872 matches
-
dar dacă îl auzim pronunțat, cu acea încrețire îngrețoșată a buzelor și acel țâțâit de dispreț, trebuie să fii dotat cu armura morală a unui cavaler al mesei rotunde ca să nu fugi imediat, cu ștreangul de gât și cămașa de penitență, lovindu-te cu pumnii în piept și renegând toate vechile principii și precepte, albicios am fost, albicios nu voi mai fi, să mă ierte patria, să mă ierte regele. Primarul, care nu are nimic de iertat, de vreme ce nu e rege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe care naratorul o gratulează cu denumiri precum: “hîrca”, “viespea care înălbise pe dracul”, “talpa iadului”, “știrba-baba-cloanța”, “pohoața de babă”, “babornița”, “hoanghina”. Baba urîtă, rea și avidă de bunuri este în opoziție cu o fată capabilă să suporte sărăcia și penitența pentru a-și scoate cercul de fier de pe mijloc și a naște. Baba este pedepsită și moare, fata naște. Nici baba și moșneagul din Punguța cu doi bani nu au copii. Putem bănui cine este “vinovat” de nerodire, căci baba
BABE, STERPĂCIUNI ŞI FETE RODITOARE (I) de MARIA PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361271_a_362600]
-
Pușcăria e ditamai pușcăria, nu o metaforă; dar eu chiar sunt închis acum într-o bibliotecă: a penitenciarului. Citesc, scriu...sunt lăsat în pace. Sunt, din acest punct de vedere, un deținut privilegiat, recunosc. -Să revenim la capacitățile potențatoare ale penitenței. -Poezia umanizează și face suportabilă această realitate de primantă. Penitența este o experiență fără nicio valoare în sine dar care, asumată artistic, va însemna, poate , ceva pentru mine, ca poet. Acum lucrez și la un mic dicționar de pușcărie, încercând
DEŞERTUL DE CATIFEA (61-63) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363880_a_365209]
-
sunt închis acum într-o bibliotecă: a penitenciarului. Citesc, scriu...sunt lăsat în pace. Sunt, din acest punct de vedere, un deținut privilegiat, recunosc. -Să revenim la capacitățile potențatoare ale penitenței. -Poezia umanizează și face suportabilă această realitate de primantă. Penitența este o experiență fără nicio valoare în sine dar care, asumată artistic, va însemna, poate , ceva pentru mine, ca poet. Acum lucrez și la un mic dicționar de pușcărie, încercând să pătrund cu atenție în subcultura specifică acestui mediu și
DEŞERTUL DE CATIFEA (61-63) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363880_a_365209]
-
Aniversari > MULȚUMESC ÎNTÂMPLĂRII, "MEȘTERUL CEL TAINIC ȘI ISCUSIT AL LUI DUMNEZEU" Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 909 din 27 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Prolog Trebuie musai să mă pedepsesc și să fac o mărturisire publică, ca o penitență autoasumată, în legătură cu săvârșirea păcatului uitării, sau al confuziei, vizavi de datele unor evenimente la care simt nevoia să fiu prezent sau să le marchez și eu într-un fel sau altul. Și-apoi, mărturisirea păcatului netezește și calea iertării, ceea ce
MULŢUMESC ÎNTÂMPLĂRII, MEŞTERUL CEL TAINIC ŞI ISCUSIT AL LUI DUMNEZEU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364013_a_365342]
-
opus, fără îndoială. Primul dialog, cel despre avatar, deschide către toate celelalte. Prin plurivalența lui, avatarul, cu etimologia lui în religiile hinduse, trimite, prin semnificantul și semnificațiile, care l-au consacrat ca simbol, spre reîncarnări succesive, spre surprinzătoare modalități de penitență, sau chiar spre începuturile epifaniei, spre proto-epifania orientală. Mirela-Ioana Borchin identifică, așadar, în poezia lui Eugen Dorcescu, reflexe ale opțiunilor sale pentru cultura orientală, pentru reprezentări din hinduism și buddhism, care se conjugă, alături de cele din marile religii occidentale, în
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
al însingurării”, o carte în care metafora își sacralizează drumul spre desăvârșire: „Pe sub chiparoșii deznădejdii, viață, spune-mi, în piept ce m-apasă?” Cele douăzeci de poeme în proză cultivă rostiri și tăceri presărate cu îngândurări, incertitudini, bucurii, amăgiri, ispite, penitențe, ispășiri, melanholii, imagerii, toate respirând esența „Frumosului.” Aflăm din Istoria adevărată, după Lucian din Samosata, că „aici, la ceas sorocit, gândurile poeților se întrupează în pești înveșmântați cu solzii de argint ai versului, pentru ca, risipiți prin oglinda fără de sfârșit a
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
copiilor noștri”. Trăim prin ei, trăim pentru ei, sacrificând, de multe ori, propria fericire, pentru ca lor să le fie mai cald, mai bine, mai ușor ... Așteptăm recunoștință? Ne omoară absența repetată a măruntului „mulțumesc”? Face parte și absența lor din penitența pe care ne-am asumat-o, în momentul în care ne-am hotărât să devenim părinți. Și uite, chiar acum, după ce voi expedia către Mehedințeanul aceste rânduri, promit că mă voi repezi până la mama și, fără vreo explicație anume, o
DIN SCRIERILE VEDETEI TV MARINA ALMĂŞAN: DESPRE COPII ŞI ODRASLE PE PLANETĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368376_a_369705]
-
facă această pocăință, pentru ca să simtă și în felul acesta iertarea lui Dumnezeu care i-a venit prin duhovnucul său. Părintele duhovnicesc trebuie să ierte, dar trebuie să fie și cu grijă ca să dea celor cu păcate mai grele o anumită penitență de executat. Să nu fie nici prea grea, să sperie, să înfrocoșeze, să nu fie nici prea ușoară, să banalizeze, așa încât să creadă omul, credinciosul respectiv că se iartă prea ușor, și că totul se iartă fără condiții. Totul se
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
facă această pocăință, pentru ca să simtă și în felul acesta iertarea lui Dumnezeu care i-a venit prin duhovnucul său. Părintele duhovnicesc trebuie să ierte, dar trebuie să fie și cu grijă ca să dea celor cu păcate mai grele o anumită penitență de executat. Să nu fie nici prea grea, să sperie, să înfrocoșeze, să nu fie nici prea ușoară, să banalizeze, așa încât să creadă omul, credinciosul respectiv că se iartă prea ușor, și că totul se iartă fără condiții. Totul se
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]
-
multe texte filocalice care ne mărturisesc despre această legatură, însă mă voi opri la două texte reprezentative. Primul aparține Sfântului Efrem Sirul: "Sunt hirotoniți preoți pentru ei înșiși. Și-și oferă asceza... Postul este jertfa lor, privegherea le este rugăciunea. Penitența și credința-altarul, Meditațiile lor sunt arderea de tot. Inima lor curată este arhiereul, Contemplația, preotul slujitor. Neîncetat buzele lor aduc jertfă: Rugăciunea însetată de odihnă..."Al doilea text ce evidențiază relația dintre liturghia lăuntrică și slujirea exterioară este al Sfântului
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
figura în el. Nu te cunosc, Dannot, nu exiști. Dar tragedia ta nu e asta, că nu te cunosc eu, ci că Dumnezeu nu te cunoaște. Sunt convins că îl vei întâlni într-o zi, la capătul cine știe câtor penitențe insuportabile, la capătul unor dureri la fel de atroce ca și a mea, iar Dumnezeu te va privi uluit, nerecunoscându-te. Va ști că nu te-a creat El, că ești o eroare, că ai o genă care nu apare în niciun
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
mîncare cățeii găuri de covrigi mămăligarii - mămăligi am cîștigat o inimă dar n-am piept pe măsură sufletul îi face respirație gură la gură (asta pînă la mult visatul implant!) indecis unde să își declare rezidența (și între timp acceptă penitența de-a fi, în lumea fizică, un răzleț de gigant): în inima cîștigată atît de ușor în creierul poemovor sau mai degrabă în hulpavul stomac?... am cîștigat o cafea cu caimac dar trebuie să mă apuc și de fumat și
O MEGA LIBRĂRIE PENTRU SUFLET ŞI MINTE INTERVIU CU POEŢII LUMINIŢA ZAHARIA ŞI ROMEO TARHON de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365152_a_366481]
-
din fiecare rătăcesc fin trandafirii Cei uscați în vineția, aburoasa și geroasa iernătate Presărați în suflet tandru și-n angoase siderate Din a griului părere se mai naște-o transparență Ce-și rezeamă-a fricii fiere, ce-și muțește-o penitență Dar a vălului albire ce ascunde-n frig frumosul Îmi renaște-o garofire de pădure ce pătrunde-n foc iernosul Referință Bibliografică: Iarna pădurii / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1812, Anul V, 17 decembrie 2015. Drepturi de
IARNA PĂDURII de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366346_a_367675]
-
pribege, deseori rănite De zbaterea lumii prea afurisite, Rătăcesc haotic sub picuri de ploaie, Rareori mai ard, nu mai sunt văpaie Înimi fără vină, ades oropsite De reguli nedrepte și nesăbuite, Rămân neștiute și abandonate În restriștea lor pier neconsolate. PENITENȚĂ IPOCRITĂ La ce bun dorința Trădarea să-ți ascunzi, N-ajută umilința Când ai vrut să mă vinzi. Când iadul te plătește Pentru păcat răsplată, Nu te ruga prostește Nici dracu nu te iartă! Penitența n-ajută Chiar dacă ești titrat
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
În restriștea lor pier neconsolate. PENITENȚĂ IPOCRITĂ La ce bun dorința Trădarea să-ți ascunzi, N-ajută umilința Când ai vrut să mă vinzi. Când iadul te plătește Pentru păcat răsplată, Nu te ruga prostește Nici dracu nu te iartă! Penitența n-ajută Chiar dacă ești titrat, Cred c-ai mâncat cucută Pledând nevinovat! --------------------------------- CIUCĂ, Virgil, Chemarea la judecată, Editura Semne, 2012, București, 214 pg., ISBN 978-606-15-0220-2 Comenzi online: www.semneartemis.ro, email: difuzare@semneartemis.ro, Tel: 021 311 49 36 Virgil
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
deopotrivă bucuria dăruirii de sine și suferința celui care taie în carnea propriilor silabe până la rădăcina unde respiră, unică, esența Frumosului.” (Vladimir Alexandrescu). Rostiri și tăceri își dau întâlnire în acest topos presărat cu îngândurări, incertitudini, bucurii, ispite, amăgiri, ispășiri, penitențe, melanholii, imagerii. Poemele poartă încărcătura afectivă pe care numai Theodor Răpan o particularizează în felul său prin Cuvântul ales, captivant, revelatoriu: „Doamne, cât suflet risipit ca să cioplesc un singur Cuvânt... Câte splendori ucise ca să nu devină Cuvinte... Ca să pătrunzi în
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Liturghie dintre Jertfă și Taină, între sacrificiul euharistic și împărtășirea din el a credincioșilor și monahilor neclerici era complet în Evul Mediu. Accentul pus pe curățire a dus inevitabil la rărirea împărtășirilor și la o nouă spiritualitate euharistică centrată pe penitență și pe o devoțiune față de prezența reală a lui Iisus Hristos în Euharistie care a început să fie adorată vizual, expusă unei venerații a privirii, unei atitudini contemplative, nu unui consum sacramental. Liturghia însăși pierzându-și caracterul de comuniune în favoarea
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
viața de dincolo, șoptind parcă umbrelor care se dezmorțesc în întuneric, ferite de privirile muritorilor: Emult de când dormim în umbră, / În cimitirul violet... („Amurg”, 1965:93). Există un regret în versul bacovian și, de multe ori te întrebi dacă este penitență sau dorință de detașare de fiindul teluric.Îl auzi cu plânsul în noapte și îi urmărești mișcarea, care exprimă viață, un existent profund al dorinței creației de a nu se mărgini la timp și spațiu, ci de a prolifera ideea
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
Și vouă și să-mi iau și-n nori cu mine, Acolo lângă bunul Dumnezeu; Îmi va fi dor, dar eu citesc destine, Și mă voi duce deși mi-este greu... Voi ispăși păcate și de-s multe, Voi face penitență-n Purgator, Uități-vă la mine și s-asculte, Toți cei ce nu mă văd și nu li-e dor... — Referință Bibliografică: Lumină pentru mai târziu / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 703, Anul II, 03 decembrie 2012. Drepturi
LUMINĂ PENTRU MAI TÂRZIU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351656_a_352985]
-
dumneavoastră este percutant, incitant, intrigant. Apropo, de ce scrieți? Zoltan TERNER: Imi place să fiu singur... cu mine. Cu lumea din capul meu, cu capul din lumea mea. Și totuși, scrisul îl percep ca pe un risc și ca pe o penitență. Când scriu, parcă aș ține în palmă un cartof fierbinte. Asta mă ține treaz, viu, lucid, chiar în alertă uneori. Pe cale de a mă naște. Ăsta cred că este scriitorul: mereu pe cale de a se naște, un amestecător de nori
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
mă făceam părtașă la aventurile eroilor, mă transpuneam în peisaj și luam atitudine. Lectura a însemnat pentru mine un stimulent, un dar fără seamăn, o jucărie nesperată, și nu o pedeapsă, așa cum constituie pentru copii, în ziua de azi: o penitență dacă nu sunt cuminți. De aceea, copiii capătă o repulsie față de actul lecturii. O persoană aflată ani și ani la cârma culturii gălățene, îmi interzicea, cu doar câteva zile înainte de actul izbăvitor din decembrie 1989 - să folosesc într-un expozeu
LECTURA CA ACT DE FORMARE A CARACTERULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356240_a_357569]
-
încăperi decât blocul ne rostogoleam prin ele fericiți că nu mai suntem coduri de bare de aici vom ieși doar unul prin altul. iad ALL Inclusive dimineața este o intrare în matrix respirația sincronizată cu a ta - o încercare de penitență soarele iese din noi ca un vierme lipicios puroiul alb se împrăștie pe hol boris vian ne privește prin gaura cheii cu un pahar de courvoisier pe cap ne acoperim trupurile de cuvinte un turn babel a crescut pe nesimțite
CARTEA CU PRIETENI XIII- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355881_a_357210]
-
stând cu mâna întinsă către fiecare dintre noi. Gata să ne întâmpine cu dragoste și bucurie la fel ca pe fiul risipitor, hotărât să-și vină în fire și să se reîntoarcă în ascultare. Niciodată nu ne este refuzată o penitență dacă este făcută cu sinceritate și cu inimă curată. Scara virtuților sufletești pe care noi am pierdut-o la cădere și de care avem nevoie pentru mântuire, pentru a fi repuși în demnitatea din care am căzut. Buni sau mai
DOUĂ SCĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354815_a_356144]
-
poziționezi ca postac la respect inconturnabil în subterană, cu cea mai serioasă frică de el. Ci sarcinile redresării după Hiatusul bolșevic (1940-1989) sunt urieșești și cer umeri herculeeni de geniu natural, dar batjocorindu-l noi pe Eminescu, altul fără mari penitențe nu ni se va livra. Nu ne putem răzima realist decât pe geniul obligat, la care oricum suntem constrânși toți ca să supraviețuim în Copleșitoarea Complexitate, anume în accepția lui de geniu sintetic, proiectat și implementat cu cele mai grele sacrificii
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]