676 matches
-
toată oroarea sa criminală. Continuator al lui Dej, Ceușescu care clama întărirea legalității socialiste, "a continuat demonizarea proprietății private, persecutarea credințelor și practicilor religioase, criminalizarea oricărei forme de opoziție. Nu mai puțin semnificativ, Ceaușescu și regimul său au dus la paroxism politica de persecutare a femeilor și copiilor: în urma interzicerii avorturilor și a metodelor contraceptive". Fapt care va avea drept consecință, ce încă e perpetuată, umplerea orfelinatelor cu copii, în mare parte cu destine compromise din clipa nașterii. Regimul și brațul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ale unui spațiu cu o tectonică în continuă mișcare și ale unui timp care stocase în sine germenii vizibili ai disoluției. Dihotomiile baroce, în special acelea care privesc coabiarea luminii explozive cu stările nocturne ale materiei, se acutizează pînă la paroxismul expresionist care prinde în vîltoarea lui deopotrivă structura, cromatica și epica imaginii, aburul metafizic învăluie ca o atmosferă densă nenumărate scene bizare, aproape nepămîntești, iar un simbolism difuz și tardiv alunecă în imagine mînat de un vînt care bate parcă
Amintiri din Mitteleuropa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16379_a_17704]
-
renunță. Și răspunde inclusiv temelor ad-hoc: să-și imagineze cum primește Premiul Nobel în octombrie (și-l primește, cu asupra de măsură), să dezbată problema diavolului, să compună o poveste instantaneu. Se execută cu grație, semn că ispita apoteozei, tentația paroxismului și altele asemenea, își găsesc în Răzvan Petrescu un neobosit creator de „sensuri grele”. Variațiunile pe o temă de Vater- Puccini este o colecție de explozii controlate marca Răzvan Petrescu, fermecă tor și atunci când disprețuiește.
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
încrîncenarea se permanentizează, disonanța devine lege, densitatea factorilor rebarbativi e atît de mare încît duce la o inevitabilă senzație de saturație. Ne aflăm într-un mediu ca și irespirabil, unde aerul e secat de flăcări infernale. O exaltare pînă la paroxism a urîtului pare a releva o neputință a spiritului de-a se înfățișa altminteri decît prin catabolismul său jalnic, prin dejecțiile sale grotești, indice dramatic al stării decompensate: "Zăpada ca niște rufe spălate/ Toată funinginea pe geamuri pavate/ înnebunitor între
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
adversarul. A doua săgeată porni și păru a-și atinge ținta, dar, fulgerător, Amir se lipi de coama calului, lăsând săgeata să treacă pe deasupra lui. Trei săgeți. Caii alergau deja nebunește, ridicând cu copitele bucăți mari de zăpadă. Tensiunea atingea paroxismul. Apărătorii se strânseseră unii În alții, Încercând să nu piardă nici un gest al luptătorilor, căci totul se putea petrece Într-o fracțiune de secundă. Curajul căpeteniei mongole li se părea tuturor o superbă nebunie. Trei săgeți. Una din ele putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Domnia demagogiei fanariote trebuie eternizată, ideea statului creștin, ideea apărării celui slab trebuie înlăturată cu totul, furia câștigului, a exploatării, a amăgirii trebuie să se întindă asupra țării întregi. Și, pentru că constatăm toate lucrurile acestea incontestabile, furia grecoteilor ajunge la paroxism, la delir. Citească cineva insinuațiunea din numărul de joi al "Romînului", că sincerii reacționari amenință pe rege cu asasinatul. Asta-i culmea minciunii, culmea istericalelor grecești care i-a apucat acești apelpisiți după frecătura ce le-o tragem de câteva
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
la picioarele d-lui de Haymerle, iar M. Sa Domnul e, în timpul discursului lui Gambetta ținut la Cherbourg, un oaspe al familiei imperiale a Germaniei. Să se fi întîmplat umbra celor de astăzi sub conservatori, patrioții ar fi simulat un paroxism care ar fi făcut necesară răcorirea lor în casele de sănătate și citirea moliftelor marelui Vasilie. Astăzi, de la venirea la putere a patrioților, România e aservită politicește și economicește mai mult decât oricând și poartă coada alianței austro-germane; cu toate
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
au proclamat republica de la Ploiești; oamenii cari numeau pe Vodă un agent al d-lui de Bismarck și-l amenințau, prin gura unui actual ministru plenipotențiar, cu asasinatul; oamenii cari, nefiind în pita lui Vodă, ajunsese în ziarele lor la paroxism de furie, oamenii cari declarau că între țară și tron e un abis - umplut c-un portofoliu ministerial și o guvernatură de bancă!... Ca să se judece tonul destrăbălat pe care-l avea "Romînul" în opoziție fiind, reproducem următoarele șiruri din
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cari ni le făceau, pe rând pe rând, toate statele europene, ce striga opoziția și "Romînul" ei de pe atunci? "Sîntem turci. Nu voim să știm nimic de independență". Astfel zilnic era amăgită țara, erau amăgiți chiar maturi bărbați politici prin paroxismul stilistic al opoziției de atunci; mai mult încă, însuși conservatorii erau amăgiți de atitudinea turcofilă a opoziției; și fiindcă această atitudine tot era mai asigurătoare decât o politică de aventuri, care se presupunea că s-ar fi preconizând din afară
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
spune despre acești pacienți că au astm idio sincrazic. Mulți dezvoltă o simptomatologie tipică în urma unei afecțiuni a tractului respirator superior. Manifestarea inițială poate fi puțin mai mult decât o răceală obișnuită, dar după câteva zile pacientul începe să dezvolte paroxisme de wheezing și dispnee, care pot persista de la câteva zile la câteva luni. Acești indivizi nu trebuie 60 confundați cu persoanele la care simptomatologia dată de bronhospasm se suprapune pe o bronșită cronică sau bronșiectazie. Mulți pacienți au o boală
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
stabili diagnosticul de disfuncție glotică, glota trebuie examinată când pacientul este simptomatic. Un examen normal în acest moment exclude diagnosticul; nu însă și atunci când examenul este efectuat în afara perioadei simptomatice. Wheezing-ul persistent localizat într-o singură arie pulmonară, asociat cu paroxisme de tuse, denotă o afecțiune endobron șică, precum aspirația de corp străin, neoplasmul sau stenoza bronșică. Semnele și simptomele insuficienței ventriculare stângi acute pot mima uneori astmul, dar prezența ralurilor umede la baze, ritmul de galop, sputa cu striuri de
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
Întoarcerea la București a provocat multă mirare, mai ales pentru cei care contaseră pe faptul că voi „fugi”, și cu asta ei înșiși sperând să se „elibereze” de corvoada de a mă tracasa tot timpul și a mă arunca în paroxismul cel mai negru. Mă forțam să-i explic lui René decizia mea și chiar mie însemi, cu cuvintele lui Epictet: „Ils peuvent me tuer, mais non me nuire”. Cum viața era mereu în proximitatea morții, despărțite numai de un fir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ce poate născoci bruta umană în materie de suferință. Lacrimile, durerea și extrema disperare a poetului Ovidiu nu vor ameliora sau romantiza niciodată gravitatea întâmplărilor tragice care ne privesc pe noi, toți oamenii care am supraviețuit acelui timp plin de paroxism. Puțină pietate pentru locurile tragice, un memento veșnic ar alina durerea sfâșietoare a celor nevăzuți, dar existând etern prin durerea lor extremă. Lionel îmi telefonează de la Bruxelles ca să-mi spună că madame Alice Beaulois, secretara lui fidelă de o viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fără chingile acute ale prezentului. Întâlnirea cu poetul și menestrelul Augustin Frățilă m-a zguduit. Augustin mi-a povestit despre Nichita, el a trăit în camera noastră de la madame Lidia Unanian, a trăit în aerul acelui timp teribil, plin de paroxism, dar și de înalte, neașteptate revelații, scriindu-și poemele și excepționalele lui cântece de trubadur. Mi-a comunicat, cu talentul său de povestitor, inefabilul atmosferei, tonul vieții lui Nichita după plecarea mea, exploziile mizeriilor, culminând cu moartea prematură a celui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de nisip sub ochii lacomi de spectacol ai celor din tribună. Chiote salută îndemînarea unui călăreț care trântește din alergare un taur răsucindu-i coada. Una dintre echipe a luat, se pare, avantaj. Entuziasmul a ajuns în tribună aproape la paroxism. Nu mai sunt cruțate nici palmele, nici coardele vocale. Și cum aceste dovezi nu ajung să exprime tot ce simt ei, spectatorii aruncă în arenă pălării, șaluri și chiar pantofi sau evantaie, pe care concurenții omagiați le aruncă înapoi. Exuberanța
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să vorbească, dar își întindea spre Tom brațele, ca și cum îi implora ajutorul. Iar el se gândea: „E atât de tânără, atât de tânără!“. Se deșteptase după miezul nopții, cu sufletul răvășit, și până dimineața se zvârcolise în pat, într-un paroxism de tristețe, remușcare, resentimente și frică. Resentimentul, frizând aproape furia constituia elementul cel mai demonic din boala mentală a lui Tom. Era atât de neobișnuit, atât de nefiresc pentru el să se simtă „furios“ pe cineva. Acum era supărat foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ridicase, o întinsese și o citise din nou. Adevărul este, gândi el, că-l făcuse pe John Robert să-și piardă controlul; măcar pentru un moment, ocupase în întregime mintea filozofului, excluzând orice alt gând. Aceasta constituia, fără îndoială, un paroxism cât se poate de semnificativ. Firește, era o scrisoare absurdă, pe care, foarte curând, John Robert avea să o regrete. Ce-ar fi fost să-i răspundă apăsând pe această pedală? „Dragul meu John Robert, sunt convins că îți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Șoarecele de Bibliotecă și acolo auzise despre moartea lui William Eastcote. Și i se păruse că și acesta e un semn, anume că Bill Șopârla își oferise viața lui, ca un inocent substitut pentru viața lui George. Iubirea își atinsese paroxismul și murise în pace. George pornise mai departe. Mergea, respira adânc și simțea înălțându-se în el calda lumină radioasă pe care Tom McCaffrey i-o deslușise, cu atâta uimire, pe față. — Ce-i scrisoarea asta? întrebă Diane. Și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și hîrtia igienică. Dimineața, la deșteptare, bocancii mei nu mai sînt În rastelul de la intrarea În dormitor. Mărimea 45, sînt o marfă rară, am bănuiala că tot el mi i-a furat cîndva În timpul nopții, așa cum părea cuprins de un paroxism maniacal. Caporalii se miră, deși toată lumea știe că o astfel de captură se schimbă În mod curent pe un kil de țuică la ciobanii care Își pasc animalele În jurul unității. Și, pentru că În magazia de echipament a unității nu se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
folosindu-se de „elemente decăzute“ locale. Discursul lui furios În Ședința Comitetului Politic Executiv e memorabil, le cere oamenilor săi să- și asume responsabilitatea, nu Înțelege de ce nu s-a folosit deja armamentul În fața dușmanilor socialismului, Într-un moment de paroxism Își amenință slugile politice cu plutonul de execuție. Vinovații sînt spășiți, umili, promit că-i va fi respectată voința. Ceea ce Înseamnă că România se află În stare de război. În timp ce membrii politici din primul cerc al puterii sosesc pe rînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a nu avea alt „dor mai fierbinte decât să vadă pe Regele României încoronat ca Rege al Ungariei“12. Nu credem că asemenea acțiuni ar putea fi caracterizate drept duplicitare, ci, mai curând, erau semne ale unei disperări ajunsă la paroxism. Elita politică maghiară, frustrată în cel mai înalt grad din pricina marasmului în care se zbătea Ungaria, acționa haotic, încercând iluzoriu să nu piardă nici o oportunitate de a scăpa de comuniștii de la Budapesta și de a găsi soluții de recuperare a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Dintre toate formulele antiistorice el este singurul care participă efectiv la istorie, însă la o istorie pe care urmărește să o distrugă o dată pentru totdeauna 132. Dacă Vârsta de Aur concretizează exacerbarea libertății, dacă Utopia este o ordine împinsă la paroxism, milenarismul este o absolutizare a principiului revoluționar tabula rasa, urmată de o nouă construcție 133. Dar se pare că Marx, ca intelectual romantic, părea mai curând să testeze și să curteze neantul decât să îl suporte ca destin istoric 134
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
vigilent selectată și supralicitată de către ideologii comunismului românesc, în tentativa de a-și legitima propria versiune cu privire la criza sistemului capitalist și „necesitatea istorică“ a celui comunist. Nu era însă un caz singular, întrucât ideea „necesității istorice“ va fi exploatată până la paroxism de către regimurile dictatoriale din secolul XX, fapt care îl făcea pe Fr. Furet să susțină că epoca nu poate fi înțeleasă decât eliberându-ne de iluzia „necesității“. Dacă Cioran nu a cunoscut același tratament ca și Eminescu, spre exemplu, și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
alternativă și apropierea elitelor de popor, manevrele lui Gheorghiu-Dej și apoi ale lui Ceaușescu au făcut ca trendul intelighenției românești să fie net diferit, aceasta solidarizându-se cu regimul și nu cu națiunea oprimată. Obsesia „cetății asediate“, idee cultivată până la paroxism de patriotismul antirus, abil manipulat atât de Gheorghiu-Dej, cât și de Ceaușescu, a aruncat intelighenția în brațele partidului. Rezultatul: un nou refugiu în interstițiu, acolo unde s-a nutrit din ideea că orice radicalizare a discursului său poate antrena intervenția
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
înscris în locul gol lăsat în mod special pentru acest lucru". De la preistorie la istorie, Editura Științifică, București, 1967, p. 149. 96 Jean Delumeau, Religiile lumii, Editura Humanitas, București, 1996, p. 174. 97 Jean Delumeau arată că Reforma ,,a dus la paroxism problema ridicată de mișcările dizidente din Evul Mediu. Din anul 1517 până în anul 1520, reprezentanții autorității bisericești au încercat să-l convingă pe Luther să renunțe la critica sa purtată în numele Bibliei, la adresa unor practici bisericești". Jean Delumeau, Religiile lumii
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]