674 matches
-
luminează nu atât chipul cât discursul lui Viorel. Violență mustește, fiecare cuvânt se transformă într-o schija incandescenta, chestionarea resorturilor unor întrebări banale revendică o vaticinare a ipocriziei sociale. Pulsiunea care subîntinde aceste dialoguri eratice este una anihilanta, este un paroxism rece, o ardere înghețată. N-am mai văzut un personaj atât de complex în cinematografia românească de mult timp și pot înțelege investiția regizorului în acest rol. Miza este totală și niciun alt personaj nu este capabil să preia sarcina
Străinul din Aurora by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5688_a_7013]
-
o delicatețe de făptură predestinată să sufere de inadecvare. Ți-e cu neputință să ți-l închipui agresiv sau în toane proaste, cu atît mai puțin izbucnind într-o criză nervoasă. Nimic pe lume nu-i poate trezi surescitări sau paroxisme. Pare reglat la scara moderației și la calapodul trăirilor cuminți. Un intelectual excelînd în finețe, nu în intensitate. De aici tonul calm, de o monotonie înceată, care îi pătrunde cuvintele și îi anticipează frazele. Netrecînd prin rupturi de nivel afectiv
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
în buchii, putând să aparțină doar unui învățat, un tălmăcitor cu știința spusului cu haz și cu tâlc, cu harul grăirii în dodii (și nu numai), capabil să dăruiască cititorilor români un încântător volum în proză sucită și răsucită până la paroxism. Traducătorului, nu autorului, îi datoră m topica un pic mai contorsionată, stilul cu înflorituri fistichii, cu răsturnări în șirul natural, obișnuit, al vorbirii, cu incongruitățI ca viitorul 2 sau chiar 3 folosit întruna ca motor al narațiunii. Asistăm, așadar, la
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
să-l ocolească grație intuiției că tonul deplasat cu care își proferează isteriile nu face decît să-i compromită calitățile care l-au consacrat. Adepții îl părăsesc și prietenii i se răresc ca atinși de o boală contagioasă. Exasperat de paroxismele savantului, un coleg de universitate, om de știință ateu cu vechime în branșă, a îndreptat un apel către lumea cititorilor: „Nu ne judecați pe toți după bălmăjeala asta intelectuală.“ (p. 81) În al treilea rînd, singurii care îl mai aplaudă
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
Chipul Dianei Wellington se află printre toate aceste chipuri de fete și femei care traversează povestea preț de o fulgurantă privire? Nu știm. Povestea ei sordidă iese la suprafață târziu, și imaginile reluate cu o intensitate obsedantă o aduc la paroxism. Croitori clandestini (2010) în regia Catalinei Molina, câștigătorul premiului „Andrei Toncu” pentru cea mai bună coloană sonoră, premiu acordat de ICR, oferă o poveste cu emigranți bolivieni în Argentina lucrând într-un atelier de croitorie clandestin, unde muzica țării lor
The Best of Next by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5642_a_6967]
-
femei tinere și bătrâne... Una, tânără, îi întinde copilul pentru a-l binecuvânta, pe care Țapul îl atinge în joacă parcă doar cu laba strângă... Alta, bătrână, își întinde spre el capul ca o hârcă. Totul este gris, negru, cărămiziu... Paroxismul existenței, la Goya, până la desfigurarea umană și apariția Urâțeniei. Urâțenie nu compusă - o urâțenie transcendentală, arhetipală, ideală... Oroare. Plutonul de execuție francez țintind, povârnit, în elanul mișcării, al tragerii - cei împușcați azvârlindu-și cu toții brațele în sus, - parcă îi auzi
Goya - reporter - Le grand bouc, Marele Țap... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5470_a_6795]
-
liniilor complementare ale muzicii. Plastica imaginii muzicale pe care o dezvoltă Simonov este determinată de o plastică eficientă a gestului. Indiscutabil, melosul slav îi este apropiat și cunoaște o cuprindere expresivă de o profunzime ce atinge limitele greu imaginabile ale paroxismului; ...de asemenea, în ce privește ardoarea comunicării, extensia dinamică a sonorităților devine covârșitoare. Este ceea ce poți observa audiind sub conducerea sa Simfonia a 9-a, în mi minor, de Antonin Dvorak. Sentimentul romantic, atât de pregnant exprimat, evită sentimentalismul; se situează în
Relațiile muzicale româno-ruse: o promisiune, o speranță by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5509_a_6834]
-
în sfera conflictului de interese. Conflictul dintre Ponta și Antonescu a luat amploare după apariția unor stenograme din BPN al PNL și după ce liberalul a reclamat că modificările nu s-au discutat în USL. Criza din alianță a ajuns la paroxism după ce social-democrații au boicotat prima propunere a PNL la șefia TVR, pe jurnalistul Rareș Bogdan. Ponta avea să-l mai acuze pe Crin Antonescu de faptul că joacă la offside în chestiunea legii minelor. Ponta și Antonescu s-au întâlnit
Topul crizelor USL din 2013: cinci momente când alianţa a intrat în moarte clinică by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33297_a_34622]
-
fire invizibile în spațiul matricial. Pe fundalul unui accident de mașină care-l are ca protagonist pe fiul ei interpretat de Bogdan Dumitrache, accident soldat cu moartea unui băiețel dintr-o familie săracă, tensiunea dintre mamă și fiu ajunge la paroxism. Mama pune totul în joc, de la relații și intimidări la propriul său talent actoricesc, pentru a-și exonera fiul de culpa evidentă. Astfel devine un om-orchestră, care face și desface urzeala complicată a cazului unde fiecare detaliu contează, unde fiecare
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3426_a_4751]
-
președintele Noua Republică, a lansat un atac dur la adresa Uniunii Social Liberale. El a scris, joi, pe pagina de socializare că USL ia "totul cu japca", dar și că "pofta de jefuire a proprietarilor români de către USL a ajuns la paroxism". Mihail Neamțu a scris următorul mesaj pe pagina de socializare: "USL implementează cota nesimțirii progresive. Dreptate până la capăt? Oamenii lui Ponta totul cu japca. Pofta de jefuire a proprietarilor români de către USL a ajuns la paroxism. Taxa pe stâlpi, taxa
Neamțu, atac dur la USL: Implementează cota nesimțirii progresive by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34323_a_35648]
-
USL a ajuns la paroxism". Mihail Neamțu a scris următorul mesaj pe pagina de socializare: "USL implementează cota nesimțirii progresive. Dreptate până la capăt? Oamenii lui Ponta totul cu japca. Pofta de jefuire a proprietarilor români de către USL a ajuns la paroxism. Taxa pe stâlpi, taxa pe ascensor, taxa pe alei! Iată lista selectivă întocmită de guvernanții noștri - piste și platforme; - heleștee, iazuri, bazine; ecluze și ascensoare; baraje, jgheaburi pentru piscicultură; - infrastructură drumuri: alei, străzi, autostrăzi, cu toate accesoriile necesare (trotuare, borne
Neamțu, atac dur la USL: Implementează cota nesimțirii progresive by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34323_a_35648]
-
le umble în portofele și să le ia banii. A făcut foarte multe lucruri rele. Traian Băsescu nu a fost președinte al României în niciun moment. A fost președintele propriului interes. A fost președintele mitocănizării vieții publice în România la paroxism. Trăim în acest exces de zece ani, n-a construit nimic durabil în sistemul politicilor publice, nu a adus un "mai bine" în învățământ, a poleit cuvinte bombastice, preluarea de modele care nu aveau nici o legătură cu România", a zis
Athanasiu, declarații despre viitorul președinte al României. "Mulți au îngenunchiat pentru ca pe umerii lor să se urce Traian Băsescu" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34556_a_35881]
-
ireversibilitatea schimbărilor moderne și refuzul conștiinței colective de a le accepta, cu accentul pe perechea urban/rustic, în cadrul căreia valorile cetății, în loc să fie civice, sînt de mahala, iar cele țărănești, deși au murit de mult, trezesc nostalgii ce culminează în paroxisme comerciale: vindem imaginea trecutului fără să ținem seama de hidoșenia prezentului, iar brandul de țară, în loc să fie un proiect a ceea ce visăm să fim, e o icoană a ceea ce ne închipuim că am fost. Autorul nu crede în predestinări genetice
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
îndemînă, iar credința, deși asumată în plan conștient, nu e un sentiment din a cărui tensiune să-și poată trage forța unei vedenii. Neavînd, așadar, predispoziții de dospire mistică, Dan Iacob e o natură meditativă de ordin liric, la care paroxismele de credință sunt înlocuite cu efuziuni de sentiment. Într-un cuvînt, Dan Iacob e un emotiv dornic de dispoziții plăcute în dauna răscolirilor stridente, natura lirică împrumutîndu-i evidente porniri histrionice, alături de o nevoie acută de hrană spirituală. Paradoxul firilor lirice
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
exercită, pur și simplu, biografia. Toate par să rămână, de la un punct încolo, ancorate într-un prezent fără sfârșit. Așa încât observațiile privitoare la structură pot glisa fără mari probleme de la un poem la altul. În Xenofilia, de pildă, zădărnicia atinge paroxismul: „Xenofilia joacă tenis de mică./ N-a câștigat nici un meci. Dar/ Continuă să joace. Mama ei/ A albit tot încurajând-o: «Xenofilia, fata mamei,/ Vei reuși, ești cea mai bună./ Haide, mai încearcă o dată»” (p. 37). Umorul fiind o constantă
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
nu au deschidere. În comparație cu grația androginului, bărbatul propriu-zis e o brută necizelată, iar femeia o păpușă golită de spirit. Apogeul speciei umane stă în hermafrodie. Dar rafinamentul cultural al autorului are un foșnet de mătase blîndă, din lipsa apetenței pentru paroxisme virile. Sirin urăște brutalitățile, constrîngerile cazone, mizeria plebei și, în genere, orice detaliu de violență directă. Ca orice spirit pe care moravurile societății îl resping, Sirin nu poate îmbrățișa valorile de comuniune organică, un homosexual neavînd porniri conservatoare. De aceea
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
impecabil într-o limbă armonică, pe care o citești cu conștiința că te supui unui act de purgație estetică. Blaga simte limba, o mînuiește fără cusur, atîta doar că apetența pentru cuvinte e direct proporțională cu placiditatea cu care ocolește paroxismele vieții. Frazele, menite a fi gustate ca scop în sine, sînt sterile sub unghiul virulențelor. Închis parcă într-un laborator aseptic, între pereții căruia nici o tresărire patetică nu are voie să pătrundă, Blaga privește istoria printr-o fantă ce nu
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
-și calvarul. De aceea, violența cărții nu are virulență, cum nici bestiile nu sunt inumane. Aceste trei trăsături - finețea limbii culte, unghiul de vedere al perspectivei păsării și firea sarcastică - fac din Pavlovici un observator al cărui intelect nu îngăduie paroxisme sufletești. Autorul nu suferă patetismele, efuziunile, tensiunile sau încordările pînă la limita colapsului. În schimb preferă poanta, surpriza caraghioasă, ridicolul situației. Într-un cuvînt, are predilecție pentru comedia de situații, nu pentru drama de caractere. Din acest motiv Pavlovici e
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
Înghețat. Eram șase inși În celulă. Cutremurați, am jurat să luptăm până la capătul vieții, să stârpim comunismul, această buruiană care Însemna uciderea României.” Aiudul este cunoscut În toate scrierile ca sarabanda morții, precedată de un delir al torturii Împins la paroxism. Fuseseră recrutați pentru spectacolele morții din fiecare zi și din fiecare noapte cele mai pătimașe ființe În degradare, cele mai feroce animale cu chip de om. „După primele zile la Aiud mi s-a produs o puternică stare de șoc
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
renunță. Și răspunde inclusiv temelor ad-hoc: să-și imagineze cum primește Premiul Nobel în octombrie (și-l primește, cu asupra de măsură), să dezbată problema diavolului, să compună o poveste instantaneu. Se execută cu grație, semn că ispita apoteozei, tentația paroxismului și altele asemenea, își găsesc în Răzvan Petrescu un neobosit creator de „sensuri grele”. Variațiunile pe o temă de Vater- Puccini este o colecție de explozii controlate marca Răzvan Petrescu, fermecă tor și atunci când disprețuiește.
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
circa o sută de kilometri de pădure. Pe partea cealaltă a pădurii, o altă sută de kilometri, dar cu vii. Basarabia este o imensă podgorie, bogată dar birocratizată, politizată și traumatizată, moldovenizată și rusificată, snegurizată, dar și voronizată, ideologizată până la paroxism, un ținut în care busola nici ea nu mai știe care-i Nordul, care-i Sudul. Cât vezi cu ochii pământ de istorie, dar istoriile se scriu diferit. Unii vor istoria într-un fel, alții o scriu altfel. Despre Ștefan
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
se sprijină pe o uriașă prejudecată, aceea că unealta de bază a gîndirii este logosul. Un logos gîndit fie ca ipostaziere a ființei divine, fie ca instrument privilegiat de care omul poate dispune după plac. Și astfel, prin împingerea la paroxism al acestei prejudecăți, ajungi să construiești trufașe sisteme filozofice, ridicînd castele de cuvinte și înălțînd piramide de concepte. Trăsătura de bază a acestor piramide lexicale era contrastul izbitor dintre simplitatea imaginii pe care filozoful o are în minte și luxurianța
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
blonde la ceafă, un ochi bulbucat și celălalt pătat de albeață completează fizicul amicului meu" (p. 155-156). Grotescul expresionist din ,panorama searbădă a existenței" e, fără îndoială, specialitatea prozatorului. Amorul e zguduit intens de pornirile instinctuale și străbătut de un paroxism al corporalității dezlănțuite, care e tot o formă a disperării. Ramses din Bagaj descoperă timpuriu tentația cărnii feminine, dar, inhibat, înțelege greu chemarea din priviri a primei iubite, Laura, care parcă l-ar întreba ,Ramses, unde-ți este trupul?" Răspunsul
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
perfecțiunea. 2430. Absolutul absolutului Cunoașterii este Necunoașterea. 2431. Absolutul visului este trezirea. 2432. Absolutul abundenței este disperarea. 2433. Absolutul sărăciei este lăcomia extremă. 2434. Absolutul virtuții este umilința. 2435. Absolutul abstinenței este normalitatea. 2436. Absolutul abuzului este consecvența dusă la paroxism. 2437. Absolutul accidentului este evenimentul primordial unic și întâmplător: Dumnezeu. 2438. Absolutul războiului este victoria înfrângerii. 2439. Absolutul alpinistului este dorința de a-și escalada propria sa moarte. 2440. Absolutul absurdului este exactitatea într-o lume iluzorie. 2441. Absolutul dorinței
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pasă de a se conforma sentințelor obligatorii date de tribunal sau Curtea Supremă, care le sunt comunicate. Oare ce este în mintea lor? Câinii lătra (tribunalele) și ursul (primăria) merge. Țara lui Papura Vodă sau a nimicniciei românești ajunse la paroxism! La asta s-a ajuns în România. Dacă s-ar trezi cumva din morți Emil Cioran s-ar îmbolnăvi și ar muri imediat dacă ar vedea tragică Schimbare la fața a României după comunism. Cum este normal, dar trist, instituțiile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]