531 matches
-
gândul doar la sănătatea fratelui meu, stau... Mda! De fapt, trebuie să recunosc, este un tip foarte plăcut... Dar asta nu mă scutește pe mine să îmi văd de treabă și să nu mă mai port ca o domnișoară de pension ori ca o adolescentă a timpurilor trecute”, hotărî ea, părând a se liniști cu această idee. * - - - VA URMA - - - Referință Bibliografică: TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1564, Anul V, 13 aprilie 2015. Drepturi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
înțelegem cumva; însă cuvântul ”mătușă” a declanșat o adevărată explozie, așa că l-am auzit urlând: - Mătușa ta, poate să hotărască unde se va face nunta, dar mama nu? Mi s-a luat și de mătușă-ta aia cu aere de pension și de curva de vară-ta care s-a măritat de trei ori în zece ani pe unde i s-a năzărit, iar eu nu pot să mă însor unde vreau eu! Incredibil! - Ușurel ! Nu-ți permit să vorbești în
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
A găsit-o pe neașteptate la unul din puținele baluri la care a acceptat să se ducă.... Frumoasă, delicată , nobilă prin naștere.... Purta pe deget un inel cu piatră albastră....pretextul pentru a încerca să o cucerească. Și ea, “față de pension” îndrăgostită de cărți, de muzică și de pictură , și-a lăsat lumea ei pentru a fi alături de EL... Au străbătut veacul împreună, mâna în mână. Din dragoste pentru EL și răspunzând chemării interioare, ea l-a urmat pe traseele nemarcate
INELUL CU PIATRA ALBASTRA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377738_a_379067]
-
Tudor a fost ales membru al unei academii de-acolo. Să-ți bați copiii, nu alta. Ce grandios circ era, vă mai amintiți? acel prim parlament de după Revoluție! Marea Adunare Națională sintagma luată de Ceaușescu dincolo, pe buze fusese un pension de fecioare neprihănite pe lîngă legislativul ăsta fără chiloți. Cine prinsese primul tren, se alăturase efectivelor legislative, gradate și negradate, din Capitală, oraș deja în relativă securitate după găbjirea inexistenților teroriști. Luările de cuvînt erau acompaniate de tromboanele și tubele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
asigură, la fel ca și celorlalți copii (frumoasa Catinca, măritată cu pașoptistul C. Rolla, și Iancu, viitorul locotenent-colonel și literat), o creștere aleasă. Asemenea lui Mihail Kogălniceanu, A. învață mai întâi cu dascălul maramureșean Gherman Vida (1827-1828), trecând apoi la pensionul lui Victor Cuénim (1828). Plecat, pentru studii, la Paris (1834), își ia acolo, în octombrie 1835, bacalaureatul în litere. Lipsindu-i orice înclinație pentru chimie și medicină, care îl tentaseră la un moment dat, se înscrie în 1836 la Facultatea
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
COCEA, Sofia (15.VI.1839, Fălticeni - 27.X.1861, Vaslui), publicistă și autoare de versuri. Fiică a unui administrator de moșie, C. își începe învățătura într-un pension din Iași, o continuă la Târgu Neamț și o termină, în vara anului 1856, la Școala Centrală din Iași. Cererea prin care solicita caimacamului N.Vogoride o bursă pentru a urma în străinătate studii de pedagogie este respinsă. Se căsătorește
COCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286309_a_287638]
-
28.XI.1874, Burdujeni-Suceava - 12.V.1933, București), prozator. Tatăl lui B., căpitanul de dorobanți Panaite Botez, se distinge în Războiul pentru Independență și avansează până la gradul de general de brigadă. Mama, Smaranda, fiică a căminarului Nastasachi Mihail, absolvise un pension francez. În 1878, familia se mută la Iași, unde în toamna lui 1883 B. îl are ca institutor, în clasa a doua, pe Ion Creangă. Între 1886 și 1889 este elev la gimnaziu, iar în august 1869 e înmatriculat la
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
de la cel mai de sus până la cel mai umil, erau mulțumiți cu soarta lor. Cu toate aceste, multi dintre aceștia nu erau plătiți la timp și mulți dintre însoțitorii regelui se zbăteau la marginea subzistentei."<footnote idem,"With a paltry pension from the French court, Charles dragged on three miserable years, that is, till the summer of 1654, when, he was forced to quit Paris. Accordingly, accompanied by his faithful friends, he first visited Chatillon, and thence removed to Spa, where
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
o iubești... las-o să moară fericită... netulburată... Ea nu știe că o să moară... ea e veselă... De ce să-i turbur[i] veselia câtorva zile cu înfățișarea ta cea tristă, cea cernită... Ea-i veselă ca o copilă ieșită din pension... Râsul îi stă atât de bine... E o veselie tristă... Apoi azi își pune costumul ei cel scurt și iese la primblare... poate pentru ultima oară... Eu i-am // dat [voie] pentru că nu mai am ce opri... Pare atât de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
, Ioan [Iancu] (30.XII.1826 - 15.V.1884, Paris), prozator și traducător. Frate mai mic al lui Vasile Alecsandri, a fost elev al pensionului lui Victor Cuénim și al Academiei Mihăilene din Iași. Prieten cu N. Bălcescu și C. Negri, a luat parte la revoluția de la 1848, sprijinind apoi intens emigrația română. Alături de fratele său mai mare, A. a fost unul dintre fruntașii unioniștilor
ALECSANDRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285235_a_286564]
-
IV. 1875, Filioara, j. Neamț - 20. IX. 1940, București), prozatoare. Este fiica naturală a Anei Popovici și va fi adoptată de soțul de mai târziu al acesteia, Panait Marino. Face școala primară la Pașcani, apoi este, pe rând, elevă la pensioanele Gallet și Dodun des Perrières din Iași. Studiază cu succes pianul, dar cam târziu și în condiții vitrege, și abia în 1898 are prilejul să-și perfecționeze pregătirea la Viena. Deși foarte dotată, nu va avea o carieră muzicală, fiind
MARINO-MOSCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288039_a_289368]
-
foarte bine limba, devenind, la întoarcerea acasă, prezumtivi cititori ai gazetelor grecești, sprijinitori și admiratori ai culturii elene. Acesta este cazul celor trei Sturdzești Ioan, Constantin și Grigore, care au plecat din Iași la 1841 pentru a se școli la pensionul profesorului Ghenadie. Este posibil ca ținta îndepărtată, cel puțin pentru Ioan și Constantin (frații mai mari), să fie chiar studiile universitare aici, dar pentru care trebuiau să absolve mai întâi un gimnaziu grecesc sau să susțină examenul de admitere 80
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
viitorul domn al Moldovei. Dintre cei zece copii ai lor, K. este cel dintâi născut. După primele învățături primite în casă, el urmează, alături de V. Alecsandri, lecțiile călugărului maramureșean Gherman Vida, adept al Școlii Ardelene. K. a învățat apoi la pensionul lui Victor Cuénim din Iași și la Institutul Francez de la Miroslava, în apropiere de Iași. În vara anului 1834 este trimis la studii în Franța, la Lunéville, împreună cu cei doi fii ai domnitorului Mihail Sturdza. După un an, elevii români
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
oarecare cultură. Tatăl mai avea trei frați: Ienache, poet, Costachi, traducător, și Dimitrie (Dumitrachi), socrul lui C. Negruzzi. G. învață mai întâi în Fălticeni, la școala primară nou înființată; tot acum ia și lecții de germană. E înscris apoi la pensionul francez din Iași al lui Louis Jourdan. În 1857 obține postul de secretar-translator al directorului general al închisorilor din Moldova; după doar o zi, își dă demisia. Deși nu avea studii, face o frumoasă carieră în magistratură. Judecător la Tribunalul
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
FARAGO, Elena (29.III.1878, Bârlad - 4.I.1954, București), poetă. Este fiica Anastasiei (n. Thomaide) și a lui Francisc Paximade. Învață un timp în pensioanele „Varlaam” și „Drouhet” din Bârlad (1884-1890). A fost directoare a Fundației „Alexandru și Aurelia Aman” din Craiova (1921-1954, azi Casa memorială „Elena Farago”) și inspectoare a azilurilor de copii. Este mama scriitoarei Coca Farago. Ca poetă, debutează în ziarul „România
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
HÂJDEU, Alexandru (30.XI.1811, Mișiurineț-Kremeneț - 9.XI. 1872, Hotin), cărturar, poet și prozator. Cel mai mare dintre cei trei copii ai lui Tadeu Hâjdeu, dintr-o a doua căsătorie, cu o evreică, Valeria, învață mai întâi la pensionul fiilor de nobili de pe lângă Seminarul Teologic din Chișinău. Urmează Facultatea de Științe Juridice la Harkov (1829-1832), făcând, în același timp, și studii de științe ale naturii și de litere. H. afirmă că ar fi audiat și cursuri universitare la München
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
doilea fiu al vornicului Neculai Hrisoverghi, a început să învețe carte în greaca veche cu un dascăl din Chișinău, unde familia se refugiase la 1821, și și-a continuat învățătura tot în grecește, din 1824 până în 1827, la Iași, în pensionul părintelui Singhel, dobândind apoi cunoștințe de limba și literatura franceză în pensionul lui Monton. Un vestit dascăl al timpului, Franguli, îl familiarizează cu clasicii greci. În 1830 tânărul intră în oștirea națională, dar, bolnav, părăsește armata în 1832 pentru a
HRISOVERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287460_a_288789]
-
greaca veche cu un dascăl din Chișinău, unde familia se refugiase la 1821, și și-a continuat învățătura tot în grecește, din 1824 până în 1827, la Iași, în pensionul părintelui Singhel, dobândind apoi cunoștințe de limba și literatura franceză în pensionul lui Monton. Un vestit dascăl al timpului, Franguli, îl familiarizează cu clasicii greci. În 1830 tânărul intră în oștirea națională, dar, bolnav, părăsește armata în 1832 pentru a se îngriji (în acest scop face o călătorie la Adrianopol). Citește din
HRISOVERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287460_a_288789]
-
animată de idei liberale și de idealul Unirii. R. își petrece copilăria la moșia Căiuți (județul Bacău), învață cu preceptori străini, cărora le datorează, cel puțin, stăpânirea limbilor franceză, germană și engleză. În toamna lui 1870 este trimis la un pension din Geneva, internatul lăsându-i numai amintiri neplăcute. În anul următor e înscris la un liceu în Toulouse, unde în 1873 își ia bacalaureatul în științe. Își va continua studiile la un colegiu din Paris, cu intenția de a deveni
ROSETTI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
lui Gheorghe Morțun; va fi adoptată la scurt timp după naștere de Mia și Alexandru Andrei. Urmează ciclul primar la Bacău, apoi la Iași Institutul Pedagogic (1881-1886), doi ani frecventând cursuri de filosofie și fiziologie la Universitate, în paralel cu pensionul de fete „Dodun des Perrières”, unde este și pedagogă pentru clasele mici. Din această perioadă datează primele contacte cu ideile socialiste, participarea la cercul lui Ioan Nădejde și frecventarea grupului de la „Contemporanul”, a cenaclului condus de Nicolae Beldiceanu (unde îl
SADOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289421_a_290750]
-
Puiu Faranga, fiu de boier, urmărește fascinat o țărancă la horă, jucând ciuleandra. Dansul popular îi apare ca o expresie a vitalității, absentă din sângele spiței lui vlăguite. Fata, Mădălina, e luată de la părinți și trimisă în străinătate, într-un pension, ajungând o domnișoară desăvârșită, cu care eroul se căsătorește. Iubirea lui ia însă o formă posesivă absolută, generând accese de gelozie feroce. Într-un astfel de moment își sugrumă soția. Ca să îl scape de închisoare, tatăl aranjează internarea lui într-
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
, Henric (Henri) (29.IV.1877, București - 18.II.1942, București), prozator. Este fiul Irinei și al lui Joseph Stahl, pedagog din Bavaria, care, adus de prințul Știrbei pe la 1850, întemeiază la București un pension și alcătuiește un dicționar german-român, precum și manuale de limba franceză. Absolvent al Liceului „D. Cantemir” din capitală (1893), S. urmează cursurile Facultății de Drept, fără a-și încheia studiile odată cu colegii săi de an, cauza fiind interesul tot mai mare
STAHL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
SĂTEANU, C. (pseudonim al lui Carol Schönfeld; 23.I.1878, Iași - 28.II.1949, București), publicist și traducător. A învățat în urbea în care s-a născut, urmând clasele primare la o școală de pe Sărărie. La un pension ieșean își însușește limba germană, pe care ajunge să o stăpânească bine. În rest, despre pregătirea lui se știu prea puține lucruri. Se poate să fi fost un autodidact, în orice caz unul foarte informat și cu mare râvnă de
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
, Alexandrina (20.VII.1880, Râmnicu Sărat - 1949, Galați), poetă. Este fiica Mariei și a lui Ion Constantinescu, profesor. După absolvirea Pensionului Humpel din Iași studiază artele plastice la Dresda. Din 1901 se stabilește la Galați, unde va fi o vreme profesoară de desen la Liceul de Fete „M. Kogălniceanu”. Începând din 1916 îi apar versuri în „Capitala”, „Literatorul”, „Însemnări literare”, „Sburătorul
SCURTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289587_a_290916]
-
, Alexandru (6.I.1834, București - 14.III.1857, București), poet. Este fiul Mariei (n. Popescu) și al paharnicului Zamfirache Sihleanu. După copilăria petrecută pe moșia părintească din ținutul Buzăului, după anii de învățătură la Pensionul „Monty” și la Colegiul „Sf. Sava” din București, la optsprezece ani S. se afla la Paris, unde va obține bacalaureatul în 1853, la Liceul „Louis le Grand”. Câtva timp a frecventat și cursurile Facultății de Drept. A fost coleg cu
SIHLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289667_a_290996]