149 matches
-
implicați în pregătirea nunții (socrii mari și mici, nașii, pețitorul, bunicii) să se întâlnească cât de curând, pentru a stabili în detaliul cumpărăturile, localul desfășurării și tot ce ține de ceremonial (costumele mirilor, masa etc.) Tata, fiind luat mereu la pețit, mama a reușit să aibă în lada de zestre un mare număr de minișteguri. Acestea sunt o frumoasă amintire a obiceiurilor păstrare la sate. Familii de suflet Cunoscând că prietenia înseamnă sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
o minesțegură (maramă) sau batic scump. Uneori, pentru vindecarea copilului se folosea descântatul (de către femeie în vârstă, știutoare). Nunta a fost și este și acum un moment deosebit din viața de familie. La Costișa, în vederea unei căsătorii se practica "starostirea" (pețitul). La casa fetei, feciorul (viitorul mire) trimitea un om sau doi (cu vază) să propună căsătoria. Se întreba de pământ, vite, zestre. Pețitorii (starostele) la nuntă erau legați cu un prosoape (mineșterguri) frumoase, ca răsplată pentru strădania lor. Cu vreo
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de cânepă) și peste ele plapomele, chilota și pernele (mari și mici). Lada se așeza pe două lăiți în "casa cea mare" (camera nelocuită) la răcoare. Pe grindari erau atârnate bundițele și cojoacele, sumanele (de ținut). Când starostele venea în pețit, mama se așeza de obicei în camera cu zestre (ca să vadă pe viu, că fata este pregătită pentru măritat). După stabilirea nunții, când se ia zestrea și se duce la casa mirelui, se joacă și se cântă fiecare lucru din
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
obscură” a protagonistului, pe care o enunța Mircea Eliade drept condiție sine qua non pentru a fi erou solar: „Eroul «salvează» lumea, o reînnoiește, inaugurează o nouă etapă, care echivalează uneori cu o nouă organizare a universului”. Flăcăul venit la pețit a trecut mai întâi printr-o ascensiune de natură mitică („țara de sus”) unde a înfruntat și a învins monstrul infernal al asfințitului lumii (dinspre apus), iar acum el parcurge traseul invers mersului soarelui: „Cobora la vale,/ Spre soare răsare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Vidra bătrână” nu este descrisă în baladă direct, textul limitându-se la conturarea funcției ei primordiale. Colindele de năvodar „accentuează trăsăturile monstruoase ale animalului”, în timp ce în textele aflate aici în discuție, doar atemporalitatea îi sugerează însemnătatea mitică. Vânătoarea și pescuitul „Pețitul eroic”, după sintagma lui A. Fochi, se materializează cel mai adesea într-o confruntare cu forțele primordiale, ca dublă întemeiere: a familiei pe care și-o va putea face voinicul după victoria repurtată și a lumii însăși, prin actualizarea tiparului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
timpul, s-a întâmplat ca cel mai mândru flăcău din Brăila să se îndrăgostească de o fată din Iglița. Într-o bună zi, nemaiputându-și ascunde dorul în suflet, s-a dus el sau o fi trimis pe cineva în pețit la fată. Pesemne și pe vremea uriașilor se întâmpla ceea ce se întâmplă uneori la noi, adică fata a întâmpinat cu refuz dorințele flăcăului. Această faptă nesocotită a revoltat toată Brăila, demnitatea cetei de uriași era știrbită, evident fala cetății călcată
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mult mai comod și mai ușor să transpui ideile altora de cât să frămânți, să dos pești și să coci propriile tale idei. Îmi place grozav for mularea dumneavoastră - dacă am fost „pețită de edi tori“. Nu, editorii m-au „pețit“ numai pentru tradu ceri. Domnul Gabriel Liiceanu, care mă cunoaște mult mai puțin decât alți editori, este primul care m-a scos din mine însămi. Și-i sunt, într-un fel, recu noscătoare. Au insistat pe lângă mine să scriu în
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
împlinirea visului de a construi un cuptor modern, cu ajutorul căruia să realizeze artefacte din ceramică, între care și „căprioara de smalț”. Narațiunea are savoare, pitoresc regional și autenticitate. Sunt schițate câteva portrete izbutite și descrise plastic obiceiuri populare precum claca, pețitul, pomana ș.a. Talentul autorului își dă măsura în pasajele lirice, în care se evocă locurile natale și efortul artizanului, de la alegerea lutului până la desăvârșirea productelor, sugerând forța unui ritual milenar, ca într-un veritabil poem epic. Dintre numeroasele traduceri ale
TEICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290120_a_291449]
-
fost publicate articole ce urmăreau: explicarea vieții misionarilor, comemorarea sfinților, subiecte cu și despre franciscani, pilde și sfaturi practice și altele. Un loc aparte l-au ocupat rubricile semnate de preotul Anton Bișoc, ce tratau căsătoria cu toate etapele ei: pețit, celebrarea religioasă, petrecerea de nuntă. Anul 1926 a reprezentat comemorarea a 700 de ani de la moartea Sfântului Francisc de Assisi, fapt ce a dus la o alocare de aproximativ 60% din spațiul revistei acestui sfânt și Ordinului franciscan 676. În timpul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Ungureanu: Nu scrie în carte așa ceva. Constanța Ghițulescu: Ba da, am scris. Am scris și o să scriu acum mult mai multe. O femeie nu se poate căsători fără zestre sau se căsătorește foarte greu fără zestre, pentru că, atunci când încep negocierile, pețitul, pețitul are în primul rând în vedere zestrea și pe urmă sentimentele, care poate vin după căsătorie. Dar, la 1800, importantă este economia, cu ce va porni familia respectivă la drum. Cătălin Avramescu: Fetele sărace au zestre din cutia milei
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Nu scrie în carte așa ceva. Constanța Ghițulescu: Ba da, am scris. Am scris și o să scriu acum mult mai multe. O femeie nu se poate căsători fără zestre sau se căsătorește foarte greu fără zestre, pentru că, atunci când încep negocierile, pețitul, pețitul are în primul rând în vedere zestrea și pe urmă sentimentele, care poate vin după căsătorie. Dar, la 1800, importantă este economia, cu ce va porni familia respectivă la drum. Cătălin Avramescu: Fetele sărace au zestre din cutia milei, spre
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
conservatoare din punctul de vedere al păstrării peste timp a folclorului autentic. În Șovarna, foarte bine păstrate sunt obiceiurile legate de momentele esențiale din viața omului: nașterea, nunta, moartea. Amintim în acest sens: “punerea ursătorilor” sau “ploconul moșilor”, în legătură cu nașterea; pețitul, logodna, chemarea, bărbieritul mirelui, bradul, schimburile de daruri, ”orația mare”, “orația darurilor”, “iertăciunile”, “cântecele de despărțire”, “dezvelitul miresii” și multe altele, în legătură cu nunta; “cântatul mortului” (jeluirea), Cântecul Zorilor(“Zorile”), Cântecul bradului (“Zorile bradului”), “statul”, toiagul, priveghiul, “podurile”, pomana, ”izvorul”, în legătură cu
Comuna Șovarna, Mehedinți () [Corola-website/Science/301614_a_302943]
-
solemnitatea cununiei și a nunții, primește cea mai mare importanță, imaginea rămânând în amintirea participanților foarte multă vreme. Cei doi protagoniști, adică mirii, se cunosc din sat, din șezătoare, de la muncă sau de la petrecere, feciorul a umblat la fată, la pețit, părinții s-au înțeles, a avut loc o petrecere de logodnă și, la o dată stabilită, are loc nunta. Invitația era făcută în mod solemn de o ceată de feciori și fete care se numeau chemători, îmbrăcați de sărbătoare, ce umblau
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
Radiodifuziune și Televiziune); - “Tentația contactelor imposibile” (1998, mențiune la concursul republican de dramaturgie, organizat de Ministerul Culturii, spectacol-lectură la Teatrul Național “Mihai Eminescu”, regia Ion Mocanu - 2003); Vitalii Sergheev, «Stadionul» (traducere din limba rusă pentru Radiodifuziunea Moldovenească) Bernard Shaw «Un pețit în stil rural» (traducere și adaptare radiofonică ) “Tinerimea Moldovei”, “Moldova”, “Moldova Socialistă”, “Literatura și Arta”, “Basarabia”, “Sud-Est”, “Jurnal de Chișinău”, “Contrafort”, “De Facto”, “Săptămîna», “Orizontul”. “Femeia Moldovei”, «Timpul».
Mihai Poiată () [Corola-website/Science/309462_a_310791]
-
cel de-al doilea roman valoros al scriitoarei Beecher Stowe. În 1857, fiul ei cel mare, Henry, se îneacă. Începe să colaboreze la revista "The Atlantic Monthly". În 1859 face a treia călătorie prin Europa. Apare romanul " Preotul pleacă la pețit", inspirat din viața provinciei Noua Anglie, roman apărut inițial în foileton în revista "The Atlantic Monthly". Romanul "Mărgăritarul din Insula lui Orr" apare în 1862, după ce fusese publicat inițial în foileton în revista "The Independent". Apare și romanul "Agnes din
Harriet Beecher Stowe () [Corola-website/Science/317289_a_318618]
-
realității" va apărea sub formă de fascicule comedia "Căsătoria unui poet" „Șair evlenmesi”. Comedia prezintă influențele clare ale scriitorului francez Molière în sensul că aceasta are o acțiune simplă, însă o compoziție complexă. Comedia este o critică la adresa obiceiurilor de pețit prin are doi tineri se căsătoreau fără să se vadă, fără să se cunoască și cu atât mai puțin să se iubească. În interiorul acestei opere se poate vedea influența tradiției naționale de teatru popular "Orta oyunu". Personajele principale sunt stereotipuri
Ibrahim Șinasi () [Corola-website/Science/330912_a_332241]
-
de exemplu, partenerii trebuiau să țină castitate până după nuntă, deoarece era avuția cea mai mare a unei fete să se păstreze nepătată până în ziua nunții, prin aceasta ajungându-se la purificarea spirituală a viitorilor soți. De asemenea erau obiceiul „pețitului” pe la părinții fetei cu care tânărul voia să se căsătorească, îi cerea mâna fetei pentru a avea binecuvântarea de la părinți, fără de care nu putea exista practic nunta, obiceiul spunând că refuzul părinților este un semn rău și tinerilor nu le
Cerere în căsătorie () [Corola-website/Science/329250_a_330579]
-
își scuturau praful adunat pe veșminte în timpul „giocului”. Astăzi, discoteca, (dar nu foarte târzie, până la „asfințită sorile”) a luat locul danțului. Și chiar dacă nu se organizează în discotecă, obiceiul tinerilor de a merge „în sat” duminica după-amiază nu a dispărut. Pețitul, obicei vechi, care se mai păstrează. Tatăl băiatului trimite la părinții fetei „un sol” pentru a cere permisiunea să vină la pețit. Familia fetei se pregătește pentru seara pețitului cu mâncăruri și băuturi alese, și cu casa curată. Pețitorii sunt
Nunta oșenească () [Corola-website/Science/329340_a_330669]
-
chiar dacă nu se organizează în discotecă, obiceiul tinerilor de a merge „în sat” duminica după-amiază nu a dispărut. Pețitul, obicei vechi, care se mai păstrează. Tatăl băiatului trimite la părinții fetei „un sol” pentru a cere permisiunea să vină la pețit. Familia fetei se pregătește pentru seara pețitului cu mâncăruri și băuturi alese, și cu casa curată. Pețitorii sunt tatăl băiatului și alți doi-trei bărbați din neam, precum și viitorul mire. De obicei, femeile nu participă. După ce au stabilit zestrea, tinerii sunt
Nunta oșenească () [Corola-website/Science/329340_a_330669]
-
tinerilor de a merge „în sat” duminica după-amiază nu a dispărut. Pețitul, obicei vechi, care se mai păstrează. Tatăl băiatului trimite la părinții fetei „un sol” pentru a cere permisiunea să vină la pețit. Familia fetei se pregătește pentru seara pețitului cu mâncăruri și băuturi alese, și cu casa curată. Pețitorii sunt tatăl băiatului și alți doi-trei bărbați din neam, precum și viitorul mire. De obicei, femeile nu participă. După ce au stabilit zestrea, tinerii sunt chemati în fața pețitorilor, iar starostele are misiunea
Nunta oșenească () [Corola-website/Science/329340_a_330669]
-
mire. De obicei, femeile nu participă. După ce au stabilit zestrea, tinerii sunt chemati în fața pețitorilor, iar starostele are misiunea de a-i întreba idividual dacă într-adevăr sunt neclintiți în dragostea lor. Răspunsurile celor doi trebuie să fie „da”, altfel pețitul nu mai are loc. De obicei, pețitul are loc sâmbătă seară, pentru ca duminică tinerii să poată merge în fața preotului satului și să facă „știmbul” adică logodna. În locul verighetelor oșenii schimbau bani. Băiatul îi dădea fetei un cadou cumpărat de el
Nunta oșenească () [Corola-website/Science/329340_a_330669]
-
au stabilit zestrea, tinerii sunt chemati în fața pețitorilor, iar starostele are misiunea de a-i întreba idividual dacă într-adevăr sunt neclintiți în dragostea lor. Răspunsurile celor doi trebuie să fie „da”, altfel pețitul nu mai are loc. De obicei, pețitul are loc sâmbătă seară, pentru ca duminică tinerii să poată merge în fața preotului satului și să facă „știmbul” adică logodna. În locul verighetelor oșenii schimbau bani. Băiatul îi dădea fetei un cadou cumpărat de el, iar fata o sumă de bani și
Nunta oșenească () [Corola-website/Science/329340_a_330669]
-
Citindu-i pe autorii antici, constatăm că existau două variante de căsătorie: aceea care se făcea „după obiceiuri” se aplica în cazul femeilor care „năpăstuite din pricina urâțeniei lor” își cumpărau soțul. Tot obicei par a fi și tratativele, lupta sau pețitul văduvelor chiar lângă rugul soțului decedat. A doua variantă este un fel de licitație la cererea femeii: „...acelea care se disting prin frumusețe cer să fie vândute la mezat...”. Cine organiza această licitație, adevărat concurs de frumusețe în antichitate? Cine
Statutul femeii în Antichitate. Dacii cumpărau mai multe neveste () [Corola-website/Journalistic/102382_a_103674]
-
recunoaște. Iau de nevastă fata cea mai mică A contelui de Warwick... Ce contează Că i-am ucis bărbatul și chiar tatăl? (I.1.) Aici, tată fiind folosit în sensul de socru (father-in-law). Pentru dramatism, Shakespeare plasează scena memorabilă a pețitului lîngă sicriul regelui Henric în preajma morții lui Clarence (18 februarie 1478) și a lui Eduard al IV-lea (9 aprilie 1483)? Așa s-ar crede. De fapt, Richard și Anne erau căsătoriți din 12 iulie 1472. Cu simțul său dramatic
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]