1,597 matches
-
acțiune, și implicit de către mine, dacă intru în această categorie: Fuji-san ga mieru. Obiectele se dau vederii, vin spre subiect, se întâmplă pentru el, cel niciodată precis cunoscut, cel condamnat la o perpetuă imobilitate contemplativă. Subiectul japonez nu cunoaște decât pasivitatea în fața unei spontaneități a obiectelor care se desfășoară fără intervenția lui. Chiar și verbul a putea, fără de care nici o acțiune nu este posibil a fi gândită, dekiru, se descompune etimologic în a ieși și a veni, pentru că, așa cum explică lingvista
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de existență a unui lucru, subiectul nefiind mai mult decât o localizare spațială unde ia formă această existență: carte există, eventual la mine, de cele mai multe ori însă umil adaos, simțit drept superfluu. Și nu: eu am o carte. Pe lângă această pasivitate fundamentală, caracterul imprecis al subiectului japonez face ca individul să nu poată fi niciodată în prim-plan: neavând prea mare importanță cine săvârșește acțiunea contemplației, un individ poate fi substituit altuia fără nici un fel de problemă. De pe aceste două coordonate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de făptuire, până într-acolo, încât cineva punea la temelia lumii fapta, ca esență a umanului. Faust poate, acționează și subjugă prin faptă. Fără acțiunea directă, brutală, a eului, dușmanul nu poate fi înfrânt. Japonezul însă se retrage într-o pasivitate contemplativă care permite lucrurilor să se întâmple, să se ordoneze pentru el, după legile lor ascunse. El știe că nu forțează ordinea lumii, ci o urmează cu subtilitate, cunoscând momentul în care liniile de forță se aranjează astfel încât să îi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
este înțeleasă aici în Fondul său ultim ca Izvorul și Principiul naturant din care purcede tot ceea ce este viu, chiar procesiunea formelor naturate ale vieții (ale vieții care nu zămislește ea însăși, dar care se încearcă pe ea însăși în pasivitatea sa radicală cu privire la Fondul care o zămislește și care nu contenește a o zămisli) este figurată pe zidurile de la Daphni. Astfel se ordonează în jurul Arhi-icoanei din centru și pornind de la ea ca tot atâtea manifestări sau emanații ale Puterii sale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
deja în ele însele estetice. În realitate, ceea ce caracterizează imaginea obișnuită este faptul că, fiind susținută în fiece moment de actul imaginator al conștiinței care o fixează și nefiind decât punctul-limită al acestei activități, ea nu suferă în fața acesteia nici o pasivitate a privirii și se prăbușește imediat ce se întrerupe actul consciențial care o produce. Nu pot număra, spune Sartre, coloanele Panteonului a căror imagine mi-o formez. Or una dintre trăsăturile remarcabile ale operei de artă este claritatea și precizia detaliilor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
stereotipe și monotone; în paralel cu această îngustare și sărăcire care indică deja prin ele însele ruinarea oricărei culturi, se produce un alt fenomen, care împinge până la capăt acest proces de inculturare: activitatea acestor acte neînsemnate se inversează într-o pasivitate totală. Dispozitivul obiectiv în diversele sale îmbinări și aranjări este cel care îi dictează în realitate lucrătorului natura și modalitățile puținului care-i rămâne de făcut. De capacitățile individului la locul de muncă, și mai întâi de capacitățile corporale, nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu este vorba de nimic altceva în ceea ce privește viața decât de a face experiența ei înseși și a propriului său Fond, de a se abandona hiperputerii care o aduce pe fiecare dintre puterile sale în punctul său cel mai înalt. Această pasivitate funciară a oricărei acțiuni veritabile, această lăsare în voie a ajungerii în sine a vieții ca sporire a diverselor sale puteri se manifestă în fiecare demers autentic al culturii, în artă de pildă, la creatorul operei precum și la cel căruia
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
totuși ceva ce nici suferința, nici viața în general nu pot face, nefiind nici una nici cealaltă nimic altceva decât o încercare de sine în fiecare punct al ființei sale, și astfel, ca efectuare fenomenologică a auto-afectării în Suferirea primitivă, ca pasivitate radicală și de nebiruit a vieții față de ea însăși și ca esență a sa, decât legătura absolută a patosului, legătura care nu poate fi dezlegată. A vrea să sfărâmi această legătură înseamnă într-un fel a-i spori indestructibilitatea: a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și predat, mereu presupus, și pornind de la el, a face efort și a acționa. Astfel, mișcarea vieții este un efort fără efort, acel ceva în care orice efort precum și orice abandon este întotdeauna deja dat sieși pe Fondul ființei-date-sieși în pasivitatea absolută a imanenței radicale a vieții. Perseverența ființei în sine și sporirea sa de sine nu sunt prin urmare fapte pe care să ne fie posibil a le aprecia din exterior; numai surprinderea posibilității lor celei mai interioare le clarifică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acest mănunchi tentacular de activități impuse nu mai este al vieții, ci al tehnicii: când una dintre aceste activități devine totuși, și aceasta în mod necesar, cea a unui individ în sarcina căruia cade, acesta i se supune într-o pasivitate care nu mai este cea a vieții față de sine, cum se întâmplă în cazul necesității, ci pasivitatea sa cu privire la ceea ce îi este cel mai străin, adică un dispozitiv tehnic. O astfel de pasivitate înseamnă pentru individ o alienare radicală: nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
aceste activități devine totuși, și aceasta în mod necesar, cea a unui individ în sarcina căruia cade, acesta i se supune într-o pasivitate care nu mai este cea a vieții față de sine, cum se întâmplă în cazul necesității, ci pasivitatea sa cu privire la ceea ce îi este cel mai străin, adică un dispozitiv tehnic. O astfel de pasivitate înseamnă pentru individ o alienare radicală: nu pentru că el ar deveni, prin efectul unei oarecare transsubstanțieri magice, altul decât el însuși, ci pentru că activitatea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cade, acesta i se supune într-o pasivitate care nu mai este cea a vieții față de sine, cum se întâmplă în cazul necesității, ci pasivitatea sa cu privire la ceea ce îi este cel mai străin, adică un dispozitiv tehnic. O astfel de pasivitate înseamnă pentru individ o alienare radicală: nu pentru că el ar deveni, prin efectul unei oarecare transsubstanțieri magice, altul decât el însuși, ci pentru că activitatea pe care și-o asumă în procesul material de producție și în cele din urmă în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
echilibrul emoțional, să trăiască stări de tensiune nervoasă, chiar depresii sau nevroze. Afectivitatea are un puternic rol suportiv, îmbracă valențe formative. Copiii care nu sunt înconjurați de căldură sufletească, nu sunt iubiți trec prin momente de criză (tristețe, plâns, resemnare, pasivitate), refuză alimentele, par că regresează sub aspectul cunoștințelor, au o mai mică rezistență la îmbolnăviri, manifestă, în timp, o adevărată înapoiere psihică. Legătura afectivă deosebită dintre bebeluș și mama sa, importanța primilor ani ai copilăriei pentru viața adultă au condus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cinci ani. În goana după audiență, televiziunile au testat piața cu limbajul sexual, apoi au văzut că nu pățesc nimic și au transformat expunerea tematicii sexuale într-o practică. Nu se mai ține cont de oră, ajungându-se aici din cauza pasivității CNA. De fiecare dată, s-au aplicat sancțiuni minime, în loc de cele maxime, iar televiziunile au văzut că pot forța lucrurile cu riscuri infime. De la un episod nefericit s-a ajuns la o practică", spune Narcisa Iorga pentru evz.ro. Pericolul
Narcisa Iorga, scandalizată de sărutul lesbi și mimarea sexului oral la ”Dansez pentru tine” () [Corola-journal/Journalistic/80697_a_82022]
-
vînzător, dar sub prețul de pornire, el trebuind să inducă ideea avantajului care i se creează cumpărătorului în situația neadjudecării. Dacă Chayette & Cheval ar fi recurs la acest tip de preț de rezervă, practic licitația ar fi fost blocată prin pasivitatea participanților, iar, în consecință, spectacolul plimbării artei românești la Paris ar fi fost drastic compromis. Și în această situație tristă, în care nu s-ar fi văzut nici spectacol, nici confirmarea evaluărilor, nici jubilația de-o clipă a artiștilor implicați
„De la București la Paris“ și retur (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7394_a_8719]
-
taie, în vreme ce restul lemnului nu numai că s-a supus servil tăierii presimțite, dar chiar a pus umărul la prinderea așchiilor rătăcite. Grupul Arnăuțoilor au fost una din cele cîteva sute de așchii mirabile care au răscumpărat la scară istorică pasivitatea trunchiului românesc: astăzi, prin convenție ideologică, le spunem „partizani", pe cînd partizanii, lipsiți fiind de convenții și atinși de romantismul cauzei lor, își spuneau lor înșile „haiduci" (Arnăuțoii își botezaseră grupul „Haiducii Muscelului"). In schimb, comuniștii îi consacraseră sub numele
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
tragism, eroism și bravură au ceva din emfaza retorică a lozincilor exaltate. In realitate, nu e nimic hiperbolic în a-i numi pe luptătorii de la Nucșoara niște eroi tragici. Căci au fost o picătură de verticalitate într-o mare de pasivitate endemică. Niște lupi atipici de o rarisimă ținută omenească.
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
spaima provocată de amenințare devine mai nocivă decît amenințarea, frica crescînd pînă la acel prag de expansiune interioară cînd reacțiile instinctuale dispar. O paralizie generală se înstăpînește și o dată cu ea și conștiința înnebunită că deznodămîntul e inevitabil. Cazurile acestea de pasivitate înfricoșată au ca trăsătură distinctivă absența perspectivei. Totul se închide în jur și, din marele cuprins al lumii, nu mai rămîne decît perceperea exacerbată a pericolului. Ceea ce face ca o situație-limită să fie fără ieșire nu e atît faptul că
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
toate reprimate cu brutalitate și soldate cu morți. Este pentru prima dată când avem reprezentarea clară a faptului că România - țară denigrată, din ignoranță sau josnicie, de unii din propriii ei intelectuali, care îi deplâng la nesfârșit, în mod mecanic, pasivitatea - s-a opus de fapt, pe scară largă, cu sacrificii de vieți omenești, instaurării comunismului. A fost rezistența armată din munți, au fost, apoi, numeroasele răscoale ale țăranilor, de o dârzenie ieșită din comun. Există apoi panouri cu zeci și
Țăranii și comunismul by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7445_a_8770]
-
încurajează relațiile clientelare în dauna celor de încredere și cooperare. Doi: numirile discreționare și netransparente. Funcțiile de management sau funcțiile sportive (inclusiv cea de selecționer al echipei naționale) vor fi ocupate doar pe baza unor criterii obiective de selecție. Trei: pasivitatea, inerția, filosofia lui pică pară mălăiață... În locul acestora militez pentru o echipă de management operativă, agilă, orientată permanent spre noutate, eficiență și performanță. Care credeți că este cea mai mare problemă a fotbalului românesc și cum plănuiți să o rezolvați
INTERVIU cu Răzvan Burleanu, candidatul pentru FRF care ne-a făcut Campioni Europeni la Minifotbal: Cum speră să rezolve problemele Federației și cum vrea să revitalizeze fotbalul românesc - EXCLUSIV DC News by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/74482_a_75807]
-
de poliție să depun plângere. Polițiștii nu s-au legitimat și, când i-am întrebat dacă sunt martori la amenințări, s-au strâmbat și au zis un "da" cu jumătate de gură. Sunt în stare de șoc și uluit de pasivitatea cu care polițiștii veniți la fața locului au tratat acest incident. Individul putea să vină după mine, să-mi dea în cap, pentru că poliția urma să plece ce ne-a legitimat”, a declarat Mircea Marian, la scurt timp după producerea
Mircea Marian, agresat pe stradă pentru ceea ce afirmă la televizor by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79407_a_80732]
-
așteaptă în schimb loialitate pînă la moarte. Nuanța, să recunoaștem, e tulburătoare, dar cîți dintre regi i-au respectat spiritul? Ideea că regele trebuie să domnească fără să guverneze i se pare lui Fărcășanu o enormitate, la fel ca perspectiva pasivității regelui. Regele e deasupra oricărei facțiuni politice sau economice, dar trebuie să intervină direct atunci cînt interesele națiunii o cer. În schimb, lipsa regelui înseamnă dispariția valorilor pe care sprijină o națiune: autoritatea sacră a unei persoane, unitatea care ia
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
un pat, să-l măsoare/ cum măsura și Procust, eu din mlaștina humii/ deapăn cu patimă strigătul meu care moare." Iată că, pentru prima și ultima dată, persoana a doua își capătă majuscula. Un fel de psalm, resimțindu-se de pasivitatea celui care nu mai așteaptă nimic, decît să fie auzit, in memoriam. Poezia devine protoistoria romanului. În pacea ei, aproape neverosimilă, sprijinită pe angoase amorțite, își strigă adunarea toate figurile refuzului. Ale celor îngrădiți, ca și ale celor liberi. Oricum
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]
-
rutina unei vieți terne, cădem treptat din rangul unor ființe cu pretenții culturale. Mai precis e vorba de inerție, de fuga de răspundere și de mutația mentală pe care a suferit-o, în ultimele decenii, noua generație. Inerția, această afurisită pasivitate de a lăsa lucrurile să vină peste noi fără să schițăm vreun gest de împotrivire, o regăsim nu doar sub forma rutinei care ne ucide treptat resorturile de spontaneitate, dar mai ales sub chipul obedienței cu care întîmpinăm restricțiile ideologice
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
milițian, fără ca nici măcar soțul său, victimă a unui accident, să aibă dreptul de-a merge la un telefon public. Nu putem realiza întrutotul mirabilul curaj al hipersensibilei, friabilei ființe care era Doina Cornea dacă nu-i proiectăm comportarea pe fundalul pasivității defetiste a majorității universitarilor clujeni între care își desfășura activitatea didactică. Un caz ce frizează de-a dreptul lașitatea a fost cel al unui "coleg" mult mai tînăr, "de mare prestigiu", pe care Europa liberă l-a idealizat, trecîndu-l în
Mărturiile Doinei Cornea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7152_a_8477]