6,839 matches
-
un copil geme în somn și noaptea se înmulțește la geamuri sora cu cearcăne verzi nu mai are seringi dacă vrei te poți întoarce în sinele tău acum că anotimpul nu se mai lasă sedus de culori nu-ți mai pasă Chenar de searî E o seară a virgulei ce va urma nu se știe plopii se scurg înspre cer implorând poate o stea să se smulgă de acolo ninși s-o atingă albi s-o iubească tu cea mai tristă
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
viața noastră. Nu există nici un loc în care asteroidele n-ar putea să pătrundă. Pământul pare o bucată imensă de brânză care s-ar topi imediat, cu tot ce crește pe el, la o bombardare cu "pietre". Dar cui îi pasă de asteroide când se împlâmplă aici, pe pământ, lucruri îngrozitoare - războaie au loc non-stop, statele sunt înarmate până în dinți pentru a distruge planeta - oamenii se omoară între ei fără milă, alții se sinucid, poduri se prăbușesc, oceanele șterg de pe suprafața
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
aducă la numitorul comun. Mi-e greu să-l iau în serios: sunt al treilea "cadru" în organigrama Centrului, iar doctoratului său universitar în istorie îi opun doctoratul meu în litere la o mare școală națională franceză (INALCO). Puțin îi pasă că sunt și scriitor, și, din anul 2000, chevalier des Arts et des Lettres... Are necinstea de a mă micșora și "dosi" în publicația CEHD: s-a uitat aproape cu dispreț la vreo treizeci de note de lectură ale mele
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
Octavian Paler conchide, ca după căderea unei ghilotine, pe eșafod: „arta adevărată nu ne-a spus niciodată adevărul”. Revenit admirativ la România și nu la sine, după un enunț cu iz patetic, trece la un esopism par lui meme: “Îmi pasă ce se Întâmplă cu nefericita noastră țară. Nu pot Închide ușa casei cu dorința de a nu mai auzi nimic din ce se petrece În stradă. Sunt conștient că mă agit inutil, că nu clintesc un fir de praf În contra
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
la un compozitor și interpret ca Beethoven). S-a invocat surzenia sa, uitându-se faptul că, în 1801-1802 când compunea sonata, compozitorul era încă departe de a fi infirm. S-au făcut referiri la pianele epocii care ar fi sunat, pasă-mi-te, altfel<footnote Alfred Brendel, Musik beim Wort genommen, Piper Schott, Mainz, 1995 footnote>. Se poate obiecta la aceasta că, dacă argumentul ar fi fost valabil și pianele ar fi permis într-adevăr, pedalizările lungi ar fi putut fi
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
sa. Dar ceea ce în țara natală era văzut ca o problemă de viață și moarte, în străinătate nu este de prea mare interes. Așadar scriitorul observă destul de curând că nu mai are posibilitatea să se adreseze celor la care le pasă de problematica pe care o abordează în scrierile sale, mesajul ajunge doar la cei cărora nu le pasă. El însuși devine din ce în ce mai obișnuit cu societatea în care trăiește și cunoștiințele lui despre viața de zi cu zi din tara natală
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
este de prea mare interes. Așadar scriitorul observă destul de curând că nu mai are posibilitatea să se adreseze celor la care le pasă de problematica pe care o abordează în scrierile sale, mesajul ajunge doar la cei cărora nu le pasă. El însuși devine din ce în ce mai obișnuit cu societatea în care trăiește și cunoștiințele lui despre viața de zi cu zi din tara natală se transformă din ceva imediat perceput, simțit pe propia-i piele, în teorie. Dacă el va continua să confrunte
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
de virgule puse de-a lungul timpului în textul eminescian - și am repus la locul lor, vreo cîteva sute, eminesciene, scoase de alții (notînd fiecare loc, desigur). Exemplific aici cu finalul Luceafărului. Textul nostru actual, de „consum”, este: „Ce-ți pasă ție, chip de lut, / Dac-oi fi eu sau altul.” Vă amintiți cîtă cerneală a curs pe marginea acestui „chip de lut”... Ei bine, textul eminescian (din „Almanahul Societății literare «România jună»”, dar și din multe manuscrise) este: „Ce-ți
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
ție, chip de lut, / Dac-oi fi eu sau altul.” Vă amintiți cîtă cerneală a curs pe marginea acestui „chip de lut”... Ei bine, textul eminescian (din „Almanahul Societății literare «România jună»”, dar și din multe manuscrise) este: „Ce-ți pasă ție, chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul...”. Sau, o formă manuscrisă apropiată de versiunea finală: „Ce-ți pasă ție, din pămînt / Dac-oi fi eu sau altul.” Cât de departe sîntem astfel de acea trâmbițată culpabilizare a
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
lut”... Ei bine, textul eminescian (din „Almanahul Societății literare «România jună»”, dar și din multe manuscrise) este: „Ce-ți pasă ție, chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul...”. Sau, o formă manuscrisă apropiată de versiunea finală: „Ce-ți pasă ție, din pămînt / Dac-oi fi eu sau altul.” Cât de departe sîntem astfel de acea trâmbițată culpabilizare a femeii... Vocativul este instituit, așadar, de Maiorescu - și păstrat în serie de toți editorii... săi. Dar Hyperion descoperă că dacă ar
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
pic de profunzime; relațiile dintre oameni sunt pur profesionale, prietenia, iubirea sunt toate o afacere, tot ce facem e pentru CV și când vrem să ne căsătorim găsim noi pe perfectmatch.com ceva nu? Lumea discută oamenii, nimănui nu îi pasă ce gândești, ce simți, ce îți dorești. Puțini mai știu să iubească, feminismul distruge relațiile barbat - femeie tot mai mult, gender role este considerat, învățat așa că nu mai învățam copiii, de mici, să se comporte ca baieței sau fetițe, ci
„Dumnezeu a fost ucis de Occident” [Corola-blog/BlogPost/93956_a_95248]
-
în acel motto la „Craii de Curtea Veche”, cartea lui Mateiu Caragiale, cum că am fi aici, la Porțile Răsăritului, unde scara valorilor este răsturnată și totul este posibil! Mai ales pe placul guvernanților de azi, cărora nu le mai pasă de nimic! O condiție esențială a gazetarului de azi, pândit de atâtea pericole, este aceea de a nu fi un fricos. Un mare ziarist al tuturor timpurilor, Walter Lippman, sfătuitor pentru patru președinți americani, spunea: Și tot el preciza: „Ca
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
120 kilograme - azi imobilizat în patul de fier. Cu piciorul stâng amputat mai sus puțin de gleznă, cu piciorul drept însă retezat la jumătatea coapsei. (Evident, după atâtea scurtături greutatea corpului s-a diminuat considerabil.) - Vorbește, tu - zice el și pasează telemobilul soției. Dumneaei dă asigurări că totul va fi și bine, că... și izbucnește-n plâns. Bănuiam că a fost întrebată despre starea sănătății soțului. își revine cu greu. între timp soțul a transpirat abundent. E șters cu o batistă
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
roman complex: de dragoste, social, psihologic. Da, Ioana Bradea se apropie adesea de granița pornografiei, dar se salvează mereu prin atașantul personaj narator, o fată normal-teribilistă, ușor romanțioasă, cu umor adesea exasperat, lucidă și bună, amară și dulce, căreia îi pasă nu doar de sine ci și de tot ce e în jur. Am citit în urmă cu un an Viața sexuală a Catherinei M. de Catherine Millet, apărută în traducerea lui Doru Mareș tot la Editura EST. Franțuzoaica nimfomană care
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
-mă dau glas unei prelungi tânguiri ca tot atâtea gânduri sinucigașe lovindu-mi auzul de unde marea începe cu creste golașe creneluri vizibile sufocă secunda ochiul tragic al păsării mă țintește din zbor Identitate în acest ceas al zilei nu-mi pasă de falnice maluri ele stăvilesc încredere nimb strălucire nu-mi pasă că valul la ură îndeamnă în spasme pierzându-se o mărturie e pasărea că lumea poate să învie într-un zbor într-un cer luminos cât ai rosti o
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
lovindu-mi auzul de unde marea începe cu creste golașe creneluri vizibile sufocă secunda ochiul tragic al păsării mă țintește din zbor Identitate în acest ceas al zilei nu-mi pasă de falnice maluri ele stăvilesc încredere nimb strălucire nu-mi pasă că valul la ură îndeamnă în spasme pierzându-se o mărturie e pasărea că lumea poate să învie într-un zbor într-un cer luminos cât ai rosti o silabă nemărginit însă ca ruga unui poem Inscripție mă îndepărtez de
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
la față de cele aflate și despre care până atunci nu știuse aproape nimic. Sever își umplu o cană mare cu ceai de sunătoare și goli cana aproape pe nerăsuflate, după care și-o umplu din nou. “Tâmpiților ăstora nu le pasă lor de acte, tată socrule!” glăsui el scârbit. “Nu le pasă de nimic”. Își goli și a doua cană cu ceai, apoi îl informă, fără să facă risipă de vorbe, pe socrul său despre cele petrecute. În ultima vreme casa
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
aproape nimic. Sever își umplu o cană mare cu ceai de sunătoare și goli cana aproape pe nerăsuflate, după care și-o umplu din nou. “Tâmpiților ăstora nu le pasă lor de acte, tată socrule!” glăsui el scârbit. “Nu le pasă de nimic”. Își goli și a doua cană cu ceai, apoi îl informă, fără să facă risipă de vorbe, pe socrul său despre cele petrecute. În ultima vreme casa le fusese vizitată de mai multe ori de o comisie, care
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
toamne pe acest pămînt. Celula, însă! Ea, care visează O lume ce mai mult de șapte ani durează. S-ar bucura de toamnă, grăbită, speriată... Tu, însă, dormi. Așa că niciodată Vre-un Semn sărmana nu va apuca să vadă. Îți pasă? Ți-a păsat vreodată? Te crezi născut dintr-o augustă vrere. Și-aștepți. Dar nimeni nu-ți mai cere De mult nimic. Căci te-au uitat Fortuna. Așa că, stai, gîndește! Poate-o să-nțelegi Că șapte ani sau șaptezeci sînt
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
dacă a trecut în lumea drepților, să se adune un număr de ani măcar la fel de rotund de la moartea sa. Ne planificăm admirația așa cum ne planificăm vacanțele. Asta vrea să însemne că nu l-am uitat pe Eminescu și că ne pasă. La drept vorbind, cui îi mai pasă cu adevărat de Eminescu? Nu mă gândesc la cei câțiva oameni de carte, a căror viață și-a găsit un țel în studiul biografiei și operei lui Eminescu. Aceștia nici nu prea obișnuiesc
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
se adune un număr de ani măcar la fel de rotund de la moartea sa. Ne planificăm admirația așa cum ne planificăm vacanțele. Asta vrea să însemne că nu l-am uitat pe Eminescu și că ne pasă. La drept vorbind, cui îi mai pasă cu adevărat de Eminescu? Nu mă gândesc la cei câțiva oameni de carte, a căror viață și-a găsit un țel în studiul biografiei și operei lui Eminescu. Aceștia nici nu prea obișnuiesc să iasă în față la aniversări și
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
și le dă și ni le dă: "... da, firește, că n-am să uit"), cu orgoliul filosofic al unui visător impenitent: "...rămîie în totul sir Aubrey de Vere așa cum mi-a plăcut să-l văd eu, numai așa - ce-mi pasă de cum era în adevăr? Am nimicit singura dovadă că l-am cunoscut în ființă, am ars scrisoarea în a cărei pecete zîmbea sfinxul împresurat de zicerea" «Remember». Remember? - da, firește, că n-am să uit, dar cum anii tulbură unele
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
te-nmulțești, te-mpărțești, astîmpără-te, încrețești spațiul degeaba. Fraiere-confraiere, frecuș de-albuș în gălbenuș, dizolvi motanii în melancolii lascive, dezolezi cetățenii serioși și pruzi, cetățencele exacte-n compasul cracilor impersonali, asasini, dereglezi în ritm și rimă situațiunea națiunii! Cui ce-i pasă de țărțămuri, de giumbușlucuri à la bala portocala, de titirezuri cu suspin. Jeluie-te lui taică-tu (a! n-ai tată); jeluie-te lui maică-ta (a!, n-ai mamă); că-i fi fiind orfelin, acușica, tălică; iote dom'le
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14871_a_16196]
-
de undeva trebuie început. A fost, dacă vreți, un exercițiu de dezmorțire. Un fel de “ Ia uite, frate, putem să ne ridicăm și să ne deplasăm pân-acolo. Nu ne e lene, nu ne e lehamite. Ne intereseză și ne pasă. Și, culmea, nici nu doare”. Din păcate, am fost foarte puțini ăia cărora nu ne-a fost lene. Ionuț e foarte optimist. El crede că data viitoare ar putea fi și mai bine. Eu sunt dezamăgită. Când am scris textul
Suntem gata să protestăm, da’ să fie supermișto by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21196_a_22521]
-
de foarte mulți cititori online. În rest, tăcere totală! Să înțeleg că pentru ceilalți subiectul nu este așa de fierbinte precum soarta câinilor vagabonzi? Adică... soarta oamenilor vs. soarta câinilor? Cum putem să-l susținem pe domnul Arafat ?Cui îi pasă de părerile noastre ? Cei care au puterea să facă ceva bun acolo în guvern ori le este frică, ori nu le pasă, ori gândesc toți la fel cu cel care este președintele României. S-au modelat toți după același calapod
România lui Traian Băsescu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82427_a_83752]