536 matches
-
greu. Bunicul George Gorun câștiga banul cu greu, dar îl dădea ușor. Eu, a lui dragă nepoată? Idem! Terenția mă ocăra că prea sunt prădalnică, dar din câștigul dânsei mereu îmi făcea câte un dar. Tata citea cărți de istorie. Pedant. Galant. Eu? M-am afirmat Gorun (mama) în ceea ce privește pedanteria: cam lăsam să «treacă pe lângă ureche» — și ca lucrurile să se echilibreze, sora mea Terenția se îngrijea să ies cu fața curată — adică: termina ea lucrul pentru mine! Bunicul și tata
Literatura de scrin by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6571_a_7896]
-
mediul școlăresc, colegii și colegele de vârsta ei, încă neemancipați, are pe lângă aerul învechit, îndepărtat de pulsul vieții, o sicitate repetitivă, fără a da o șansă iregularului, rupturii de nivel, spontaneității. Promisiunea realizării se află întruchipată de profesoarele ei, puțin pedante, inevitabil corecte în hainele devenite uniformă, obligatoriu ținând de un regulament de ordine interioară care le dictează existența cu mici derogări delectabile și inofensive de la program. Ce lipsește? Ei bine, lipsește Aventura? Care adolescent nu a visat-o în afara zidurilor
Lumea artei și educația sentimentală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6378_a_7703]
-
și chiar politice. în toiul bătăliei, Parpanghel cade într-o râpă de pe cal și iese din luptă, mort, sau?... Brândușa, mă-sa, vrăjitoare „minunată", află și se pune pe treabă. Aici, cărturarii se ceartă, se contrazic... Erudițianul și Idiotiseanul, sâcâitori, pedanți -, cum sunt dânșii... Să-ți dea mură-n gură. Cum este adus la viață un om mort. îl scalzi mai întâi în nouă feluri de apă, iei ierburi, le fierbi într-o căldare mare, zeama ce rezultă e de două
O ceartă în tramvaiul 26 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6438_a_7763]
-
iveală." (p. 77). Alchimia modernilor nu-i mai este, avangardei turtite de-al vieții real, carte norocoasă. în lupta cu viața, știe că pierde. Și singura sinceritate care-i mai rămâne e propovăduirea acestei vieți câștigătoare, anchilozată în formele unor pedanți care s-au ajuns, sau liberă, în revoluții: „și când umbrele vor începe să se risipească, voi porni mai departe." (p. 76). E meseria unui trotteur singuratic, prezentându-se doar ca să-și afișeze lipsa de însemnătate. Din care se hrănește
A fi și a nu fi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6341_a_7666]
-
Am lăsat la urmă prefața lui Ion Bogdan Lefter, atât ca să respect modestia sa, cât și pentru că am scris recent, în această rubrică, despre marea ediție Dimov pe care o îngrijește la Paralela 45. Ar fi fost de-a dreptul pedant ca o ediție de 7 poeme nu foarte lungi să fi fost precedată de un studiu introductiv doct și stufos, iar Ion Bogdan Lefter nu este un spirit îmbătrânit în prejudecăți. Motiv pentru care a preferat să ne ofere o
O ediție model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4767_a_6092]
-
literară și cronică plastică. Pentru el, „un om e un continent imens, rulând într-o ceață densă, universală”, iar granița dintre realitate și ficțiune poate fi oricând ciuruită (cu oarece folos) de mecanismele (auto)reflexivității. Adultul grav și responsabil, cărturar pedant, dar liber de prejudecăți și gata de aparteuri șocante (rebel fără pauză se descrie el însuși), prozator, adică „un mincinos cu har”, deținând arta umanizării portretelor, Pecican este un spirit ludic înclinat să relativizeze morga plină de sine a dogmelor
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
de familie, situații școlare, liste instituționale sau referințe bibliografice, caiete de însemnări din adolescență, toate sunt consultate și puse în slujba unui efort imens de elucidare a unui destin atât de dependent de context. Ion Ianoși reface, prin intermezzo-uri pedante, prea pedante, circumstanțele istorice ale României postbelice, organizându-ș i inclusiv capitolele existenței în funcție de modificările politice radicale: Leningrad (1949-1955); București (1955-1965); București (1965-1989); București (1990- 2012). O formă indirectă de acceptare modestă, însă deloc fatalistă, a statutului omului „subt vremi”. În
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
situații școlare, liste instituționale sau referințe bibliografice, caiete de însemnări din adolescență, toate sunt consultate și puse în slujba unui efort imens de elucidare a unui destin atât de dependent de context. Ion Ianoși reface, prin intermezzo-uri pedante, prea pedante, circumstanțele istorice ale României postbelice, organizându-ș i inclusiv capitolele existenței în funcție de modificările politice radicale: Leningrad (1949-1955); București (1955-1965); București (1965-1989); București (1990- 2012). O formă indirectă de acceptare modestă, însă deloc fatalistă, a statutului omului „subt vremi”. În aceste condiții
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
confiscat altui copil, o fată, de aproximativ aceeași vârstă cu Toma. Un copil s-ar opri fascinat la această jucărie care reprezintă conturul juvenil al unei dezirabile și emulate virilități. Însă alegerea lui Toma nu aparține copilului. Cu calm, aproape pedant, jucăria este pusă la loc, iar fiul sustrage profesionist toți banii. Mama se trezește tardiv și îi zâmbește, un zâmbet desprins din somn, unul dintre puținele care-i încălzește chipul angular, iar fiul îi răspunde cu cel mai dureros zâmbet
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
care autoarea a inserat, din nevoia de a salva simetria temei, cîteva capitole „literare“. De aici senzația că centrul de greutate al volumului stă în comentariile plastice, nu în considerațiile literare. Raluca Dună scrie corect și nespectaculos, arătînd un spirit pedant de limfă rece, la care se adaugă o inteligență sobră, hrănită de un nerv placid. Cu un ochi pretențios la detalii lămuritoare, Raluca Dună e un metronom al cărui pendul bate exact și ferm, fără nici o abatere de la rigoarea impusă
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
Morar e din categoria a doua. Un entuziast de stofă tandră, avînd o limfă senină de intelectual stenic, a cărui formă predilectă de expresie e prelegerea universitară. Profesor de-o viață, Vasile Morar are o mină curtenitoare de mic burghez pedant, al cărui ștaif se simte în vestimentație (costum și cravată) și în eleganța gesturilor. E un meticulos corect fără stridențe de atitudine. Nu l-am văzut niciodată supărat, dar nici euforic. Pe stradă sau pe culoarul facultății trage după sine
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
e animat de cauze personale, ci de o voință draconică de a înțelege. Urmarea este adecvația la obiect și fidelitatea de nuanță cu care își înfățișează considerațiile. În plus, scrupulul didactic care l-a însoțit toată viața îi împrumută maniera pedantă a ordonatorului de idei. Profesorul Flonta e un foarte bun clasificator, așezînd teoriile pe genuri și clase, astfel că la sfîrșitul cărții ai sub ochi, rînduite ca la armată, opiniile pe care darwinismul le-a iscat de-a lungul timpului
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
cuprins acum ca un nor de bucurie. Toată mârșăvia, toată vorbăria, toată nebunia, toate contradicțiile din sufletul oamenilor care i-au înconjurat și din ei înșiși. - TOLSTOI, Jurnal Tolstoi este un scriitor minunat. Niciodată anost, niciodată prost, niciodată obosit, niciodată pedant, niciodată teatral. - James JOYCE Lumea n-a mai cunoscut, probabil, un alt artist a cărui esență etern epică, homerică, să fie atât de puternică. În creațiile lui sălășluiesc forța elementară a eposului, ritmul și uniformitatea lui solemnă, prospețimea lui aspră
Lev Tolstoi - Război și pace - o nouă traducere () [Corola-journal/Journalistic/5564_a_6889]
-
împacă propensiunea elitistă cu refuzul oricărei transcendențe”. Fișa umană a lui Caragiale e de tot întunecată: „Unicul ideal pentru care acest scriitor a crezut că merită să se sacrifice l-a reprezentat propria-i artă”. Despovărat de obligația unei expuneri pedante a materiei, Mihai Zamfir îi tratează pe protagoniștii acesteia cu o larghețe inspirată de cea a producătorului de epos propriu. Îi include în caracterologii, îi disociază cu o prospețime a umorii critice extrem de favorabilă, în fond, întreprinderii de o asemenea
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
sale forte, prin „îngroșarea grotescă a derizoriului”. Lipsește această înscenare stilistică extrem de colorată din eseurile dedicate interbelicilor români. Recitit azi, după ce adeziunea lui Eliade la legionarism nu mai constituie un secret pentru nimeni, eseul Felix culpa, apărut în 1992, pare pedant și cuminte. Mai interesantă e, în schimb, urmărirea prieteniei Eliade-Sebastian în Jurnalul celui din urmă, pe fondul ascensiunii extremismului românesc. Ambiguitatea relației dintre cei doi i se pare lui Norman Manea „simbolică pentru tot ce a însemnat teroare și speranță
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
fie critice sau științifice în cel mai înalt grad, sunt excelente instrumente de lucru, atât pentru filologi, cât și pentru publicul școlar și liceal. Reeditarea Hronicului... este o asemenea ediție, utilă fără a fi școlărească și riguroasă fără a fi pedantă. Se vede că spiritul editorului s-a identificat empatic cu spiritul celui care prezidează narațiunea, într-un demers care, fără să sacrifice exigențele filologice, scoate în prim-plan opera literară. Rezultatul este un Lucian Blaga par lui-même, o redescoperire surprinzătoare
Întoarcere la Lucian Blaga by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3672_a_4997]
-
Mann (nu fără o anumită legătură, s-a spus - lucru vădit apoi în jurnalul publicat postum - cu homoerotismul său reprimat). Muzicienii romantici și mai ales multivalentul Wagner i-au inspirat o „dragoste fără credință - căci mereu mi s-a părut pedant să nu poți iubi fără să crezi”. Această pasiune deopotrivă năvalnică și sceptică, dar și stimulatoare, însoțită de descoperirea gândirii lui Schopenhauer și a lui Nietzsche, avea să deschidă o linie inconfundabilă în proza lui Thomas Mann. Raportându-se la
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
ei, credința lui Alcinou că scopul nefericirilor omenești e să dea naștere unui cântec are o confirmare în construcția însăși a textului (p. 94). Încă din prefața cărții sale, autorul anunță că nu intenționează să alcătuiască un studiu sistematic și pedant, ci preferă să lase materia să se organizeze liber, de la sine, în vârtejuri care reiau mereu aceleași câteva teme, altfel luminate și sporindu-se de fiecare dată prin noile lor vecinătăți (p.7). Când scrie pe larg despre lucrările unor
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
în inima mea, că fiecare citat reprodus s-ar cuveni punctat prin câte-un „sic” profesoral. Agramatismele acestea (involuntare sau nu) făceau însă tot farmecul volumului. Fiindcă plasau poezia lui Hose Pablo într-o zonă a autenticului. Nimic nu era pedant, forțat sau contrafăcut acolo. În plus, la lectură, asemenea formulări deficitare produceau adevărate scintilații pe ecranul mental. Ele atrăgeau constant atenția asupra naturii lingvistice a poeziei, scoțând-o, deci, de sub tirania emoției sau a traumei psihologice. Felul cum se prezintă
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
suflet, colorată etic, sau o doctrină laxă, arbitrară, în afara oricărui sistem” (p. 46). Douăzeci de ani mai devreme, într-o notă din același volum de Afinități efective, Foarță îl descrie la fel pe grec, doar că într-o sintaxă mai pedantă: „Nici, baremi, unuia dintre faimoasele tratate ale lui Crisyppos din Cilicia (fără de care, pare-se, stoicismul ar fi rămas la stadiul cutărei «stări de suflet» - flasc și amorf: nearticulat logic), maestru și inovator al silogisticii eline (care, prin inferența propozițională
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
bogată și nu a muncit niciodată alături de această clasă. A fost chiar acuzat de apucături de mic burghez, căci îi plăceau arta și muzica, citea foarte bine în mai multe limbi străine (...) și adora vânătoarea și pescuitul, fiind și foarte pedant în ceea ce privește aspectul său exterior. Înainte de a deveni bolșevic convins și aliat fidel al lui Lenin, a fost menșevic și opozant înverșunat al acestuia. A fost un gânditor independent, cu o poziție proprie în partid, transformat în autor al dictonului partidul
Ironia istoriei – Lecția lui Lev Troțki by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3100_a_4425]
-
Pantazi, ci o instanță care are darul de a vedea în simultaneitate desfășurarea evenimentelor. De aceea, din poziția sa poate îmbrățișa punctele de vedere cele mai divergente și în consecință la armonizează”. De remarcat, pe lîngă autoreferen- țialitatea improprie, stîngăcia pedantă a discursului. Din păcate, ceea ce putea fi enigmă, ambiguitate neliniștitoare, riscă să se ducă astfel pe apa Sîmbetei; Mateiu Caragiale n-ar fi procedat niciodată astfel. Dacă Dan Stanca va învăța să-și strunească asemenea porniri „exoterice”, proza sa ezoterică
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
Este vorba de o credință autentică, adînc asimilată, nutrită din izvoarele originare ale creștinismului; o asemenea credință implică, așa cum e și firesc, o notă personală, independență de spirit. Eseurile fiind destinate unui public cît mai larg cu putință, evită îndoctrinarea pedantă sau predica moralizatoare. Discursul filozofic specializat alternează aici cu expresia familiară, de exemplu, ca adresarea la persoana a II-a a singularului: ,, Poți să fii tu Arhanghelul Mihail și tot se găsește unul care să spună că ți-ai vîndut
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
chevreau... Una peste alta , o doamnă mișto... Nu e visul vostru de bărbăți, Să îngemănați , Într-una Femeia , copila , hetaira, nebuna, Cea care vă servește a point friptura? În noaptea asta sunt cea pe care n-o știi Exigenta, atenta, pedanta, pempanta Și totuși , Fata ce ți-a scris în altă zi...
Poezii by Monica Nistorescu () [Corola-journal/Imaginative/3368_a_4693]
-
conștiință încărcată, și declară că prima. (n.a.) 3 În original e folosit cuvântul Arv, numele unui personaj prostănac și naiv care apare în piesele lui Ludvig Holberg. (n.t.) 4 Sinucigașii nu aveau dreptul la dric. (n.t.) 5 Personaj pedant din comedia lui Ludvig Holberg Den Stundeslřse (Agitatul, 1731), care vine să ceară de nevastă fiica unui burghez ,fiindcă așa a vorbit cutare cu tata..." (n.t.) 6 în original, Kirsten Giftekniv, numele unei pețitoare din piesa lui Holberg Den
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]