178 matches
-
Borbély avertizează asupra caracterului neîntâmplător al numirii personajelor: recurența numelui zeului grec Pan din numele eroilor eliadești (Pantazi, Pandele, Pantelimon), a numelui Andrei ("se cuvine să dea de gândit"), semnificația provenienței divine a prenumelui miresei lui Andronic, dar și referința patronimului ei la solomonar, "la identitatea serpentiformă a lui Andronic" și la predestinarea onomastică pentru nunta cosmică 16. Numele "niciodată inocent la Eliade" este decriptat din perspectiva complexului gnostic (diminutivarea numelui ca semn al înstrăinării în Nuntă în Cer, "Zacharias" din
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
poate fi analizat lingvistic. În Noms et autres désignateurs dans la fiction, Francis Corblin își propune să confrunte cu texte de ficțiune, concepte elaborate pentru studiul referinței în discurs. Autorul se oprește asupra textelor literare și asupra folosirii numelui (prenume, patronim, prenume+patronim). Primul concept avut în vedere este cel de lanț referențial pe care-l preia de la Charles Chastain, concept definit ca o suită de expresii dintr-un text sau dintr-un discurs, interpretate ca menționări ale unui singur și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
analizat lingvistic. În Noms et autres désignateurs dans la fiction, Francis Corblin își propune să confrunte cu texte de ficțiune, concepte elaborate pentru studiul referinței în discurs. Autorul se oprește asupra textelor literare și asupra folosirii numelui (prenume, patronim, prenume+patronim). Primul concept avut în vedere este cel de lanț referențial pe care-l preia de la Charles Chastain, concept definit ca o suită de expresii dintr-un text sau dintr-un discurs, interpretate ca menționări ale unui singur și unic individ
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a analizei descrie tehnicile utilizate pentru a numi persoane sau locuri: poliantroponimică (mijloc de a numi personajul sau locul, într-o manieră discretă), sinecdocală (procesul de numire a personajului pentru ca numele său să reveleze un concept în general și pentru ca patronimele să reveleze numele tatălui celui care îl poartă; acest tip de nume a fost adesea utilizat ca nume de familie, "nume patronimic"), evocativă, simbolică, incantatorie etc. Tezelor Mill-Kripke, Russel-Frege le corespunde încercarea lui Marc Wilmet de a defini numele propriu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
problemelor rezultate din incompatibilitatea sistemului onomastic real cu legile ficțiunii. În procesul de concepere a numelui, proces care presupune o tensiune între real și ficțiune, numele este constrâns să se adapteze. Opunând onomastica reală opacă (cea mai mare parte din patronime nu au lexeme identificabile) și arbitrară (omonimia nu se verifică prin raportare la referent: "M. Leroy n'est jamais roi") celei literare, Baudelle observă că ficțiunea supune numele proprii unui dublu proces de semantizare și motivare care instaurează o relație
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pierdut). Citând din Arta poetică a lui Boileau - "adevărul poate uneori să nu fie verosimil" - Baudelle afirmă că scriitorul, stilizând codul onomastic, creează uneori nume mai adevărate decât natura. Este vorba de ceea ce autorul numește onomateme, paradigme frecvente în morfologia patronimelor (ex.-court-, -bert-, -ard- etc. vestigii ale sistemului apelativ merovingian). Baudelle consideră estomparea motivării una din marile legi ale onomasticii romanești. Numele trebuie să fie semnificative, fără a fi în întregime transparente (caz în care ar apărea ca improbabile și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ca improbabile și ridicole). Pornind de la modurile distinse de Saussure, "de raporturi asociative bazate pe o comunitate de forme sau de sens", Baudelle vorbește de motivare onomastică printr-o "analogie a semnificațiilor", adică o asociere de idei (ca, de exemplu, patronimul Séchard la Balzac) și - mult mai fertilă pentru onomastica literară - o asociere de semnificanți prin care numele propriu, în principiu asemantic, tinde în mod natural să ne reamintească de cuvinte cunoscute al căror sens se estompează. Asocierilor saussuriene le adaugă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la poemul rusesc din secolul al XII-lea despre cneazul Igor Sviatoslavici anticipează eșecul final al personajului proiectat într-o situație - limită (în astfel de situații "absolut fără ieșire" personajele din Podul își spun "trebuie să existe o ieșire!"136). Patronimul lui Egor - Pașchievici - se leagă de sărbătoarea Paștilor 137 (Pasci, într-o etapă mai veche a limbii) termen din latină, pascha, -ae, transcriere a termenului grecesc pascha, la rândul său preluat din ebraică, Pesach "trecere"138. Simion Florea Marian realizează
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
are capacitatea de "a lua metafora drept realitate"). Corespondentul peste timp al ursitei lui Egor, Christina, femeia-luceafăr care își pierde demnitatea astrală și marile înțelesuri metafizice, decăzând în condiția de strigoi 150, este Ileana din Noaptea de Sânziene, al cărei patronim, cu rezonanțe astrale, este Sideri (critica a evidențiat figurarea în roman a unei părți din biografia românească a scriitorului; acest nume aparține istoriei familiei lui Eliade, în sensul că "unchiul Mitache" fusese șoferul "colonelului Sideri", în Primul Război Mondial 151
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
d-nul Solomon, Stamate, Stere, (Vladimir) Săveanu- se află sub semnul șarpelui (a trăi sub semnul șarpelui "echivalează cu perpetuarea unei vieți părelnice, neautentice"156), de unde și necesitatea ceremonialului de invocare și de exorcizare a târâtoarei. Autorul asociază numelui Dorinei patronimul Solomon care, printr-o "interesantă evoluție semantică", a ajuns comun sub formele a solomoni, solomonie, solomonar 157. Autorului poemei Cântarea Cântărilor și al Parimiilor, care dă numele acestor vraci, cronografele îi atribuie puteri supranaturale: "[...] A aflat firea a tot ce
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
va lega pre diavoli și cum îi va chema pre numele lor, așijderea toate leacurile și toate doftoriile și toate ierburile, care de ce leac era...acestea toate le-a cunoscut Solomon cu înțelepciunea sa"158. Trimiterea pe care o realizează patronimul Dorinei la solomonar și la "identitatea serpentiformă a lui Andronic", se datorează faptului că este "predestinată onomastic pentru nunta cosmică pe care o va trăi în umbra tainică a mânăstirii Căldărușani"159. Numele pământesc al protagonistului este și el marcat
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
În acest sens, Matei Călinescu apelează la Dicționarul lui Candrea în care se subliniază că, până în anii 1930, sensul acesta era păstrat regional și în limbajul basmelor 213. Am putea adăuga faptul că procedeul folosit în exprimarea statutului aristocratic prin patronim, este dublat de semnificația prenumelui, Eugen, al cărui sens originar este "de neam bun, nobil", conferind celui ales o origine sacră; Eugenios se încadrează într-o largă serie de antroponime, cunoscute la multe popoare vechi, care se refereau inițial la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
construiește Eliade, iar mitul (recreat) al soarelui și lunii este în acord cu ideea de transcendere a formelor populare, căutarea izvorului "din care s-a născut Miorița". Procedeul este intensificat în Noaptea de Sânziene, prin semnificația cu rezonanțe astrale a patronimului personajului feminin, Sideri. Numele propriu acționează ca "nucleu formativ" atât ca designator care dobândește semnificații în relația cu textul, cât și (din punctul de vedere al unei narațiuni care reeditează funcția mitului de a funda lumi paralele) ca mit ("fiecare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Editura Humanitas, București, 1997, p. 356. 44 Christian Ionescu, op. cit., pp. 58-60; este și una din ipotezele susținute de acad. Al. Graur, op. cit., p. 53. 45 Sabina Fânaru, op. cit., p. 213. Acest eșec explică semnificația pe care autoarea o dă patronimului personajului a cărui semnificație este pragmatismul (haznă < magh. haszon= folos) și nicidecum profunzimea (tc. hazyne=bazin subteran) și intră în relație cu ceea ce Eliade afirmă în Meșterul Manole. Studii de etnologie și mitologie, Editura Junimea, Iași, 1992, p. 266: eroul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Cuvântul era utilizat în limba latină comună cu sensul de "fată fără părinți, orfană". Metafora medicală "pupilă" (cf. fr. pupille s.f.; en. pupil NA) desemnează în oftalmologie, conceptul univoc de "pupilă a ochiului". Creativitatea terminologică a constructului este variabilă în patronime desemnând traumatisme: pupilă Horner (Johann Friedrich Horner, oftalmolog elvețian, 1831-1886), pupilă Marcus Gunn (Robert Marcus Gunn, oftalmolog englez, 1850-1909); unitate de măsură a variațiilor de motilitate ale diametrului pupilei (med. pupilometrie); perturbare a motilității pupilei (pupilotomie) etc. Tabel 2. Modelul
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
semnul declicului, semnul evantaiului, semnul crenelului; • ,,semn", determinat în N+ dublu determinant in G (adesea genitive în lanț și// sau genitiv cu adjectiv acordat): semnul fosetei linguale, semnul hipocratismului digital etc; • ,,semn", determinat + determinant în noninativ (de regulă, nume propriu): patronimul personalităților științifice: Semnul Aaron (Charles D. Aaron, medic american, 1866-1951), Semnul Motte, semnul Orton, Semnul Pastia etc; • ,,semn", determinat în N+ determinant adjectiv: semn facial, semn obiectiv. Limbajul medical utilizează paralel cu "semn" și termenul de "simptom". În limba engleză
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
tip 1: 1 (Filosilicați a căror rețea cristalină este constituită dintr-o foiță tetraedrică și una octaedrică..."); Filosilicați cu rețea de tip 2: 1; Filosilicați cu rețea de tip 2: 1: 1. Spre deosebire de alte domenii, constructele binare formate prin alăturarea patronimelor/ a numelor proprii sunt mai puțin numeroase: calcimetru Scheibler, coeficientul Arany, ecuația Darcy, ecuația Wischmeier - Smith etc. Abrevierile, siglele, acronimele au o frecvență redusă. Din seria siglelor, identificăm: El (simbol folosit în sistemul românesc de notare a orizonturilor, pentru orizontul
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Biografiei, tot așa punctându-se momentele ei nodale ("Biografia eminesciană se identifică unui destin dramatic, cu sfârșit tragic") și urmărirea Arborelui genealogic, începând cu Strămoșii poetului (de la 1675, anul de naștere, probabil, al acelui Imin care va da, mai apoi, patronimul Iminovici, parcurs până în 1907 când se înregistrează moartea Anei Eminovici, sora căminarului, tatăl poetului, ultima persoană în descendență directă a familie). Un capitol interesant este și următorul, cel consacrat creionării Anturajelor poetului (Cernăuți-Viena-Berlin-Iași-București). Discuție incisivă susține Mihai Cimpoi în subcapitolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și de fericire paradiziacă, socotind că te afli cel puțin în fermecătoarele grădini suspendate ale Semiramidei... Iar vajnicii apărători în uniformă ai regimului comunist, dintr-un adânc spirit de iubire patriotică, îmbinat într-o proporție considerabilă cu respectul datorat ilustrisimului patronim, turnând în bârdâhanele lor cantități industriale de licoare zăvoiană, s-au aghesmuit în așa hal încât la un moment dat vorbeau încrucișat, fiecare în limba lui, neînțelegându-se absolut nimic din acest multidialog, fiecare amplificând numărul decibelilor emiși, într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
acopere nevoile de instrucție pentru un contingent mai larg al tinerilor de dincolo și dincoace de Prut. 2. Mă refer, apoi, la felul în care moștenitoarea „Gimnaziului clasic din urbea Huși“ (inaugurat la 14 septembrie 1889) a confirmat cu cinste patronimul dobîndit în 1915 (cînd ia ființă Liceul particular de băieți „Cuza Vodă“) și reconfirmat prin decretul promulgat la Iași, în 22 septembrie 1918, ce consacră ca instituție de stat Liceul de băieți „Cuza Vodă“. Prin noua să configurație, așezămîntul menit
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
orașul (Slobozia: Editura Star Tipp, 2003). Formă întâlnită într-un document din 2 septembrie 1781 (Arhivele Statului București, Episcopia Argeș XXII/25) - Apud Dubău, D., Op. cit., 23. Apare în documente abia la începutul secolului XIX (Dubău, D., Op. cit., p. 24). Patronimul Buliga derivă din termenul „buligaie” - numele unei păsări, iar „bula” este „haină rea, zdrențuită”, dar mai înseamnă și „turcoaică” (Iordan, I., Op. cit.). Preotul pensionar Vasile A. Dumitru afirmă că denumirea satului provine de la regionalismul „dudești” cu sensul de bălării (dudău
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
altele noi și publică un nou volum, intitulat Poesii. Autorul confirmă vocația de luptător în permanent conflict cu lumea înconjurătoare, dar, mai presus de aceasta, cu sine însuși. E atras de simbolurile mistice, face incursiuni într-un univers ocult, preferă patronime nordice. Cartea trădează un sentiment orgolios, al invulnerabilității individului, apărat de forțele magice ale pământului. Dacă firul vieții nu i-ar fi fost atât de brusc curmat, C. ar fi încredințat tiparului și alte scrieri (dintre acestea, În miez de
CIOCALTEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286243_a_287572]
-
nici unul dintre numeroșii bejenari atestați ca atare nu a adoptat numele de familie Bejenar(i)u, încă un argument că mulți dintre ei aveau deja un nume dublu", la venirea în localitate. 5. Adoptarea numelui tatălui, ca nume de familie (patronim) este un alt procedeu întâlnit în antroponimia românească susține cercetătorul și dă exemple de la Buhăești, din catagrafia de la 1820, unde apare un Stanciu, mocanu, și fiul său Ștefan a Stanciului, mocanu, pentru ca în catagrafiile din 1831, 1832, 1838 și 1845
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în măsura în care este posibil, a cererilor agenților publici care cunosc o limbă regională sau minoritară de a fi repartizați în zona în care această limbă este folosită. ... 5. Părțile se angajează să permită, la cererea celor interesați, folosirea sau adoptarea de patronime în limbile regionale sau minoritare. Articolul 11 Mijloace de comunicare 1. Părțile se angajează, pentru vorbitorii limbilor regionale sau minoritare, în zonele în care aceste limbi sunt folosite, în funcție de situația fiecărei limbi, în măsura în care autoritățile publice au, în mod direct ori
CARTA EUROPEANĂ din 5 noiembrie 1992 a limbilor regionale sau minoritare*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/192264_a_193593]
-
trăit aproximativ între 1560 și 1620. Pe la 1600, Hândreștii era stăpânit de o serie de familii răzășești înrudite, dintre care neamul lui Bejan și Cazacul se trag probabil din nepoții cu același nume al lui Luca Direptate, deci au devenit patronime. Prima atestare scrisă a Handrestilor e din 1624. În 1635 e pomenit Ionasco de Handresti; în 1665 - Gligorie din Handresti; in 1707 - fiul acestuia, Chiriac Handrescu, iar în 1734, Pintilei Handrescu, fiul lui Chiriac. Fosta moșie răzășască Hândrești se mărginea
Hândrești, Iași () [Corola-website/Science/301282_a_302611]