3,364 matches
-
diferite. La un nivel de maximă generalitate se poate presupune că: - valorile identitare, - propensiunea spre cooperare, - competența civic-administrativă1 și - abilitățile profesionale și/sau manageriale utile în raport cu natura proiectului comunitar au un rol esențial în susținerea culturală a participării comunitare. Cultura participativă pare să fie o formă combinată de capital simbolic, social și uman (vezi caseta 3). Reducerea ei la numai una dintre cele trei forme de capital cred că poate avea consecințe negative pentru proiectele practice de mobilizare a participării locale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
capacitatea de a aduce contribuții specifice la efortul de grup, fie în plan managerial, fie prin abilități ocupaționale. Ingredientele respective au, desigur, un dozaj diferit de la caz la caz, de la comunitate la comunitate, de la un participant la altul. Interpretarea orientării participative numai în funcție de una dintre cele patru dimensiuni dă naștere la erori specifice pe care le denumesc prin raportare la dimensiunea ce se supraestimează. Eroarea „capitalului social” pare să fie cea mai răspândită și constă în reducerea fenomenului participativ la capitalul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
Interpretarea orientării participative numai în funcție de una dintre cele patru dimensiuni dă naștere la erori specifice pe care le denumesc prin raportare la dimensiunea ce se supraestimează. Eroarea „capitalului social” pare să fie cea mai răspândită și constă în reducerea fenomenului participativ la capitalul social, la propensiunea spre cooperare. Centrarea excesivă pe ideea că participarea rezultă din sentimente identitare poate fi încadrată în seria „erorilor capitalului simbolic”, date de reducerea explicației la valori sau la capitalul simbolic. Eroarea „capitalului uman” rezidă în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
de resursele materiale de care dispune persoana etc. Un alt studiu, prezentat selectiv în capitolul 6, arată că la nivelul populației din România sunt clar identificabile patru tipuri de atitudini față de modul de rezolvare a problemelor publice. Orientarea de tip participativ pare să fie cel mai puțin susținută. Ponderea cea mai mare revine persoanelor care vădsoluționarea problemelor sociale ale țării prin măsuri de tip autoritarist, cu un lider ferm. O pondere însemnată revine și orientării de tip democrație reprezentativă, cu accent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
punct de vedere este cea în termeni de forță, rebeliune, comportament colectiv. Desigur, cele patru orientări de ideologie socială nu sunt explicit formulate. Ele transpar mai mult din metafore, simboluri susținute, fragmente de opinii exprimate în sondaje. Orientarea de tip participativ este mai probabilă în cazul persoanelor care locuiesc în localități relativ sărace din județe dezvoltate și au un nivel de viață mai ridicat decât ar fi de așteptat în baza educației de care dispun. Cele câteva constatări pe care le-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
nu se face la întâmplare, ci are puternice determinări economice, sociale și culturale. Agenții comunitari care vor să actualizeze potențialul de participare comunitară de la nivelul unei unități teritoriale trebuie să pornească de la înțelegerea mecanismelor ce susțin, în cadrul local respectiv, orientările participative ale populației. Date de sondaj, interviuri amănunțite, analiza unor evenimente comunitare anterioare, simpla observare a interacțiunilor sociale din comunitate - toate sunt mijloace care pot duce la realizarea obiectivului de cunoaștere menționat. ANEXĂtc "ANEXĂ" Un sondaj asupra participării comunitare în 14
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
147‑148)" „Condițiile specificate de Kauffman (1995) pentru coevoluție la limita haosului pot fi examinate din perspectiva semnificației lor pentru cei care fac dezvoltare comunitară urmărind să desfășoare programe de participare. ș...ț Substanțele nutritive pentru indivizii implicați în programe participative pot fi concepute ca informații referitoare la planuri, politici, direcții sau idei etc. ș...ț Dacă lucrarea lui Kauffman este un ghid rezonabil, atunci se poate spune că «echitatea de informare» pentru toți actorii nu este un cadru optim pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
necesară acțiunii sau organizării comunitare. Deși manualele de dezvoltare comunitară susțin că este importantă egalitatea șanselor de informare pentru participarea comunitară, după cum afirmă Randell, modelul Kauffman pare să sugereze contrariul - inegalitatea de informații este cea care provoacă reacții de tip participativ. În această dezbatere asupra rolului pe care îl are modul de distribuire a informației despre sursele de finanțare a unor proiecte, spre exemplu, cred că este util să fie menționate câteva ipoteze. Probabil că inegalitatea informării este stimulativă în special
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
operaționalizarea ideii de „tranziție de fază”, Randell face apel la modelul dinamicii de grup sugerat de Tuckman (1965, apud Randell, 2004): formare, experimentare, ordonare normativă și obținerea performanței („forming, storming, norming and performing”). Altfel spus, este de așteptat ca structurile participative să nu fie eficiente imediat după formare, ci după o anumită etapă de experimentare sau maturizare. Sintetizând, voi spune că, în conformitate cu analogia dată prin modelul sistemelor complexe, participarea comunitară este de așteptat să apară mai ușor și să se dezvolte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
pot manifesta o rată mai redusă de adoptare a unor inovații sociale de tipul proiectelor de dezvoltare, de identificare a unor surse extralocale pentru dezvoltare; - omogenitatea socială accentuată, intercunoașterea specifică pentru o comunitate mică nu constituie premise suficiente pentru dezvoltarea participativă; eventuala absență a condițiilor de creativitate și competiție socială pot reduce considerabil șansele de adoptare a unor proiecte comunitare. - intervențiile de facilitare comunitară sunt, probabil, mai necesare în cazul unor astfel de comunități mici, izolate pentru declanșarea DEVCOM. Odată pornit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
la nivelul tuturor acestor agenți. 3. Cadrul ABCD este adaptabil la nevoile diferitelor tipuri de intervenții, circumstanțe, nevoi și cerințe locale particulare ale diferitelor discipline și sectoare. ABCD este mai degrabă indicativ decât prescriptiv. ș...ț 4. Planificarea și evaluarea participativă trebuie să fie integrate pe durata întregii practici de dezvoltare comunitară. ș...ț În timp ce planificarea este de obicei privită ca o sarcină integrală a practicii, evaluarea,dacă ajunge să mai fie făcută, a fost adesea lăsată în seama altora. Și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
final (5) să se ajungă la acțiune 1. Același model de elaborare a proiectelor DEVCOM, pornind de la experiența locală, cu membrii comunității ca profesori și cu facilitator ca elev, este prezent și în cazul a ceea ce se cheamă „evaluare rurală participativă” (participatory rural appraisal, PRA, dezvoltată de Robert Chambers, apud Castelloe, Gamble, 2005, pp. 267-271). Principiile esențiale în PRA sunt: localniciisunt experții; fii cuprinzător ca facilitator și ia informații de la categorii sociale diverse; localnicii să fie cei care produc datele prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
DEVCOM prin raportare la cazuri de succes și la eșecuri care au avut loc în aceeași comunitate sau în alta; încorporarea modalităților de evaluare a proiectelor DEVCOM în designul acestora este importantă. Evaluările trebuie să fie făcute neutral, profesionist, continuu, participativ și cu feedback asupra acțiunii propriu-zise. Practica foarte răspândită, la instituții naționale și internaționale, de a face numai evaluări „din interior” cu experți controlați într-un fel sau în altul de cel care trebuie evaluat este contraproductivă. Caseta 12tc "Caseta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
se acordă ajutorul, nu numai conținutul său, are o influență importantă asupra eficacității sale, iar reducerea sărăciei este scopul fundamental al ajutorului internațional. CDF consistă în patru principii - un cadru de dezvoltare holistică pe termen lung, orientarea spre rezultate, componenta participativă (country ownership) și parteneriatul coordonat de țara beneficiară a ajutorului. ș...ț Strategiile de dezvoltare trebuie să fie holistice și modelate după o viziune pe termen lung. Accentele puse anterior pe stabilizare macroeconomică pe termen scurt și pe presiuni ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
de eșantionare asemănător, conform modelului propus de autorul acestui studiu. Ipotezetc "Ipoteze" Ideologiile sociale privind modalitatea de rezolvare a problemelor publice au fost foarte probabil contaminate în perioada tranziției postcomuniste de ideologiile larg răspândite ale elitelor. Democrația liberală și ideologia participativă sunt cele mai importante inovații din Europa Centrală și de Est. Difuzarea acestora este sprijinită de presă și de noile instituții politice, precum și prin respingerea foarte puternică a experienței comuniste. Ideologiile caracterizate de inerție din perioada comunistă fac și ele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
formulări ale acestor convingeri în rândul maselor ca ideologii ce stau la baza atitudinilor față de acțiunea publică (AAP). Ideologia liberal-individualistă ar putea fi formulată ca o orientare democratică, subliniind rolul-cheie al instituțiilor publice; ideologia liberal-comunitariană ar putea avea o orientare participativă ca echivalent al acțiunii; ideologiile sociale conservator-comunitariene formează cel mai probabil baza opiniilor autoritare, în linie cu fosta experiență comunistă; iar convingerile generale conservator-individualiste s-ar formula probabil în mod asemănător în ceea ce privește ideologiile acțiunii publice cu ideologiile rebel-conservatoare. Toate aceste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
avea un oarecare impact, inconsistența negativă, determinată de o situație economică mai proastă a gospodăriei în comparație cu nivelul de educație al membrilor gospodăriei sau de veniturile personale mai mici în comparație cu educația persoanei, este mai favorabilă pentru: a) atitudinile închise, mai puțin participative sau democratice, față de rezolvarea problemelor publice; b) tipurile rebele de AAP ca un caz specific de atitudine de închidere socială. 3. Ipoteza inconsistenței pozitive: statusul economic superior în comparație cu nivelul de educație al persoanei sau gospodăriei este mai favorabil pentru: a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
rebele de AAP ca un caz specific de atitudine de închidere socială. 3. Ipoteza inconsistenței pozitive: statusul economic superior în comparație cu nivelul de educație al persoanei sau gospodăriei este mai favorabil pentru: a) atitudinile deschise, care promovează acțiunea publică prin soluții participative și democratice; b) acumularea unor niveluri mai ridicate de toleranță etnică și capital de relații ca forme specifice de capital social. 4. Ipoteza variabilelor intermediare: nu numai sentimentele de frustrare și mobilizare sunt cele care acționează ca variabile intermediare între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
tolerate opiniile politice diferite de cele personale (TOLER). Problemele publice nu sunt abordate doar de partidele politice și de liderii acestora sau de diferite categorii de public agregate în comportament colectiv ori mișcări sociale. Ele sunt abordate și de acțiunile participative ale indivizilor față de viața publică a comunității sau țării. Competența civică subiectivă, și anume ideea că „cineva ca mine” poate influența deciziile publice la nivel local sau central, este o măsură posibilă a orientării comunitariene. Aceasta poate funcționa ca o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
la nivel local sau național se bazează și pe un nivel ridicat de încredere în autoritățile centrale. Cele opt variabile descrise - două pentru orientarea spre comportamentul colectiv, două pentru acțiunea autoritară, două pentru orientarea spre negociere și două pentru potențialul participativ - au fost utilizate într-o analiză factorială de confirmare și pentru generarea a patru scoruri factoriale prin care s-au cuantificat orientările de tip REBELL, AUTHORIT, DEMOCRAT și PARTICIP ale populației 1. Cele opt variabile sunt grupate după factorii ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
pe baza taxonomiei culturii politice elaborate de Almond și Verba (1989). Autoritarii sunt purtători ai culturii pasive; orientarea rebelă se situează mai aproape de cultura parohială (cu înțeles de local, provincial) sau parohial-pasivă; orientarea democrată se leagă de cultura pasiv-participativă; orientarea participativă identificată în rândul populației din România se aliniază la cultura participativă sau, în unele dintre formele sale mai slabe, la valorile parohial-participative. Profilul cultural al celor patru grupuri este puternic diferențiat (tabelul 22). Tabelul 22. Corelațiile între apartenența la grupurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
Autoritarii sunt purtători ai culturii pasive; orientarea rebelă se situează mai aproape de cultura parohială (cu înțeles de local, provincial) sau parohial-pasivă; orientarea democrată se leagă de cultura pasiv-participativă; orientarea participativă identificată în rândul populației din România se aliniază la cultura participativă sau, în unele dintre formele sale mai slabe, la valorile parohial-participative. Profilul cultural al celor patru grupuri este puternic diferențiat (tabelul 22). Tabelul 22. Corelațiile între apartenența la grupurile AAP și variabilele culturaletc "Tabelul 22. Corelațiile între apartenența la grupurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
mediul urban sau rural. Cifrele îngroșate indică existența unor corelații semnificative pentru p < 0,05. a. Pentru definiția grupurilor AAP, vezi variabila PUBLIC în tabelul 26. Aici sunt utilizate ca variabile fictive. Profilul cultural al persoanelor orientate spre atitudinea comunitariană (participativă) și democratică se află într-un puternic contrast cu profilul celor cu atitudine autoritară și rebelă. Primele două categorii sunt caracterizate printr-un consum ridicat de presă, în timp ce ultimele două printr-un consum redus. Orientarea autoritarilor și rebelilor este în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
rebelă. Primele două categorii sunt caracterizate printr-un consum ridicat de presă, în timp ce ultimele două printr-un consum redus. Orientarea autoritarilor și rebelilor este în mare măsură antidemocratică și îndreptată împotriva puterii (tabelul 22). Există, de asemenea, diferențe între orientările participativă și democratică. Orientarea participativă, atunci când este comparată cu cea democratică, este caracteristică persoanelor tradiționaliste, puternic atașate de propria localitate și religie. Grupul cu orientare democratică pare să prețuiască mult mai mult starea de libertate din prezent față de situația din perioada
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
sunt caracterizate printr-un consum ridicat de presă, în timp ce ultimele două printr-un consum redus. Orientarea autoritarilor și rebelilor este în mare măsură antidemocratică și îndreptată împotriva puterii (tabelul 22). Există, de asemenea, diferențe între orientările participativă și democratică. Orientarea participativă, atunci când este comparată cu cea democratică, este caracteristică persoanelor tradiționaliste, puternic atașate de propria localitate și religie. Grupul cu orientare democratică pare să prețuiască mult mai mult starea de libertate din prezent față de situația din perioada comunistă. Acest aspect nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]