449 matches
-
mal, iar în același timp lovesc apa cu “înotătoarele”. Panica și zgomotul induc în eroare foca-leopard, astfel poate prinde doar exemplarele mai slabe. Primăvara pinguinii ies pe uscat și năpârlesc încă înaintea începerii perioadei de clocit. În aproximativ două săptămâni penajul vechi va fi schimbat cu unul nou, strălucitor. După aceasta păsările sunt pregătite pentru reproducere. Femela depune un singur ou la fiecare doi ani, , în luna noiembrie sau chiar primăvara. După aceasta intră în mare pentru o lungă perioadă, pentru
Pinguin regal () [Corola-website/Science/315183_a_316512]
-
vârstă, puiul își părăsește părinții și formează “grădinițe” cu celelalte păsări tinere. Micul pinguin atinge 80% din greutatea adulților, însă după lunile de iarnă, acest procent scade la 40%. Până în primăvară își atinge greutatea finală și i se dezvoltă și penajul de adult. În decembrie părăsește definitiv cuibul și practic este capabil să se îngrijească singur.
Pinguin regal () [Corola-website/Science/315183_a_316512]
-
în traducere „Corb de mare”). ii au o mărime mijlocie cu lungimea corpului între 0,45 si 1,0 m, având o greutate între 360 si 2800 grame, pe insula Galapagos cormoranii ating greutatea de 4000 de g. După culoarea penajului sunt cormoranii negri și cormoranii de culoare albastru închis care în perioada clocitului au un luciu metalic. Păsările nu prezintă un dimorfism sexual deosebit, masculii fiind în general mai mari ca femelele. Puii de cormorani au o culoare brună-cenușie pe
Cormoran () [Corola-website/Science/314378_a_315707]
-
din care cauză sunt numite "guacharaca de Agua". Opisthocomus hoazin, sunt păsări de talie mare, care au lungimea de 62 - 70 cm și ating greutatea 700 - 900 g. Păsările au un cap mic, gâtul și coada lungă. Partea dorsală a penajului este de culoarea bronzului cu dungi cenușii-crem, dungi care ajung până la gât. Gușa și pieptul sunt de culoare beige. Aripile, coada sunt de culoare brună, stropit cu alb pe margini. Ochii sunt roșii, înconjurate de o piele de culoare albastră
Opisthocomiformes () [Corola-website/Science/318254_a_319583]
-
Capul cazuarului este lipsit de pene, la două specii și gâtul este lipsit de pene, la aceste două specii pielea capului și gâtului sunt cutate și de culoare albăstruie-roșiatică. Culoarea pielii se poate schimba după starea nervoasă a păsării. Culoarea penajului este peste tot neagră, lipsind coada stufoasă ca la ceilalți struți, aripile sunt atrofiate. Picioarele păsării sunt deosebit de punternice, având trei degete (Tridactylie), ceea ce le permite să atingă o viteză de 50 km/h. Degetele sunt prevăzute cu gheare puternice
Cazuar () [Corola-website/Science/316423_a_317752]
-
fulvus" care azi e dispărută din România și Moldova). Această specie a fost pe punctul de a dispărea în Statele Unite spre sfârșitul secolului XX, dar populația ei s-a stabilizat și în curând va fi scoasă de pe lista speciilor amenințate. Penajul unui individ imatur este maro pestriț, devenind maro uniform la adult. Capul este alb. Corpul ajunge la dezvoltarea maximă în 2-3 ani, înainte de maturitatea sexuală. Acesta specie se distinge de "Aquila chrysaetos", acvila de munte, prin capul și gâtul complet
Haliaeetus leucocephalus () [Corola-website/Science/309379_a_310708]
-
din latinul "terebinthus", derivcat din grecul "τερέβινθος" care este designat arborelui. Sunt arbori dioici adică pe un exemplar se găsesc doar flori masculine sau feminine, deci arborii sunt fie masculini fie feminini. Frunzele sunt compuse, de 10-20 cm lungime, cu penaj de din 5 până la 11 foliole ovale, cu margini întregi, aflate în opoziție, foliolele fiind de 2-6 cm lungime și 1-3 cm lățime, și de culoare verde închis. Florile variază de la violet la verde. Fructul consistă din boabe mici globulare
Pistacia terebinthus () [Corola-website/Science/330334_a_331663]
-
sunt înrudite. Sunt păsări mici cu lungimea de 8 - 10 cm, au gâtul coada și aripile scurte, nefiind zburătoare bune. Picioarele sunt bine dezvoltate prevăzute cu degete lungi și subțiri. Ciocul este scurt și ascuțit, uneori curbat în sus. Culoarea penajului este de la galben-brun până la verde, partea ventrală fiind de culoare mai deschisă. Dimorfismul sexual este puțin pregnant, femelele având un colorit mat în comparație cu masculii. Habitatul acestor păsări sunt de obicei pădurile și locurile stâncoase. Ele aleargă pe sol sau se
Acanthisittidae () [Corola-website/Science/316940_a_318269]
-
munte este una dintre păsările cele mai folosite la vânătoare, în Asia Centrală. La fel ca majoritatea pasărilor de pradă, femelele sunt mai mari decât masculii, putând ajunge la un metru lungime de la cioc până la coadă și doi metri anvergura aripilor. Penajul este castaniu închis, schimbându-se în auriu pe cap și gât, alb pe umeri și la extremitatea cozii. Între indivizii tineri, albul este mai abundent decât cenușiul, culori care se inversează cu vârsta. Această specie este inclusă între așa numitele
Acvilă de munte () [Corola-website/Science/309458_a_310787]
-
m (12 picioare). Datorită deschiderii mari a aripilor, pasărea este capabilă să stea în aer mai multe ore fără să bată din aripi. Lungimea corpului este de 107-135 cm (3,5-4,4 picioare), femelele fiind ușor mai mici decât masculii. Penajul diferă cu vârsta, juvenilii având o culoare ciocolatie. Cu cât îmbătrânesc, cu atât culoarea penajului devine mai albă. Adulții au un corp alb cu aripi de nuanță albă și neagră. Masculii au penajul mai alb decat femelele. Albatrosul călător este
Albatros călător () [Corola-website/Science/316539_a_317868]
-
mai multe ore fără să bată din aripi. Lungimea corpului este de 107-135 cm (3,5-4,4 picioare), femelele fiind ușor mai mici decât masculii. Penajul diferă cu vârsta, juvenilii având o culoare ciocolatie. Cu cât îmbătrânesc, cu atât culoarea penajului devine mai albă. Adulții au un corp alb cu aripi de nuanță albă și neagră. Masculii au penajul mai alb decat femelele. Albatrosul călător este cel mai alb din complexul specilor albatrosului călător, celălalte specii având mai multă nunață de
Albatros călător () [Corola-website/Science/316539_a_317868]
-
femelele fiind ușor mai mici decât masculii. Penajul diferă cu vârsta, juvenilii având o culoare ciocolatie. Cu cât îmbătrânesc, cu atât culoarea penajului devine mai albă. Adulții au un corp alb cu aripi de nuanță albă și neagră. Masculii au penajul mai alb decat femelele. Albatrosul călător este cel mai alb din complexul specilor albatrosului călător, celălalte specii având mai multă nunață de maro și albastru pe aripi și pe corp, asemănânduse cu Albatroșii călători imaturi. Ciocul are o nuanță de
Albatros călător () [Corola-website/Science/316539_a_317868]
-
care le-a realizat. Cele mai bune rezultate le-a obținut cu lucrările executate în perioada anilor 1870 - 1900. În ele se poate vedea redarea luminii și diferențele de calitate aproape tactilă a blănurilor diferitelor specii de vânat sau al penajului păsărilor pictate. Capacitatea lui Henția de a descrie în mod plastic materialitatea obiectelor nu numai prin dozarea luminii, ci și prin organizarea compozițiilor, poate fi observată în tabloul cu pești realizat în anul 1876. Această lucrare este una dintre cele
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
cu ciocul în foarfecă, specializate pe consumul semințelor din conuride molid; masculul este roșiatic, iar femela verzui-cenușie. De-a lungul plimbării constați cum un uriaș trunchi de molid este ‘bine lucrat’, ciopârțit, scobit de ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius); aceasta, cu penaj negru cu o pată roșie pe creștet, este cea mai mare dintre ciocănitorile din Europa; este o pasăre care cuibărește în scorburi săpate în trunchiuri de arbori cu lemn moale, molidul din înălțimile montane și salciile bătrâne de-a lungul
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
pasăre migratoare. Stârcul cenușiu preferă regiunile de baltă care sunt înconjurate de vegetație. În ultimul timp se apropie de zonele urbane, putând fi văzut în parcurile cu lacuri. Stârcul cenușiu (90 cm) este cu ceva mai mic ca o barză. Penajul pe cap este alb, el fiind împodobit de un moț negru; pe gât și spate este cenușiu cu dungi albe. Ochii sunt înconjurați de un inel negru. Deschiderea aripilor la cocor atinge 1,70 m. Zborul lui este lin planat
Stârc cenușiu () [Corola-website/Science/314412_a_315741]
-
("Rhynochetos jubatus") este o pasăre din familia rinochetidelor ("Rhynochetidae") care trăiește în pădurile tropicale umede din insula Noua Caledonie din Oceanul Pacific. Este de mărimea unui corb, având o lungime de 55 cm și o greutate de 700-1100 g. Are un penaj cenușiu, iar pe cap o creastă mare de pene pe care o ridică și o coboară după voie. Ciocul și picioarele sunt portocalii. Ochii sunt bine dezvoltați, iar picioarele lungi. Este aproape incapabil să zboare din cauza penelor sale moi, însă
Kagu () [Corola-website/Science/331910_a_333239]
-
și în Delta Dunării, iernează în Africa Centrală pe țărmul Oceanului Indian. le sunt mai mici ca pescărușii, ele având mărimea corporală între 24 - 40 cm. Sunt păsări suple și spre deosebire de pescăruși au aripile mai înguste și coadă bifurcată ca rândunicile. Penajul păsărilor este în general alb cu negru, mai multe specii au o pată neagră pe cap. Cele mai multe specii trăiesc pe litoralul mărilor, unele specii trăind însă și pe malul apelor în interiorul continentelor. Păsările în timpul migrației parcug până la locul de iernare
Sternidae () [Corola-website/Science/316571_a_317900]
-
Coțofana ("Pica pica") este o specie de păsări din familia Corvidae. Este răspândită în Eurasia, Africa de Nord și America de Nord. Locul unde poate fi întâlnită cel mai frecvent este Europa. Din cauza penajului său caracteristic, alb cu negru, este ușor recunoscută chiar de cei care nu sunt foarte buni cunoscători de păsări. În mitologia germană, coțofana era solul zeilor, sau era considerată zeița morții „Hel”, iar în alte culturi europene fiind considerată pasărea
Coțofană () [Corola-website/Science/315278_a_316607]
-
lucrurile care lucesc era temută, fiind considerată în evul mediu pasărea vrăjitoarelor sau a celor certați cu legea. În Asia, în contrast cu Europa, era considerată aducătoare de noroc și amerindienii o considerau un duh, prieten al oamenilor. Culorile de bază ale penajului sunt alb cu negru, dar predomină culoarea neagră albăstruie cu luciu metalic, fiind albe numai o parte a aripilor, flancurilor și abdomenului. Nu prezintă un dimorfism sexual, masculii neputând fi distinși de femele, dar ei sunt cu câteva sute de
Coțofană () [Corola-website/Science/315278_a_316607]
-
de a reține mare parte din temperatura corporală, fiind perfect adaptați la condițiile de frig extrem din zonele în care trăiesc. Au un înveliș consistent de țesut gras sub piele, un sistem vascular specializat în aripi și picioare și un penaj alcătuit din trei straturi. Speciile care trăiesc în zonele mai temperate au aripile mai lungi și zone lipsite de penaj la nivelul feței. Pentru a nu se supraîncâlzi, își petrec marea parte a timpului în apa rece. Greutatea unui pinguin
Pinguin () [Corola-website/Science/310149_a_311478]
-
trăiesc. Au un înveliș consistent de țesut gras sub piele, un sistem vascular specializat în aripi și picioare și un penaj alcătuit din trei straturi. Speciile care trăiesc în zonele mai temperate au aripile mai lungi și zone lipsite de penaj la nivelul feței. Pentru a nu se supraîncâlzi, își petrec marea parte a timpului în apa rece. Greutatea unui pinguin ajunge la maximum 14 kg. Ritualurile de curtare sunt foarte diverse, chiar dacă nu există un dimorfism sexual marcat. Majoritatea speciilor
Pinguin () [Corola-website/Science/310149_a_311478]
-
comparat-o cu un cocoș. În mitologia greacă, pasărea alegorică seamănă ca formă cu vulturul (conform lui Herodot, Pliniu, Solinus și Philostrat; Lactantius și Ezekiel afirmau că phoenixul este mai mare decât un struț), dar se deosebește de acesta prin penajul splendid colorat, cu pete de purpură și aur (două culori nobile și cu o evidență a semnificației simbolică), ceea ce o face mai frumoasă decât cel mai minunat păun. Hesiod afirmă că durata de viață a păsării Phoenix este de 957
Pasărea Phoenix () [Corola-website/Science/302402_a_303731]
-
pete de purpură și aur (două culori nobile și cu o evidență a semnificației simbolică), ceea ce o face mai frumoasă decât cel mai minunat păun. Hesiod afirmă că durata de viață a păsării Phoenix este de 957 de ani. Cu toate că penajul phoenixului este considerat în mod unanim foarte colorat și pătrunzător, nu există un concens privit coloritul acestuia. Tacitus afirmă că penajul acesteia este fără egal, comparativ cu alte păsări. Ezekiel Tragicul afirma ca phoenixul are picioare roșii si ochi de
Pasărea Phoenix () [Corola-website/Science/302402_a_303731]
-
cel mai minunat păun. Hesiod afirmă că durata de viață a păsării Phoenix este de 957 de ani. Cu toate că penajul phoenixului este considerat în mod unanim foarte colorat și pătrunzător, nu există un concens privit coloritul acestuia. Tacitus afirmă că penajul acesteia este fără egal, comparativ cu alte păsări. Ezekiel Tragicul afirma ca phoenixul are picioare roșii si ochi de un galben-intens, însă Lactantius afirmă că ochii săi erau albaștri precum safirele și că picioarele sale erau acoperite în solzi aurii
Pasărea Phoenix () [Corola-website/Science/302402_a_303731]
-
a fost adusă în România de om deja din timpul românilor. Fazanul este originar din Asia. Denumirea științifică (Phasanius colchicus) are o legătură directă cu zona de proveniență și de răspîndire a fazanului. Masculul are o coadă lungă bifurcata, iar penajul auriu cu pene pestrițe alb cu negru, sau galben cu cenușiu. Capul este albăstrui cu reflexe verzui. Femelă are penajul de culori mai spălăcite de nuanțe galben cu cenușiu. În prezent se cunosc că. 30 de rase, toate fiind păsări
Fazan () [Corola-website/Science/308521_a_309850]