877 matches
-
prilejuit, nu-l descrie în acțiunea de a număra bani lucitori, tactilizînd cumva acumularea, precum bătrînul împovărat de avere, din cutare tablou de ambianță gotică, de Reymerswaele. Peste determinări demonstrative, care să-l identifice previzibil, tipologia atinsă, în schimb, de penelul unui artist fundamental, Jan van Eyck, îi instalează modelul uman într-o surpriză fertilă. Portretistul, începător de geniu al picturii flamande, ne servește dubla efigie a unui cuplu italian, Arnolfini, care și-a condus afacerile negustorești la Bruges. Dar închipuie
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
cultura mediatică a satului global. Leopoldo suportă cu dificultate presiunea psihologică la care este supus și caută o rațiune a elecțiunii sale, învățând în același timp să se bucure de beneficiile celebrității. Cazul este expus schematic, din trăsături lejere de penel. Regizorul nici nu intenționează mai mult de un crochiu analitic, suficient cât să ne ofere fabula. Un al doilea episod neverosimil îl constitue prezența arhitecului John în calitate de voce a rațiunii și ghid în existența tulburată erotic a lui Jack, confruntat
Dragoste în stil italian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4357_a_5682]
-
ultimul reprezentant de frunte prin moartea pictorului și graficianului Willi Sitte, la vîrsta de 92 de ani. Născut în Cehia în 1921, Sitte a emigrat în Germania după război, unde a intrat fără ezitări în pielea unui artist pentru care penelul a fost unealtă de propagandă comunistă. S-a bucurat de prerogative pe măsură, fiind Președintele Asociației Artiștilor Plastici din RDG între 1974 și 1988. Adept al artei cu tendință, Sitte a fost înconjurat de un boicot tacit după reunificarea Germaniei
Pictura cu tendință () [Corola-journal/Journalistic/3545_a_4870]
-
cu tentă socială în comunism, imagini, însă, deloc clișeistice sau obositoare, ci dimpotrivă, interiorizate și tulburătoare. Mentalități și fizionomii comuniste, scene de stradă - eternele cozi, în sezonul cald sau în sezonul rece, când spectacolul devine grotesc, prilejuind „grupări demne de penelurile lui Bosch, Goya, Dali sau simboluri ale istoriei noastre care s-a scurs prin secole umilă, cu pași mărunți, dornici de a trece neobservați” -, alături de notații ale propriilor stări de spirit, dominate de declinul regimului și iminența emigrației sunt înfățișate
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
o adevărat poemă, de-un cenușiu încărcat parcă de toate ploile ce stăteau gata să cadă, având totuși și unele lumini, unele încercări de zâmbet... Pot însă să vă mărturisesc că pe măsură ce-l priveam - descoperind întruna în el, trăsături de penel neașteptate și uimitoare - am avut senzația că am înaintea mea sufletul fratelui meu". Sunt rânduri scrise de Profira Sadoveanu despre acest făuritor de frumos, prizonier al universului sadovenian ce l-a înglobat în lumea sa ca într-un mirific chihlimbar
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
gladiatorii din arenele romane, sau învingătorii Romei, nu au fost primiți cu urale, cum sînt primiți sportivii, care cîștigă trofee în competițiile la care iau parte. Rezultatul muncii uriașe depusă de un creator cu condeiul, sau cu dalta, sau cu penelul pentru a scoate la iveală ideile creatoare din frămîntarea minții sale, în realizarea unei opere, ar merita să fie recompensată măcar cu sărbătorirea de care au parte sportivii. Rezultatul unei performanțe sportive poate avea aceiași greutate cu cea a ideilor
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]
-
produs valoros care a prefigurat mișcarea Pop Art, acea "generație-eu", tendința punk, și un întreg șir de stiluri de artă postmoderne bazate pe resursele proprii ale eului și trupului, folosindu-se de unelte cu mult mai variate decât pânza și penelul. Dalí și-a dat foarte de timpuriu seama de potențialul productiv al imaginației sale dincolo de pictură, în care era maestru. A avut idei în ceea ce privește designul, opera, arhitectura, parfumurile, țesăturile, body art, dansul și, mai ales, scrisul. E un mare scriitor
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
valorificate, ci finalitatea lor, forma identificată la capătul drumului. Oricît ar fi de fascinante mijloacele electronice, de pildă, și oricît de puternică dorința de a le manipula, în absolut ele nu au o importanță mai mare decît, să zicem, cărbunele, penelul sau dalta. Și sînt la fel de expuse căderii în derizoriu ca și acelea care par, prin simplitatea lor, deja condamnate la banalitate. Și tocmai acest curaj de a contrazice orizontul de așteptare al unui moment estetic marcat de scepticism, de voință
Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10891_a_12216]
-
morale în care au trăit și cunoscuții apostoli ai realismului socialist și toți apologeții urii de clasă ca prim pas către o lume fără clase sociale. Numai că în timp ce mai marii sau mai modeștii săi colegi de generație participau cu penelul și cu șpițul la muncile cîmpului sau la treburile oțelăriilor, în timp ce ei alungau chiaburii și pictau în transă voioșiile colectivizării, artistul se interesa de lucrurile mărunte, cum ar fi, de pildă, geometria ascunsă și eternă a obiectelor perisabile, armonia formelor
Țipoia și Tzipoia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10794_a_12119]
-
morale în care au trăit și cunoscuții apostoli ai realismului socialist și toți apologeții urii de clasă ca prim pas către o lume fără clase sociale. Numai că în timp ce mai marii sau mai modeștii săi colegi de generație participau cu penelul și cu șpițul la muncile cîmpului sau la treburile oțelăriilor, în timp ce ei alungau chiaburii și pictau în transă voioșiile colectivizării, artistul se interesa de lucrurile mărunte, cum ar fi, de pildă, geometria ascunsă și eternă a obiectelor perisabile, armonia formelor
Țipoia și Tzipoďa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10813_a_12138]
-
Este, ca în ziua morții lui Rafael (Vinerea Mare a anului 1520) ar fi fost cutremur, ca atunci când a murit Iisus. Craniul sau, expus la Accademia di Sân Luca, era folosit în inițierea tinerilor pictori, care trebuia să îl atingă cu penelul. Același craniu l-a uimit pe Goethe. În 1833, când i-a fost deschis mormântul, scheletul s-a găsit intact. Deși părea un sfânt, Văsari spune că avea o slăbiciune pentru femei. Mai mult, ar fi murit de o febră
Ce l-a omorât pe Rafael? () [Corola-journal/Journalistic/4023_a_5348]
-
va transforma în Iubirea Ta. Ploaia de-a veni, picuri îi voi fi... Și-o voi preschimba în zâmbirea Ta. Soarele-i poet, scrie azi pe cer, Poemul de lumini cald și maiestuos Eu în mâna lui sunt ca un penel Șoptind printre rânduri tainic și sfios. Mă îmbrac în nori albi și luminoși Și mă plimb pe cer cu raze în pălmi Le presar pe rând pe pământ voios Fredonând mereu cântecul etern. Iar în nopți târzii mă ascund în
IUBIREA CA O PLOAIE DE HAR de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384750_a_386079]
-
de epocă, unele inedite, a numeroaselor note de subsol. De vină rămîne romanul lui Thomas Mann și faptul că, văzută în limba franceză, România rămîne o țară îndepărtată. Reporter de război Cea de-a doua carte pe care o prezint, Penel și sabie, se ocupă de un episod important al aceleiași perioade istorice: Războiul de Independență. Autorul ei, Adrian-Silvan Ionescu îi e cunoscut cititorului prin alte cîteva cărți, excelent scrise, despre România secolului al XIX-lea. Genul de istorie pe care
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13589_a_14914]
-
cel mai dificil de a scrie. Nu faptele mari ale istoriei intră în atenția lui Adrian-Silvan Ionescu, ci mai mereu lucruri mărunte din spatele evenimentelor importante, lucruri de amănunt, uimitoare în cele din urmă prin informația pe care o aduc. În Penel și sabie, analiza urmărește felul în care Războiul de Independență din 1877-1878 e redat în corespondența de front a reporterilor trimiși de ziarele marilor puteri pe cîmpurile de luptă din Bulgaria. Peste optzeci de corespondenți ajung acolo, în ambele tabere
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13589_a_14914]
-
a secolului al XIX-lea. Imaginea rămîne însă un document extrem de important și cartea lui Adrian-Silvan Ionescu e o atentă decriptare a felului în care această specie bizară de reporteri - călătorind adesea în trăsuri confortabile și îmbrăcați semimilitar - construiesc, din penel, imaginea războiului. Interdisciplinar și uimitor de bine documentat, cu numeroase reproduceri, studiul lui Adrian-Silvan Ionescu e o reușită abatere de căi mult bătute de a scrie despre istorie.
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13589_a_14914]
-
Șerban Foarță Singurul vers citabil (pe de-a-ntregul) dintr-un poem proletcultist, Cântarea României (sic!), al lui M. R. Paraschivescu, este acela-n care autorul, amintindu-și că, în tinerețe, cochetase cu surrealismul, închipuie o scenă insolită, demnă de penelul lui Dalí: „Un cal care nechează într-o sufragerie”. Prin nu știu ce coincidență stranie, imaginea aceasta reapare, după mai bine de cincizeci de ani, la pagina 106 a ultimei cărți a lui Lucian Dan Teodorovici (Polirom, 2003), anume Circul nostru vă
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
Abia aștept să plece noaptea la culcare, cu primii zori s-admir suava-splendoare, emoția mă cuprinde, nebunie-ncoronată, iar gândurile se fâstâcesc... ca niciodată. Mugurii stau să plesnească... de fericire, un paradis ce-nflorește sub a mea privire, ochii-s două peneluri iar fruntea-i șevalet și prin gânduri pictez un peisaj complet. Dar după atâția ani și logodită cu răbdare, la fereastra cu dor, vor adia miresme rare, simt prin noua primăvară parfum de viață, iar florile de portocal sunt mărturie-prefață
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
Abia aștept să plece noaptea la culcare,cu primii zori s-admir suava-splendoare,emoția mă cuprinde, nebunie-ncoronată,iar gândurile se fâstâcesc... ca niciodată.Mugurii stau să plesnească... de fericire,un paradis ce-nflorește sub a mea privire,ochii-s două peneluri iar fruntea-i șevaletși prin gânduri pictez un peisaj complet.Dar după atâția ani și logodită cu răbdare,la fereastra cu dor, vor adia miresme rare,simt prin noua primăvară parfum de viață,iar florile de portocal sunt mărturie-prefață.7
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
această expoziție, dar bine ar fi să o facă deoarece, fără să se simtă imediat, nisipul de fani de toate meseriiile și treptele pregătirii școlare, chiar și artiști din universul scenei muzicale românești sau ziariști ce scriu ca și cum tasta și penelul ar fi una, fac mult rău atunci când laudă! Aceasta ar trebui să înțeleagă Paul Ciprian Surugiu, iar dacă nu înțelege, va risca, deorece valoarea operelor sale scade mai mult când e lăudată de cine nu trebuie decât când e criticată
PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
-
însoțesc într-o compoziție, la aranjament, la neforțarea temei - floarea vorbește singură și de la sine -, că trebuie atenție la culori, vai, culorile trebuie scoase cu gramul din tub, înfrățite sau exaltându-se reciproc, trebuind să creeze armonia, pentru ca întinse cu penelul pe pânze să dea pacea, că se impune un mod ponderat de vorbire despre aceste picturi de către cei din apropierea artistului, măcar un pic mai puțină larmă, pentru că multa vorbă distruge contemplația și tulbură impresia, că orientarea listei de invitați trebuie
PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
-
ce-i vremuire, chiar morții sub danteluri, că se-mblânzea vecia-n descântec de boieluri. „Cum să spălăm blestemul crescut pe noi, din pântec?” „Cărarea cea mai scurtă? Iubiți și veți fi cântec!” „Deci știi a șterge morții pecetea cu penelul?” „Cel ce iubește poartă lui Dumnezeu inelul!” *** A săvârșit zugravul și bolta și absida, sub talpă - vasiliscul, blestemul și aspida, luând privighetorii scris fin ca borangicul, din curcubeu grăunțul ce-nfloare mozaicul. „Și-aici, grăiește magul, votivului icoana: Să fiți de-
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
și fără beretă și paltonul negru, rămâne aceeași. Doar pasul parcă e mai vioi, poate pentru că acolo, în atelier, la mansardă, mai aproape de lumină și libertate, îl așteaptă chipurile familiare ale personajelor de pe simeze, create în decursul anilor, dar și penelurile, șevaletul, culorile și acea plăcută emoție proprie doar artistului care creează valori. Sunt acolo și-i țin companie cei care-i trezesc imagini, multe de neuitat, și atunci nostalgia îi dă târcoale. Scena Operei Române i-a fost a doua
Agenda2005-31-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284024_a_285353]
-
frământări totodată, i-a spus că „Faptele luminii sunt culorile devenirii și ale suferinței noastre neîmpărtășite”. Maria Goian n-a uitat vorbele de duh. A avut privilegiul de a cunoaște, peste ani, o pleiadă de discipoli ai Thaliei și ai penelului, dintre care mulți și-au lăsat amprenta spirituală în creația ei. Avea să-i imortalizeze cu măiestria din care a dăruit câte ceva fiecăruia dintre cei pe care-i oblăduiește acum. Noblețea lui Emil Botta, însă, i-a conferit Mariei Goian
Agenda2005-21-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283727_a_285056]
-
Abia aștept să plece noaptea la culcare, cu primii zori s-admir suava-splendoare, emoția mă cuprinde, nebunie-ncoronată, iar gândurile se fâstâcesc... ca niciodată. Mugurii stau să plesnească... de fericire, un paradis ce-nflorește sub a mea privire, ochii-s două peneluri iar fruntea-i șevalet și prin gânduri pictez un peisaj complet. Dar după atâția ani și logodită cu răbdare, la fereastra cu dor, vor adia miresme rare, simt prin noua primăvară parfum de viață, iar florile de portocal sunt mărturie-prefață
FLOAREA DIVINĂ de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385098_a_386427]
-
fie-mbrățisat, crezământ, de suflet ce nu l-a uitat. Doamne, profanul cuvântului meu urcă la Sfânt prin tine, Tu i-ai dăruit sacralitate chiar de n-are clasa unui academic stih, el simte absolutul din nimic; nu-i voi opri penelul să-ți scrie adevăr, chiar de simt că-l sacrific, îl vei împărtăși din a Ta iubire sacră, c-un ultim răsărit. Ție, Mângâietorule, poezia inimii voi scrie, Tu nu condamni, iei vina mea și nu mă judeci, mi-accepți
SACRU de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2182 din 21 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385069_a_386398]