281 matches
-
România este o stare de fapt, dar este exagerat să spunem că ține de o realitate implacabilă. Se știe că darul este o componentă a relaționării normale. Construirea relațiilor dintre oameni presupune și acest lucru. Când prin dar urmărești Însă parvenirea, atingerea unui interes material, statutar, prin eludarea căilor legale de intrare În posesie sau de promovare În societate, darul se transformă În reversul lui, În șpagă. Din păcate, dacă radiografiem prezentul românesc, observăm că este penetrat de această practică. E
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
salba dracului), ciocoi (Lipicescu, din Boieri și ciocoi), tombatere ostile oricăror înnoiri (Bârzoi, din Chirița în provincie), latiniști pedanți (Galuscus, din Rusaliile în satul lui Cremine), postulanți (Millo-director sau Mania posturilor, Paraponisitul), băbătii fandosite, împopoțonate și sulemenite, dominate de instinctul parvenirii (Gahița Rozmarinovici, din Iorgu de la Sadagura, Cucoana Chirița). În culori trandafirii sunt proiectați boierii vechi de țară (Boieri și ciocoi), dar și țăranii, zglobii și râzăreți, cărora le cam arde de șotii, atunci când nu se iubesc suav, grațios, ca într-
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
sau ale „iubirii de glorie”, care se cer aplaudate la scenă deschisă. Însă pentru a ajunge acolo arivistul, snobul și dandy-ul urmează căi diferite. Juliensorelii trec peste orice obstacol, fără scrupule și regrete, supunându-și mijloacele unui singur țel - parvenirea. Deviza lor e „mai bine, mai mult decât ceilalți”. Snobii se umilesc imitând un stil ce nu le e propriu, doar pentru a fi acceptați În high life, spunându-și zi și noapte: „Împreună cu ceilalți, aproape de ei, la fel ca
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
bază fascinația unei enigme - cea a longevității personajului central. Povestirea, din alte vremuri, care o elucidează, are coordonatele epice sadoveniene, cu un plus de senzualitate. Și Fecior de slugă se circumscrie unui motiv bogat ilustrat în proza românească, cel al parvenirii sociale. O inovație este urmărirea evoluției „feciorului de slugă”, Tănase Bojoc, în paralel cu aceea a fiului de boier Nelu Azan, la care se adaugă contrapunerea finală a celor doi, ca reprezentanți ai ideologiei contrare clasei din care provin. În
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
fericirii, Siciliana, Opinia publică, Travesti, Fii cuminte, Cristofor. Piesele acestei serii reușesc să capteze, în pofida unor abile trasee de îndoctrinare, prin darul de a da substanță câtorva personaje și prin surprinderea unor tare sociale, a unor - familiare epocii - „tertipuri” de parvenire: căsătoria de conivență, buletinul de București, cumulul de relații social-politice utile etc. Astfel, Spiridon Biserică, un umil muncitor, e preocupat numai de ameliorarea muncii prin inovații și invenții, lucru la care superiorii săi se opun din comoditate, când nu vor
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
întîmplătoare, cari nu se disting de mulțimea diletanților decât printr-o (măsură) doză mai mare de confiență și de lipsă de inspecțiume în ființa și cerințele artei lor, ci când se vor simți și determina într-un tot prin comună parvenire în fine la lacrul și dezvoltarea spirituală trebuitoare întru esercițiul artei lor. Să nu se pretindă dar ceva ce nu se poate întîmpla fără această condițiune, să nu se acuze un fenomen a cărui rădăcină se întinde, după cum am argumentat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
principii am pretexta că avem și unii și alții, mizeria și lipsa de cultură vor fi umbra pseudocivilizației noastre. Numai o organizare strictă care ar sili pe poporul de mijlocitori la muncă și la producțiune, o organizare care ar îngreuia parvenirea la funcții publice, dar care le-ar deschide, prin alt regim economic, o piață în care să-și deprindă și să-și ofere brațele la muncă reală, ar putea să vindece relele de cari suferim. În loc de principii politice ar trebui
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
înstrăinați sunt departe de a-și cunoaște poporul lor propriu comoara de energie și de îndărătnicie națională grămădită în el prin munca seculară, sănătatea judecății lui când vorbești cu el de asemenea lucruri. E drept că ideile demagogice, exemplele de parvenire fără muncă și merit, au alterat puțin echilibrul ideilor lui abituale, dar - din norocire s-ar putea zice - măsurile demagogice prea a inundat repede și în șivoi țara pentru ca să nu dezvelească toate relele ce-au adus și pentru ca să nu-l
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nobile decât capitala, dimpotrivă, acolo unde fiecare cunoaște pe fiecare, interesul personal meschin pândește mereu conjunctura politică favorabilă ca să declare un conflict deschis. Persecutarea evreilor, în numele purității etnice, otrăvirea sufletelor unor amăgiți de o așa-zisă revoluție națională, dorința de parvenire folosind ca pretext idealuri patriotice, toată această lume agonică a anilor ’40 este văzută de observatorul-povestitor cu ochi necruțător. Romanul La Saison morte (1990), scris în exil, este alcătuit din secvențe cvasiautobiografice, confesiuni deghizate ale unor personaje imaginare, care sunt
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
formulă balzaciană, circumscris liniei tematico-epice marcate de Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon, Tănase Scatiu de Duiliu Zamfirescu și Enigma Otiliei de G. Călinescu. Conceput ca primă parte a trilogiei (în unele variante, a tetralogiei) Lume, romanul reia tema parvenirii burgheze, îngemănată cu tema-revers a decăderii boierimii pe fundalul evoluției, de-a lungul mai multor generații, a unei familii în funcție de circumstanțele istoriei. Pe de o parte, abordarea dintr-o multitudine de unghiuri de analiză psihologică, unele foarte moderne, pe de
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
unul al vieții de provincie, al micilor artiști și al mediului didactic (amintind Brațul Andromedei de Gib I. Mihăescu), roman dominat de figura caricaturală, întru totul memorabilă, a profesoarei Artemiza (Miza) Pârlog, tip de fată bătrână, închipuită și ahtiată de parvenire, și romanul Melaniei, soția lui Matei, și al familiei sale, care traversează o dramă. Roman de moravuri, mai ales în prima parte, Vară vrăjmașă este și unul de atmosferă, o atmosferă grea, peste care apasă suspiciunea, mentalitatea dogmatică a activiștilor
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
lui Nikolai Berdeaev. La fel de sagace este ca analist al stărilor de lucruri în politica internațională, în primul rând în cea europeană. Observă efectele crizei mondiale din 1929-1933, criza parlamentarismului, autoritarismul birocratic, apelul la dictatură, la indivizi declasați, primitivi, ahtiați de parvenire și de putere (Momentul sclavilor), ineficiența politicii pacifiste și a cedărilor care aveau să culmineze cu semnarea acordului de la München în septembrie 1938 (Indispensabilul narcotic). A meditat adesea asupra temei intelectualului, dar nu mai puțin asupra forțelor care îl opresează
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
Este filosofia de existență a personajelor din Întoarcerea din rai și Huliganii, romanele lui Mircea Eliade, pusă acum în concepte. „Istorismul prin resemnare” reprezintă un fel de boicot al istoriei, un refuz de a folosi valorile spiritului ca mijloace de parvenire politică, în cele din urmă o „asceză a vieții sociale”. Dacă aceasta este atitudinea ideală a intelectualului, nu mai pare posibilă „fapta”. E curios că, vorbind de „experiență”, „autenticitate”, „adevăr”, „pesimism eroic”, „fundamentarea unui stat cultural”, unii tineri moraliști din
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
mea”). Rând pe rând, Viața la țară, Tănase Scatiu, Lydda trec dinspre proiecte, intenții, sens avut în vedere, schițe de personaje, situații și conflicte către realizarea ca atare, cu dezvăluiri, în scrisori, despre geneză și elaborare, demne de toată atenția. Parvenirea arendașilor îl interesează dintr-un unghi al sociologiei și psihologiei sociale (Tănase Scatiu în special), nu își ascunde dorința de a-i „judeca” în proiecția dată imaginii lor ficționale, dar fără nimic schematizant, fără a-i transforma în fantoșe; „tendința
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
participanților (avansarea, utilizarea masei de manevră, perpetuarea cozii, reproducerea ei, coada ca simbol sexual, etalând o tensiune orgasmică și sentimente ca satisfacția împlinirii, frustrație sau frigiditate). Orice coadă dezvoltă calitățile umane ale indivizilor (o psihologie de învingător, un gust al parvenirii, replierea fără speranță, agresiunea directă și cea diplomatică, solidarizarea unor grupuri ca „bande de agresori”). Sicoe identifică chiar și specificul comportamental în funcție de tipul de temperament: colericii devin lideri, organizatori și tribuni; melancolicii sunt victime prin excelență etc. Coada este o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de țară, atotiertător -, ce reclamă lauda, în ciuda cenzurii retorice introduse de autor („Care aceste toate [...] dă le voiu trece eu cu vederea, pietrile vor striga”), îi este opus un Brâncoveanu tiranic, jefuitor, duplicitar, orgolios, demolator, setos de putere și de parvenire, regizor perfid al unor aventuri politice europene. Într-un cuvânt - contramodelul indezirabil, produs al unei vindicte pasionate. Zugrăvind un astfel de Brâncoveanu, P. participă la o dezbatere și polemizează cu panegiriștii, încercând o definiție proprie pentru dubletul fericire-laudă: „Iaste osebire
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
Escu, cea de-a doua piesă ce urmărește destinul familiei Necșulescu, pusă în scenă în 1933. Comedia reia destinele tinerei generații de Necșulești, ajunși acum, la vârsta maturității, în pătura de sus a societății, dar la fel de goi pe dinăuntru. Ambiția parvenirii și-a asociat cinismul, iar în plan sentimental domină lipsa de moralitate. Decebal Necșulescu visează un fotoliu ministerial și, cum scopul scuză mijloacele, cameleonismul său politic este foarte eficient. Fără scrupule și demagog, cu atitudini conjuncturale, el reprezintă tipul politicianului
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
a fost tratat cu severitate de comentatori. Într-adevăr, narațiunea, minată de intenții confuze, se rătăcește într-un kitsch care, paradoxal, nutrește paginile cele mai izbutite (scena botezului de la Pitești, cu țopăieli, hăpăieli și agrăiri de suburbie). Mânată de înfrigurarea parvenirii sociale, eroina, Lilica Pârvu, ar trebui probabil să ilustreze, în viziunea incertă a romancierei, condiția ingrată a femeii, dependentă de simțuri („tremurul întregii ei feminități dornice”), care îi dictează comportamentul amoros. Cu piesele de teatru P. s-a bucurat de
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
literatură”, în 1839 - căreia i s-a dat titlul Niam vine și niam să trece. În versuri ce tind să fie o meditație pe tema fortuna labilis se presimte Glossa lui Mihai Eminescu. Deșarte sunt vanitatea și lăcomia, dorul de parvenire, când totul stă sub semnul vremelniciei. Timpul aduce celor pământești grozave risipiri. După moarte, făptura omenească se desface iarăși în „stihii” (aer, lut, foc, apă). Purceasă din textele Ecleziastului, viziunea lui P. conține și unele elemente materialiste. Descriind, cu oarecare
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
intelectuală, Andrei Lazăr, ratează idealul, transformându-l în valoare pragmatică. Tot o femeie inaccesibilă, din punctul de vedere al psihologiei protagonistului și al voinței auctoriale, este și aceea care va pune în mișcare resorturile intime de împlinire erotică și de parvenire - romanul are o mai subliniată tentă socială decât celelalte - ale lui Mihail Aspru, eroul fără eroism al romanului Donna Alba. Bovarismul masculin, temă recurentă la M., este și aici motorul unei trame cu aspect dramatic și, subsecvent, polițist. Diferența este
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
cazurile părintelui Gheorghe Calciu, al preotului reformat Nagy Géza, al lui Justin Ștefan Paven ori al lui Tudor Stănescu). Eugen Țurcanu a fost instrumentul perfect în mâinile comuniștilor, care au știut să îi speculeze la maximum sadismul și dorința de parvenire. Lui Țurcanu i se promisese în schimbul colaborării eliberarea înainte de termen și un post în Securitate, adică exact ceea ce își dorea cel mai mult. Înfuriat de situația fără ieșire în care se găsea după arestare, el a călcat pe cadavre, la
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
odată cu trecerea timpului, vor trăda sentimentul acesta pur al generației, vor lovi, vor mușca, se vor dezice. Se vor ploconi, vor îngenunchea la primul pumn de bani azvârlit în fața lor, vor rânji după cum le-o va cere prima boare de parvenire. Ceea ce mulți dintre ei au și făcut și poate mai fac și acum. Repetăm, și generația noastră, ca și cele care ne-au precedat, aceleași păcate, aceleași vanitoase ifose, aceleași intoleranțe și aceeași apetență pentru spectacol public. Cu injurii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care, indiferent de mediu, i-a prilejuit mai târziu scriitorului creionarea multor tipuri din această plămadă”<footnote G. Munteanu, op. cit., p. 484. footnote>. În acest sens ar putea fi stabilită o legătură între SpiridonChiriac-Dumitrache 42, trinitate care urmează calea de parvenire. Cu privire la apropierea dintre cele trei personaje, ca reprezentând același tip uman la diferite vârste, în Dicționarul personajelor din teatrul lui I. L. Caragiale, coord. C-tin. Cubleșan, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2002, p. 84, spre situația unui cherestegiu, proprietar și căpitan în
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
și verde a crengilor. Grădinițe rotunjite, lângă mormane de gunoaie. Tufe țepoase de trandafiri roșii lângă grămezi de cârpe, cutii, pungi. Pitoresc patriarhal, anulând delimitările. Aleea se deschide, în stânga, spre refugiul unei vile ratate. Porți, coloane, balcoane, graba vanitoasă a parvenirii, nostalgia unui stil. Eterogenul pregăteste compromisul cu barbarii, coruperea formelor, asaltul putregaiului... Urcă, dinspre ulicioara murdară, spre Dealul Mitropoliei. La câțiva pași, Piața, zarva zarzavagiilor. Culoarul Lipscanilor, feeria negustorilor. Acum, totul amuțit, somnolând în lene și gunoaie. Câteva clipe în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cocteil Molotov specific românesc : procentul celor continuu nemulțumiți (este rău și va și mai rău - combinînd deci nemulțu mirea prezentă cu pesimismul în privința viitorului) este de departe cel mai mare din Europa (51%, față de 19% în Europa celor 15). Despre parvenire — Draga mea, am ajuns o societate de parveniți ! oftează bătrîna doamnă. — Îîntr-un fel, toate țările post-socialiste sînt societăți de parveniți..., îi replică prudent tînăra franțuzoaică, încercînd să n-o jignească. Mă obsedează de cîteva zile această frîntură de dialog pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]