1,139 matches
-
cu dreapta să formidabilă,în timp ce scoțianul prin jocul mai variat, „resuscitat” de reluarea colaborării cu celebrul Ivan Lendl, antrenor care l-a făcut să intre cu curaj în teren, nu numai să rezume la un joc defensiv...<<< Am coborât nostalgic pasarelă în formă de spirală din exteriorul arenei...De la înălțime, în dreapta, Parcul Olimpic cu furnicarul de oameni, cu aleile luminate difuz și cu uriașele săli Carioca 1,2 și 3, părea un orășel de basm...Îmi părea rău că trebuie să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93498_a_94790]
-
era vorba de un vapor englezesc se strecurau cum puteau în teugă și obțineau de la echipaj o gustare de dimineață substanțială. Înfruntau riscul de a se întâlni cu vreunul dintre ofițerii vasului și de a fi alungați în jos pe pasarelă cu un picior în spate care să-i grăbească. — Nu e mare lucru să primești un picior în fund când ești cu burta plină, spuse căpitanul Nichols, și personal nu m-am supărat niciodată. La urma urmelor ofițerul trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fund când ești cu burta plină, spuse căpitanul Nichols, și personal nu m-am supărat niciodată. La urma urmelor ofițerul trebuie să se gândească la disciplină. Parcă vedeam un tablou foarte animat - căpitanul Nichols zburând cu capul înainte pe o pasarelă îngustă în fața cizmei ridicate a unui ofițer furios și, ca un adevărat englez, bucurându-se cu vioiciunea caracteristică marinei comerciale. De multe ori mai găseau câte o trebușoară de făcut pe la piața de pește. O dată, fiecare din ei a câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Acasă > Poeme > Pitoresc > AUTOSTRADĂ COPILĂRIEI Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 219 din 07 august 2011 Toate Articolele Autorului Dii căluțule, dii,dii Dii căluțule dii, dii, Peste munți, pește câmpii Peste dealuri și vâlcele În triluri de pasarele. Dii căluț , la drum pornește Printr-o lume de poveste, Fan ți-oi da și ți-oi da apă Să străbatem țară toată. Amândoi suntem aici În ograda la bunici, Pe unde-o să colindam Putem numai să visăm. Nechezi
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
-o să colindam Putem numai să visăm. Nechezi vesel, te știu eu Pofta ai de joc mereu. Suntem mici, viața-i frumoasă, Nici o grijă nu ne-apasă. Ziua bună! Bună dimineață soare Te reverși peste ogoare Trezind dintre rămurele Adormite pasarele. Ziua, buna dimineață! Florilor luminezi față, Soarele în ziua nouă-și Scalda razele în roua. Ziua bună tuturor, Păsări, fluturașilor, Urși și lupi, vulpi și mistreți, Vouă fete și băieți. Cățelușul Patru labe și-un botic Ce plânge după lăptic
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
Un măr sau o pară mică. Dar nimic , în van privești, Ramuri goale doar găsești; De-un gând e preocupată Și-n casă intra deodată. Și pe foaia de hârtie, Fructele în pomi le-nvie, Mere, pere, stau în ramuri, Pasarele fac tamtamuri. Uite ici un iepuraș, Roade-ncet un morcovaș, I l-a dat în dar fetica, Din răzor de la bunica. Albinitei, ca să zboare, Tei i-a desenat, în floare, Fluturilor, albastrele Și păpădii măruntele. Furnicuței, o cărare I-a
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
încă două , Calea Bascov, circulată intens, plus dincoace de calea ferată , încă una ce duce spre Gara de Nord a orașului, sau spre Biserica Tuturor Sfinților , lângă Textila. Și , peste aceasta intersectie, Podul Viilor. De cale ferată. În copilăria mea nu era pasarela, doar podul acela metalic prin care treceau trenuri de călători și marfare lungi, interminabile, care când mă prindeau chiar dedesupt, în stradă, mă paralizau. Spaima n-am uitat-o... nu mă puteam elibera din acel spațiu terifiant, energii nefaste mă
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
atât de rece, că mi se învinețeau buzele până ieșeam, plus curenții de aer care-mi striveau ființa între roți de tren și șosea, între nevoia de trecere dincolo și spaima de moarte... Casa nu mai este, a înghițit-o pasarela. Era o clădire mare, albă, labirintică, avea apartamente la parter și etaj , unde locuiam noi și încă două familii, iar la parter, altele trei , era curtea cu cei mai mulți copii; patru intrări avea casa, cu niște coridoare lungi , uși și glaswanduri
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
deși nu mai locuim acolo de mult, am drum spre Mall..., dincolo de Podul Viilor. Iau un taxi și nu vreau să mă gândesc dacă voi putea ignora Podul, cu toate amintirile involuntare legate de el... Da ! Mi-a atras atenția pasarela, unde va fi fost casa? apoi am sesizat umbra, aproape fără s-o simt și am trecut celelalte două poduri peste râul Argeș și Doamnei , iar imediat în dreapta șoselei am intrat în parcarea de la Mall. Mi s-a părut un
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
de diferită de cele cu care am crescut. Primul soare mă găsi în fața scaunului înalt al căpeteniei. Piața circulară din centrul așezării era goală. Dormeau cu toții un somn liniștit, sub paza atentă a câtorva santinele care își făceau rondul pe pasarela înaltă, ridicată până la nivelul coroanelor copacilor. Era un clan mare și se vedea clar că erau mai bogați decât fuseseră vreodată cei din clanul Kaar. Trebuia să câștig! Mă deranja doar că armele lor nu semănau cu cele folosite de
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
bună, doar eram a treisprezecea! Mă privi, fixându-mă hipnotic cu ochii de oțel topit și îmi spuse: -- Cinci săgeți! Câștigă cel care a înfipt cele mai multe în țintă. O, dar ce țintă! Un ornament sferic, din lemn, montat la îmbinarea pasarelei dinspre lac. Ceruri! Nu era nici măcar cât un ou de pasăre răpitoare! Lumina aluneca încet spre seară, anunțând primul apus. Umbrele pădurii, se alungeau ciudate peste adăposturi, înșelătoare pentru ochii mei. Se auzi un zbârnâit curajos și săgeata cu coadă
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
apus. Umbrele pădurii, se alungeau ciudate peste adăposturi, înșelătoare pentru ochii mei. Se auzi un zbârnâit curajos și săgeata cu coadă roșie mușcă direct din mijlocul țintei. O santinelă se deplasă, scoase săgeata, după care îngroșă rândul celor adunați pe pasarelă. Era rândul meu și trebuia să lovesc ținta. Am închis ochii, imaginându-mi cum săgeata devine extensia brațului meu. Deși nu știam cât de mult pot întinde coarda, am ridicat fața în bătaia vântului de nord-vest. Arcul era atât de
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
cât de mult pot întinde coarda, am ridicat fața în bătaia vântului de nord-vest. Arcul era atât de greu că, în câteva momente mi-au amorțit brațele. Ratare! Căpetenia râse ușor, cu aroganță, în uralele războinicilor săi. Săgeata mea depășise pasarela, așadar, întinsesem prea mult coarda. Trebuia doar să-mi fixez bine arcul încordându-mi brațele, să ciupesc scurt coarda și să nu ratez. Nu am mai făcut-o, dar nici Ba-Kema nu rată. Înainte de a patra săgeată, se întoarse spre
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
pe obrazul crestat de cicatrice. Mă privi misterios, îmi atinse cu palma stângă brațul drept în care încă țineam arcul, după care rată una după alta ultimele două săgeți. În chiuitul meu eliberator, pământul prinse a se zgudui cu putere. Pasarela se smuci furioasă în legăturile metalice, cuplate în stâlpii solizi cu cleme magnetice, împrăștiind războinicii de pe ea, ca pe niște pietricele de râu. Adăposturile scunde și solide se acoperiră de valurile de ramuri sfâșiate din copacii care se prăbușeau în
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
de vioară, pe pânză, pe piatră, pentru viersul ce curge din mine spre cer. Mulțumesc pentru omul blajin și sincer. Mulțumesc pentru haină pe care o port, pentru tot ce mă doare și totuși suport. Îți mulțumesc pentru cântecul de pasarele pentru toate încercările vieții mele. Mulțumesc pentru puiul de om ce se va naște. Îți mulțumesc că ai înviat în noaptea de Paste. Am atâtea lucruri pentru care să-ți mulțumesc că nu ar fi deajuns o mie de ani
ITI MULTUMESC DOAMNE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363682_a_365011]
-
mergem prin parc?". "Sigur. Nimic nu mi-ar face mai multă plăcere". Am mers printre autobuze grăbite, trecători uitați, pentru a ne opri, în cele din urmă, pe marginea lacului. Păream desprinși dintr-un alt timp. Am dat de mâncare pasarelelor și ne-am ferit cu mâinile de soarele orbitor. "Îți mulțumesc că ai venit. Nu trebuie să ceri reprezentația, ea există încă de la începuturile lumii". A dat afirmativ din cap, apoi m-a îmbrățișat. Am ramas clipe bune înlănțuiți, suspendați
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
amărăciune în glas, făcând eforturi supraomenești să nu-și deconspire trăirile... - Da, din fericire, totul merge foarte bine! De fapt, v-am sunat să vă rog ceva: poate pregătiți fetița și veniți să ne întâlnim la ora 17.00 sub pasarela de la bazar. Le voi comunica și lor să vină acolo cu mașina... Este o parcare și este liberă la această oră. Emanuela încerca să proceseze informația. O lovise ca un trăsnet. „Poate nu am înțeles bine”, gândi ea alertată subit
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
vă vin astfel de idei? Mă veți găsi la domiciliu cu fetița. O să vă prezentați împreună cu familia respectivă aici, le veți preda copilul în condiții normale și legale, cu documente în regulă și nu pe furiș, la colțul străzii, sub pasarela de la bazar, într-o parcare. E clar? De fapt cu cine credeți că vorbiți? V-am lăsat impresia că aș fi atât de naivă? Acest copil nu este o marfă de schimb, ilegală, să o tranzacționăm pe furiș! Nici eu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
din “Scrisoarea IV” inspirare de prezență castelului: Stă castelul singuratic oglindindu-se în lacurui/ Iar în fundul apei clare, doarme umbră lui de veacuri”. M-am considerat norocoasă că am respirat aerul aceleeași atmosfere de magică reverie că în poezia „Somnoroase pasarele”. Simt și acum puterea cu care te absorbea prin frumusețe imaginea centrală a lacului că pe Eminescu în timp ce „Peste-a nopții feerie/ Se ridică mândră luna,/ Totu-i vis și armonie”. Mi-ar place să revăd „ascunzătoarea” lui Mihai Viteazul
POFTA DE VIAŢĂ DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349135_a_350464]
-
este a apropierii, în timp ce vederea din spate este cea a îndepărtării. În artă, mersul nu a devenit o temă prea recurentă pentru revelarea frumuseții și senzualității corpului, cu excepția filmului. Nici măcar fotografii nu insistă să-și surprindă modelele în mers, în afară de pasarelele de modă unde mersul profesionist trebuie să pună în evidență croiala impecabilă și calitatea materialelor unei rochii de mireasă, de exemplu. În majoritatea operelor de artă plastică, mișcare este reprezentată, oximoronic, prin „încremenire”, ca în jocul acela de copii, în
MISCARE ŞI REPAUS de DAN CARAGEA în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366472_a_367801]
-
în locuri publice sau private. Corpul femeii este pus în scenă de fantasmele masculinului, tot așa cum corpul bărbatului este regizat de fanteziile femininului și, mai ales, de felul cum bărbatul și le reprezintă. Acest spectacol desfășurat pe o scenă sau pasarelă invizibilă, dar prezentă mintal, înseamnă corpul îngrijit (coafură, unghii tăiate, epilări), corpul ornat (tatuaje, podoabe, machiaj) și corpul costumat (îmbrăcăminte, încălțăminte, accesorii), pentru care sistemul modei joacă un rol hotărâtor, dincoace de cortină, oferit plăcerii privirii celorlalți, într-un joc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366496_a_367825]
-
în locuri publice sau private. Corpul femeii este pus în scenă de fantasmele masculinului, tot așa cum corpul bărbatului este regizat de fanteziile femininului și, mai ales, de felul cum bărbatul și le reprezintă. Acest spectacol desfășurat pe o scenă sau pasarelă invizibilă, dar prezentă mintal, înseamnă corpul îngrijit (coafură, unghii tăiate, epilări), corpul ornat (tatuaje, podoabe, machiaj) și corpul costumat (îmbrăcăminte, încălțăminte, accesorii), pentru care sistemul modei joacă un rol hotărâtor, dincoace de cortină, oferit plăcerii privirii celorlalți, într-un joc
REPREZENTARE ŞI REPREZENTAŢIE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366495_a_367824]
-
saturarea puterii de a seduce. În imaginarul oricărei femei, corpul este deprins, de aceea, să joace o multitudine de roluri, în trecerea lui vertiginoasă și relativ scurtă prin viață, căci aspirația supremă a femeii este veșnica metamorfoză estetică. Scena sau pasarela pe care defilăm zilnic are, ca orice spectacol existențial, o dimensiune profană, adesea vulgară, și o alta, ceremonială și sacră, iar această dublă percepție a corpului ține de reprezentare. Este reprezentarea reprezentației, căci, pe scenă, trupurile se expun aidoma unor
REPREZENTARE ŞI REPREZENTAŢIE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366495_a_367824]
-
minunatele fântâni din fața hotelului Bellagio. În plimbările noastre, unde eram în continuă mirare precum Alice în țară minunilor, am avut parte de un alt tablou minunat. Din cauza aglomerației, străzile nu se pot traversa ușor, deci s-au construit poduri și pasarele peste bulevardul aglomerat. Chiar și traversatul, plimbarea pe o pasarelă este un spectacol în sine. Adesea am stat și am privit stradă luminată chiar din mijlocul ei, o perspectivă pe care n-o poți uita. Cand închid ochii, se perinda
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
în continuă mirare precum Alice în țară minunilor, am avut parte de un alt tablou minunat. Din cauza aglomerației, străzile nu se pot traversa ușor, deci s-au construit poduri și pasarele peste bulevardul aglomerat. Chiar și traversatul, plimbarea pe o pasarelă este un spectacol în sine. Adesea am stat și am privit stradă luminată chiar din mijlocul ei, o perspectivă pe care n-o poți uita. Cand închid ochii, se perinda pe dinante-mi și această imagine care îmi dă impresia că
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]