376 matches
-
pământ”, care unește pe pater cu patria, este primar în pater, care însemna “proprietar al unei suprafețe de pământ și a tot ce se află pe acea întindere”. Pe acest sens s-a putut dezvolta un derivat cu lat. patricius “patrician - membru al clasei dominante din vechea Romă, care deținea pământurile obștești și monopolul funcțiilor sacerdotale și politice, bucurându-se de toate privilegiile” (DN). Când acest sens s-a estompat, valoarea socială și cea religioasă a cuvântului devenind preponderente și chiar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
al vestitei cârciumi a lui Iordache, din Covaci. În acest local, N.T. Orășanu avea obiceiul de a crea meniuri cât mai originale, schimbând deseori numele felurilor de mâncare. Astfel, ardeiul iute apărea ca „focos“, cârnații cu piele au fost numiți „patricieni“, iar cei mărunți, fără piele, „mititei“... Indiferent cine le-a dat numele, micii ne-au venit de la turci, și o elementară logică bazată pe geografie ne îndeamnă să credem că bulgarii și sârbii, aflați mai la sud, i-au primit
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Păstorel Teodoreanu (prin gura lui Costache) vorbește despre distribuția regională a tocăturilor: „... cei mai buni caltaboși i-am mâncat în Oltenia, cei mai buni cârnați și alte preparate din carne de porc, în Ardeal, și cei mai buni mititei și patricieni, la București, Ploiești și în alte orașe din Muntenia. Bucătarilor și gospodinelor din Moldova, însă, le revine meritul că, în afară de (fiindcă vorbim de tocături) pârjoale de pasăre, de carne amestecată (porc și vițel) [...], chifteluțe marinate în oțet de vin (nu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Totuși, se obișnuise repede cu ritmul neobosit și cadențat al acelei crupe late și călărise pe toată durata călătoriei, asemenea tatălui său. Ajungând la ultima mansio, au văzut că în întâmpinarea lor venise o mulțime imensă de prieteni și discipoli, patricieni, cavaleri, senatori, familii înrudite cu ei, militari - și sute de necunoscuți. — Dacă măcar una dintre legiunile pe care le-am lăsat acolo ar fi fost acum aici, murmură comandantul escortei, am fi ajuns direct pe Palatinus. I se adresă apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unison cu fratele lui mai mare, agățându-se de gâtul acestuia, pe când toți se întorceau să-i privească. — Ai auzit cum se pronunță la Roma limba latină? îl întrebă mai apoi Zaleucos, fără milă. Într-adevăr, latina vorbită de acei patricieni culți, de acei magistrați și oratori era foarte diferită de limba pe care o auzise pe străzile castrului; multe expresii, citatele neașteptate din niște poeți sublimi erau de neînțeles pentru Gajus. În schimb, Zaleucos se bucura când toți se arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Dar Cremutius îl întrerupse; în glasul lui se ghicea mila: — Mâinile lui sunt goale. Asupra Romei aveau putere alte autorități, mai complexe: Senatul, toate acele collegia de sacerdotes, consules și, deasupra tuturor, intangibilul Tiberius, imperator-ul. Germanicus era acum un patrician roman ca atâția alții: tânăr, foarte frumos, amabil, faimos și iubit, însă privit de prea mulți cu suspiciune și cu vechi ranchiune. Și, mai ales, nu avea funcții și nu avea cu ce să-și umple zilele. În sfârșit, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
entuziasmați lui Tiberius ceremonii strălucitoare, de stat, pentru cenușa lui Germanicus. A refuzat. „A spus «nu». Nu va fi nici o ceremonie în Forum sau vreo comemorare la Rostra“, au reacționat revoltați populares, „nici măcar onorurile care i s-ar aduce unui patrician anonim“. Cineva îi atrase atenția împăratului asupra neobișnuitei modestii a funeraliilor. El dădu un răspuns care avea să intre în cărțile de istorie: — Nu e demn de caracterul roman să ne pierdem în lamentații. În liniștea mormântală păstrată de colegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
iar uneori strigase - că Maștera nu plângea. Oricum, înăuntrul mausoleului, morții aceia, în urnele lor grele, aliniate aveau să evoce imensa glorie a familiei, însă și tragediile acesteia, de-a lungul secolelor următoare. Ultima noapte a lui Calpurnius Piso Mulți patricieni propuseră să i se dedice lui Germanicus un clipeus - un superb scut de aur - și arcuri de triumf la Roma, în Syria și pe malul Rhenus-ului; Tiberius interzise și aceste lucruri, susținând că gloria nu se construiește cu pietre. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
imperiului e mai importantă decât știrile de familie. Împiedică gestul de răzvrătire al băiatului; îl sfătui: — Așteaptă. O să ai timp. Îi mângâie buzele cu două degete, îi opri cuvintele. Tiberius își căsătorise surorile, deși erau atât de tinere, cu niște patricieni credincioși lui, în vârstă cu cel puțin douăzeci de ani mai mult decât ele. Gajus fu cuprins mai întâi de neliniște, apoi de o furie neputincioasă. — Așa sângele lui Germanicus va fi îndoit cu cel al dușmanilor lui! Antonia clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unui sclav. Instinctul îi spunea că era un dar otrăvit. Își aminti de poetul antic: „E mică și strălucitoare vipera care se strecoară afară din ou“. Ezitase dacă să-l trimită pe o proprietate suburbană sau să-l dăruiască vreunui patrician, însă tot instinctul îi sugerase că mintea lui nu trebuia lăsată nesupravegheată. Avusese chiar impulsul de a pune să fie ucis. Simțea cum dinaintea lui, a împăratului, mintea acelui tânăr rămânea activă și rece, fără să se sperie. Era aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu mai semăna deloc cu vocea speriată, de adolescent, de atunci și că răsuna limpede. Începu, cum se cuvenea, comemorându-l pe Tiberius, în cuvinte dar prudente și puține; fură pe placul tuturor, pentru că nimeni nu-l plângea pe mort. Patricienii culți observară că pronunția lui era clasică, elegantă; emoționați, câțiva bătrâni spuseră: „Îmi aduce aminte de Augustus“. Imediat, frumosul glas tineresc evocă marile figuri ale neamului său, mitica familie Julia: Julius Caesar, Augustus, Agrippa, Germanicus. Populares și optimates constatară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aruncase în palatele imperiale, unde rătăcea cu sufletul lipsit de apărare, cu pielea lui brună, gâtul subțire, duioșia recunoscătoare și senzuală, ca un animal eliberat din capcană. Nu mai era nimeni altcineva. Acum, trecând printre două șiruri de senatori și patricieni în drum spre loja imperială, își simți auzul mângâiat de glasul unei femei. Din zilele copilăriei petrecute pe malul Rhenus-ului îi rămăsese instinctul de a fi atent la sunete. „Ai urechea fină“, râdea mama sa. De aceea, trecând printre curteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
printre cele două șiruri de invitați, care îi făcură loc imediat, se apropie de ea și îi adresă câteva cuvinte în șoaptă: îi spuse că pentru frumusețea ei ar fi meritat să ajungă în fruntea imperiului. Într-o republică de patricieni, cum era Roma, acea femeie, care urma să se căsătorească cu un descendent al Pisonilor, provenea din familia Corneliei, celebra matroană care, atunci când fusese rugată să-și expună bijuteriile, își arătase nenumăratele progenituri. În ciuda acestor severe amintiri atavice, mintea Orestillei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și plină de prieteni care îl felicitau, să fie înconjurată de militari. — Lui nu-i salvezi viața? întrebă Callistus atent. — E militar, explică neîndurător Împăratul, și glasul lui sună diferit, cum nu-l mai auzise nimeni vreodată. Nu e un patrician care-și petrece serile benchetuind. Și-a încălcat jurământul. Toate legiunile din imperiu vor afla asta: un militar care a trădat nu poate să trăiască. Însă i-am îngăduit să se sinucidă, dacă preferă. În acest timp, în casa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
siglei de pe ultimul rând, o buclă complicată în jurul literei L scrise cursiv, atât de ciudată, încât cel care o vedea o dată nu putea s-o uite. Iar el o văzuse în josul contractului de căsătorie al surorii sale moarte, Drusilla, cu patricianul acela leneș pe care ea îl iubise: Aemilius Lepidus. Gândurile i se blocară. Închise ochii și răsuflă adânc. Încet-încet, mintea i se limpezi după respirația aceea prea lungă. Cuibul absurdei conjurații era familia lui. Pentru a deveni legitim, văduvul Lepidus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
plănuia să se căsătorească cu sora nedemnă a celei moarte, cu Agrippina, cea care se plânsese în legătură cu moștenirea. Pentru că în ea curgeau câteva picături din sângele lui Augustus, vanitosul Lepidus credea că va găsi complici. „Școala lui Sertorius Macro: orice patrician care are un străbun istoric este convins că imperiul reprezintă o pradă pentru care trebuie să pornești la vânătoare“, își spuse Împăratul sarcastic. Simțea însă că-i vine să verse. Apoi își puse gândurile în ordine: în Roma controlată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
delicte, revolte, represiuni și comploturi, transformase Roma, dintr-o republică severă, într-o magnifică monarhie imperială. Însă imperiul devenise o moștenire militară; Senatul era redus la un organ consultativ, la o academie în care se înflăcărau, neputincioase, vechile orgolii ale patricienilor. Mi-am ținut promisiunile, declară Callistus pe tonul unuia care își achită o datorie. În timpul domniei lui Claudius el și-a menținut și și-a sporit averea și influența. Nimeni nu a avut curajul să-i amintească faptul că fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pantofi de văduvă siciliană: arăt ca Maria von Trapp Înainte de a tăia draperiile din dormitor. Sunt hotărâtă să mențin tonul Întâlnirii la câteva grade sub zero, dar când Jack Abelhammer intră În Încăpere, toată hotărârea mea se evaporă. În loc de un patrician cu părul alb care se Îmbracă de la Brooks Brothers, cum mă așteptam eu, mi se arată un tip sportiv, tuns scurt, senzual, cam de aceeași vârstă cu mine, cu un zâmbet ce se dezvăluie cu Încetinitorul à la Geroge Clooney
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tine, numai în stânga și în dreapta: Mestwina doi, Agnes doi, Amanda Woyke doi, Sophie Rotzoll avea cu ce să umple două ceșcuțe de cafea moca. Și abatesa-bucătăreasă Margarete Rusch, cu cele două țâțe enorme ale ei, l-a sufocat pe bogatul patrician Eberhard Ferber în pat. Deci să rămânem la subiect. Totul nu-i decât un vis. Nu o iluzie! Nu începe iar cu cearta! Mai am voie să visez un pic? Ce zici? E pur și simplu ridicolă gelozia asta a
Günter Grass by Corneliu Papadopol () [Corola-journal/Journalistic/8688_a_10013]
-
și, de ce nu... divertisment. Romanii construiseră primul hipodrom cu cai arabi la mare căutare. După cucerirea Constantinopolului de către sultanul Mohamed II, iubitorii nobilului animal au deschis o nouă eră în relația om-cal. Renumitele turniruri erau aclamate deopotrivă de sclavi, nobili, patricieni, bacante și senatori. Regelui Richard III doar calul i-ar mai fi salvat viața, dacă și-ar fi dat regatul pentru el. În fine, o seamă de țări cu tradiție și-au întemeiat propriile școli de echitație, iar progresele mai
Agenda2006-13-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284909_a_286238]
-
concentrase viața comercială, negustorii din majoritatea țărilor tratau aici afacerile lor, de preferință, întro casă, care era ornată pe unul din pereții exteriori cu o piatră, în care erau sculptate trei pungi cu bani. Această casă aparținea unei familii de patricieni (bancherul van der Bursen), iar locul în care era amplasată purta numele de Beurs sau Burs. De la această familie de patricieni și de la casa respectivă se presupune că a rămas numele și noțiunea de Bursă - loc de reuniune a negustorimii
Burse. In: BURSE – ediţia a II-a by Aurel CHIRA, Elena GÎNDU, Benedicta DROBOTĂ, Andy-Felix JITĂREANU () [Corola-publishinghouse/Science/388_a_1103]
-
pereții exteriori cu o piatră, în care erau sculptate trei pungi cu bani. Această casă aparținea unei familii de patricieni (bancherul van der Bursen), iar locul în care era amplasată purta numele de Beurs sau Burs. De la această familie de patricieni și de la casa respectivă se presupune că a rămas numele și noțiunea de Bursă - loc de reuniune a negustorimii, care s-a menținut în secolele XV și XVI, fiind adoptată apoi și la Anvers (Belgia). Mai târziu, numele de bursă
Burse. In: BURSE – ediţia a II-a by Aurel CHIRA, Elena GÎNDU, Benedicta DROBOTĂ, Andy-Felix JITĂREANU () [Corola-publishinghouse/Science/388_a_1103]
-
în 139 e.n.) nu le-ar fi oferit șansa de a-i martiriza. Acesta, închipuindu-și că o idee poate fi ucisă cu sulița, a ordonat expulzarea "chaldeenilor" din Roma și chiar din întreaga Italie. Aceasta a fost suficient pentru ca patricienii și mai ales matroanele, la întîlnirile lor selecte să se întrebe ce este cu noua artă a misteriosului Orient. "Cel mai bun mijloc de a face să progreseze un sistem nesănătos este de a-l persecuta fără a-l combate
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
mai departe: a încurajat științele și divinația, instituind catedre plătite de stat pentru profesarea acestora, astfel ca auspicia și astrologia să se transmită sub adevărata lor formă, nu sub cea coruptă printr-o colportare liberă și necontrolată. In această perioadă, patricienii romani au plătit gras prezicerile; iar matroanele nu s-au putut decide nici pentru întoarcerea unei vizite, până nu au obținut mai înainte o consultație. Cînd a început decadența în lumea latină, și a apărut scepticismul în zeii Olimpului și
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
lui a venit din Rigilli cu o ceată numeroasă la Roma, adusă de un om apropiat a lui Romulus, pe nume Titus Tatius sau de alta Claudius. După șase ani de la înlăturarea regilor a fost admisă de senatori în rândul patricienilor. Au primit pământ dincolo de râul Anius și s-au remarcat prin merite strălucite dar și prin fapte condamnabile împotriva statului. Cu privire la locul și data nașterii viitorului împărat al Imperiului Roman, părerile sunt controversate. Unii istorici cred că s-a născut
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]