roman?" și se termină cu o afirmație răspicată �Avem romane!". Dintre �tradiționaliști și moderniști" fac parte atît un Camil Petrescu sau Hortensia Papadat-Bengescu, cît și Marin Preda, Nicolae Breban sau Dumitru Țepeneag. în postmodernitate se situează atît tîrgoviștenii
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]