658 matches
-
și percepție al Edenului și ipostazele acestuia în poezia europeană a secolului trecut. In contextual acestei teme edenul ca simbol cultural are la bază ceea ce scria Eugen Simion în Scriitori români de azi,a lua în considerare binecunoscuta mitologie a pendulării între două universuri.Prin construcția psihică a omului,natura existenței este duplicitară și conflictuală,iar profilul spiritului său creator analizat ,cumprisma descompune lumina”ne lasă vederii starea de grație lirică nesigură,discontinuă,ce trebuie continuată,exploatată printr-un travaliu intellectual
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354733_a_356062]
-
decolorat, când orizontul își mărește distanțele, apari ca o limbă mișcată pe semicerc, în direcția în care fuge timpul. Vine primăvara ca o mângâiere de femeie cu buclele peste obrazul zilelor; simt cum și-n mine sângele se răsfață în pendulări după un fluture mut. Referință Bibliografică: Poveste de iarnă / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 455, Anul II, 30 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
POVESTE DE IARNĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354817_a_356146]
-
că îi plăcuse insistența bărbatului. L-a privit mai atentă, arăta bine, era educat, dar bărbat, ce se putea spune altceva, și apoi ea parcă uitase ce efecte stîrneau simplul ei gest de a-și aranja părul cu degetele sau pendularea cracilor ei kilometrici pe holurile firmei. Gabriela era cea mai fericită. Prietena ei se simțea bine, trăiască șefa! striga veselă, dar nimeni nu-i dădea atenție. Căpitanul, ce băiat! Cădea peste el și îi spunea porcărioare la ureche despre celelalte
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
omului”- din care se desprinde concluzia că filosoful aspira spre întoarcere în frumusețea idilică/bucolică. În eseul dedicat lui Nietzsche, intitulat „Nietzsche între răsăritul zeilor și amurgul lor”, se trece în revistă evoluția gândirii acestuia de la apoteozarea, la abolirea zeilor, pendularea între adorație și respingere. In partea finală a acestui eseu se trage concluzia următoare: „Nietzsche a considerat că de la natură omul posedă o fire demonică, predestinată pentru tragism.” Simbolul lui Prometeu, învingătorul zeilor este expresia unei imagini a zădărniciei condiției
PREFAŢĂ LA VOLUMUL DE ESEURI DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356928_a_358257]
-
cronologie intimă, de trăire artistică, gândită și simțită în timp de către poet, dar nu obligatoriu ca etape in evoluția ca poet a autorului. Titlul volumului - Retorica balansoarului - definește perfect pe creatorul versurilor și creația sa poetică. Ideea de balans, de pendulare pe orizontală, într-un univers uman, social-economic, imprevizibil din secundă în secundă, de când a fost creat și până la proiecțiile viitorului, poate stârni oricui, inclusiv poetului, fiori de neliniște, de bucurie, de melancolie, de reverie, de revolotă, de nesiguranță, adică, toată
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
și percepție al Edenului și ipostazele acestuia în poezia europeană a secolului trecut. In contextual acestei teme edenul ca simbol cultural are la bază ceea ce scria Eugen Simion în Scriitori români de azi,a lua în considerare binecunoscuta mitologie a pendulării între două universuri.Prin construcția psihică a omului,natura existenței este duplicitară și conflictuală,iar profilul spiritului său creator analizat, cumprisma descompune lumina”ne lasă vederii starea de grație lirică nesigură,discontinuă,ce trebuie continuată,exploatată printr-un travaliu intellectual
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
tot în clipa aia și moare, înțelegi? Numai că totul se petrece atît de repede, încît nici el însuși nu-și dă seama de ce pățește ... și, cu toate astea, există un anumit echilibru între naștere și moarte, un fel de pendulare ... și atunci spirala aia atît de savant invocată nici măcar nu există, a fost numai o presupunere, o supoziție, pe care s-a încercat explicarea ... Cîinele lătra din ce în ce mai tare. Mancuse a aprins lumina afară. Vijelia se întețise iar. O fi cineva
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
tăcerea din priviri / pe alb steril de pe trăgaci de arme. / Ce simt sub mâini, spre unde mă îndrept / mi-e teamă de răspuns la întrebare / atât mai scriu, că încă mai aștept / sub clipa-nmuguririlor bizare. („Arheologică”) Reluată în volumul următor, pendularea între lumea în care se vorbește și lumea în care se tace (se scrie, se rescrie) demonstrează capacitatea de a conduce cuvântul cu măiestrie fie spre iubirea ca împlinire supremă (iubirea se ivește tăcând, fără zgomote urcă în noi / sfâșiindu
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
ci și social, atunci când „N-a fost de-ajuns/ că m-au străpuns/ a trebuit să spun și cât/ de bun și drept/ și de-nțelept/ era cel ce mă lua de gât!...” Întregul volum al domnului Covali este o pendulare absolut uluitoare între agonie și extaz, în căutarea binelui înalt, redată în poeme de o profunzime covârșitoare care te ia pe sus și te duce într-o clipită în lumea zbuciumelor sale prin „Viața asta” „blestemată/ și amară totodată/ ce
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
Rezolvarea propriilor conflicte existențiale este esențială în ziua de astăzi. Prin scris, prin poezie, sper să reușesc. Mi-a trebuit curaj să mă așez în fața colii goale de hârtie și să mă "autodenunț" , să îmi exprim stările de teamă, agonie, pendulare. Acum , sunt fericit că am făcut-o. La început am scris pentru mine, acum scriu și pentru cei care pot învăța ceva din trăirile mele, din suferință mea
ALEXANDRU FLORIAN SARARU- AUTODENUNT POETIC ( ACUM E RANDUL MEU SA PLANG ) de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347249_a_348578]
-
cronologice, ci se lasă prin libertatea de gândire și expresie, pradă unui sentimentalism subțire, nu neapărat de dragul completării unei foi albe de hârtie, cât mai cu seamă dintr-o pasiune pentru cultivarea literelor. Scrisul său se află într-o permanentă pendulare, de la prim-planurile timpurilor noastre, până la viața bunicii. Face călătorii nu numai în timp, ci și în spațiu. De exemplu, sunt prezentate muncipiul Timișoara, orașul său de baștină, precum și localități de dincolo de graniță, locuri pe care (prin prisma meseriei pe
O CARTE NOUĂ, ACUM IEŞITĂ DE LA TIPAR... ÎN MIEZUL ORELOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358291_a_359620]
-
încarcă-ți carabina// pe-aici e totul excelent/ femeile sunt zvelte/ din rude mari împărătești/ a mai rămas pădurea// închide ochii când îți cânt/ e zgomot prin tăcere/ iar calul doarme în genunchi/ pun punct - la revedere...” („Puțină romanță”). O pendulare între elegie și parodiac! George Filip ne descrie o lume poetică a unei viziuni alegorice, de care el nu se poate desprinde. Dovada este realitatea ei, folosirea tonului de nostalgie, de amintire. Spuneam la început că autorul este deconcertant în
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
de față încearcă să se rezume la o critică de întâmpinare. În linii mari, noua critică literară evoluează pe două paliere: unul flușturatic, de genul ‘'pe bune, mișto, nașpa, genial, jos pălăria!'' și altul academic, conceptualizat până-n dinți. Așadar, o pendulare între un impresionism de cartier și o rigiditate științiifică pompoasă, adesea ininteligibilă. Prima direcție este agresiv-infatuată, etichetează cu lejeritate, e dogmatică și, chiar dacă nemărturisit, dă dovadă de spirit gășcar. A doua, însă, se pitulează atât de bine după catene de
VASILE BURLUI UN MARE POET de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350672_a_352001]
-
doar astfel îți păstrezi neîntinată rațiunea, te înfrânezi și capeți acoperământ în fața ispitei „Sunt un întreg pe jumătate Un munte cât un mușuroi Adunături împrăștiate Când totul se-mpărțea la doi”. (Contrast, Delia Stăniloiu ) Creațiile Deliei Stăniloiu sunt o eternă pendulare între un optimism perceput ca oportunitate și un pesimism trăit ca expresie a lucidității. „Și speranța-mi trăiesc autist” ( Dacă pleci) este mărturia unui eu care doar astfel poate vedea imposibilul, poate spera la o iubire de basm, la o
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
fulger neîntrerupt: „El zboară gând purtat de dor,/ Pân ’ piere totul-totul...// Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe, / E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe.” Structura poemului în cele patru tablouri, aflate în antiteză, în care pendularea planurilor dintre terestru și cosmic, uman- fantastic, aduce cu sine explicarea simbolurilor. În primul tablou comunicarea celor doi ( Luceafăr și Cătălina) se face în vis, povestea lor de iubire se petrece atât pe pământ cât și în cosmos. Astrul ceresc
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
călimarul meu“. În sfârșit, ideea că poezia înseamnă, în același timp, și „slovă de foc“ și „slovă făurită“ este o idee care se degajă din întreaga operă argheziană. Marea poezie argheziană stă în acea stare inefabilă de neliniște provocată de pendularea poetului între cunoaștere și necunoaștere, între viață și moarte, idei pe care le exprimă poezia „Ora confuză“ din volumul postum Crengi: „Parc-aș fi și parc-aș fi fost, / Parcă-s străin si fără adăpost / Un început fără sfârșit / Și
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
opri direct în apă, unde începu o hărmălaie de nedescris. De pe un dâmb, se auzi un fâlfâit de aripi și lângă Azorel și Ghiță, ateriză Puia“. Al doilea text, În brăduțul de Crăciun, se bazează pe un procedeu dificil, de pendulare a eului care povestește, între lumea animală și cea umană, motivul de intersecție fiind fascinația pe care o exercită în mod egal asupra tuturor, lumina bradului de Crăciun și mai ales, „staniolul albastru al bomboanelor de ciocolată“. Mediul este previzionat
Un carusel al timpului pentru toţi () [Corola-blog/BlogPost/339675_a_341004]
-
ceeași energie nativă ca pe timpul ,,Războiului cu Troia'' și nu pe aceasta din import, prin ,,Cernobâl” sau ,,toluen-nitro'. Acum, la orizont, orizontul, iar sub bolta cerească ozonul. Sunt notări spontane din drumețiile autorului, nu în condiții de confort ci doar pendulări. Pentru autor, ,,bicicleta'' simplă îi este în viață ca o ,,soră'' cu care împarte și restul de pâine și oboseala lui ,,nu opri'' ca și bucuria, uneori postumă, de a se găsi, nu pe o ,,pseudo- terră'', ci într-o
CÂND PE SUS ŞI CÂND PE JOS de GHEORGHE CIOBANU în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341726_a_343055]
-
pentru prima dată, ceapă verde și salată și roșii, și mâncase produsele pământului cu atâta poftă. Acolo se jucase cu câinele socrului său, câine care mușca pe cei ce depășeau gardul grădinii, dar pe Mira o primise bucuros și cu pendulări largi ale cozii, de îl uimise și pe stăpânul său. Casa lor, cu mirosul acela umed, cu lumina blândă din camerele întunecate, cu amintiri suprinse în fotografiile din vitrină, îi rămăsese în gânduri ca locul unde timpul s-a oprit
AMĂNUNTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381984_a_383313]
-
să fugă în Occident și să ajungă redactor la „Europa Liberăˮ, însă evoluția lucrurilor distorsionează puțin această ambiție, astfel că în final pare că va ajunge peste Ocean și va lucra la „Vocea Americiiˮ. Romanul Răzbunarea gemenelor este o permanentă pendulare între faptul autobiografic și ficțiune, între întâmplarea trăită și evenimentul văzut ca potențial de realizare. Existența lui Norinel Ene este o alternativă a existenței autorului însuși, o șansă de împlinire într-o altă realitate, mai puțin cenușie. Astfel, în mod
DEDUBLAREA ÎN ROMANUL RĂZBUNAREA GEMENELOR DE AL. FLORIN ŢENE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379384_a_380713]
-
al plajei cu turiști. Cercând să prind o muză, pășesc prin scoici și alge. Cu pescăruși în jur, plutind pe marea fără muget, Cad, frânt de sarea zilei, la masa de artiști. Străin printre nisipuri, ce-mbrățișează valul La fiecare pendulare către țărm, Îmbrățișez, la rându-mi, fiecare boare. În șuierul de șarpe al valului adorm Și mă visez statuie de nisip, pe malul Ce briza cheamă noaptea, pe răcoare. Ce dacă sunt străin de tot pe-aici? Mă recunoaște versul
STRĂIN LA MERS de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372536_a_373865]
-
nu măresc, nici nu micșorează imaginile, ci le reflectă așa cum sunt în realitate. O confesiune simplă, necesară, fără false pudibonderii, fără artificii. Oricât aș fi căutat un cusur pentru versurile albe ale Mihaelei Aionesei, mi-a fost imposibil să aflu. Pendularea veșnică între cer și pământ duce cu gândul la panseurile lui Blaise Pascal și la cerul înstelat de deasupra noastră, ca și de legea morală din noi: “cațăr coroane de spini / coloană infinită a răbdării / să mă apropii de lumină
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
Domnului, care în acest caz nu are nicio conotație negativă, este exprimată prin faptul că dreapta sa (mâna cu care binecuvântează) simbolizează milostenia, iar stânga („mâna regelui“) simbolizează dreptatea. În cazul maestrului Neagu, „de la stânga la dreapta“ nu reprezintă o pendulare, ci un drum ireversibil de la întuneric la lumină, de la ne-cunoaștere la revelație. Cele 36 de proze ale antologiei sunt ancorate într-un „realism“ existențial, în care conștiința și sensibilitatea autorului transcend realitatea uneori adsurdă, alteori monstruoasă în care gravitează
GHEORGHE ANDREI NEAGU, DE LA STÂNGA LA DREAPTA- EXISTENŢĂ ŞI SEMNIFICAŢIE, CRONICĂ DE CĂTĂLIN MOCANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347233_a_348562]
-
sa a ars odată cu o candelă, în centrul lotusului. alb sau roz, sau albastru, a lăsat sensurile să curgă pe pleoapa închisă a inimii a uitat să cearnă legendelor firele. se lasă seară, noapte...frica de tăceri. lungă plimbare... firească pendulare a timpului prin umbra rostirilor nedorite. smuls dintr-un cui, paltonul s-a prăbușit peste iubirile inventate. le-a lăsat în primăvară, putrezind într-o sămânță de frezie. alb îmi este gândul. nu mai respir. aștept să reînvăț, cum poate
CUM? de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346782_a_348111]
-
de față încearcă să se rezume la o critică de întâmpinare. În linii mari, noua critică literară evoluează pe două paliere: unul flușturatic, de genul ‘'pe bune, mișto, nașpa, genial, jos pălăria!'' și altul academic, conceptualizat până-n dinți. Așadar, o pendulare între un impresionism de cartier și o rigiditate științiifică pompoasă, adesea ininteligibilă. Prima direcție este agresiv-infatuată, etichetează cu lejeritate, e dogmatică și, chiar dacă nemărturisit, dă dovadă de spirit gășcar. A doua, însă, se pitulează atât de bine după catene de
VASILE BURLUI ESTE, CA TOŢI POEŢII MARI ŞI ADEVĂRAŢI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348325_a_349654]