634 matches
-
a constituit o episcopie și un stat din nord-estul Italiei actuale, corespunând în mare actualei provincii Friuli-Veneția Giulia. Apărut în perioada antichității târzii și axat în jurul orașului Aquileia, patriarhatul s-a dezvoltat ulterior, atingând apogeul în secolul al XIV-lea, înainte de a deveni parte componentă a Republicii Veneția. La finele secolului al IV-lea, cronicarul Ausonius enumera orașul Aquileia ca fiind al nouălea între cele mai populate ale lumii
Patriarhatul de Aquileia () [Corola-website/Science/324257_a_325586]
-
ulterior, la intervenția statului venețian, Statul papal a reconfirmat demnitatea patriarhuluii de Grado, acest oraș nu și-a mai revenit, deși a continuat să fie sediu patriarhal până la transferarea patriarhiei la Veneția (Castello), în 1450. În secolul al XIV-lea, patriarhatul de Aquileia a atins cea mai largă expansiune a sa, extinzându-se de la râul Piave până la Alpii Iulieni și nordul Istriei. Pentru o vreme, sediul Patriarhatului a fost transferat la Udine de la 1238, pentru a reveni la Aquiliea în 1420
Patriarhatul de Aquileia () [Corola-website/Science/324257_a_325586]
-
patriarhal până la transferarea patriarhiei la Veneția (Castello), în 1450. În secolul al XIV-lea, patriarhatul de Aquileia a atins cea mai largă expansiune a sa, extinzându-se de la râul Piave până la Alpii Iulieni și nordul Istriei. Pentru o vreme, sediul Patriarhatului a fost transferat la Udine de la 1238, pentru a reveni la Aquiliea în 1420, atunci când Republica Veneția a anexat teritoriul orașului Udine. În 1445, înfrânt din nou de către venețieni, patriarhul Ludovico Trevisan a consimțit să renunțe la domeniul său temporal
Patriarhatul de Aquileia () [Corola-website/Science/324257_a_325586]
-
Friuli", guvernată de către un "Proveditor General" sau un "Luogotenente" cu reședința la Udine. Titlul patriarhal de Aquileia a fost în mod oficial suprimat în 1751, astăzi existând numai ca Mitropolie Ortodoxă, având sediul în Orașul Mediolanum. Numele actual al fostului patriarhat, este Mitropolia de Milano și Aquileia.
Patriarhatul de Aquileia () [Corola-website/Science/324257_a_325586]
-
mediile romane, însă papalitatea nu era justificată în termeni juridici. În secolul III, episcopi ca Stefanus si Calixtus au emis pretenția primatului episcopal de la Roma. În 325 se desfășoară Conciliul de la Niceea prin care erau recunoscute cele patru episcopate și patriarhate de la Roma, Alexandria, Antiohia și Ierusalim. În 375 papa Damascus I a ridicat episcopia de la Roma la rangul de Scaun Apostolic. În anul 382 papa Damascus I a convocat conciliul de la Roma, prin care se susținea că Biserica Romană nu
Biserica Romano-Catolică () [Corola-website/Science/297536_a_298865]
-
Român de Răsărit spre un stat creștin de limbă cu precădere greacă, și prin invazia slavilor din secolele al V-lea - al VII-lea, se conturează perioadă zisă bizantino-slavă. Liturghia ortodoxă își însușește atunci limba slavona, zona fiind sub obedienta patriarhatelor de la Peć și Ohrid. Populația romanizata s-a menținut în zonele muntoase (numite de slavi "Vlasi", "Vlaši", "Vlašić", "Vlašina", "Vlahina", "Stări Vlah", "Romanija planina" ș.a.) pe durăte diferite, slavizându-se între secolele al XIV-lea și al XIX-lea în
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
secular în Egipt, evident, dacă ar fi fost capabil să ocupe Cairo și să cucerească Egiptul. În ciuda eforturilor legatului papal, la Ierusalim a fost fondat un regat secular, clerul catolic având sadisfacția înlocuirii autorităților ortodoxe bizantine și ortodoxe siriene cu Patriarhatul Latin al Ierusalimului. Godfrey a murit în anul 1100, iar fratele și succesorul său, Balduin I, s-a dovedit un sprijinitor hotărât al monarhiei seculare de tip vest-european, încoronându-se rege al Ierusalimului. Fostul legat papal Daimbert, acum Patriarh Latin
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
este caracterizat prin practicarea agriculturii cu unelte primitive (cum ar fi săpăliga), prin dezvoltarea gintei matriarhale, consolidarea tribului, a familiei-pereche. Așezarea matrilocală devine preponderentă. La sfârșitul epocii neolitice, apar elementele descompunerii matriarhatului, pentru ca în epoca bronzului să fie înlocuit cu patriarhatul. Există două interpretări complet diferite ale matriarhatului: cea dintâi și cea mai comună, matriarhatul este definit ca un sistem social în cadrul căruia femeile domină bărbații, dar o serie de istorici feminiști argumentează că matriarhatul definit ca ‚oglindă a patriarhatului‘ nu
Matriarhat () [Corola-website/Science/323668_a_324997]
-
cu patriarhatul. Există două interpretări complet diferite ale matriarhatului: cea dintâi și cea mai comună, matriarhatul este definit ca un sistem social în cadrul căruia femeile domină bărbații, dar o serie de istorici feminiști argumentează că matriarhatul definit ca ‚oglindă a patriarhatului‘ nu ar fi existat niciodată, deși acceptă că matrirahatul reprezenta sistemul social normativ al vechii Europe (7000-3500 î.d.Hr.); în locul matriarhatului văzut ca o contraparte a patriarhatului opresiv, ei investesc matriarhatul cu calități ce îl transformă într-o construcție
Matriarhat () [Corola-website/Science/323668_a_324997]
-
o serie de istorici feminiști argumentează că matriarhatul definit ca ‚oglindă a patriarhatului‘ nu ar fi existat niciodată, deși acceptă că matrirahatul reprezenta sistemul social normativ al vechii Europe (7000-3500 î.d.Hr.); în locul matriarhatului văzut ca o contraparte a patriarhatului opresiv, ei investesc matriarhatul cu calități ce îl transformă într-o construcție ideologică definită prin armonie, uniune relațională și mutualitate. Explicațiile feministe, multe motivate ideologic, asupra modului în care patriarhatul a ajuns să înlocuiască matriarhatul în vechea Europă și Orientul
Matriarhat () [Corola-website/Science/323668_a_324997]
-
î.d.Hr.); în locul matriarhatului văzut ca o contraparte a patriarhatului opresiv, ei investesc matriarhatul cu calități ce îl transformă într-o construcție ideologică definită prin armonie, uniune relațională și mutualitate. Explicațiile feministe, multe motivate ideologic, asupra modului în care patriarhatul a ajuns să înlocuiască matriarhatul în vechea Europă și Orientul Apropiat, sunt numeroase, dar certitudini asupra motivelor dispariției matriarhatului, nu există. Dovezile arheologice sugerează însă că, a funcționat un mod mai armonios de viață înainte ca sărăcirea resurselor existențiale să
Matriarhat () [Corola-website/Science/323668_a_324997]
-
funcționat un mod mai armonios de viață înainte ca sărăcirea resurselor existențiale să conducă la confruntări războinice între diferite grupuri de oameni; aceste expediții militare motivate social și de căuatrea de noi surse de hrană, au favorizat se pare dezvoltarea patriarhatului, având drept consecință dominația asupra femeilor (Gimbutas, 1982). Aceste schimbări socio-economice erau dublate în lumea teologică de apariția zeilor masculini - Ares și Marte în panteonul gerco-roman, respectiv Iehova în lumea ebraică monoteistă. Religiile patriarhale credeau că asemenea zei, mai apropiați
Matriarhat () [Corola-website/Science/323668_a_324997]
-
naturală, lansând ipoteza că povestea Edenului și a ‚Epocii de Aur‘ din mitologia greacă descriau de fapt o epocă pre-patriarhală a non-dominării și incluziunii (Lerner,1986) Ecofeministele subliniază valoarea contemporană a simbolurilor străvechi, într-o lume devastată ecologic, argumentând că patriarhatul, ca sistem de dominație a legitimat exploatarea naturii de către om (Merchant, 1980). Aceste reconstrucții idilice pot fi privite cu oarecare scepticism, din moment ce nu se bazează pe suficiente dovezi istorice sau arheologice, dar, feministele argumentează că aceste reconstrucții mitologice ale erei
Matriarhat () [Corola-website/Science/323668_a_324997]
-
privite cu oarecare scepticism, din moment ce nu se bazează pe suficiente dovezi istorice sau arheologice, dar, feministele argumentează că aceste reconstrucții mitologice ale erei pre-patriarhale în care femeile erau prețuite și onorate, au darul de a energiza lupta femeilor contemporane contra patriarhatului. De aceea, la nivel teologic, feminiștele creștine rețin cu precădere imaginile femeiești din scripturile ebarice sau creștine, unele sugerând că, poate, aceste imagini își au originea în religiile străvechi închinate Zeiței. Feministele post-creștini merg chiar mai departe, revigorând ceea ce Carolyne
Matriarhat () [Corola-website/Science/323668_a_324997]
-
în sfera publică și privată, politicile care produc decalaje de venituri și participare, feminizarea sărăciei, marginalizarea femeilor ca actori politici, lipsa problemelor care afectează femeile de pe agenda politică. Una dintre cele mai importante direcții de cercetare o reprezintă configurarea bazelor patriarhatului modern (creșterea dependenței economice și de status) în periada tranziției postcomuniste (vezi patriarhat). Dragomir, O, Miroiu M, "Lexicon feminist", Polirom, Iasi, 2002, Mihaela Miroiu
Teorie politică feministă () [Corola-website/Science/325266_a_326595]
-
feminizarea sărăciei, marginalizarea femeilor ca actori politici, lipsa problemelor care afectează femeile de pe agenda politică. Una dintre cele mai importante direcții de cercetare o reprezintă configurarea bazelor patriarhatului modern (creșterea dependenței economice și de status) în periada tranziției postcomuniste (vezi patriarhat). Dragomir, O, Miroiu M, "Lexicon feminist", Polirom, Iasi, 2002, Mihaela Miroiu
Teorie politică feministă () [Corola-website/Science/325266_a_326595]
-
și Negulus, găsite în documente din 1018 și 1070 sunt românești. În secolul al XII-lea ar fi ajuns și până în actuala provincie italiană Friuli-Veneția Giulia, deoarece într-un document emis în 1181 de stareța Ermelinda a unei mănăstiri din Patriarhatul de Aquileia de pe acest teritoriu, apare o persoană cu numele Radul, colon căruia i s-a atribuit pământ. În secolul al XIV-lea sunt atestați păstori vlahi în apropierea orașelor Split, Trogir, Šibenik, Zadar, precum și pe insulele Rab, Pag și
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
capac și câte un robinet, pentru a servi la spălarea rituală islamică, pe timpul când locașul a servit ca moschee. Cu trecerea timpului, în preajma bisericii s-au adăugat alte trei construcții de interes: cea a Tezaurului ("Skevophilakion"), Baptisteriul ("Baptiserion") și Clădirea Patriarhatului. Astăzi din ultima nu a mai rămas decât amintirea. Baptiseriul a devenit mausoleu pentru doi sultani turci, iar clădirea străvechiului Tezaur mai dăinuie între contraforturile din nord-estul edificiului principal.
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
Teritoriile albaneze se aflau deci la granița dintre Imperiul Roman de Apus și cel de Răsărit implicit la granița dintre biserica greacă și cea latină. Primul Sinod Ecumenic de la Niceea a hotărât, în anul 325, subordonarea canonică a Iliriei față de patriarhatul Romei. În anul 431 Eucarius participă, ca arhiepiscop al Durrës-ului, la Sinodul al III-lea Ecumenic, în Efes. Prin împărțirea administrativă a Imperiului Roman de la sfârșitul secolului al V-lea, partea cea mai mare a provinciei Iliria, partea sudică, a
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
al III-lea a subordonat canonic mitropolia din Durrës patriarhului din Constantinopol. În perioada domniei lui Leon al VI-lea (886 - 912) sunt menționate în izvoarele bizantine 15 scaune episcopale care depindeau de mitropolia din Durrës. În 927 este recunoscut patriarhatul bulgar de către administrația imperială bizantină; prin această recunoaștere majoritatea episcopiilor din interiorul Albaniei au intrat sub controlul noului patriarhat. Durrës-ul a rămas însă în jurisdicția canonică a patriarhatului ecumenic din Constantinopol. Această situație a luat sfârșit o dată cu victoria bizantinilor asupra
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
-lea (886 - 912) sunt menționate în izvoarele bizantine 15 scaune episcopale care depindeau de mitropolia din Durrës. În 927 este recunoscut patriarhatul bulgar de către administrația imperială bizantină; prin această recunoaștere majoritatea episcopiilor din interiorul Albaniei au intrat sub controlul noului patriarhat. Durrës-ul a rămas însă în jurisdicția canonică a patriarhatului ecumenic din Constantinopol. Această situație a luat sfârșit o dată cu victoria bizantinilor asupra bulgarilor, în anul 1018. O parte a episcopiilor ortodoxe din sudul Albaniei de astăzi, de exemplu Butrint sau Berat
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
scaune episcopale care depindeau de mitropolia din Durrës. În 927 este recunoscut patriarhatul bulgar de către administrația imperială bizantină; prin această recunoaștere majoritatea episcopiilor din interiorul Albaniei au intrat sub controlul noului patriarhat. Durrës-ul a rămas însă în jurisdicția canonică a patriarhatului ecumenic din Constantinopol. Această situație a luat sfârșit o dată cu victoria bizantinilor asupra bulgarilor, în anul 1018. O parte a episcopiilor ortodoxe din sudul Albaniei de astăzi, de exemplu Butrint sau Berat au fost subordonate atunci arhiepiscopiei autocefale din Ohrida. Marea
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
al XII-lea când și Roma și Constantinopolul au instalat ierarhii bisericești paralele în același teritoriul canonic. După cucerirea Constantinopolului de către Cruciada a IV-a, partea nordică a Albaniei a fost administrată de Veneția. Aceasta a impus episcopi numiți de patriarhatul Romei. Primul dintre aceștia este numit în 1209 pentru localitatea Durrës. Partea sudică rămâne sub influența bisericii grecești din despotatul Epirului. Ca urmare a cuceririi Albaniei de către Imperiul Otoman în 1478, islamul s-a răspândit rapid și a devenit a
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
În același an preotul Fan Noli celebrează în Boston pentru prima dată Sfânta Liturghie în limba albaneză. În anul 1919 Noli a fost numit episcop al Bisericii Ortodoxe Albaneze din America, care a devenit o eparhie de sine stătătoare a Patriarhatului Ecumenic. După încheierea primului război mondial ideile naționaliste au câștigat o importanță crucială în interiorul ortodoxiei albaneze. Proclamarea unei Biserici ortodoxe autocefale albaneze dorită foarte mult și de statul albanez a fost însă respinsă de patriarhii ecumenici Grigorie al VII-lea
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
autoizolează de cler. Clerul afirmă că acțiunea politică a lui Justinian a fost un act de bruschețe... Marți, 30 septembrie 1947: La Mitropolie, se afirmă că plecarea Patriarhului Nicodim din scaun prin demisie sau deces va avea ca efect desființarea Patriarhatului, revenindu-se la Mitropolit primat, ca-n trecut, post pe care urmează să-l ocupe arhiereul Justinian Marina. Mitropolia aceasta ar urma să intre sub jurisdicția Patriarhului de Moscova....” (ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI: DUDU VELICU - „BISERICA ORTODOXĂ ÎN PERIOADA SOVIETIZĂRII
Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_382]