250 matches
-
care Înființa exarhatul bulgar, ce cuprindea Dobrogea și orașul Niš cu Împrejurimile. Cazul Albaniei. Și aici se Întîlnește un naționalism de superioritate. Albanezii sînt descendenți ai vechiului popor ilyr, care era Înrudit cu alte populații din zonă, cum ar fi pelasgii sau macedonenii, ceea ce i-a făcut pe naționaliști să privească istoria popoarelor din jur ca propria lor istorie. Populația albaneză este un caz special În zonă, Întrucît s-a convertit la islamism. Aceasta i-a făcut să obțină mai ușor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
reduse, în versiunea folosită de gladiatori. Plinius vorbește în cazul tracului despre pocula parmula, o parmula în formă de strachină (rotundă și convexă). Termenul va indica însă toate tipurile de scut mic, inclusiv scutul pătrat și concav al tracului B. Pelasgi: populație ce locuia pe teritoriul actualului Abruzzo. Picior roman: măsoară puțin mai mult de 30 cm. Trei mii de picioare sunt egale cu un kilometru. Pilum (pl. pila): suliță specială folosită în lupta corp la corp. Are un vârf metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sudoarea și sîngele lui, Christos cam păgîn, sufletul etern al națiunii, inalterabil, identic cu sine, dar schimbător la prima bătaie de vînt, pur ca lacrima și degrabă ispitit de cei răi, latin învins de daci sau dac îndrumat de latini, pelasg turcit, barbar candid, delicatețe aspră, izvor ascuns lui însuși, mai viu cînd e mort, creat de noi din cap pînă în picioare, din păr pînă în unghii, oglinda pe care am lucrat-o să ne arate fața și reversul, țăranul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai fericită. Oricât au Încercat maghiarii să-i mutileze numele (Moroslaka,Moroslaco,Salamoș,Siolomoș,Solomaș), toponimul și-a păstrat rădăcina Sărmcare poate fi pusă În legătură cu Sarm-isegetuza, cuvânt pe care geto dacii se pare că l-au păstrat de la Înaintașii lor, pelasgii, după N.Densusianu.Aceste triburi stăpâneau un teritoriu Întins Între Carpații Păduroși la nord și Marea Egee, la sud, la est stăpâneau pânâ la Nipru iar la vest pânâ În Câmpia Panoniei. Ce aflăm de la bătrânii satului Dacă pentru stabilirea provenienței
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
conducător hun (neatestat însă), magh. túr, „a scurma, a săpa“, sl. tur, „zimbru“, sufixul maghiar -d, care s-ar fi adăugat uneia dintre aceste rădăcini (nu s-a păstrat însă în nici un toponim sub forma -da). O apropiere de tribul pelasg al Turdetanilor din Hispania sau al Turdulilor din Lusitania este, evident, hazardată din perspectivă istorică. O soluție insuficient fundamentată este cea care trimite la dac. *turŭ, „zimbru“ (neatestat, evident), ca și cea pornind de la compusul lat turris, „turn“ + dac. dava
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mai veche slavă autohtonă” (OR, I, p. 322 urm.). La Herodot apare pentru scythes forma paralelă scolotes. Cu ambele cuvinte (de fapt unul singur în pronunții diferite) grecii denumeau pe vecinii lor nemijlociți. Tot aceștia mai sunt numiți perși, parți, pelasgi, peucini, traci, fraci, flaci etc., toate nume cu bază primară comună, exprimând ideea de „alții, cei de acolo, cei care nu sunt cu noi, străinii, separații”, adică elinii, ilirii, alanii etc. Grecii și romanii pronunțau skythes, Skythia. În Cronica universală
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nu se mai poată înțelege unul cu altul: „că Iova amestecă acolo limba a tot pământul” și îi împrăștie pe oameni pe toată suprafața acestuia (p. 672). 2. În etapa următoare, niște triburi pastorale au constituit undeva în Asia „poporul pelasg și limba națională pelasgă” după care triburile pastorale ale acestui popor au migrat „răspândindu-se peste partea cea mai mare a Asiei de apus, a Europei și a Africii de nord” (Ib.). Pe întreg acest spațiu pelasgii au impus limba
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în Asia „poporul pelasg și limba națională pelasgă” după care triburile pastorale ale acestui popor au migrat „răspândindu-se peste partea cea mai mare a Asiei de apus, a Europei și a Africii de nord” (Ib.). Pe întreg acest spațiu pelasgii au impus limba lor, „tipul căreia este unul și același, începând din munții cei mai depărtați ai Asiei centrale și până la Oceanul de apus” (p. 706). Pe acest imens spațiu, unitar ca „etnie” și limbă, face excepție zona locuită de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
până la Oceanul de apus” (p. 706). Pe acest imens spațiu, unitar ca „etnie” și limbă, face excepție zona locuită de eleni: „În ce privește însă neamul hellenilor, spune N. Densusianu, aceștia încă de la începuturile lor s-au folosit întotdeauna de aceeași ului pelasg” (p. 673). 3. Separarea grecilor ca etnie și limbă pe fondul oceanului pelasgic, dovadă a neînțelegerii originii naturale a limbajului și evoluției globale a limbii prin formulele silabică, aglutinantă și flexionară (gramaticală) de limbă, este o operație artificială necesară autorului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
morfologizat, căpătînd aspectul a ceea ce numim rădăcină, prefix, sufix, terminație etc. Cu alte cuvinte, la baza limbii flexionare grecești se află aceeași limbă aglutinantă pe care autorul o numește pelasgă. Nici autorul nu poate omite faptul că „Herodot vorbește de pelasgii care locuiseră odată pe teritoriul Elladei și de coloniile acestor pelasgi stabilite pe țărmurii de nord ai Mării Egee”, de pelasgii „care locuiau odată în regiunea numită astăzi Thessaliotis”, de „limba pelasgilor care au întemeiat orașele Placia și Scylace din Hellespont
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Cu alte cuvinte, la baza limbii flexionare grecești se află aceeași limbă aglutinantă pe care autorul o numește pelasgă. Nici autorul nu poate omite faptul că „Herodot vorbește de pelasgii care locuiseră odată pe teritoriul Elladei și de coloniile acestor pelasgi stabilite pe țărmurii de nord ai Mării Egee”, de pelasgii „care locuiau odată în regiunea numită astăzi Thessaliotis”, de „limba pelasgilor care au întemeiat orașele Placia și Scylace din Hellespont și care locuise mai înainte laolaltă cu athenienii” (p. 673). Pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
află aceeași limbă aglutinantă pe care autorul o numește pelasgă. Nici autorul nu poate omite faptul că „Herodot vorbește de pelasgii care locuiseră odată pe teritoriul Elladei și de coloniile acestor pelasgi stabilite pe țărmurii de nord ai Mării Egee”, de pelasgii „care locuiau odată în regiunea numită astăzi Thessaliotis”, de „limba pelasgilor care au întemeiat orașele Placia și Scylace din Hellespont și care locuise mai înainte laolaltă cu athenienii” (p. 673). Pe de altă parte Homer vorbește de prezența pelasgilor în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
autorul nu poate omite faptul că „Herodot vorbește de pelasgii care locuiseră odată pe teritoriul Elladei și de coloniile acestor pelasgi stabilite pe țărmurii de nord ai Mării Egee”, de pelasgii „care locuiau odată în regiunea numită astăzi Thessaliotis”, de „limba pelasgilor care au întemeiat orașele Placia și Scylace din Hellespont și care locuise mai înainte laolaltă cu athenienii” (p. 673). Pe de altă parte Homer vorbește de prezența pelasgilor în zona Caria din Asia Mică aflată în apropierea „marelui oraș a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de pelasgii „care locuiau odată în regiunea numită astăzi Thessaliotis”, de „limba pelasgilor care au întemeiat orașele Placia și Scylace din Hellespont și care locuise mai înainte laolaltă cu athenienii” (p. 673). Pe de altă parte Homer vorbește de prezența pelasgilor în zona Caria din Asia Mică aflată în apropierea „marelui oraș a lui Priam” (Ilion), precum și pe insula Lemnos din nord estul Mării Egee (p. 672 urm.). Faptul că pelasga nu este o limbă adusă de un popor migrator rezultă și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
regele Psametich din Egipt, „care făcuse diferite experiențe ca să afle care a fost cel mai vechi popor de pe pământ și ce limbă vorbea și că dânsul ajunsese la convingerea că limba cea mai veche a fost a frigienilor, adică a pelasgilor din Asia Mică și că, prin urmare, aceștia sânt poporul anticvisim al lumii întregi „ (p. 706). 4. Nicolae Densusianu folosește toate datele despre limbă furnizate de antichitate pentru a construi dihotomia elen-neelen. Această opoziție este precizată prin termenii peregrin pentru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și că, prin urmare, aceștia sânt poporul anticvisim al lumii întregi „ (p. 706). 4. Nicolae Densusianu folosește toate datele despre limbă furnizate de antichitate pentru a construi dihotomia elen-neelen. Această opoziție este precizată prin termenii peregrin pentru elen (grec) și pelasg, barbar, rustic, latin pentru neelen. „Grecii nu erau socotiți între barbari, spune Densusianu, ei erau peregrini și limba lor peregrină”. „Limba barbară era cu totul diferită de limba așa-numită peregrină (peregrinitas). După ideile autorilor romani, limba barbară era o
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
peregrină: pe cea dintâi o atribuie barbarilor, iar pe a doua grecilor. Tot astfel scrie Plato: grecii toți sânt din aceeași familie și înrudiți între sine, iar față de barbari ei sânt străini și nu sânt de același neam. După Herodot, pelasgii nu făceau parte din aceeași familie etnică cu grecii, și el considera limba pelasgilor cu totul deosebită de a grecilor” (p. 675). Întreg aranjamentul dihotomic de mai sus are ca scop imaginarea existenței pe teritoriu Italiei, cu destul timp înaintea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
scrie Plato: grecii toți sânt din aceeași familie și înrudiți între sine, iar față de barbari ei sânt străini și nu sânt de același neam. După Herodot, pelasgii nu făceau parte din aceeași familie etnică cu grecii, și el considera limba pelasgilor cu totul deosebită de a grecilor” (p. 675). Întreg aranjamentul dihotomic de mai sus are ca scop imaginarea existenței pe teritoriu Italiei, cu destul timp înaintea constituirii latinei care a devenit limba statului roman, a unei latine barbare numită limba
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Italiei în timpurile lui Ianus și Saturn”. Această limbă „nu avea forme regulate și stabile”, nu era deci o limbă gramaticală, și „nu se formase în Italia”. „Ea a fost limba triburilor pastorale ce se vorbise în timpurile marelui imperiu pelasg fiind astfel identică cu limba barbară veche” (p. 676). 5. Din punctul de vedere al istoriei limbii prezintă importanță faptul că N. Densusianu caută o explicație pentru coincidențele lingvistice din spațiul euro-afro-asiatic, explicație pe care o găsește, înfruntând teoria arborelui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în perioada premergătoare cuceririlor romane, a limbii barbare pelasge, care cuprindea și vechiul teritoriu al peninsulei italice, limbă pe care Densusianu o numește și latină barbară. Latina scrisă sau cultă este o creație artificială. Ea a rezultat din coruperea dialectului pelasg latin din Italia prin influența limbii grecești. „Coloniile comerciale grecești, stabilite în partea meridională a Italiei, numită Grecia mare, ή μεγάλή Έλλας, avură o influență dezastruoasă asupra limbii naționale a peninsulei. Acești comercianți greci, continuă Densusianu, răspândindu-se prin toate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
tradiționale, o încercare de a pune în valoare substratul. Capitolul în care Densusianu face această încercare se intitulează „Cele două dialecte pelasge, latin și arimic” (pp. 715720). Se pornește de la ideea că „din timpurile preistorice foarte depărtate, limba barbară a pelasgilor se afla divizată în două dialecte principale, unul latin sau prisc latin, și altul arimic, adică prisc-roman, după cum era împărțit și poporul pelasg în două familii mari și extinse, una a latinilor bătrâni și alta a arimilor”. Aceste două popoare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și arimic” (pp. 715720). Se pornește de la ideea că „din timpurile preistorice foarte depărtate, limba barbară a pelasgilor se afla divizată în două dialecte principale, unul latin sau prisc latin, și altul arimic, adică prisc-roman, după cum era împărțit și poporul pelasg în două familii mari și extinse, una a latinilor bătrâni și alta a arimilor”. Aceste două popoare pelasge proveneau din același „trunchi național”, dar trăiseră în timpurile preistorice în condiții geografice și sociale diferite, de unde și „deosebirile dintre temperamentul lor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
aproape de originea sa, atât în ce privește sistema consonantelor, cât și forma terminațiunilor. Idioma latinilor bătrâni era mai dulce, mai armonioasă, însă nu avea aceeași mișcare repede în circulațiune și aceeași preciziune în exprimarea gândurilor, pe care o avea dialectul arimic”. Dialectul pelasg prisc-roman este numit arimic pentru a sugera faptul că populația care îl vorbea ar fi locuit inițial în părțile de sud ale lumii vechi, mai precis în zona Arima din partea sudvestică a Asiei Mici, pe coastele sudice ale munților Taurus
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
să ducă „lupte îndelungate cu acestea”. 7. Înjghebând schema istorică de mai sus, N. Densusianu afirmă existența substratului etnolingvistic latin în primul rând pentru „provinciile supuse (ulterior) dominațiunii romane”, iar în al doilea rând, în plan mai larg, pentru spațiul pelasg euro-afro-asiatic. Prin aceasta el caută să arate că existența limbii române ține de substrat, care este latin. În capitolul „Elemente de latină barbară” (pp. 680-706) el prezintă un glosar de cuvinte culese din spațiul limbilor romanice și din spațiul pelasg
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pelasg euro-afro-asiatic. Prin aceasta el caută să arate că existența limbii române ține de substrat, care este latin. În capitolul „Elemente de latină barbară” (pp. 680-706) el prezintă un glosar de cuvinte culese din spațiul limbilor romanice și din spațiul pelasg, pe care îl numește „specimen de limbă latină barbară” prin care inițiază o nouă cercetare etimologică, o nouă bază pentru studiile filologice. Axate pe teoria istorică elaborată de Densusianu, aceste studii vor lumina calea „spre cunoașterea fundamentelor pe care s-
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]