324 matches
-
ei? Domne, Își dădeau importanță... da’ nimeni nu-i lua În seamă. Ei sperau că-n reeducare vor câștiga... La cei care admit sau cei care se implică În reeducare, fie că vor face detenție mai scurtă - că erau bine pecetluiți, pentru că erau cu condamnări Între opt și zece ani, În timp ce noi, ardelenii, În general am fost cam sub cinci ani -, fie vor lua funcții după ce se duc acasă. Atât de naivi au fost... De unde-a plecat totul? Că, practic, reeducarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
noi erau doi ofițeri de Securitate, dar se făceau așa ca și cum numa’ am fi călători obișnuiți. Iar noi n-arătam deloc că suntem deținute... Da’ În momentul când ne-o dus la București am știut deja că soarta noastră-i pecetluită. Până-am fost la Baia Mare tot mai speram, dar pe urmă mi-am dat seama că e grav... La București ne-o dus Întâi la Ministerul de Interne... Acolo, În subsolurile alea, e groaznic. Acolo am cunoscut pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
se arată pricinele cele nebunești a oamenilor. Cei făr-de simțire bat în palme ca să arate a lor bucurie, cei înțelepți fluieră jocurile. Cel ce intră plătește la ușă un ban ce se numește osteneală și ia în locul lui un petec pecetluit ce însemnează neodihna cât își va ținea locul. Schimbarea pricinilor îi zăbovește puțin pe privitori. Împletiturile {EminescuOpIX 506} cele bune sau rău împletite fac să râdă filozofii. Acolo se văd urieși care deodată se fac logoși (? ) și logoși, cari făr-de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o înlănțui și mai strâns în brațe. Respirând agitat, îi mângâie obrajii cu obrajii lui și îi căută buzele cu buzele lui. Își apăsă gura lui uscată pe buzele ei. A fost un sărut uscat, între două guri cu buze pecetluite, Emma continuă s-o țină lipită de el, clătinându-se încet, ca să-și mențină echilibrul. Mâinile lui Pearl, încordate pe umerii lui ca să-l împingă, se relaxară și apoi lunecară în jos, cuprinzându-l. Rămaseră tăcuți, lipiți unul de celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
munci colicile și să performezi cât vei putea. Merci...! Pe vălul Sfintei Madone din Chartres, eu, unul, chiar că nu-mi doresc să sucombăm, fără să luptăm până la capăt, blocați aici și sabotați, demiși, din lăcomia dumitale! La amiază, avem pecetluită întâlnirea cu... El! Cu Solul. Sau, nu? Corectează-mă, rogu-te, dacă greșesc! Wa alaikum assalam! Ce lăcomie, pardon, ce lăcomie, domnule? Da'de unde! Pur și simplu, rădăcinoasele sunt antialergice, anti-fungice și fac foarte bine la artrită, atât și nimic
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tine. Mai frumoase sunt țâțele tale decât vinul și mirosul hainelor tale mai mult decât toate mirosurile. Fagur ce pică sunt buzele tale, mireasă , miere și lapte e sub limba ta. /.../ Grădină Închisă e sora mea, mireasa, grădină Închisă, izvor pecetluit. /.../ Intrat-am În grădina mea, beut-am vinul mieu cu laptele mieu: mâncați, prieteni și beți și vă Îmbătați, fraților. Deschide-mi ușa, sora mea, iubita mea, porumbița mea, săvârșita mea, că s-au umplut capul mieu de roao și părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
etc., și tot astfel Solilocvii, în timp ce două compuneri, Twist 1963 și Computer 1967, semnalează critic aspecte ale lumii contemporane. Curios este că verva sarcastică denunță situații caracteristice mai ales modului de existență occidental, categorii umane degradate aparținând societății capitaliste. Cei pecetluiți sunt, între mulți alții, „băieți de bani gata”, „pezevenghi ai tuturor puterilor instituite”, „chibiți ai tuturor bordelurilor / din concernul Realpolitik”, „idealiști ai vitaminelor în pilule”, „humanitariști ai pilulelor anti-viață”, „încântători sexy-boys”, „burghezi din toate straturile sociale / de toate confesiunile de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
de sigiliul cumpărătorului. Se pare că martorii au aprobat numai actul de vânzare-cumpărare prin semnăturile lor în cerneală. Se presupune că și vânzătorul a semnat respectivul document, dar Ieremia nu menționează nimic despre acest lucru. Primul act era numit „zapisul pecetluit” pentru că era înfășurat și sigilat cu una sau mai multe bule; el conținea originalul contractului și urma să fie deschis în prezența autorităților legale numai dacă era absolută nevoie - de exemplu atunci când apăreau îndoieli privind interpretarea textului. Al doilea document
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sigilate. Cuvintele lui Ieremia evidențiază atât depozitarea, cât și păstrarea cu grijă a documentelor în perioada primului Templu. Proorocul Ieremia i-a spus scribului Baruh să pună ambele documente ale contractului său de cumpărare, pe cel deschis și pe cel pecetluit, într-un vas de pământ „ca să stea acolo zile multe”. Într-adevăr descoperirile arheologice au arătat că aceasta era o metodă frecventă de depozitare a documentelor și manuscriselor în Antichitate 2. Fragmentele de vase inscripționate numite ostraca, întâlnite în Egipt
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
lea al Spaniei așteptau cu înfrigurare venirea pe lume a copiilor lor: Ludovic se năștea în Franța, Ana, în Spania. Europa catolică avea să primească această veste că pe un mesaj divin, iar destinul 116 celor doi nou născuți era pecetluit: la 24 noiembrie 1615 se celebra mariajul lor. După căsătoria religioasă și o cină frugala, Maria de Medicis l-a condus personal pe Ludovic al XIII lea în apartamentul soției sale, unde acesta a rămas o oră-două<footnote Simone Bertière
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
soarta gardului cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri părea pecetluită. Dar asta ar fi însemnat revenirea la o singură țară. Ceea ce ar fi schimbat radical situația geopolitică din zonă. Ceea ce ar fi inclinat balanța economică mondială într-o direcție greu de anticipat. Riscul era evident și nu putea fi asumat
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
despărțire, z ice acel Matiaș că tare i-a plăcut întâlnirea și lucrarea aceea a noastră și că el vra să pomenească precum știe prietenia pe care am legat-o. „Am - zice el - în niște ulcioare bine smălțuite și bine pecetluite, cu ceară, un vin vechi de la părintele meu. Care vin mie mult îmi place. Vreau să ți dau din el, ca, gustând câteodată, să-ți aduci aminte de mine. Acest vin - zicea Matiaș - are asemenea putere într însul încât când
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
într-o reculegere pioasă, gustând necontenit, puțint el și de licat. într-această primă parte a ospățului, răzășița lui Griga intră cu claponii în țiglă. Atunci și Griga s e duse l a beciul lui și mai aduse un urcior pecetluit. Cu rânduială ș i domol lucrând, pricepură atât domnul abate, cât și beizade, cât și o stașul, că la acea gospodărie, din pătrar în pătrar de ceas , toate ale mâncării și băuturii par mai bune. într o vreme, părintele Nicoară
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
susțineau, n-aveau decât vorbe de dispreț pentru credințele În divinație. Atunci iată ce a făcut. A trimis la oracol pentru a spiona, ca și cum ar fi fost vorba de un dușman, pe un libert ce ducea cu sine o tăbliță pecetluită unde era scrisă Întrebarea adresată oracolului și pe care nimeni altul În afară de guvernator nu o cunoștea. (E) Trimisul, după datină, petrecu o noapte În Sanctuar, unde adormi. A doua zi dimineața a povestit ce anume visase 2. În vis i
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
apărea fizionomia contribuabilului care, plătind, primea jurământul drept garanție că nu i se va mai lua mai mult decât cele... 4 sferturi. Căpătând încredere, oamenii nu se mai ascundeau de la plată, ieșeau în față, se înscriau la dare, adică primeau pecetluitul. Documentele vorbesc și în alți termeni despre pecetluituri sau despre cum se luau banii peceților. Tot în cartea lui Constantin Racoviță din 1752 se vorbea că pentru a fi cunoscuți oamenii „scriși în vistierie" li se „da și pecetluituri roșii
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
nu-i poate speria să iasă toți la ruptă, vândut-au toate ținuturile la Cochii-Vechi ciocoilor, ca goștina de oi pre oamenii cei fără de pecetluituri de ruptă, de nu putea scăpa nici un becisnic de om pe nicăieri să nu ia pecetluit..." Același Mihai Vodă Racoviță, în a sa a doua domnie, când țara se obișnuise și se înscria cu mic cu mare la darea ruptei, abuzând de încrederea țării, s-a prefăcut că și el va lua dările domnești după „rupta
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pe an, oamenii s-au bucurat „că este dajdea ușoară și ieșeau la pecetluituri". Însă, după ce în chipul acesta oamenii s-au înscris și au dat la vistierie tablele contribuabililor, a ieșit alt ordin de la domnie ca fiecare ce are pecetluit să mai dea câte 5 lei. După ce nici așa nu s-au strâns veniturile trebuitoare, rupta a fost dată la mezat pentru restul celor care nu primiseră pecetluirile și, astfel, antreprenorii s-au simțit în drept de a căuta și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Hanul cazacilor Timuș și Maria cu polonezul Radzivil, Duce de Lituania. Invaziile, incendiile și cutremurele au afectat clădirea. Invazia din 1538, dar, mai ales, cea din anul 1672, când "a strigat Hogea" din clopotniță, au făcut ca biserica să fie "pecetluită" de la 28 iulie 1672 până la începutul anului 1676, când s-a început de către noul Domn, Antonie Ruset, lucrările de restaurare, care s-au continuat sub Gheorghe Duca Vodă, până în anul 1680. Cu ocazia deselor reparații ce i s-au făcut
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
n-ar fi ei șlocuitorii Ïambhaleiț, care să se roage și să gândească pentru ceilalți toți, continentul Întreg ar fi zguduit de atâtea forțe demonice pe care lumea modernă le-a dezlănțuit de la Renaștere Încoace. Oare soarta Europei noastre e pecetluită? Nu se mai poate face nimic pentru lumea aceasta pradă unor forțe spirituale obscure, care o duc fără știrea ei spre cataclism?” (91). Termenii apar oarecum asemănător și la Guénon, iar Maritain Îi era afin. Nu e deloc o coincidență
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
în practica liturgică a Deniilor: Iuda nu este "fiul Tatălui", ci fiul viperelor nerecunoscătoare; Iuda nu este ucenic, ci diavol; pentru bani, el s-a privat de ambele vieți (terestră și dumnezeiască); pentru Biserica lui Hristos, soarta lui Iuda este pecetluită: el este pierdut - a adormit întru moarte. Iată de ce nu se poate înfățișa fapta lui Iuda din perspectiva umană a bunătății sufletești, a toleranței și a filantropiei, omul tinzând să greșească fie din "amorțire sufletească, din viețuire în afară de hotarele harice
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
însingurării dau versurilor o notă de blagiană aspirație metafizică, puțin cunoscută poeziei românești în ultimele decenii. Apa vie din Dimineața Învierii (1999) este „ideea din idee” (taina tainei și adâncul din adânc) a celui ce contemplă, însetat de necunoscut, semnele pecetluite ale profetului Daniel. Schimbarea din Rugăciuni în infern (2000) nu e fundamentală: triumfă imaginile întunericului, ale extincției și înfrângerii, iar poetul e actorul fericit să joace cu exuberanță rolul învinsului; nu să locuiască, ci să moară euforic în Cuvânt. Glosele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
Franța, r. 44. </ref>. Oricum, În jurul datei de 22 februarie 1868, În cercurile politice ieșene se discuta despre ridicarea lui Carol la rangul de rege <ref id="12">12 Ibidem. </ref>. Cu siguranță că iritarea franceză vine de la apropierea româno-rusă, pecetluită și prin misiunea lui Ioan Cantacuzino și a episcopului Melchisedek la Sankt-Petersburg, văzută ca baza unei antante În „problema orientală”. Imperiul rus ar fi fost interesat să flateze aspirațiile naționaliste ale românilor, sârbilor și bulgarilor pentru a provoca o criză
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
III lea al Spaniei așteptau cu înfrigurare venirea pe lume a copiilor lor: Ludovic se năștea în Franța, Ana, în Spania. Europa catolică avea să primească această veste ca pe un mesaj divin, iar destinul celor doi nou născuți era pecetluit: la 24 noiembrie 1615 se celebra mariajul lor. După căsătoria religioasă și o cină frugală, Maria de Medicis l-a condus personal pe Ludovic al XIII lea în apartamentul soției sale, unde acesta a rămas o oră-două. A doua zi
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
termenului dă seamă de ignoranța și de necunoașterea, în medii teologice și scolastice, a altor tradiții, în condițiile în care „idolatria“ dă, de fapt, contur neregulilor „din interior“, aruncate însă nedrept asupra altor religii („din exterior“), care rămân neînțelese și pecetluite negativ. Prin urmare, închinarea la idoli, ca fărădelege și încălcare a propriei tradiții, se regăsește numai în interiorul „mono teismelor“, demarcând propriile neajunsuri și blocaje ori căderi. Studii de caz 1. Moise și vițelul de aur „Poporul, văzând că Moise zăbovește
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
aburilor de alcool pe care-l oferă, mărinimos, invitaților doar pentru a se putea sătura el însuși) ca, lângă monumentul funerar, să stea "statuia Fortunatei mele ținând un porumbel și ducând de lanț o cățelușă" alături de "niște amfore pântecoase, bine pecetluite, ca să nu se scurgă vinul afară", Trimalchio își încheie discursul teatral, recitându-și epitaful, a cărui compoziție firește îi aparține: "Cât privește inscripția, vezi dacă nu ți se pare potrivită una ca aceasta: C. Pompeius Trimalchio Maecenatianus se odihnește aici
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]