1,178 matches
-
Productive thinking (1945). Lucrarea tratează șapte studii de caz, fiecare cuprins într-un întreg capitol. Trei studii de caz - despre Gauss, Galileo și Einstein - analizează gânditori creativi de marcă. Abordarea rezolvării problemelor a lui Wertheimer demonstrează analogia sa cu procesele perceptive prin intermediul conceptelor structurale precum transformarea, recentrarea, completarea spațiilor, inversarea figură-fundal. Cercetătorii nongestaltiști care au împrumutat elemente din teorie deseori evidențiază insight-ul spontan sau așa-zisa comutare gestaltistă. O astfel de caracterizare a teoriei gestaltiste este oarecum înșelătoare. De exemplu, atunci când
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
radicală: tot ce este relevant trebuie evaluat. În abordarea gestaltistă întâlnim rareori metode de evaluare. Principalul obiectiv presupune înțelegerea structurii situației cu care se confruntă subiectul și modul cum transformă creatorul o situație printr-o serie de procese similare fenomenelor perceptive, după cum am prezentat anterior. În pofida accentului pus de gestaltiști pe structură, abordarea gestaltistă este foarte rar asociată curentului „structuralist”. Cel din urmă studiază structurile la care se face apel în anumite situații, care par că se propagă secvențial în mintea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cea mai mare recompensă” (p. 120). În același mod, Golann (1962) a recunoscut importanța implicării profunde în activitate atunci când a afirmat că creativitatea este motivată de dorința de a interacționa deplin cu mediul, pentru a-și manifesta „la maximum potențialul perceptiv, cognitiv și expresiv” (p. 590). La un simpozion pe tema cercetării în domeniul creativității care a avut loc la University of Colorado în 1962, au apărut formulări mai convenționale ale acestor idei. În câteva lucrări redactate la încheierea sesiunii a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
la un canal generalist, aproape 12% din emisiune este violentă. Rezultă că, deși ca pondere există mai multă violență în filme decât în desenele animate, ca număr de scene de violență, acestea din urmă surclasează de departe filmele. La nivel perceptiv, cantitatea de violență din aceste genuri televizate este însă cu totul diferită decât la nivel obiectiv. Astfel, datele unor cercetări pe această temă indică faptul că adolescenții și copiii (cu vârste între 7 și 18 ani) au următoarea percepție asupra
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
violenței de către copii ar putea fi aceea că deja are loc o desensibilizare a copiilor în fața violenței televizate conform teoriilor mai sus enunțate. În acest sens, dacă influența este deja resimțită, dacă violența televizuală a produs deja mutații la nivel perceptiv, atunci problema violenței televizuale devine o problemă culturală, cu influențe mai adânci, nu doar la nivel individual, ci și la nivel societal, o problemă a cărei cuprindere necesită o viziune sistemică, în care nu trebuie analizat doar consumul și obișnuințele
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
confortul la locul de muncă; Progresul științelor tehnice, umane, economice și sociale. Ergonomiștii utilizează informațiile despre oameni: de exemplu, abilitățile lor cognitive și motrice precum și limitele lor, dimensiunile antropometrice, abilitățile de prelucrare a informațiilor și decizie, particularitățile proceselor senzoriale și perceptive, precum și condițiile optime de temperatură, presiune, etc. (Bogathy, 1999a; Bogathy, Molnar, Turcu, 1975). Aceste informații sunt apoi utilizate împreună cu proiectanții de echipamente și ingineri pentru a se asigura că sistemele, produsele, încăperile, clădirile în care se desfășoară munca oferă condiții
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
e una a relațiilor, nu a cutărui element izolat, iar ea se Împacă foarte bine cu ignorarea unei mari părți a ansamblului. Astfel că o carte Încetează să ne mai fie necunoscută din momentul În care intră În câmpul nostru perceptiv, iar a nu ști nimic despre ea nu e deloc o piedică În a visa la ea sau a discuta despre ea. Încă Înainte de a o deschide, simpla indicație a titlului sau cea mai mică privire aruncată copertei sunt de
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
și martorului Însuși să distingă clar Între ceea ce acesta din urmă a văzut sau auzit cu adevărat În Împrejurarea respectivă și ceea ce el a dedus (psihologic vorbind, percepția nu poate fi separată de procesul evaluării: de aici și subiectivismul actului perceptiv, care, o dată cu informația, oferă și un anumit Înțeles despre informația respectivă și chiar o anumită atitudine a persoanei În cauză În raport cu acea informație). Μ Este banală observația că noi știm să facem o serie de lucruri fără să ne dăm
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
protector al aparențelor (În folosirea cărora putem deveni, cu mai mult sau mai puțin efort, adevărați maeștri...). Μ Un aspect relativ frecvent de comportament parapsihologic este reprezentat de capacitatea unor oameni de a realiza de la distanță simțirea și chiar vizualizarea perceptivă concomitentă (uneori anticipativă) a situației existențiale dramatice a unui semen (de exemplu, suferirea unui grav accident de circulație sau o condiție medicală gravă, de genul: infarct miocardic sau cerebral, blocaj renal, ocluzie intestinală etc.). Explicația este pusă, pe de o
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
relația cu liderul; forțe dependente de situație: tipul de organizație, eficiența grupului, natura problemei) și faptul că acestea sunt interdependente; liderii trebuie să fie capabili să acționeze adecvat în funcție de forțele respective și de interacțiunea lor. Liderul de succes este simultan perceptiv și flexibil. Definirea conducerii în termenii performanței de grup și ai personalității liderului (Harrell, 1961) a semnalat importanța factorilor de personalitate în eficiența conducerii. A reieșit că atributele personale variază de la un grup de lideri eficienți la altul și că
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
centrarea pe valori personale sau sociale. Scala extraversion-introversion (E-I) reflectă orientarea energiei spre exterior sau spre interior, feeling-thinking (F-T) diagnostichează predominanța afectivă sau rațională a persoanei, iar scala judging-perceiving (J-P) reflectă preferința individuală pentru folosirea proceselor raționale sau perceptive în contactul cu mediul extern. b) Stilul de conducere. Pentru determinarea stilului de leadership s-a utilizat un test situațional construit de M. Zlate, pe baza căruia se stabilește, pornind de la teoria lui McGregor, tipul de leadership autoritar, participativ și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
existența unor relații confirmate și statistic între aceste variabile, în virtutea cărora se pot desprinde anumite legități privind adoptarea unui stil de leadership în funcție de tipul de personalitate. Analiza corelațiilor cu ajutorul programului SPSS a confirmat corelații între funcțiile tipurilor psihologice P (stil perceptiv) și T (stil logic-rațional) și stilurile de conducere(autoritar, respectiv, cooperativ). Dacă prima funcție nu apare în cadrul tipurilor psihologice identificate în cadrul eșantionului (corelația este negativă, r = -0,342 la un prag de semnificație p = 0,05), cea de-a doua
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
punctul de vedere interacționist (Bowers, 1973), stabilitatea situațională a caracteristicilor obiective nu conduce neapărat persoana la reprezentări subiective sinonime în raport cu repetarea aceluiași context. Ca atare, contingențele obiective nu au nici o forță, atâta vreme cât nu-și păstrează caracterul invariant-temporal și în planul perceptiv. Ulterior, Mischel (1973) a revenit, introducând chiar o teorie social-cognitivă a personalității, în care variabilele persoană erau reintroduse în problematica consistenței. La fel a procedat și Bandura (1983), care, datorită acestor considerații, a propus o teorie a învățării sociale renovată
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
psihologiei conducerii menționate de autor. Unul dintre factorii ce influențează succesul în procesul de conducere este cunoașterea de către manager a metodelor de diagnosticare a aptitudinilor, a caracteristicilor psihologice ale angajaților. Acestea sunt grupate în două categorii: metode orale și metode perceptive. În prima categorie sunt incluse metode de diagnosticare a trăsăturilor de caracter, temperament, a particularităților de personalitate importante în activitatea dată de muncă, de determinare a gradului de adaptare a noului angajat la postul pe care îl ocupă. Autorul se
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
a opt tipuri de comportamente și poate fi utilizată în selecția pentru posturile de conducere. Toate metodele de diagnostic descrise au fost elaborate în cadrul centrului Noi tehnologii intelectuale și au fost puse în practică în cadrul activității acestuia. În dezvoltarea psihodiagnozei perceptive, o contribuție importantă o au metodele netradiționale în determinarea caracteristicilor psihologice ale persoanelor, și anume grafologia, elaborarea portretului psihologic al individului după grupa de sânge și după voce, metode discutabile, după opinia noastră. În capitolul următor „Training-ul intelectual al
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
gândirea prin idei și noțiuni. Ea folosește senzațiile și percepțiile organelor noastre de simț, așadar reprezentările noastre senzoriale, fiind mai aproape de „lumea exterioară”, spre deosebire de intelect, care folosește simboluri și concepte abstracte, adică niște traduceri Într-un limbaj secund ale reprezentărilor perceptive. Cu alte cuvinte, raportul tradițional s-a inversat și acum imaginația este văzută ca fiind mai aproape de adevăr decât intelectul, deoarece folosește unități de sens (imaginile) mai apropiate de obiectele realității decât sunt unitățile de sens ale rațiunii (ideile). Percepem
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
transmiterea informațiilor era directă, interpersonală, nemediată, În satul global informația este indirectă, mediată, transformată. Sistemul de reclame, rețelele de distribuție a filmelor, ziarele și revistele, televiziunile prin cablu și prin satelit, Internetul, toate aceste instrumente mediatice nu mai furnizează imagini perceptive despre indivizi și evenimente, ci doar imagini imaginare, procesate În studiouri și redacții, capabile să transporte mesaje suplimentare, subliminale, expuse manipulării comerciale sau ideologice. Campaniile politice și războaiele electronice, modele și sistemul de promovare a vedetelor sunt exemple banale ale
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
schema asta - și mi se pare c-ar fi mai pregnantă pentru ceea ce ne spune textul aici? Fenomenul obiect Îl văd - dacă vrei - În partea de jos, ca un fel de corp; obiectul ar fi o păpușă marionetă și stimulii perceptivi cele două bețigașe care țin marioneta, iar eul, cel care mânuiește bețigașele. Nemulțumirea mea de privitor al schemei a fost că acest eu care e elementul sintetic, de fapt, nu intră În relație cu celelalte două elemente În schema ta
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
că acest eu care e elementul sintetic, de fapt, nu intră În relație cu celelalte două elemente În schema ta. Dacă e „sintetizatorul”, trebuie să ajungă la ele, cred eu; el trebuie să ajungă și la semnificat, și la stimulii perceptivi, nu numai la fenomenul obiect. Cornel Vâlcu: Acesta este necazul, că eu n-am reușit niciodată să sper În puterea deplină a eului. Eul acesta pe care mă bazez acum mi-e imposibil să cred că este o constantă și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În autodescrierea, cât și în portretul făcut altor persoane subzistă astfel, ca un laitmotiv, expresii ca: „cinstit-necinstit”, „ambițios-delăsător”, „cult-incult”, „ascultător-neascultător”, „familist-nefamilist”. Rezerva pe care o avem față de metoda lui Kelly este că nu ține seama de ceea ce am numi „realismul perceptiv” al subiectului. Se naște întrebarea în ce măsură persoanele evaluate de subiect ne apar caracterizate printr-un set relativ restrâns de concepte; din cauza repertoriului de constructe ale subiectului, sau pentru că realmente cei aleși și comparați au trăsături comune? Acest lucru ar fi
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
hard to get). În conștiința comună circulă vorba că bărbații sunt atrași de femeile care dau impresia că sunt greu de cucerit. Datele experimentale nu confirmă ca regularitate conținutul acestei afirmații. S-a scos din nou în evidență intervenția realismului perceptiv în alegeri, bărbații neorientându-se automat spre femeile greu de cucerit, întrucât își dau seama de riscul de a nu fi acceptați. Decelând între mai multe asociații de factori, E. Walster (1973) a constatat că varianta cea mai atractivă pentru
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
gândesc bine, și el face mult în casă”, „Are o slujbă grea și trebuie să se relaxeze mai mult” etc. Soluțiile de ajustare a inechității sunt multiple inclusiv teoretic, dacă ne gândim și la posibilitatea de a combina comportamentul cu perceptivul, așa cum nu de puține ori se întâmplă. Ele sunt și mai multe și variate dacă ținem seama de conținutul lor concret. Însă atunci când negocierile de rol dintre parteneri au ajuns într-un punct mort, când unul sau amândoi ajung la
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
cei intrafamiliali. Iar stresul economic resimțit de o familie are ca sursă nu atât veniturile propriu-zise, ci raporturile dintre acestea și aspirații. Oricum, între ghilimele sau nu, situațiile obiective există și ar fi necinstit să le expediem total în planul perceptiv. Sărăcia este cauza problemelor familiale, în familiile mai sărace apărând mai frecvent boli fizice și psihice. Apoi, mamele care au fost crescute extrafamilial au de două ori mai multe probleme cu propriii copii decât cele crescute în mediul familial. De
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de la a consuma alcool până la a se angaja în activități distructive sau în munci care să-i scoată din imperiul frământărilor cognitiv-afective. Alternativele de reducere sau anihilare sunt date de contextul în care s-a produs disonanța și de mijloacele perceptive cele mai la îndemână și mai puțin costisitoare (Fried și Aronson, 1995). Să încheiem observând că perspectiva schimbării de atitudine pe bază de disonanță accentuează asupra procesului de autopersuasiune. Ne putem îndreptățit întreba însă dacă la nivelul omului obișnuit aceste
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
pur psihologic (raționalizări și justificări de genul „în fond și el a făcut”, „dacă mă gândesc mai bine, și eubeneficiez mult” etc.). În cazuri extreme, relația diadică se poate rupe, atunci când situația este considerată total inechitabilă, iar modificări comportamentale ori perceptive nu sunt acceptate. Așa se întâmplă de multe ori în cuplul conjugal. Principiul echității operează, chiar dacă într-o formă mai difuză și în contexte sociale mai puțin structurate, în care cei care se compară în raport de „ce dau” și
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]