166 matches
-
De-a lungul timpului numele a fost ortografiat ca "Bordeiul Verde" și "Bordeiu Verde". Pe teritoriul comunei au fost descoperite vestigii istorice datând din epoca neolitică, aparținând culturilor Boian și Gumelnița, precum și urme de locuire din perioada migrațiilor sarmatice și pecenege (secolele II-XI e.n.). Toponime aparținând comunei, deși nu implicit localității, sunt printre cele mai vechi toponime rurale din județul Brăila, menționate în documente. Astfel „Șchiaul” este atestat într-un hrisov a lui Radu cel Mare din 1505, la numai 27
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
donațiilor regale (și fără) au uzurpat imense teritorii din țară ocupând fiecare dintre ei zeci de sate împreună cu locuitorii lor. Mai mult de jumătate din Solnocul inferior ajunge sub stăpânirea familiei Bamfy de Losoncz originară din neamul Tomay de origine pecenegă... Cu venirea la tronul Ungariei a dinastiei italiene Anjou (1368) și-au făcut loc noile idei și practici feudale, care stabilesc definitiv puterea nelimitată a nobililor asupra ne nobililor, iar nobilii devin stăpâni asupra pământurilor și satelor lor. Era în
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
fi trecut și prin Dobridor din moment ce există dovezi materiale că au trecut prin localități foarte apropiate precum Hunia, Cetate, Castrele Traiane, Plenița și Maglavit. Dar nu au lăsat urme. E greu, de asemenea de identificat cu claritate influențe cumane și pecenege. Dovezile scrise apar abia în 1587 odată cu actul emis de Mihnea Voievod aceștia în timpul războaielor urmașului lui Mihnea la tronul Țării Românești, Mihai Viteazu, s-a răsfrânt asupra Dobridorului. Înfrângerea și moartea marelui voievod a atras nenorociri și Fraților Buzești
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
din jurul Bucureștilor care se cheamă Tâncăbești sau Bărcănești vin de la un fost mare proprietar cuman, pe care-l chema Tâncabă sau Barcan. De asemenea, orientaliștii pretind că toate toponimele sfârșind în ui (Vaslui, Călmățui etc.) sunt de origine cumană sau pecenegă. Una din noutățile pe care o aduc în cartea mea e să spun că nu a fost o excepție Basarab și cu taică-su, adică filiera aceasta care creează o dinastie. Ei erau înconjurați de cumani. Un sfert din numele
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
-lea î. Hr. și aparțin Tracilor. Alte ruine, romano-bizantine, datează din secolele al II-lea - al VII-lea d. Hr. În secolele al VII-lea - al XI-lea d. Hr. se stabilesc aici Bulgarii, urmele așezării incluzând și o necropolă. Invaziile pecenege din secolul al XI-lea au pustiit aproape toată Dobrogea, multe orașe rămânând abandonate. Orașul a fost reînființat în secolul al XVI-lea de către Hacıoğlu Pazarcık (generalul principelui Musa Celebi, fiul sultanului Baiazid Fulgerul), cel care i-a dat și
Dobrici () [Corola-website/Science/308041_a_309370]
-
Roman. La Nicomedia au fost întâmpinați de Raymond de Toulouse, unul dintre conducătorii primei cruciade, aflat în acel moment în slujba împăratului bizantin. El a fost numit conducător suprem și o forță bizantină sub comanda generalului Tzitas, formată din mercenari pecenegi, a fost trimisă să-i escorteze pe cruciați. Acest grup a mărșăluit până la sfârșitul luni mai spre Dorylaeum, folosind ruta utilizată de Raymond și Étienne în 1097 în timpul primei cruciade. Ei au plănuit să continue drumul către Konya, dar normanzii
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
curtea lui Henric al IV-lea și a cerut ajutor de el. Henric a venit cu armata lui în Ungaria, dar nu a avut succes și a pârâsit pe Solomon. El a fugit la pecenegi și a cerut ajutorul regelui peceneg. Pecenegii au atacat Ungaria, dar regele Vladislav I. a apărat țara. Solomon a rămas cu pecenegii și a participat într-o campanie împotriva Imperiului Bizantin, în 1087, unde după o bătălie pierdută, a dispărut. O legendă spune, că a fugit
Solomon al Ungariei () [Corola-website/Science/306897_a_308226]
-
originea meglenoromânilor s-au emis mai multe ipoteze. Weigand a văzut în ei urmașii fondatorilor Țaratului Vlaho-Bulgar așezați în Meglen. Istoricul ceh Konstantin Josef Jireček, care s-a ocupat de istoria slavilor, considera că sunt urmașii amestecului dintre români și pecenegi, opinie acceptată ulterior și de Weigand. Pe baza asemănărilor dintre idiomul meglenoromânilor cu cel al dacoromânilor, Ovid Densusianu considera că primii erau dacoromâni care au migrat la sud de Dunăre și s-au așezat printre aromâni. Nicolae Iorga era de
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
Bănescu și C. Brătescu, acesta din urmă comparând aceste „cnezate românești” cu cele ale lui Litovoi și Seneslau. Alți istorici, îndeosebi bulgari, contestă, uneori în limbaj polemic, caracterul românesc al celor trei formațiuni statale. Gheorghe Brătianu presupune că Tatos era peceneg, Sestlav un șef slav al Vicinei iar Sața un șef local, însă lasă loc la interpretări: În 1094 este menționat de Ana Comnena un alt conducător local al "Vlahilor", numit Pudilă. Pe harta călătorului arab Idrisi, alcătuită în 1154, zona
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
Niculițel-Tulcea), cea mai veche biserică cu plan treflat descoperită la noi (sec. XI-XII). Printre cele mai vechi biserici din România din preajma anului 1000 este considerată biserica ortodoxă bizantină de la Alba Iulia fondată în 950 de Geula (Iula sau Gyula, lider peceneg, ungur sau localnic) in care a slujit Ierotei, primul episcop al Transilvaniei Documentele istorice bizantine arată că Ierotei a fost primul episcop al Turkiei; dar conform Institutului de istorie al Academiei Ungariei, Turkia din documentele bizantine era chiar Transilvania, definită
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
bizantini întreg secolul al XI-lea, țărmul sudic al Dobrogei va fi cunoscut și el, ca întreaga regiune, invaziile pecenegilor, uzilor și cumanilor; în aceeași perioadă sunt menționați în zonă și lideri locali, precum "Tatrys"/"Tatos", "Sestlav" și "Satza" (probabil pecenegi) sau "Pudilă" (vlah). Începând cu secolul XII, dominația cumanilor s-a accentuat, iar după înfrângerea acestora din anii 1122-1123 de către împăratul Ioan al II-lea Comnenul, asimilarea lor de către băștinașii vlahi va duce la apariția elementului etnic românesc la Dunărea
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
din istorie, după o ultimă confruntare cu Bizanțul în 1122. Cumanii erau și ei popor turco-mongol că pecenegii. Erau originari tot din Asia centrală și Turkestan. Hanii cumani au migrat în Europa cu pecenegii, ungurii și khazarii. După căderea hanatului peceneg, cumanii le-au luat locul în Dacia. Atacau și jefuiau periodic cnezatele ruse și Ungaria. Cneazul Sviatoslav al Rusiei îl înfrânge pe hanul cuman Kobiak. Apoi cumanii hanului Gza suferă o înfrângere când asediază Novgorodul. Cneazul rus Igor este înfrânt
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
în Alpibus Vallachicis (probabil Valahia Transalpina) Secolul al X-lea Gesta Hungarorum menționează că românii din Panonia și Transilvania au fost atacați de nomazii unguri. Lexiconul Suidas din secolul al X-lea arată că la acea vreme Dacii sunt numiti Pecenegi. Acest lucru înseamnă că de fapt pecenegii au ocupat vechea Dacie, care era locuită în acel timp de români În anul 938 Ibn al-Nadīm a publicat lucrarea Kităb al-Fihrist (Indexul cărților arabe) în care a menționat „turcii, bulgarii, vlahii" (folosind
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
este un nume românesc, vechi și nobiliar. S-ar părea că numele a fost atestat prima dată în Țara Făgărașului, unde românii au trăit împreună cu triburi cumane și pecenege. Ulterior, locuitorii cu numele Șerban s-au lăsat în Oltenia. Din această familie nobiliară au făcut parte voievozii Radu Șerban și Constantin Șerban Basarab. După cum se observă, familia Șerban este înrudită cu marile familii întemeietoare de neam și de țară
Șerban () [Corola-website/Science/312867_a_314196]
-
nici o evidența arheologică de așezari Cumane Pecenegii din Arpaș au fost consemnați în documentele regale maghiare ca posesori de diplome la 1222 iar satul Beșimbac (rebotezat recent "Olteț") se traduce prin "pârâul pecenegilor" ("în germană" "Bissen-bach"). Un hidronim de origine pecenegă este lacul Pecineagu din sud-estul grupei Munților Făgăraș Pecenegii și cumanii constituiau așa-numite caste "pastoralo-militare" și există documente care îi consemnează pe pecenegii din zona Făgărașului ca participând adesea, pe lângă atribuțiile lor oficiale de "grăniceri", ca mercenari sau voluntari
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
l-au dat acesteia este de origine română. Pe vremea lui Mircea cel Bătrân (1355-1418), Țara Făgărașului era feudă a Țării Românești. Concomitent, românii au folosit și denumiri de localități, râuri și forme de relief de origine cumană și/sau pecenegă. Un model etnic asemănător de conviețuire și asimilare reciprocă a existat tot în Evul mediu, între meglenoromânii vlahi și cumano-pecenegii bizantini din zona Moglen (azi în nordul Greciei nu departe de hotarul cu Bulgaria) Rămâne de stabilit dacă originile cumanilor
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
predicator, preotul Bogomil (ulterior a fost numită „catarism”, de la cuvântul grecesc "katharos" „curat”). Borilă a organizat represalii împotriva bogomililor și a putut să înfrângă o conjurație a boierilor la Vidin cu ajutorul unei oști din Ungaria, compusă din secui, români și pecenegi și condusă de comitele Joachim (Ioachim). În timpul domniei lui Borilă, rolul românilor în statul Asăneștilor a început să scadă. În 1218 a revenit în țară Ioan, prințul moștenitor legitim, care cu ajutorul boierilor l-a prins și l-a orbit pe
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
graniță din sud-estul Transilvaniei. Această diplomă va fi confirmată ulterior prin altele, care le mai acordau și alte drepturi suplimentare. O dată așezați, cavalerii colonizează în aceste zone populații de origine germană (sași), care s-au așezat printre autohtoni (români și pecenegi) și au asigurat ordinului militar cele necesare. Noii veniți construiesc fortificații și revigorează viața economică a regiunii, asigurând securitatea localnicilor. Treptat, după ce puterea acestora a crescut, cavalerii teutoni s-au desolidarizat de regele maghiar, având un conflict cu acesta încă
Istoria Țării Bârsei () [Corola-website/Science/304812_a_306141]
-
secolului al XIII-lea, între 1205-1206, relatează dotarea mănăstirii cisterciene Cârța cu un domeniu, un pământ retras autorității juridice a locuitorilor săi români (terra... exempta de Blaccis). Ulterioară acestor evenimente este participarea între anii 1210-1213 a unor combatanți români și pecenegi (Olacis... et Bissenis), proveniți în parte din Țara Făgărașului, la oastea comitelui Joachim de Sibiu, trimis de regele Andrei al II-lea al Ungariei la Vidin, în sprijinul aliatului său țarul bulgar Borilă Asan. Informația este relatată de un document
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
pecenegilor care au atacat granița de nord a imperiului. Astfel în 1059 Isaac Comnenul îi înfrânge pe pecenegi. Despre aceste lupte aflăm mai multe amănunte la Attaliates și Skylitzes. Între altele, ei povestesc cum a înfrânt Isaac rezistența ultimului șef peceneg pe nume Selte, care i-a ținut piept, refuzând să se predea. Înainte de a începe luptele cu pecenegii, Isaac a încheiat la Serdica un tratat cu regele maghiar Andrei I care atacase și el thema Bulgaria. La scurt timp după
Isaac I Comnenul () [Corola-website/Science/313287_a_314616]
-
a ales cu o moștenire groaznică. Totul era în neorânduială: armata, finanțele, administrația. Turcii pe care îi chemase Melissenos răpiseră aproape întreaga Asie Mică, împreună cu orașele Brussa și Niceea, și ajunseră la Propontida. Dinspre nord, Imperiul era amenințat de hoardele pecenege, iar în Italia își ridicase deja pânzele flota lui Robert Guiscard, îndreptată asupra Dalmației. Cu Nikephor Melissenos, noul autocrator, a aranjat lucrurile ca între rude și acesta depuse armele, primind în schimb, nu jumătatea de Bizanț, propusă de Comnen mai
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
Alexie să fie un fals, fabricat de diplomații occidentali). Pentru a-i putea învinge pe pecenegi, împăratul a recurs la mijlocul cel mai sigur: aurul. Diplomații de la Constantinopol au izbutit să cumpere pacea cu Tzachas și să-i desprindă de hoarda pecenegă pe aliații acestora, cumanii. În iarna anului 1091, Comnenul i-a zdrobit pe pecenegii și capitala a sărbătorit triumful, însă, primăvara, dușmanii au trecut din nou Dunărea. La 29 aprilie 1091, la poalele Munților Lebunion pe câmpia Traciei, armata bizantino-cumană
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
cauză in ultrasivanis partibus. În paralel cu ocuparea, s-a desfășurat, între secolele XI-XIII, un amplu proces de colonizare. Regii Ungariei s-au văzut nevoiți să invite coloniști din diverse popoare, precum sașii (populație mixtă germană și vallonă), Cavalerii teutoni, pecenegi, uzi, cumani. Alături de unguri, un rol important în ocuparea Transilvaniei l-au jucat așadar secuii și, începând cu mijlocul secolului XII-lea, în perioada domniei regelui Géza al II-lea al Ungariei (1141-1162), precum și sașii, supranumiți în documentele oficiale în
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
CFR. l dispune de un aeroport internațional ce asigură curse regulate către diferite destinații naționale și europene. în latină: Bacovia în , în , în , în ebraică: בקאו) Istoricul Victor Spinei a publicat o listă a numelor proprii de origine cumană sau pecenegă în care apare Bako. Bako este un nume care se regăsește și în alte limbi turcice: pecenegă, maghiară, turcă etc. Tazlău, Tarcău, Asău, Bârlad, Tecuci, Berheci, etc. sunt considerate denumiri de origine cumană. Uz si Oituz sunt atribuite Uzilor, un
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
dar și în Muntenia și Transilvania, se așează un popor al cărui nume face istorie: pecenegii. Vor sta neclintiți aproape două secole, apoi vor fi alungați peste Dunăre de un alt popor, cumanii. Pentru cumani Bacăul (Bako este un nume peceneg dar și cuman) este locul ideal pentru creșterea cailor, lucru foarte necesar lor. În 1223, la Kalka, vor fi risipiți in urma bătăliei cu tătarii și cei ce au scăpat cu viața, s-au retras în ținuturile dintre Nistru si
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]