631 matches
-
patriarhului Chiril al Alexandriei ocazia de a interveni împotriva lui atît la curtea imperială, cît și pe lîngă episcopul Romei, inițiind astfel un conflict în care dezbaterea ideologică era și o formă de manifestare a rivalității dintre cele două mari patriarhate orientale. Așa cum am explicat pe larg în altă parte (a se vedea pp. 000-000), polemica l-a determinat pe Nestorie să-i ceară lui Theodosius al II-lea convocarea unui conciliu. Au fost, în realitate, două concilii, controlate de cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Vita e Pensiero, Milano, 1974. CAPITOLUL XVII DEZBATERI TEOLOGICE PRECALCEDONIENE ȘI POSTCALCEDONIENE îN ORIENT I. REPERE ISTORICE Două trăsături caracterizează ansamblul dezbaterilor teologice din mediul bizantin: pe de o parte, legătura lor cu disputele pentru întîietate și putere dintre marile patriarhate din Orient (Alexandria, Antiohia, Ierusalim, Constantinopol); pe de altă parte, legătura lor cu politica imperială, din cauza controlului pe care, începînd cu Constantin, împărații l-au exercitat, sau au încercat să-l exercite, în mod constant asupra Bisericii. E limpede așadar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
teologiei antiohiene, Teodoret al Cyrului și Iba din Edesa, ca și pe patriarhul Domnos. Un prezbiter din Alexandria fidel lui Dioscor, Anatolie, a fost numit patriarh al Constantinopolului. însă tocmai el l-a trădat pe Dioscor, dîndu-și seama că prestigiul patriarhatului de Constantinopol putea fi consolidat printr-o alianță cu Leon și cu sora mai mare a lui Theodosius, Pulcheria, care, după moartea împăratului, survenită în urma unei căderi de pe cal în iulie 450, recîștigase controlul asupra regatului și reușise să-l
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
urmă, a fost nevoit să-l condamne pe Nestorie) și pe Iba, menținînd condamnarea lui Nestorie. A aprobat treizeci de canoane, dintre care al douăzeci și optulea (adoptat într-o ședință la care legații romani nu erau prezenți) consfințea primatul patriarhatului de Constantinopol imediat după episcopatul roman. Acest fapt a întîrziat ratificarea de către papă a hotărîrilor conciliului, inclusiv a formulei dogmatice; ratificarea a avut loc la 21 martie 453 și excludea în mod expres tot ceea ce contrazicea canoanele de la Niceea (adică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
deschisă. Edictul a fost acceptat însă de Petru Mongo, care a trebuit să facă față opoziției călugărilor egipteni care nu i-au mai recunoscut autoritatea, dînd astfel naștere așa-numitei grupări a acefalilor (pentru că nu se considera dependentă de nici un patriarhat), ce urma să aibă cel mai prestigios purtător de cuvînt în Sever de Antiohia. în timpul domniei lui Anastasius (491-518) a continuat efortul de a impune Henotikon-ul, astfel încît doi patriarhi de Constantinopol (Eufemiu, 490-496; Macedoniu al II-lea, 496-511) au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
demonstra că Părinții Bisericii nu au admis niciodată existența a două naturi distincte în Cristos după unirea ipostatică. în perioada 515-520 se desfășoară schimbul de scrisori dintre Sever și gramaticul Sergiu, un literat care trăia probabil în dioceza Halebi, în patriarhatul Antiohiei. Acesta îi scrisese episcopului de Halebi, Antoninus, deoarece considera drept insuficientă formula „Nu spunem că proprietățile sînt separate”, inclusă în mărturisirea de credință impusă celor care se converteau de la difizism la monofizism; Sergiu crede că, așa cum se spune că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
517), 123 (11 aprilie 518). Sever a întreținut o vastă corespondență, care a fost adunată în 23 de cărți cu un total de circa 4.000 de scrisori (4 cărți de epistole scrise înainte de a deveni patriarh, 10 din perioada patriarhatului, 9 începînd cu exilul); mai tîrziu a fost alcătuit un extras (Eklogai), și el în mai multe cărți, cuprinzînd circa 700 de scrisori din perioada patriarhatului. A șasea carte din această selecție, conținînd 123 de scrisori, a fost tradusă în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de scrisori (4 cărți de epistole scrise înainte de a deveni patriarh, 10 din perioada patriarhatului, 9 începînd cu exilul); mai tîrziu a fost alcătuit un extras (Eklogai), și el în mai multe cărți, cuprinzînd circa 700 de scrisori din perioada patriarhatului. A șasea carte din această selecție, conținînd 123 de scrisori, a fost tradusă în siriacă în 669, de către preotul Atanasie din Nisibi, și s-a păstrat pînă azi. Pe baza altor manuscrise siriece de proveniență monofizită s-au putut publica
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
combătute de Vasile se numărau afirmația potrivit căreia Logosul a pătimit cu trupul și formula teopaschită „unul din Sfînta Treime a pătimit”; discuția era legată în mare măsură de interpretarea unor pasaje din Scripturi. între 512 și 518, adică în timpul patriarhatului lui Sever de Antiohia, Ioan a scris o lungă Apologie a conciliului de la Calcedon, compusă din cel puțin opt cărți (care ar putea fi identică totuși cu opera precedentă), din care s-au păstrat fragmente în Contra gramaticului nelegiuit a lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
efectua în iarna 536-537 o călătorie în diocezele aflate sub jurisdicția sa, cu scopul de a-i elimina, chiar și prin cele mai violente mijloace, pe ultimii monofiziți. în 537 sau 538, un sinod format din 132 de episcopi din patriarhatul antiohian a aprobat formula lansată la conciliul de la Calcedon și l-a anatemizat pe Sever. în 540, Chosroes I, regele perșilor, a invadat Siria și a distrus Antiohia; Efrem a trebuit să fugă în Cilicia, dar s-a reîntors fără
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Pavel din Tabena, și să condamne origenismul; Efrem însuși s-a situat pe poziții antiorigeniste, fiind influențat de călugării de la mănăstirea din Sava, de lîngă Ierusalim, unde fusese găzduit după sosirea sa la Gaza. A murit după 18 ani de patriarhat, deci în 545 (potrivit altora, care plasează numirea sa în 526, în 544). Din nefericire, toate operele sale s-au pierdut, cu excepția cîtorva fragmente (una singură ar putea fi completă). Despre scrierile lui ne informează Fotie, care cunoștea o culegere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Iustinian asupra acestui punct, așa cum am văzut - nu și amintirea acestuia. Totuși, la 8 decembrie, Vigilius a ratificat condamnarea celor Trei Capitole pronunțată de conciliu, provocînd reacții violente în Occident și, mai cu seamă, o ruptură cu Bisericile din patriarhatul Aquileia, care nu se va remedia decît în 689. S-a păstrat și o altă scriere a lui Iustinian referitoare la această chestiune: o scrisoare lungă și dură împotriva unei opere pierdute, al cărei autor, necunoscut, lua apărarea celor Trei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fuseseră apoi martori direcți ai vieții lui Sava, iar Chiril avea și amintiri din copilărie despre el. în mănăstiri existau probabil arhive pe care Chiril ar fi putut să le folosească, așa cum a făcut în mod cert cu cele ale patriarhatului din Ierusalim pentru a relata evenimentele publice din viața Sfîntului Sava. în Viața Sfîntului Sava (105), Chiril anunță și o biografie a lui Ioan Isihastul; la începutul acesteia, Chiril precizează că scrierea constituie începutul logos-ului (discurs sau carte). Ulterioarele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
485, cînd Petru Fulon, reînscăunat la Antiohia, i-a trimis epistola sinodală lui Martirios, Ioan era la Ierusalim. După moartea lui Petru Ibericul la 1 decembrie 488, Ioan a devenit episcop de Maiuma. Opera sa, Pleroforiile, a fost scrisă în timpul patriarhatului lui Sever de Antiohia, adică între 512 și 518, așa cum rezultă din text (cap. 24). Plêrôphoria e un termen important din vocabularul patristic, prețuit în special de Capadocieni și de tradiția monastică și hagiografică, și desemnează siguranța plină de încredere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unul al afirmării neîngrădite. Am îndoieli serioase că o perspectivă „sensibilă la gen” generează neapărat o astfel de concluzie, așa cum ne lasă autoarea să înțelegem, întrucât multe alte lucrări m-au convins de contrariu (cf. Maria Bucur, Mihaela Miroiu [ed.], Patriarhat și emancipare în istoria gândirii politice românești, Editura Polirom, Iași, 2002). Antoine Prost, „Frontierele și spațiile privatului”, în Philippe Ariès și Georges Duby, Istoria vieții private, vol. IX, Editura Meridiane, București, 1997, p. 12. Ibidem, p. 49. Bogdan Voicu, Penuria
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Autoritatea și respectul pentru cei în vârstă sunt duse la extrem, iar familia unită își controlează membrii pe toate planurile.” În același fel, problemele de ordin socioafectiv, respectiv profesional sunt rezolvate în interiorul familiei (Segal, 1999, pp. 215-216). Vorbim practic de patriarhat în India, iar acest lucru nu contravine principiilor după care o femeie nu poate avea o funcție de conducere în stat, așa cum ar fi cea de prim-ministru. Un astfel de exemplu este Indira Gandhi, care a îndeplinit această funcție mai
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
figură proeminentă a societății indiene este și Mahatma Gandhi, pentru care puterea femeilor este fundamentată de „principii morale puternice”. Din perspectiva Indirei Gandhi, problemele femeilor sunt generate de sărăcie, de lipsa oportunităților economice și analfabetism” (Segal, 1999). Rămânând la problema patriarhatului, mai adăugăm prestigiul copiilor de sex masculin, ei urmând să îndeplinească rolul de „șefi ai familiei”, ceea ce implică asigurarea prosperității financiare a familiei, luarea de decizii și aplicațiile de ordin disciplinar. După Uma A. Segal (1999, p. 216) există trei
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
română (1971) ș.a. În domeniul istoriei artei, C. se distinge printr-o contribuție de excepție: descoperirea picturii postbizantine - de expresie arabă -, arta melkită. Este vorba de icoanele creștinilor de confesiune ortodoxă maronită și greco-catolică din comunitățile arabe ale Orientului Apropiat (patriarhatele Antiohiei, Ierusalimului și Alexandriei), executate de pictori din secolele XV-XIX (Les Icônes melkites, 1969). Descoperirea acestei arte din Orientul arab este amplu comentată în presa siriană, libaneză, greacă, franceză și română. Cu prilejul cercetărilor sale, C. identifică și publică tipul
CANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286061_a_287390]
-
Adormirii Maicii Domnului era pe Charlevoix. Acolo aveam să fiu botezat, În mai puțin de un an, și educat În spiritul credinței ortodoxe. Biserica Adormirii Maicii Domnului, ai cărei preoți parohi se schimbau regulat, fiind toți trimiși la noi de Patriarhatul din Constantinopol. Toți veneau cu barba și autoritatea intacte, cu veșmintele brodate ale sanctității, și toți se săturau după o vreme - de obicei șase luni - de ciorovăielile din congregație, de atacurile personale asupra felului În care cântau, de nevoia constantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Și că mai este și o fantastică diversiune. De la studii feministe s-a ajuns la „suportabilul”, anestezicul „studii de gen”, unde au început să fie strecurate până la aglomerare gay and lesbian studies. Foarte importante. Dar cu totul altceva decât problema patriarhatului ca putere epistemică, politică, economică. Pe scurt, cestiunea care afectează peste 51% din populația lumii (femeile) s-a diluat într-o poveste care discută legitimitatea relațiilor homosexuale, adică a aproximativ 10% din populație. Ia stați cu mintea la sex! Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Se poate ceea ce nici măcar nu visa Europa la vremea aceea: adică să trăiești bine, într-o competiție care poate adesea să ia o formă fair, indiferent de rasă, religie, etnie (cel mai greu le e cu indiferent de sex, deh, patriarhatul e fascinant!). Sau, în orice caz, au arătat-o incomparabil mai bine decât Evropa. Și eu admir enorm cazul danez, dar Danemarca este o comunitate net mai omogenă. SUA se descurcă într-o negrăită diversitate. 20 noiembrie Scriu târziu. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
compromisuri și familiarități cu iot ce-i mai rămăsese din rectitudine, apoi era deprins cu iubirea Lenorei, nu vroia altceva, pe altcineva. Era acum la el o încăpățînare pentru regimul rare se nimicea. Era rezistența lui supremă pentru a salva patriarhatul. Lina, mai deprinsă cu salturile mașinei pe hopurile șoselei, povesti cu satisfacție că - ce era, ce nu era - în sfârșit, totul avea să se schimbe în bine deoarece Lenora primea să plece, cu mii de condiții, de mofturi, de jelanii
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ocupă un loc esențial în cercetările întreprinse de Freud în acest domeniu. Mai mult chiar: este leitmotivul lor. Literalmente înțeleasă, evoluția omenirii de la era mulțimii la era legii și a dreptului, apoi de la aceasta la cea a ordinii (hoardă, matriarhat, patriarhat) se întîlnește admirabila evoluție reconstituită de Vico: era zeilor, era eroilor, era oamenilor. În același timp însă, ea tinde să schițeze drumul istoriei, din punct de vedere psihic, ca rezultat al unui travaliu de idealizare. La început, constrîngerea le este
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
devine unul dintre cele mai importante grupuri sociale, ocupând un loc aparte în demersul pentru înțelegerea comportamentului consumatorului. Dacă în sociologie, familia interesează prin interacțiunile care se stabilesc între membrii săi, prin rolurile atribuite fiecărui membru (se vorbește astfel despre patriarhat, matriarhat sau despre egalitatea sexelor), în economie familia este o unitate de consum, ea fiind analizată, în primul rând, din punct de vedere al capacității sale de consum exprimată prin puterea de cumpărare. Pentru Lévi-Strauss<footnote Lévi-Strauss, Livre, collectif consacré
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
devine unul dintre cele mai importante grupuri sociale, ocupând un loc aparte în demersul pentru înțelegerea comportamentului consumatorului. Dacă în sociologie, familia interesează prin interacțiunile care se stabilesc între membrii săi, prin rolurile atribuite fiecărui membru (se vorbește astfel despre patriarhat, matriarhat sau despre egalitatea sexelor), în economie familia este o unitate de consum, ea fiind analizată, în primul rând, din punct de vedere al capacității sale de consum exprimată prin puterea de cumpărare. Pentru Lévi-Strauss<footnote Lévi-Strauss, Livre, collectif consacré
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]